Metodologia investigarii omorului

1. Probleme specifice pe care le ridica investigarea omorului Suprimarea vietii unei persoane, indiferent de rasa, religie, sex, pregatire, inseamna suprimarea unui adevarat univers, astfel ca este de la sine inteles stresul la care sunt supusi cei care au atributiide identificarea a faptuitorului si de asigurare a probatiunii, mai ales cand omorul este intens mediatizat. Chiar daca, in faza initiala, un caz pare simplu sau complex, investigarea omorului trebuie sa aiba un caracter organizat, pentru a nu scapa niciun amanunt, acest lucru fiind valabil si atunci cand autorul a fost identificat imediat si a recunoscut cu lux de amanunte fapta comisa. Pe parcursul cercetarilor poti avea surprize: sa fi participat mai multi faptuitori sau, pur si simplu, suspectul numarul 1 sa nu aiba nicio contributie. Investigarea omorului trebuie sa raspunda la sapte intrebari fundamentale: ce fapta s-a comis, unde, cand, cum, de ce, cine a comis-o, cu ajutorul cui. Uneori trebuie sa se clarifice si identitatea victimei. 2. Ce fapta s-a comis? Rolul principal in stabilirea naturii si cauzelor mortii il are medicul legist, care, dupa autopsia cadavrului si rezultatele de laborator anatomopatologice, va putea da un verdict clar, care va fi coroborat, fireste, si cu concluziile anchetei. Stabilirea naturii mortii are de cele mai multe ori o importanta deosebita pentru identificarea criminalului, astfel ca echipa de cercetare a locului faptei trebuie sa lucreze contra cronometru si, prin interpretarea urmelor si a datelor rezultate din investigatii si audierea martorilor oculari, sa elaboreze primele versiuni pentru directionare cercetarilor in vederea identificarii si prinderii criminaluilui. 2.1. Clasificarea medico legala a mortii face distinctie intre: a) moarte naturala, care se produce dupa uzura fiziologica a organismului si care nu necesita investigarea criminalistica ori autopsia medico legala, cu exceptia cazurilor in care cauza mortii a fost atribuita in mod eronat antecedentelor patologice; b) moartea patologica, ce se poate produce dintr-o cauza interna, patologica, fara o interventie determinanta a factorului extern. Aceasta poate fi lenta sau rapida, cea din urma fiind numita moarte subita (repentina). Moartea subita se caracterizeaza printr-o declansare rapida la persoane aparent sanatoase, astfel ca sunt totdeauna suspecte pentru organul de urmarire penala si necesita autopsie. Poate fi generata de afectiuni cardiovasculare (leziuni endocardice), afectiuni respiratorii (la sugari si batrani), cerebrale (boli ale aparatului digestiv, ale splinei sau aparatului uro-genital etc.). c) moartea violenta, cauzata de un factor extern: mecanic, fizic ori chimic. Moartea se produce rapid (minute, ore) ori lent, prin complicatii. Din categoria mortilor violente fac parte: omorul, sinuciderea si accidentul. Investigatia va trebui sa concluzioneze daca moartea a fost violenta si, in caz afirmativ, daca este consecinta unei omucidei, sinucideri sau a unui accident.

