UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

CRAIOVA

AFECTIVITATEA
 Față de orice moment al ambianței, în orice moment al
existenței sale insul dezvoltă o traire, desfășoară o atitudine bogată
în nuanțe și variabilitate pe masură afectivității sale. Într-adevăr față
de aceeași situație, față de același aspect al ambianței, nu numai
diverse persoane, dar chiar aceeași persoană, poate dezvoltă reacții
diferite, după cum aceeași reacție poate avea semnificații diferite.

 Aceasta pentru că procesele afective reprezintă o formă de

manifestare a atitudinii omului față de situațiile de viață, față de
realitatea inconjuratioare; în general AFECTIVITATEA exprima în
modul cel mai deplin universul subiectiv, simfonia subiectivă a vieții
interioare a individualității și personalității insului. Prin acest proces
insul iși manifestă unicitatea în lume.

 Această unicitate a insului se realizează nu numai prin anumite

trăsături considerate constante ale afectivității, ci și prin
manifestările dinamice ale vieții afective și în primul rând prin
sentimente. Sentimentele sunt întodeauna trăite de om ca având
legătură directă cu personalitatea sa; sentimentele sunt percepute
de om ca expresie a propriei sale personalități (P.M.Jacobson, 1958)
 Definiție
Proces psihic care reflectă raportul între trebuințe
(conținutul afectivității) și obiectele, ființele sau fenomenele
lumii.

Afectivitatea se exprima prin:

1.Stari afective elementare (starea de afect)- puternica
incarcatura emotionala; debut brusc si furtunos si
participare neurovegetativa, insotita- in conditii patologice-
de ingustarea campului constiintei Stare de afect
patologic, cu consecinţe medico legale.
2.Emoţia- manifestare spontana, scurta sau lunga, de mai
mica intensitate faţă de starile afective emotionale.
 Trairile emotionale se pot imparti:
 dupa modul in care satisfac sau nu trebuintele sau aspiratiile
subiectului :
- pozitive (placerea, satisfactia)
-negative (neplacerea, frica)
 dupa tonalitate:
- stenice- cresc capacitatea de efort psihic

-astenice- scad capacitatea de efort psihic

 3. Dispozitia- stare afectiva generala, de fond, de intensitate
medie si durata lunga, reflectand starea de moment, rezultanta
tuturor impulsurilor extero­interoceptive, proprioceptive,
anterior conştientizate sau constientizate doar partial
 4. Sentimentele- stari afective de mai lunga durată, mai
intense,implicand si o participare a proceselor de motivatie
specifice omului,ele exprimând in cel mai inalt mod trairea
raportului cu mediul ambiant.Ele angajeaza intraga viata
psihica si personalitatea, au un obiect precis si influenteaza
comportamentul. Pot fi exemplificate prin prietenie, dragoste,
stima, ura, dispret, invidie.
 5. Pasiuni- modificare intensa, de lunga durata a dispozitiei, cu participare
afectiva si cognitiva stabila, ce dau valoarea unei dominante volitionale. In
functie de orientarea lor pot fi:
-pozitive -(pasiunea pentru arta, stiinta, profesie).
-negative -(egocentrice,
individualiste, misantropice).

Starea afectiva normala poarta denumirea de eutimie sau normotimie.

1. Aceasta stare nu reprezinta un „staus quo” ci dispune de un
dinamism intern permanent, ondulant, culisand de la starea de tristete la
cea de bucurie; tocmai aceasta capacitate de a putea oscila si de nu
ramane pe o singura directie dispozitionala caracterizeaza normalul.
2. Cea de-a doua trasatura esentiala este concordanta dispoziteiei cu
evenimentele interne sau externe si cu elementele motivationale.
Concordanta intre trairea afectiva si continutul gandirii poarta denumirea
de catatimie, fenomen de congruenta.
Dispozitia ca stare de fond a timiei da culoare vietii dar si gandirii
noastre .
Avand ca etalon aceasta eutimie ,afectivitatea poate prezenta
următoarele modificări:
 tulburari cantitative
 tulburari calitative
 aspecte particulare
 A. Tulburari cantitative
 1. Hipertimia – reprezinta o crestere a tonalitatii si intensitatii afective,
depasind capacitatea integrativa si adaptativa a personalitatii.
Reprezinta de fapt o exacerbare patologica a dispozitiei spre polul
pozitiv (euforia) sau spre polul negativ (deppresia).

