TRUSA DE NECROPSIE

ACTELE FOLOSITE ÎN PRACTICA MEDICO-LEGALĂ

1. TRUSA DE NECROPSIE

Instrumente/materiale de pregătire a cadavrului: soluţii dezinfectante pentru

umezire a părului/penelor, maşină de tuns, soluţii de eutanasie;
Instrumente de măsurare şi cântărire: metru panglică, metru liniar, rigle,
linguri sau vase gradate, cântar/balanţă;
Instrumente de examinare: lupă cu bec, lupă de mână
Instrumente de jupuire/deschidere cavităţi: cuţite mari, foarfeci drepte;
Instrumente de prindere: pense anatomice, pense chirurgicale, pense
hemostatice;
Instrumente pentru secţionare ţesuturi moi: bisturie, encefalotom, foarfeci
(obişnuite sau cu destinaţie specială);
Instrumente pentru secţionarea ţesuturilor dure: daltă şi ciocan, fierăstrău
(de mână sau electric), costotom, ciupitor de os;
Sonde, materiale destinate recoltărilor de rutină (recipiente, pungi, soluţii
fixatoare, lame degresate etc), materiale destinate tanatopraxiei (aţă
chirurgicală, ace chirurgicale şi portac).

2. ACTELE FOLOSITE ÎN PRACTICA MEDICO-LEGALĂ

Activitate de rutină:
• Nota de însoţire
• Actul de necropsie
• Buletinul de analiză
Acte cu specific medico-legal:
• Procesul verbal predare/primire;
• Actul de necropsie medico-legală;
• Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică
• Raportul de expertiză medico-legală

ACTIVITATEA DE RUTINĂ

NOTA DE ÎNSOŢIRE
Act oficial (tipizat) întocmit de medicul veterinar;
Însoţeşte materialul patologic trimis pentru examene suplimentare de
laborator (diagnostic etiologic);
Modul de întocmire, veridicitatea datelor şi modul de recoltare al probelor
contribuie la stabilirea unui diagnostic corect;
Va purta antetul instituţiei (numele circumscripţiei sanitar-veterinare,
societăţii comerciale, cabinetului sau clinicii particulare etc); de preferat să
 aibă un număr de ordine (corespunzător registrului în care este consemnat
cazul);
Date introductive: denumirea instituţiei/laboratorului solicitat, felul probelor
(cadavre, organe, sânge, piese operate etc), provenienţa lor (număr matricol,
animal viu, mort, sacrificat de necesitate sau eutanasiat, specie, rasă, vârstă,
sex, stare fiziologică);
Date referitoare la situaţia clinică;
Date referitoare la situaţia epidemiologică: cum a evoluat episodul, câte
animale cu semne clinice, câte animale moarte;
In cazul animalelor necropsiate se vor preciza principalele leziuni;
Tratamentele efectuate şi rezultatul lor;
Imunizări efectuate şi data efectuării lor;
Diagnosticul (de suspiciune) stabilit pe baza semnelor clinice sau a
examemului necropsic;
Alte date (dacă au o potenţială legătură cu cauza morţii) care fac referiri la
cazare, hrănire, alte boli care s-au diagnosticat, mod de îngrijire etc;
Tipul de examen cerut;
Actul este datat, semnat şi parafat de medicul veterinar.

Erori frecvente în întocmirea notei de însoţire:

Lipsa notei de însoţire;
Date incomplete/absente referitoare la identificarea animalului;
Date incomplete/absente referitoare la situaţia clinică/leziunile descoperite în
urma examenului necropsic;
Date incomplete referitoare la tratament;
Fără precizări referitoare la tipul de examen;
Act nesemnat, fără parafă.