2.2. Cauza mortii Infractiunea de omor este o infractiune comisiva. Ea se poate savarsi atat printr-o actiune, cat si printr-o inactiune. Omorul poate fi comis prin actiune directa, cand autorul provoaca moartea victimei prin impuscare, otravire, sufocare, lovire etc. Omorul poate fi comis prin actiune indirecta, cand autoru pune in miscare o forta materiala (asumte un animal periculos asupra victimei) ori expune victima la situatii periculoase. Omorul poate fi savarsit si prin inactiune, cand autorul nu indeplineste un act la care era obligat prin lege. Actiunea sau inactiunea de ucidere trebuie sa aiba ca urmare imediata moartea victimei. De asemenea, intre actinea de ucidere si moartea victimei trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Exista legatura de cauzalitate si cand, pe langa actiunea faptuitorului, la producerea mortii au concurat si alte cauze: preexistente (starea de boala sau de uzura a organismului), concomitente (actiunea factorilor atmosferici) sau survenite (complicatii in timpul tratamentului medical), cu conditia sa nu fi fost intrerupta legatura e cauzalitate dintre fapta infractorului si moartea victimei (alminteri ne aflam in fata tentativei). 3. Unde s-a comis fapta? Echipa complexa de cercetare a locului faptei trebuie sa stabileasca daca locul in care a fost gasit cadavrul coincide cu locul in care s-a savarsit omorul. Nu sunt putine cazurile cand raspunsul la aceasta intrebare poate fi aflat doar la finalizarea cercetarilor sau niciodata. Locul savarsirii faptei ofera prin intreaga sa ambianta date pentru identificarea crimunalului, a persoanelor care l-au ajutat, modul de operare, mijloacele de transport folosite, drumul parcurs de victima si de infractor, relatiile anterioare dintre acestia, scopul si motivul faptei. Lipsa urmelor de sange, cand cadavrul prezinta numeroase urme de violenta, lipsa unor parti din cadavru, ca si existenta unor urme de sange sau de tarare pe traseul parcurs de infractor sunt imprejurari negative sau constituie tot atatea indicii ca omorul a fost savarsit in alt loc. Seful echipei trebuie sa imprime investigatieu scenei infractiunii (locului principal si celor secundare) un caracter stiintific, sistematic si metodic, pornind de la actul de sesizare, stabilirea resurselor umane si logistice, pana la detalii referitoare la securizarea zonei, salvarea vitimelor, descoperirea, fixarea, ridicarea si interpretarea urmelor, ambalarea si transportarea probelor la laborator, audierea martorilor oculari, retinerea suspectilor, efectuarea de confruntari, perchezitii, reconstituiri si alte activitati procedurale. Fiecare component al echipei trebuie sa fie patruns de importanta activitatii pe care o desfasoara, si de aceea trebuie sa se renunte la improvizatii sau la acte neglijente care pot distruge si contamina urme vitale pentru rezolvarea cazului ori sa creeze probe noi, potrivit principiului lui Locard, care directioneaza ancheta pe piste false. In econonia cazului este important fiecare pas, caci timpul conteaza si, de cele mai multe ori, se exercita o presiune greu se suportat din partea presei si a sefilor pe verticala, astfel ca un plan riguros si suplu este imperios necesar. Se stie ca dacanu se obtin rezultate in primele 24 sau cel mult 48 - 72 ore, sansele de solutionare scad. Locul faptei este un veritabil cazier de urme, de aceea trebuie cercetat dupa cea mai eficienta metoda, imbinand cunostintele criminalistice cu cele ale logicii, locul infractiunii poate oferi o singura data ocazia de a percepe probe nealterate, stiintifice, in stare sa ne conduca la un deznodamant indubitabil. Investigarea locului faptei este un act responsabil care trebuie efectuat cu scrupulozitate, dupa proceduri riguroase, contra cronomentru.
2

