Tanatologie medico-legală

Titular:
Sef de lucrari: Dr. Codrin Rebeleanu
Tanatologia = studiul complex al morţii.
- tanatos= moarte, logos= ştiinţă
- studiază :
-fenomenele ce preced instalarea morţii= stări
intermediare
-fenomenele ce succed instalării morţii.
- importanţă :
• pt. medicul legist->pt. elucidare corectă a spetelor m-l
• pt. medicul curant (medicul de familie)->pt. diagnosticul
corect de moarte; selecţionarea cazurilor de moarte suspectă pt.
a anunţa organele de urmărire penală
• pt. medicul de ATI --> stabilirea momentului instalării
morţii pentru a întreruperea manoperelor de RCP
• recoltarea de organe pt. transplant -> stabilirea
momentului morţii cerebrale
Moartea: cf def. OMS este încetarea ireversibilă a funcţiilor vitale,
respiraţie şi circulaţie (cu încetarea consecutivă a proceselor
metabolice)
-convenţional moartea se consideră în momentul încetării bătăilor
cordului; moartea juridica= moartea cerebrala (la min. 5-8 minute
dupa m. clinica. Angio cerebrala
OK Moarte cerebr.
Moartea de obicei se
instalează progresiv (stări
terminale)
5 minute
-stările intermediare intre viata
si moarte sunt în funcţie de
rezistenţa ţesuturilor la lipsa de
O2.
-neuronii cortexului rezistă la
anoxie 3-5 minute; după, se
produce pierderea stării de
conştienţă;
neuronii pontini 10-20-30
minute->persistenţa funcţiilor
respiratorii şi cardio-vasculare,
apoi moarte corticală
-muşchii scheletici rezistă
câteva ore
Preagonia:
Consta in manifestari psihice cu durata variabila - reactii de
aparare fata de moartea iminenta. Depind de tipul injuriei:
-in traumatisme: logoree, agitatie, hipermnezie
-inghet: calm, amorteala, senzatie de planare, eventual euforie,
senzatie de caldura, somnolenta.
-asfixie: indiferenta, amorteala
-IMA: cu 3-4 ore inainte somnolenta.
Agonia : trecerea de la viaţă la moartea clinică
-agon= luptă
-etapa de trecere->funcţiile vitale sunt subliminale (există
subnivele de eficienţă)
Etapele agoniei :
1. euforică : agitaţie, logoree, mişcări necontrolate,
tahipnee cu respiraţie superficială, aritmie cardiacă cu scăderea
amplitudinii pulsului
2. scăderea funcţiilor de relaţie : respiraţii superficiale,
rapide, cu perioade de apnee, bătăi cardiace cu puls scăzut,
facies hipocratic, privire fixă, transpiraţii reci, extremităţi
cianotice
3. corpul imobil : extremităţile se răcesc, simţurile dispar
progresiv (primul dispare văzul, ultimul auzul)
-fazele se pot succeda
-debutul poate fi marcat de orice fază
Clasificarea agoniei dupa forma clinica si dupa durata:
-forme clinice de agonie :
agonie cu delir ->stări de agitaţie cu episoade delirante->
până la acte de violenţă; se întâlneşte în boli febrile, unele forme
de meningoencefalită
agonia lucidă ->în decese prin afecţiuni cardio-vasculare
agonia alternantă ->episoade alternante cu stări de
luciditate-> boli psihice grave, boli acute*

*importante raportat la capacitatea de exercitiu! E valabil sau nu

testamentul?
-durata agoniei în funcţie de cauza decesului :
fulgerătoare-> zdrobirea craniului si a conţinutului sau,
decapitare, intoxicaţii supraacute
scurtă durată-> asfixii mecanice, intoxicaţii
lungă durată (ore, zile)->, afecţiuni cronice

Decapitarea piratului
Klaus Störtebeker, 1401.

Legenda: a mers pe
langa 7 camarazi dupa
ce a fost decapitat!!!
Moartea clinică : trecerea de la viaţă la moartea biologică
- dispar funcţiile respiratorii (dispare prima) şi cardio-
vasculare in 3-5 minute.
- după acest interval apar modificări morfo-funcţionale
ireversibile ->moarte cerebrală (încetarea oricărei activităţi
cerebrale)-> trasee izoelectrice pe EEG;
Apariţia modificărilor ireversibile a neuronilor corticali->
reanimarea funcţiilor cardio-respiratorii este inutilă, dar nu
imposibilă.
M. clinica poate evolua spre M. cerebrala sau, prin RCR, spre
viata (10-15% din cazuri). Dureaza 5-6 min (19-20 min, la
temperatura scazuta ambientala).

