UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

CRAIOVA

AFECTIVITATEA
 Față de orice moment al ambianței, în orice moment al existenței
sale insul dezvoltă o traire desfășoară o atitudine bogată în nuanțe
și variabilitate pe masură afectivității sale. Într-adevăr față de aceeași
situație, față de același aspect al ambianței, nu numai diverse
persoane, dar chiar aceeași persoană, poate dezvoltă reacții diferite,
după cum aceeași reacție poate avea semnificații diferite.

 Aceasta pentru că procesele afective reprezintă o formă de

manifestare a atitudinii omului față de situațiile de viață, față de
realitatea inconjuratioare, în general le exprima în modul cel mai
deplin universul subiectiv, simfonia subiectivă a vieții interiare a
individualității și personalității insului. Prin acest proces insul iși
manifestă unicitatea în lume.

 Această unicitate a insului se realizează nu numai prin anumite

trăsături considerate constante ale afectivității, ci și prin
manifestările dinamice ale vieții afective și în primul rând prin
sentimente. Sentimentele sunt întodeauna trăite de om ca având
legătură directă cu personalitatea sa; sentimentele sunt percepute
de om ca expresie a propriei sale personalități (P.M.Jacobson, 1958)
 Definiție
 Proces psihic care reflectă raportul între trebuințe (conținutul
afectivității) și obiectele, ființele sau fenomenele lumii.

Afectivitatea exprima prin:

1.Stari afective elementare (starea de afect)- starea de
afect este o puternica incarcatura emotionala; debut brusc
si furtunos si participare neurovegetativa, insotita- in
conditii patologice- de ingustarea campului constiintei
2.Emotii- manifestare spontana, scurta sau lunga, de mai
mica intensitate ca punctul starile afective emotionale.
 Trairile emotionale se pot imparti:
 dupa modul in care satisfac sau nu trebuintele sau aspiratiile
subiectului in:
- pozitive (placerea, satisfactia)
-negative (neplacerea, frica)
 dupa tonalitate emotiile pot fi: - stenice (dupa cum cresc sau
scad starea capacitatea de reactie

-astenice
 3. Dispozitia- stare afectiva generala, de fond, de medie
intensitate si durata lunga, reflectand starea de moment,
rezultanta tuturor impulsurilor extero­interoceptive,
proprioceptive,constientizate doar partial  

 4. Sentimentele- starea afectiva de mai lunga durata.mai

intensa,implicand si o participare a proceselor de motivatie
specifice omului,ele exprima in cel mai inalt mod trairea
raportului cu mediul ambiant.Ele angajeaza intraga viata
psihica si personalitatea au un obiect precis si influenteaza
comportamentul. Pot fi exemplifivcate prin prietenie, dragoste,
 5. Pasiuni- modificare intensa de lunga durata a dispozitiei, cu
participare afectiva si cognitiva stabila, ce ii dau valoarea unei dominante
volitionale. In functie de orientarea lor pot fi:
-pozitive -(pasiunea pentru arta, stiinta, profesie).
-negative -(egocentrice,
individualiste, misantropice).

Starea afectiva normala poarta denumirea de eutimie sau

normotimie. Aceasta stare nu reprezinta un „staus quo” ci dispune de
un dinamism intern permanent, ondulant, culisand de la starea de tristete
la cea de bucurie tocmai aceasta capacitate de a putea oscila si de nu a
ramane pe o singura directie dispozitionala caracterizeaza normalul.Cea
dea doua trasatura esentiala este concordanta dispoziteiei cu
evenimentele interne sau externe si cu elementele motivationale.
Dispozitia ca stare de fond a timiei da culoare vietii dar si gandirii
noastre .concordanta intre trairea afectiva si continutul gandirii poarta
denumirea de catatimie fenomen de congruenta.
Avand ca etalon aceasta eutimie ,afetivitatea se poate prezenta
astfel:
 tulburari cantitative
 tulburari calitative
 aspecte particulare
 A. Tulburari cantitative
 1. Hipertimia – reprezinta o crestere a tonalitatii si intensitatii afective,
depasind capacitatea integrativa si adaptativa a personalitatii.
Reprezinta de fapt o exacerbare patologica a dispozitiei sprepolul
pozitiv (euforia) sau spre polul negativ (deppresia).