4. Cand s-a comis omorul? Stabilirea timpului comiterii faptei prezinta o importanta deosebita atat pentru asigurarea probatiunii si demontarii alibiului fabricat de criminal, cat si pentru incadrarea juridica a omorului in formele calificate prevazute de art. 175 C. pen. Cunoasterea cat mai exacta a momentului in care s-a comis omorul, in raport cu modificarile biochimice si morfologice cadavrice, prezinta o importanta deosebita in solutionarea unor versiuni ale anchetei. Fazele procesului temalogic: a) Agonia consta in deleguarea grava a functiunilor vitale si se caracterizeaza prin stare de inconstienta, disparitia pulsului, oprirea respiratiei, dilatarea pupilelor, abolirea reflexelor. Medicul legist poate fi consultat cu privire la existenta unor leziuni produse in aceasta faza a mortii, ca si despre responsabilitatea muribundului; b) Moartea aparenta, stare speciala a organismului, cu o activitate cardio respiratorie slaba, care poate evolua spre reanimare sau spre moarte clinica. c) Moartea clinica este starea in care, cu actualele mijloace de examinare, nu pot detecta semne ale aparatului circulator, respirator sau nervos; in aceasta faza este posibila reanimarea prin restabilirea functiilor vitale; d) Moartea biologica stadiul ireversibil al mortii. Semnele mortii coincid cu semnele cadavrice precoce, astfel ca, pana la aparitia lor, trebuie sa se incerce mijloacele de reanimare, indeosebi in cazuri de asfixii mecanice, electrocutari, intoxicatii cu dioxid de carbon, sincopa anestezica, soc hemoragic, asfixia nou nascutului. Semnele cadavrice precoce: a) Racirea cadavrului incepe in cursul agoniei, cadavrul pierde un grad pe ora, a ungand dupa ore la temperatura mediului ambiant upa ore de la moarte, temperatura este sub , fapt care dovedeste moartea reala b) Deshidratarea cadavrului apare ca o consecinta a incetarii circulatiei si evaporarii apei din straturile cutanate superficiale. Pielea si mucoasele se intaresc, au initial o culoare galbena, apoi bruna. Cadavrul poate sa piarda in cateva zile 10 18 kg, iar in anumite conditii se mumifica prin uscare. c) Lividitatile cadavrice sau petele cadavrice sunt cauzate de incetarea circulatiei sangvine si cumularii sangelui in zonele declive (apropiate de sol) necompensate. Aceste pete pot fi observate dupa 30 minute 1 ora dupa moarte, initial pe gat, generalizarea lor necesitand 12 16 ore. d) Rigiditatea cadavrica este o contractura musculara cadavrica, soldata cu intepenirea articulatiilor. Se instaleaza de obicei, la 2 3 ore dupa moarte, incepand cu muschii fetei, dupa 6 12 ore la muschii gatului si la membrele superioare, instalandu-se dupa 24 de ore la toate grupele musculare. Procesul incepe de la cap, ducand la o pozitie a corpului cu o usoare indoire a antebratelor si degetelor si extensia extremitatilor inferioare, Rigiditatea se mentine 1- 2 zile, apoi urmeaza faza de rezolutie, in ordinea aparitiei (cap trunchi extremitati) si reprezinta un semn cert de moarte reala, iar sub forma de spasm cadavric (ultimul semn de viata) ofera date despre atitudinea victimei in momentul mortii (arma tinuta strans in mana victimei). De asemenea, poate orienta cercetarile la descopeirea mortii (intoxicatii cu stricina, tetanos etc.).

e) Autoliza reprezinta procesul incipient de alterare celulara si incepe in acelasi timp cu incetarea metabolismului celular. Acest proces este conditionat de o activitate enzimatica, actionand anarhic odata cu instalarea mortii. Sangele hemolizat (din care au fost distruse celulele rosii) imbiba peretii vasculari, dandu-le o coloratie visinie dupa 12 -14 ore. Semnele cadavrice tardive: a) Putrefactia reprezinta procesul complex biochimic distrctiv care transforma substantele proteice complexe in elemente de baza anorganice. Procesul incepe in cavitatea abdominala, unde flora intestinala degaja hidrogen sulfurat, care, combinandu-se cu hemoglobina, imprima peretelui abdominal o culoare verde. In conditii de temperatura moderata, aceasta pata apare in primele 24 de ore, iar daca temperaturile sunt scazute ea poate sa apara chiar dupa 48 72 de ore, cand devine difuza si cuprinde intregul abdomen, apoi toracele si, mai rar, fata. b) Conservare naturala a cadavrului - mumificare reprezinta o forma de conservare a cadavrelor care sunt expuse la temperaturi inalte, cu lipsa de umiditate si ventilatie bogata. Greutatea cadavrului se miscoreaza considerabil, pana la 5 6 kg. Urmele de violenta se pastreaza relativ bine. - adipoceara consta intr0un proces de saponificare a grasimilor realizat in ape, in special cele neaerate (fantani parasite, lacuri). Grasimea devine sfaramicioasa, cu miros ranced, de culoare alb cenusie sau cu nuante galbui. Adipoceara conserva