Autopsia medico-legala

• Art.185 Autopsia medico-legala

deAutopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau
către instanţa de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este
suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaşte cauza morţii ori există o
suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o
infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni. În cazul în care corpul
victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului
prin autopsie.
decesul
Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă
s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliţiei, a
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale
nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării
drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament inuman.
legală,
Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-
organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate solicita opinia
medicului legist.
speciale.
Autopsia se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale, potrivit legii
domenii
La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptaţi şi specialişti din alte
medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului
legist, cu excepţia medicului care a tratat persoana decedată.
legale
Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode
pentru stabilirea identităţii, inclusiv prelevarea de probe biologice în
vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
despre
Organul de urmărire penală trebuie să încunoştinţeze un membru de familie
data autopsiei şi despre dreptul de a desemna un expert independent
autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
 Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeşte un raport de
expertiză, care cuprinde constatările şi concluziile sale cu privire la:
• identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă
identitatea nu este cunoscută;
• felul morţii;
• cauza medicală a morţii;
• existenţa leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora,
natura agentului vulnerant şi legătura de cauzalitate dintre leziunile
traumatice şi deces;
• rezultatele investigaţiilor de laborator efectuate asupra probelor
biologice prelevate de la cadavru şi a substanţelor suspecte descoperite;
• urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
• data probabilă a morţii;
• orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor
producerii morţii.
Art. 186 Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispusă de către procuror sau de către instanţa de
judecată în vederea stabilirii felului şi cauzei morţii, a identificării cadavrului
sau pentru stabilirea oricăror elemente necesare soluţionării cauzei.
(2) Exhumarea se face în prezenţa organului de urmărire penală.
(3) Dispoziţiile art. 185 alin. (4) – (8) se aplică în mod corespunzător.
Art. 187 Autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului
 Autopsia medico-legală a unui fetus se dispune pentru a se stabili
vârsta intrauterină, capacitatea de supravieţuire extrauterină, felul şi cauza
morţii, precum şi pentru stabilirea filiaţiei, când este cazul.
 Autopsia medico-legală a unui nou-născut se dispune pentru a se stabili
dacă copilul a fost născut viu, viabilitatea, durata supravieţuirii extrauterine,
felul şi cauza medicală a morţii, data morţii, dacă i s-au acordat îngrijiri
medicale după naştere, precum şi pentru stabilirea filiaţiei, când este cazul.
Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectueaza
numai în cazul în care organele judiciare pun la dispozitia medicului legist:
• ordonanta procurorului sau încheierea instantei de efectuare a autopsiei, care contine
obiectivele acesteia;
• procesul verbal de cercetare la fata locului;
• copia de pe foaia de observatie clinica completa, în cazul persoanelor decedate în
cursul spitalizarii.
Raportul de expertiza medico-
legala pe cadavre
 •Introductiva
•Descriptiva
Raportul de expertiza
medico-legala pe
cadavre cuprinde 3 parti: •Sintetica
• I. Partea introductiva cuprinde :
 preambulul
 istoricul faptelor
 examenul preliminar
In preambul se consemneaza : numele,prenumele si calitatea celor care
efectueaza autopsia, actul in baza caruia se efectueaza aceasta specificand nr.
ordonantei, data emiterii si unitatea emitenta, obiectul expertizei sau
intrebarile la care trebuie sa se raspunda, locul si data la care se efectueaza
autopsia, date referitoare la identitatea cadavrului (numele, varsta, sexul, cand
acestea sunt cunoscute), numele persoanelor imputernicite sa asiste.
• Istoricul faptelor consemneaza cronologic toate faptele legate de cazul respectiv.
Sursele din care extragem aceste date sunt reprezentate de procesul verbal (care
cuprinde si declaratiile anturajului si apartinatorilor) si documentele medicale (copii
ale foilor de observatie, bilete de externare,etc.).
• In cazurile in care nu avem nici un fel de alte date, extragem din procesul verbal
locul, ziua si imprejurarile in care a fost gasit cadavrul.
• In cazul mortilor subite sau al mortilor violente foarte rapide, istoricul este foarte
scurt, cuprinzand simptomele premonitorii mortii, data aparitiei lor (cu
mentionarea orei) si data mortii sau mentionarea locului, datei si felul accidentului
sau incidentului.
• In cazul in care victima a fost internata in spital, se extrage din copia FO : data
internarii si a mortii, cu precizarea orelor daca decesul a survnit la mai putin de 24 h
de la internare, diagnosticul la internare si la externare, tratamentul aplicat (cu
consemnarea datelor din eventualele protocoale operatorii), evolutia dupa
tratament, complicatii, simptome premonitorii mortii.
• Datele pe care ni le ofera aceste surse nu coincid obligatoriu cu concluziile la care
ajunge autopsia medico-legala si nu trebuie sa duca la pareri preconcepute, ele
avand insa o importanta valoare orientativa.
• Examenul preliminar este obligatoriu numai in anumite cazuri. El se poate referi la :
 descrierea constatarilor de la locul faptei in omucideri sau in accidentele de
circulatie
 starea mormantului si a sicriului in cazuri de exhumari, cand se consemneaza felul
solului (uscat, umed, calcaros, argilos), gradul de conservare a sicriului, obiectele
colorate si metalice pe care acesta le contine.
 starea tehnica a instalatiilor electrice in electrocutari (defectiuni, lipsa unei izolatii
corespunzatoare), de incalzit (tirajul sobelor) sau instalatiilor tehnice si industriale
in intoxicatii cu toxice industriale.
 starea imbracamintei si a incaltamintei in omucideri, sinucideri, accidente de
circulatie, la cadavre neidentificate. In astfel de cazuri se descriu: rupturile
(localizare, forma, dimensiuni), factorii suplimentari in impuscaturi, amprentele
lasate de anvelope in accidentele de circulatie, petele (localizare, dimensiuni,
culoare si eventual felul lor – sange, sperma, ulei, coloranti, etc.), aspectul
obiectelor de metal in fulgeratii.
II. Partea descriptiva cuprinde :