 - Hiprtermia negativa -Depresia se caracterizeaza printr-o puternica

traire, printr-o participare afectiva intensa sub un evantai restrans, cu
sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii. Dispozitia
deprimata, continutul perceptual cenusiu,lipsit de voiosie, uneori neclar
(ca prin fum, ca prin ceata), ideatie lenta cu continut trist, dureros, se
exteriorizeaza pe plan motor printr-o inhibitie marcata sau printr-o
neliniste anxioasa, mimica, pantomimica exprimand concordant
continutul dureros al trairilor afective( fruntea incretita in omega
melancolic, treimea interioara a pleoapelor ridicata, comisurile bucale
coborate, corpul incovoiat, bratele cad pasiv pe langa corp sau sunt
ridicate exprimand deznadejde. Apare in sindroame nevrotice din boli
somatice, PMD. Dispozitia depresiva (depresia) consta in diminuarea
patologica a pragului dispozitional, fapt resimtit de pacient ca o stare de
neputinta, lipsa oricarei placeri fata de activitati alta data
agreabile( anhedonie), pierderea capacitatii de a mai functiona
 Trebuie diferentiata de:

-tristetea normala, mult mai putin intensa, lipsita practic de consecinte

in viata de zi cu zi a individului, care o percepe ca atare, opunandu-i-se si
depasind-o in plan relational si functional.
-depresia de doliu, dupa moartea unei persoane semnificative
emotional pentru individ, este normala, chiar daca are, in fapt,intensitatea
depresiei patologice, cu conditia sa se remita spontan in timp (limita
maxima de 3 luni).

 Depresia severa se poate insotii de alte tulburari:

-piederea stimei de sine
-tristete vitala – trairea dureroasa alui – „a fi in lume”
-durere morala – torturarea eului de catre eul absolut
-anhedonia- pierderea capacitatii de a trai bucuria ,sinoaniama cu
piederea interesului si a placerii si a interesului si a placerii prntru
activitatiile habituale care alta data ii faceau pacere
-anestezia psihica dureroasa- bolnavul invoca faptul ca nu se mai poate
bucura, intrista,induiosa,ca nu mai poate simti intens afectiunea unei
persoane apropiate, ca nu-si mai poate manifesta simpatia fata de ele.
 -Hipertimia pozitiva – Euforia-Dispozitia expansiva, incarcatura
afectiva pozitiva,se caracterizeaza prin exagerarea dispozitiei in
sensul veseliei, starii de plenitudine, de bine general" de sanatate,
de putere, insotite de fuga de idei, logoree cu ironii si glume
deseori contagioase, mimica expresiva, bogata,gesturi largi si
variate, tendinta de supraapreciere a propriei persoane si
exacerbarea tendintelor si trebuintelor (in special a celor sexuale).
Euforicului totul i se pare posibil, percepe doar paleta
hipercroma a existentei, unghiul deschis realitatii oferindu-i doar
viziunea roza, animata, vesela, placuta. Apare
-in sindromul hipomaniacal si in sindromul maniacal la debut, cu
stare de dezinhibitie si siguranta de sine, stima de sine crescuta,
sentiment de buna dispozitie.
-apare in PMD,sindroame maniacale din forma expansiav a PG,
HTA,ASC,
-intoxicatii usoare( alcool, cafea, cocaina, morfina),
-demente senile,demente vasculare, demente posttraumatice,
oligofrenii.
2.Hipotimiile

- Detasarea- distantarea in relatiile inter-personale datorata absentei

variabile a implicarii emotionale( schizofrenie, tulburarea antisociala de
personalitate, deteriorare involutiva, dementa, obnubilare).
- Anhedonia- este absenta placerii in existenta cotidana
(depresie).

- Alexitimia- dificultatea de descriere sau de constientizare si traire

deplina a propriilor emotii si sentimente( Sifneos a implicat-o in
mecanismul de somatizare a afectelor in patologia psihosomatiac).

- Indiferentism afectiv (athymhormia)-scaderea foarte accentuata a

tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta afectiva la situatia
ambianteLSe manifesta prin inexpresivitate mimico-pantomimica.
Apare in oligofrenii profunde, demente, stari confuzionale grave,
catatonie - schizofrenie reziduala.

- Atimia (apatia) - lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si

ambianta, apare in depresiile intense (melancoliforme), schizofrenia
reziduala. le)
B.Tulburari calitative

 - Paratimii- afectivitate paradoxala, reactii afective inadecvate

fata de situatii sau evenimente (stari reactive, schizofrenie).