organele interne si unele leziuni traumatice. - congelarea naturala a cadavrelor pastreaza timp nelimitat starea initiala a organelor. Dupa dezghetarea corpului, procesele de putrefactie evolueaza intr-un ritm mult mai rapid.] - lignificarea este un proces de conservare naturala sub actiunea acidului unic prezent in baltile cu turba. - conservare artificiala a cadavrului se face in scop igienic, fie pentru a impiedica putrefactia, fie pentru studii medico legale, identificare ori in scopuri estetice pentru cadavrele expuse in mausolee. Pentru conservarea mai durabila se injecteaza vasele mari ale cadavrului cu solutii conservante, cum sunt amestecul de formaldehida cu alcool sau acid fenic. 5. Cum s-a savarsit fapta? Modul in care a fost comis omorul este stabilit prin interpretarea datelor obtinute de criminalist si medicul legist, prezentand o importanta deosebita pentru o incadrare corecta a faptei. Premeditarea presupune atat existenta unei deliberari anterioare, cat si exteriorizarea acesteia prin savarsirea de acte materiale de pregatire a omorului Pentru existenta premeditarii se vor avea in vedere: imprejurarile in care s-a comis fapta, timpul scurs de la luarea hotararii pana la savarsirea omorului, precum si activitatile exterioare desfasurate de faptuitor pentru procurarea instrumentelor, stabilirea modalitatilor de infaptuire, gasirea victimei etc. Omorul savarsit din interes material releva o periculozitate sporita a infractorului si nu se confunda cu talharia care a avut ca urmare moartea victimei, deoarece in acesta din urma caz suprimarea vietii victimei este un rezultat preterintentionat. Omorul comis pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei infractiuni opereaza ca agravanta in cazul oricarei infractiuni (consumata, tentativa), cu exceptia infractiunilor de talharie si piraterie, care fac obiectul agravantei prevazute de art. 176 lit. d C. pen.
4

Prin cruzimi se are in vedere intentia autorului omorului de a provoca victimei, in mod constient, o moarte lenta, cu suferinte indelungate. Cel care participa la chinuirea victimei va fi coautor, si nu complice, chiar dca el nu ia parte la aplicare loviturii decisive. La stabilirea modului in care a fost savarsit omorul se mai au in vedere: natura si evolutia relatiilor dintre victima si agresor, posibilitatea disimularii omorului prin sinucidere sau accident etc. 5.1. Mijloacele cu care s-a comis omorul In raport cu mijloacele si procedeele folosite de faptuitor, distingem urmatoarele modalitati prin care se suprima viata victimei: a) omorul savarsit cu arme albe si corpuri contondente. Cunoasterea caracteristicilor leziunilor gasite pe corpul victimei prezinta o importanta deosebita pentru identificarea instrumentului vulnerant si implicit pentru asigurarea probatiunii. Agentii traumatici mecanici pot fi clasificati astfel: - corpuri contondente cu suprafata mica (pana la 16 cm); - corpuri contondente cu suprafata mare; - obiecte cu varfuri sau lame ascutite; - obiectele intepatoare; - obiectele intepatoare taietoare; - obiectele despicatoare. b) omorul savarsit prin impuscare. La locul faptei leziunile vor fi examinate de medicul legist, in raport cu actiunea factorilor primari (glont si fragmente din glont) si a factorilor secundari (pulberea nearsa, funingine, gaze si, rar, flacari). Factori primari determina urme principale ale tragerii, materializate in oficiu de intrare, canal si orificiu de iesire, ca exceptie pot realiza un singur canal de intrare (plagi oarbe), iar factorii secundari determina urme secundare (tatuaj incrustat, rupturi provocate de gaze, arsuri cu urme de funingine, urme de unsoare, inelul de metalizare). Se vor stabili distanta si directia din care s-a tras. La locul faptei se vor cauta arma si munitia trasa, pentru examinari balistice complexe. In majoritatea cazurilor de sinucidere, arma se afla in apropierea cadavrului, dar sunt si situatii in care nu se gaseste (a fost aruncata de sinucigas inainte de a muri sau a fost luata de o alta persoana). Urmele factorilor secundari sunt determinate in diferentirea omuciderii de sinucidere ori a incercarii de disimulare a omorului prin sinucidere sau accident. c) omorul savarsit prin asfixii. Asfixiile sunt tulburari