 - Hiprtermia negativa -Depresia se caracterizeaza printr-o puternica

traire de tristeţe, printr-o participare afectiva intensa sub un evantai
restrans, cu sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii.
Dispozitia deprimata, continutul perceptual cenusiu,lipsit de voiosie,
uneori neclar (ca prin fum, ca prin ceata), ideatie lenta cu continut
trist, dureros, se exteriorizeaza pe plan motor printr-o inhibitie
marcata sau printr-o neliniste anxioasa, mimica, pantomimica
exprimand concordant continutul dureros al trairilor afective( fruntea
incretita in omega melancolic, treimea interioara a pleoapelor ridicata,
comisurile bucale coborate, corpul incovoiat, bratele cad pasiv pe
langa corp sau sunt ridicate exprimand deznadejde. Apare in
sindroame nevrotice din boli somatice, PMD. Dispozitia depresiva
(depresia) consta in diminuarea patologica a pragului dispozitional,
fapt resimtit de pacient ca o stare de neputinta, lipsa oricarei placeri
fata de activitati alta data agreabile( anhedonie), pierderea capacitatii
 Trebuie diferentiata de:

-tristetea normala, mult mai putin intensa, lipsita practic de consecinte

in viata de zi cu zi a individului, care o percepe ca atare, opunandu-i-se
si depasind-o in plan relational si functional.
-depresia de doliu, dupa moartea unei persoane semnificative
emotional pentru individ, este normala, chiar daca are, in
fapt,intensitatea depresiei patologice, cu conditia sa se remita spontan
in timp (limita maxima de 3 luni).

 Depresia severa se poate insotii de alte tulburari:

-piederea stimei de sine
-tristete vitala – trairea dureroasa a elui – „a fi in lume”
-durere morala – torturarea eului de catre eul absolut
-anhedonia- pierderea capacitatii de a trai bucuria ,sinonima cu
piederea interesului si a placerii pentru activitatiile habituale care alta
data ii faceau placere
-anestezia psihica dureroasa- bolnavul invoca faptul ca nu se mai
poate bucura, intrista,induiosa,ca nu mai poate simti intens afectiunea
unor persoane apropiate, ca nu-si mai poate manifesta simpatia fata de
ele .
 -Hipertimia pozitiva – Euforia-Dispozitia expansiva, incarcatura
afectiva pozitiva,se caracterizeaza prin exagerarea dispozitiei in
sensul veseliei, starii de plenitudine, de bine general, de sanatate,
de putere, insotite de fuga de idei, logoree cu ironii si glume deseori
contagioase, mimica expresiva, bogata,gesturi largi si variate,
tendinta de supraapreciere a propriei persoane si exacerbarea
tendintelor si trebuintelor (in special a celor sexuale).
Euforicului totul i se pare posibil, percepe doar paleta
hipercroma a existentei, unghiul deschis realitatii oferindu-i doar
viziunea roza, animata, vesela, placuta. Apare in
- sindromul hipomaniacal
- sindromul maniacal la debut, cu stare de dezinhibitie si siguranta
de sine, stima de sine crescuta, sentiment de buna dispozitie.
- PMD,sindroame maniacale din forma expansiav a PG, HTA,ASC,
-intoxicatii usoare( alcool, cafea, cocaina, morfina),
-demente senile,demente vasculare, demente posttraumatice,
oligofrenii.
2.Hipotimiile

- Detasarea- distantarea in relatiile inter-personale datorata absentei

variabile a implicarii emotionale( schizofrenie, tulburarea antisociala
de personalitate, deteriorare involutiva, dementa, obnubilare).
- Anhedonia- este absenta placerii in existenta cotidana
(depresie).

- Alexitimia- dificultatea de descriere sau de constientizare si traire

deplina a propriilor emotii si sentimente( Sifneos a implicat-o in
mecanismul de somatizare a afectelor in patologia psihosomatica).

- Indiferentism afectiv (athymhormia)-scaderea foarte accentuata a

tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta afectiva la situatia
ambiantei. Se manifesta prin inexpresivitate mimico-pantomimica.
Apare in oligofrenii profunde, demente, stari confuzionale grave,
catatonie - schizofrenie reziduala.