 - Inversiune afectiva-dezvoltarea ostilitatii, a unor sentimente

negative, aberante fata de persoane iubite sau care firesc ar
trebui sa le iubeasca (in schizofrenie).

 - Ambivalenta afectiva-Coexistenta unor stari afective opuse

calitativ fata de aceiasi persoana sau situatie.
C.Tulburari particulare
 Anxietatea : teama fara obiect, irationala, teama difuza,
neliniste psihica si motorie, rasunet vegetativ, iminenta de
pericol, pot apare pe acest fond obsesii si fobii. Anxietatea este
desprinsa de concret si este proiectata in viitor. Apare in
nevroze, psihopatia psihastenica] tulburarea depresiva]
melancolia anxioasa] sevrajul toxicomanilor] debutul
psihozelor, afectiuni endocrine- hipertiroidie, hipotiroidie.
Anxietatea este teama anticipata fara un obiect sau o situatie
concreta, resimtita subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau
stare de disconfort legate de o amenintare necunoscuta care ar
putea proveni din interiorul sau exteriorul corpului. Bolnavul
anxios poate fi recunoscut dupa starea de tensiune, care se
exteriorizeaza prin neliniste psihomotorie, tensiune/incordare
musculara, transpiratie, privire mai mult sau mai putin fixa, cu
pupilele dilatate, sprancenele ridicate, oftat.
 Anxietatea poate fi de mai multe tipuri:

- Anxietate liber flotanta (generalizata), care nu se focalizeaza,

invadeaza existenta cotidiana a bolnavului

- Atacul de panica, in care anxietatea este acuta, critica, intensa,

episodica ,aparand sub forma de crize (atacuri) insotite de
multiple simptome somatice (transpiratii, palpitatii, tahicardie,
poliurie, respiratie precipitata), etc

- Anxietate focalizata (fobica) pe un obiect situatie pe care

pacientul incepe sa le evite pentru a evita totodata anxietatea
irationala care le insoteste. De aceea fobia este considerata
mai mult o tulburare de continut a gandirii.
 Labilitatea afectiva
 
1.Labilitatea afectiva- variatii afective intre polul pozitiv si cel
negativ, o alternanta a dispozitiei intre euforie, depresie si chiar
manie (intarzierile intelectuale, tulburarile de personalitate,
manie)
2.Poikilotimia- modularea afectiva este univoca, conform starii
afective a celor din jur(ciclotimie, isterie, paralizie generala
progresiva, demente, oligofrenii)
3. Incontinenta afectiva- trecerea brusca, incoercibila de la o
stare emotionala la alta, opusa( demente, in fazele avansate ale
ASe)
4.Disforia- o forma mixta de tulburare a afectivitatii( interferenta
iritatiei cu tristetea)- o dispozitie proasta, neplacuta, o stare de
disconfort deosebit combinata cu tristete, anxietate, iritabilitate,
uneori insotita de o neliniste psihomotorie- in perioadele
intercritice ale epilepsiei, sevraj la alcool sau alte droguri,
encefalopatii posttraumatism craniocerebral, tulburarile de
personalitate (antisociala, borderline), demente, oligofrenii)
 Rigiditatea afectiva
Incapacitatea de a se adapta afectiv datorita unei flexibiltati
reduse a controlului catatin .Este specifica personalitatilor
paranoide putand apare si inn melancolie (depresia ostila )
 
 Disforia
Dispozitie depresiv anxioasa cu disconfort somatic si neliniste
psihomotorie la care se asociaza logoreea excitabilitatea
crescuta, impulsivitatea si comportamentul coleros.
 
 Versatilitatea emotionala
Incapacitatea de a controla emotiile. Poate apare la persoane
timide sau cu impresionabilitate crescuta ca si in unele stari de
surmenaj sau sindrom neurastenic.
 
 Cameleonismul afectiv
Este capacitatea exagerata pe care o au personalitatile
demonstrative de a se adapta afectiv mediului si nu trairii
interioare motivational intelectuale a situatiei date. Este semnul
unei imaturitai afective si nu se intalneste specific in in sufetintele
isterice ,ca varianta accentuata a versatilitatii afective .

 Incontinenta afectiva
Este cea in care pacientul trece de la rasul spasmortic la palnsul
spasmotic: trecerea de la o stare la alta e incoergibila si extrem de
rapida semn caracteristic pt dementa aterosclerotica

 Angoasa
Somatizarea unei stari de anxietate .Este foarte dificil de
diferentiat angoasa de atacul de panica care poate fi complet sau
cu simptoame limitate