ACTUL DE NECROPSIE
Document (tipizat) folosit şi întocmit în cadrul laboratoarelor de anatomie
patologică şi serviciilor de diagnostic necropsic (registrul de necropsie); cele
două documente nu se substituie unul pe celălalt;
Acest document se va arhiva (poate face oricând obiectul unei expertize
medico-legale).
Partea introductivă:
date privitoare la momentul şi locul efectuării necropsiei, medicul care
desfăşoară operaţiunea şi persoanele care îl asistă, date referitoare la
identificarea cadavrului (număr matricol, specie, rasă, sex, vârstă, semne
particulare, momentul morţii);
date referitoare la actele sau persoanele care însoţesc cadavrul (notă de
însoţire, nume proprietar sau medic veterinar, adresă, telefon);
date generale referitoare la modificările cadaverice observate la inspecţie:
intrarea în rigiditate/rezoluţie, gradul de opacifiere a corneei, timpanism
cadaveric, imbibiţie sulfmethemoglobinică;
 date referitoare la perioada premergătoare morţii (se pot folosi datele din
nota de însoţire sau se ia anamneza de la proprietar sau de la cei care aduc
cadavrul pentru necropsiere);
Partea descriptivă:
Are în vedere descrierea tuturor aspectelor considerate ca abateri de la
normal (leziuni);
Descrierea se face potrivit etapelor tehnicilor de necropsie aplicate în funcţie
de specie, stare fiziologică etc. (examenul exteriorului, examenul cavităţii
bucale, toracice, abdominale, craniene şi a organelor existente, aparat
locomotor);
Pentru organele care nu prezintă modificări, rubrica respectivă se
completează cu formulări: “FĂRĂ MODIFICĂRI”, “FĂRĂ MODIFICĂRI
RECUNOSCUTE MACROSCOPIC”;
DESCRIEREA ABATERILOR DE LA NORMAL SE FACE EVITÂND
TERMENII DE SPECIALITATE, FOLOSIND UN LIMBAJ UZUAL, ÎN
STRÂNSĂ CORELAŢIE CU MODIFICĂRILE OBSERVATE.
SE VOR EVITA FORMULĂRILE CONFUZE SAU ECHIVOCE.
Partea concluzivă:
diagnosticul anatomopatologic: se are în vedere ca toate modificările descrise
în cadrul părţii descriptive să aibă un corespondent lezional real în partea
concluzivă;
în baza tabloului lezional formulat se emite după caz un diagnostic de
certitudine (cauza morţii) sau un diagnostic de suspiciune;
În cazul în care necropsia nu elucidează diagnosticul de certitudine, se vor
menţiona dacă s-au recoltat probe pentru examene suplimentare, tipul
probelor recoltate, pentru ce tip de examene;
Pe baza acestor date se formulează câteva concluzii şi observaţii: care este
mecanismul prin care s-a produs moartea, care dintre leziunile depistate la
cadavru sunt incompatibile cu viaţă, dacă există leziuni cu vârste diferite,
fenomene de reacutizare etc.
Actul este datat, semnat şi parafat de medicul care a condus necropsia,
precum şi de cei care au asistat.

BULETINUL DE ANALIZĂ
Act oficial (tipizat) eliberat de toate laboratoarele de diagnostic;
Conţine antetul instituţiei de diagnostic;
Parte introductivă: date care identifică probele/materialele care au făcut
obiectul diagnosticului (numărul şi data notei de însoţire, felul probelor,
medicul/proprietarul care a solicitat examinarea), tipul de examen solicitat;
Rezultatul: se formulează folosind exclusiv termeni ştiinţifici;
Recomandări: aprecierea prognosticului unor leziuni, recomandări
referitoare la terapie, etc.
 ACTE CU SPECIFIC MEDICO-LEGAL

PROCESUL VERBAL PREDARE-PRIMIRE

Document redactat la predarea materialelor care constituie probe principale
sau secundare; se face de către o persoană împuternicită să solicite expertiza
medico-legală;
Se vor specifica: felul probelor şi numărul acestora, descrierea
caracteristicilor individuale (eventual dacă au primit un număr), starea în
care au fost primite, documentele anexe care însoţesc materialul expertizat
(procese verbale de constatare în teren şi fotografii);
Procesul verbal este datat şi semnat de ambele persoane (cea care predă
probele şi cea care le primeşte spre examinare);
Transferul unor alte probe, recoltate pentru examene suplimentare se face în
acelaşi mod.