- Atimia (apatia) - lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si

ambianta, apare in depresiile intense (melancoliforme), schizofrenia
reziduala.
B.Tulburari calitative
 Sunt denumite paratimii- reactii afective inadecvate fata de
situatii sau evenimente (stari reactive, schizofrenie).

 1. Inversiune afectiva-dezvoltarea ostilitatii, a unor sentimente

negative, aberante fata de persoane iubite sau pe care firesc
pacientul ar trebui sa le iubeasca (in schizofrenie).

 2. Ambivalenta afectiva-Coexistenta unor stari afective opuse

calitativ fata de aceiasi persoana sau situatie.
C.Tulburari particulare
1. Anxietatea : teama fara obiect, irationala, teama difuza,
neliniste psihica si motorie, rasunet vegetativ, iminenta de
pericol; pot aparea pe acest fond obsesii si fobii. Anxietatea
este desprinsa de concret si este proiectata in viitor. Apare in
nevroze, psihopatia psihastenica, tulburarea depresiva,
melancolia anxioasa, sevrajul toxicomanilor, debutul
psihozelor, afectiuni endocrine- hipertiroidie, hipotiroidie.
Anxietatea este teama anticipata fara un obiect sau o situatie
concreta, resimtita subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau
stare de disconfort legate de o amenintare necunoscuta care ar
putea proveni din interiorul sau exteriorul corpului. Bolnavul
anxios poate fi recunoscut dupa starea de tensiune, care se
exteriorizeaza prin neliniste psihomotorie, tensiune/incordare
musculara, transpiratie, privire mai mult sau mai putin fixa, cu
pupilele dilatate, sprancenele ridicate, oftat.
 Anxietatea poate fi de mai multe tipuri:

- Anxietate liber flotanta (generalizata), care nu se focalizeaza,

invadeaza existenta cotidiana a bolnavului

- Atacul de panica, in care anxietatea este acuta, critica, intensa,

episodica ,aparand sub forma de crize (atacuri) insotite de
multiple simptome somatice (transpiratii, palpitatii, tahicardie,
poliurie, respiratie precipitata), etc

- Anxietate focalizata (fobica) pe un obiect situatie pe care

pacientul incepe sa le evite pentru a evita totodata anxietatea
irationala care le insoteste. De aceea fobia este considerata
mai mult o tulburare de continut a gandirii.
2. Labilitatea afectiva

1.Versatilitatea timică- variatii afective intre polul pozitiv si cel

negativ, o alternanta a dispozitiei intre euforie, depresie si chiar
manie (intarzierile intelectuale, tulburarile de personalitate,
manie)
2.Poikilotimia- modularea afectiva este univoca, conform starii
afective a celor din jur(ciclotimie, isterie, paralizie generala
progresiva, demente, oligofrenii)
3. Incontinenta afectiva- trecerea brusca, incoercibila de la o
stare emotionala la alta, opusa( demente, in fazele avansate ale
ASC)
4.Disforia- o forma mixta de tulburare a afectivitatii( interferenta
iritatiei cu tristetea)- o dispozitie proasta, neplacuta, o stare de
disconfort deosebit combinata cu tristete, anxietate, iritabilitate,
uneori insotita de o neliniste psihomotorie- in perioadele
intercritice ale epilepsiei, sevraj la alcool sau alte droguri,
encefalopatii posttraumatism craniocerebral, tulburarile de
personalitate (antisociala, borderline), demente, oligofrenii)
3. Cameleonismul afectiv
Este capacitatea exagerata pe care o au personalitatile
demonstrative de a se adapta afectiv mediului si nu trairii interioare
motivational intelectuale a situatiei date. Este semnul unei imaturitai
afective si nu se intalneste specific in sufetintele isterice ,ca varianta
accentuata a versatilitatii afective .

4. Incontinenta afectiva
Este cea in care pacientul trece de la rasul spasmotic la plansul
spasmotic: trecerea de la o stare la alta e incoercibila si extrem de
rapida semn caracteristic pt dementa aterosclerotica

5. Angoasa
Somatizarea unei stari de anxietate .Este foarte dificil de
diferentiat angoasa de atacul de panica care poate fi complet sau cu
simptoame limitate
6. Rigiditatea afectiva
Incapacitatea de a se adapta afectiv datorita unei flexibiltati reduse a
controlului catatim .Este specifica personalitatilor paranoide, putand
aparea si in melancolie (depresia ostila )