examenul extern

examenul intern

prelevarea de piese pentru examenul de laborator

• Examenul extern se face metodic de sus in jos examinand mai intai fata anterioara
(inclusiv fetele interne ale membrelor si axilele), apoi fata posterioara. Inspectia nu
trebuie sa omita orificiile naturale (narinele, bucal, meaturile auditive externe,
ochii, anusul, vulva, meatul urinar).
Examenul extern va urmari in toate cazurile urmatoarele obiective :
 identitatea cadavrului (descrierea se face dupa cum este sau nu cunoscuta
identitatea)
 semnele mortii reale la care se descriu: lividitatile cadaverice (localizare, culoare,
stadiu, dg.dif.cu eventuale echimoze), rigiditatea cadaverica ( +/- cu mentionarea
daca este generalizata sau in care articulatie este prezenta) si putrefactia (
localizarea petei verzi de putrefactie)
 leziunile de violenta (felul lor, localizarea, culoarea, numarul, forma, dimensiunile
diametrelor maxime in cm, inclinatia, caracterul lor vital,etc.)
 semne de tratament
 semne de boala (in general si pe regiuni).
• Examenul intern presupune deschiderea cavitatilor naturale si examinarea
tuturor tesuturilor si organelor precum si descrierea acestora ( atat a
aspectelor normale, cat si a modificarilor patologice ori leziunilor
traumatice).
• Nu se accepta o autopsie incompleta.
• Prelevarea de piese pentru examenul de laborator (ex. histopatologic,
ex.toxicologic, ex. serologic , ex. bacteriologic, ex. biocriminalistic, etc.)
• Partea de sinteza cuprinde prezentarea diagnosticului anatomopatologic si a concluziilor,
iar in anumite cazuri discutia faptelor medicale.
Concluziile – medicul legist raspunde la intrebarile solicitate in ordonanta.
Ele se refera la urmatoarele aspecte :
 felul mortii (violenta sau neviolenta)
 cauza medicala a mortii – prezinta in inlantuirea lor (cauza tanatogeneratoare-initiala,
cauza intermediara – uneori poate lipsi si cauza tanatoterminala – imediata a mortii, atunci
cand este cazul se prezinta si cauzele tanatofavorizante).
 leziunile de violenta – se pot gasi si in mortile neviolente (fara sa aiba legatura de
cauzalitate cu decesul)
In mortile violente raspunsurile medicului legist la intrebarile organului de ancheta sunt in
functie de agentul traumatic incriminat ( ex: in leziunile prin arme albe trebuie sa se precizeze
felul leziunii, caracteristicile agentului vulnerant, vechimea, modul de producere, raportul
intre victima si agresori (directia leziunii), rolul terenului patologic preexistent in instalarea
mortii, raportul de cauzalitate intre leziunea traumatica si moarte; in accidentele rutiere
trebuie sa se precizeze mecanismul de producere al leziunilor – cadere, lovire,etc. - ; in
impuscari se precizeaza calibrul armei, directia din care s-a tras, etc.)
 data mortii
 In cazul in care organul de ancheta solicita un raspuns imediat (de ex. In
accidentele de munca) se redacteaza concluziile provizorii, bazate numai pe
datele autopsiei. Ulterior, dupa primirea rezultatelor examenelor de laborator,
se completeaza cu acestea si se alcatuiesc concluziile definitive.
Raportul de expertiza medico-legala se inainteaza organului de urmarire
penala sau instantei judecatoresti, care a dispus efectuarea expertizei.