ACTUL DE NECROPSIE MEDICO-LEGALĂ

Necropsia medico-legală: desfăşurată la cererea organelor judiciare
(dispoziţie scrisă);
Necropsia este realizată în prezenţa unei comisii (cel puţin două persoane de
specialitate şi un reprezentant legal);
Tehnica de necropsie va fi identică cu cea folosită în activităţile de rutină;
modificările de tehnică vor surveni numai atunci când există indicaţii exprese
corelate cu o potenţială cauză a morţii, în funcţie de specificul cazului sau de
anamneză;
Probele recoltate pentru diferite examene suplimentare se vor numerota şi
fotografia;
Proba se recoltează dintr-un singur loc, după care se împarte în două
(expertiză şi contraexpertiză);
Întocmirea actului de necropsie medico-legală se realizează la locul
necropsiei, pe formulare netipizate (coli albe): formularele tipizate permit
adăugiri sau nu au spaţii suficiente pentru descrierea unor modificări;
Cele trei părţi componente (partea introductivă, descriptivă şi concluzivă)
sunt mult mai ample;
Partea introductivă:
numele persoanei împuternicite (ex. cel care aduce cadavrul pentru
necropsia medico-legală);
numărul pe care le-au primit probele (cadavrele) în registrul de cazuistică al
serviciului care efectuează necropsia;
identificarea animalului, date anamnetice;
Descrierea va urmări în mod expres etapele necropsiei şi accesul la diferite
planuri anatomice;
Partea descriptivă:
Se vor descrie toate elementele examinate: sunt avute în vedere aspectele
normale, modificările cadaverice şi leziunile;
 Se va acorda o atenţie specială tuturor modificărilor care atestă
traumatismul, interveţii terapeutice (bandaje, plăgi suturate, catetere, sonde,
branulă, drenuri);
Partea concluzivă:
Stabileşte diagnosticul anatomopatologic;
Furnizează informaţiile cele mai relevante privitoare la cauza morţii;
Atunci când rezultatele necropsiei sunt echivoce, se vor propune metodele
alternative pentru elucidare.

RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ

RAPORTUL DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ VETERINARĂ
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică: act întocmit la finalul activităţilor
de cercetare parţiale, efectuate de specialiştii pe un domeniu de activitate
îngust, implicaţi în investigarea cazului;
Raportul de expertiză medico-legală veterinară: foloseşte datele prezentate în
rapoartele tehnico-ştiinţifice; datele prezentate sunt strict de natură
ştiinţifică; ele aduc în faţa unei instanţe argumente obiective şi logice.
Partea introductivă;
Numărul dosarului de cercetare, menţionarea ordinului sau ordonanţei în
baza căreia s-a efectuat expertiza, obiectul expertizei, instituţia/laboratorul
în care s-a desfăşurat expertiza, numele expertului şi ale celor din echipa de
investigaţii (funcţie), cine a solicitat expertiza.
Partea descriptivă;
Identificarea materialelor supuse expertizei, metodele de investigaţie folosite
(alegerea metodelor se face în funcţie de scopul urmărit) şi rezultatele
obţinute în urma investigaţiilor;
Datele obţinute se prezintă într-o formă logică şi convingătoare, bazată
exclusiv pe rezultate şi pe adevărul ştiinţific;
În cadrul raportului de expertiză medico-legală veterinară se vor însuma
toate rezultatele parţiale prezentate de rapoartele tehnico-ştiinţifice;
Se recomandă ca ambele rapoarte să conţină anexe care includ fotografii,
grafice, diagrame, buletine de analiză, scheme etc; în cadrul raportului de
expertiză medico-legală aceste materiale se vor prezenta selectiv (cele care au
cea mai mare relevanţă în rezolvarea cazului);
Partea concluzivă;
Se detaliază concluziile la care a ajuns expertul cu privire la rezultatele
expertizei, va încerca să răspundă la toate întrebările puse de organele de
urmărire penală sau de cele de justiţie (în limitele oferite de ştiinţă);
Redactarea concluziilor se va face în termeni uzuali, uşor de înţeles de către
nespecialişti;
Se recomandă ca specialistul medico-legal să semnaleze date suplimentare,
altele decât cele solicitate şi care să aibă legătură cu soluţionarea cazului;
Semnarea rapoartelor se face de către toţi cei care au făcut parte din echipa
de expertiză; opiniile diferite ale specialiştilor din echipă pot fi consemnate
separat.