ale metabolismului gazos cu instalarea unor manifestari clinice si a unor tablouri lezionale dependente de rezistenta diferita a tesaturilor la lipsa de oxigen, de aceea, mai corect, fiziopatologic, ar putea fi denumite anoxii acute. Moartea prin asfixie se poate datora: spanzurarii, sugrumarii, astuparii cailor respiratorii, infundarii laringelui sau a traheii, compresiunii toracice si inecarii. d) omorul prin otravire poate fi rezultatul cel mai adesea al unui accident sau sinucideri. Omorul prin otravire este destul de rar, deoarece presupune posibilitate faptuitorului de a avea acces in intimitatea victimei. e) moartea violenta cauzata de alti factori: - moartea produsa de diferite energii fizice: caldura, frig, energie electrica, radiatii, presiune atmosferica; - moartea produsa prin accidente auto, navale si aeriene;
5

- moartea cauzata de agenti psihici: frica deosebita, bucurie excesiva, suparare. 6. De ce s-a comis omorul? Mobilul savarsirii faptei intereseaza atat pentru stabilirea cercului de suspecti in vederea identificarii autorului, cat si pentru incadrarea juridica a faptei. In cercul de suspecti sunt incluse rudele apropiate, vecini. Colegi de serviciu, prieteni, dusmani, pana la relatiile extraconjugale sau de natura infractionala. Mobilul sau motivul infractiunii constituie impulsul intern care determina decizia de a savarsi fapta. In Romania, cele mai multe omoruri se comit in mod spontan (peste 80%), pe fondul alcoolului, dupa o regula simpla: alcool, discutii, contraziceri, insulte si, in final, un obiect contondent sau intepator taietor care solutioneaza pentru totdeauna disputa. Dintre omorurile savarsite in ultimii ani in tara noastra, 14% au avut loc ca mobil razbunarea, 3,8% - gelozia, 1,7% - jaful. In ceea ce priveste instrumentele folosite, pe primul loc se afla cutitul, urmat de obiecte contondente; asfixia mecanica 2,2%, armele de foc 0,6%, iar persoanele care savarsesc omoruri sunt 33% savarsite de rudele apropiate (pentru pamant, mosteniri) , 64% dintre autori si 34,3% dintre victime au fost sub influenta alcoolului. 7. Cine a comis omorul? Este cea mai importanta intrebare, deoarece investigarea criminalistica are ca obiective principale identificarea autorului faptei si probarea vinovatiei acestuia. Subiectul activ al infractiunii de omor poate fi orice persoana responsabila penal, cu exceptia agravantei prevazuta de art. 175 lit. c din C. pen.: asupra sotului sau a unei rude apropiate. Omorul poate fi comis si de mai multe persoane, in calitate de coautori, instigatori si complici, situatie in care se impune stabilirea gradului de participatie si a vinovatiei fiecaruia in parte. Participarea mai multor persoane poate fi indicata de urmele de maini si de picioare descoperite la locul faptei, de mucuri ale unor tigari de marci diferite, precum si de numarul si natura leziunilor descoperite pe corpul victime. In situatia in care nu se cunosc autorii, se vor executa portrete robot care, impreuna cu semnalmentele stabilite in baza audierii martorilor oculari, vor fi date in urmarire generala si transmise mass media. Anumite intimitatii ale investigarii nu vor fi facute publice, pentru a nu alerta faptuitorii. Investigarea victimei prezinta un interes deosebit pentru ancheta, astfel ca trebuie sa se stabileasca in regim de maxima urgenta: - nume, prenume, aliasuri; - stare civila; - ocupatia; - cazierul; - adresa (unde locuieste, cu cine, daca este proprietar sau chirias); - rani suferite; - mijloace folosite de agresor; - relatia agresorului cu victima; - vehiculul folosit la comiterea infractiunii (tip, marca, numar de inmatriculare, culore, semne particulare); - locul atacului;
6

- conditii meteorologice; - daca victima a opus rezistenta, rani produse agresorului; - comentariile victimei (daca este cazul); - relatii de la rude sau persoane apropiate despre lucrurile care lipsesc de la locul faptei sau despre alte detalii care prezinta interes. Daca victima nu este in viata sau nu este in stare sa dea relatii, despre foarte important sa se investigheze trecutul victimei si, in mod deosebit, ultimele 24 72 ore. Informatiile obtinute sunt relevante pentru identificarea suspectului si pentru stabilirea legaturi iacestuia cu victima.