Record mondial la apnee statica: 11’ 35”.

Record dupa inhalare de O2: 24’03”. Omologat Guiness Book.
Stări particulare :
1. Moarte aparentă (vita minima):
- imobilitate corporală completă
- anestezie
- rezoluţie musculară completă
- ROT abolite
- funcţiile cardio-respiratorii forte mult
diminuate, nu pot fi puse în evidenţă
prin mijloace clasice (palpare,
auscultaţie).
Livresc, apare in hipotermie, electrocutie,
unele intoxicatii. Nu am intalnit-o in
practica.
Saved by the bell, varianta initiala 
2. Stare vegetativă = comă profunda, cu inactivitate a
neocortexului, cu menţinerea spontană a funcţiilor de bază;
poate evolua spre moarte cerebrala, spre stare vegetativa
persistenta sau poate fi recuperat. Persoana in stare vegetativa
este un subiect viu.
3. Supravieţuire artificială= comă depăşită cu menţinerea
funcţiilor de bază prin met. de reanimare şi TI; “pe aparate”.
4. Stadiul de moarte biologică -> încetarea proceselor
metabolice celulare cu modificări progresive ireversibile la
nivelul ţesuturilor
-apar semnele morţii reale
-pt. un timp-> manifestări postvitale
Diagnosticul morţii :
- semne clinice-> semne negative de viaţă-> au
valoare orientativă :
1. lipsa respiraţiilor :
- inspecţie-> absenţa mişcărilor respiratorii
- auscultaţie-> nu există murmur vezicular
- semne empirice :
• semnul fulgului
• semnul oglinzii
• vas cu apă pe piept
2. lipsa activităţii cardio-vasculare :
- nu există puls la palpare
- nu există zgomote cardiace la auscultaţie
- TA= 0
- ECG izoelectric
- semne empirice- semnul ligaturii (nu există cianoză)
-transluminarea mâinii-> opacitate
- incizia pielii -> nu există sângerare
- punctia cardiaca – imobilitatea acului
-transluminarea mâinii: la persoanele in viata se observa
luminiscenta difuza; la decedati se vede doar opacitate;
- semnul ligaturii = se leaga un deget cu ata; daca nu apare cianoză,
persoana e decedata foto: semnul ligaturii, persoana in viata, la 3
minute de la aplicare.
3. SNC:
-dispariţia reflexelor-> ultimul care dispare este reflexul
corneean; nu este un semn sigur putând apărea şi în comă
profundă
-suspendarea activităţii cerebrale corticale-> nu există activitate
EEG
IMPORTANT:
IN ACEASTA FAZA SEMNELE NEGATIVE DE VIATA FAC DIFERENTA
INTRE O PERSOANA IN VIATA SI UNA DECEDATA!
MODIFICARILE CADAVERICE (racire, deshidratare, rigiditate,
lividitate, putrefactie) inca nu au aparut.

Doarme? A decedat?
Respira? Are puls? Are reflexe? (i se contracta pupila la lumina?)
MODIFICĂRI CADAVERICE :
Semnele morţii reale = semne pozitive de moarte
1. modificări precoce-> primele 24 de ore
a. răcirea :
- e determinată de oprirea circulaţiei, stoparea proceselor
metabolice şi pierderea căldurii în mediul înconjurător
-e influenţată de temperatura mediului înconjurător: la 15-20ºC-
răcire 1ºC /h în primele 4h apoi 2ºC/h.
- după 10-12 h de la deces temperatura centrală este de
20ºC =semn sigur al morţii
- racirea se face mai rapid la nivelul zonelor descoperite şi
mai lent la nivelul plicilor
- pierderea căldurii (iradiere, conducţie, convecţie) se face
de la suprafaţa corpului spre interior (ex: piele rece, ficat cald)
- importanţă medico-legală:
• determinarea timpului scurs de la deces
• semn precoce de moarte
b. deshidratarea :
- consecinţa stopării circulaţiei şi evaporării apei în mediu
- începe în zonele cu epiderm subţire (buze, scrot, vulvă,
vârful degetelor)
- se usucă, se întăreşte, cu o nuanţă gălbuie, apoi brună
asemănătoare cu pergamentul („zone de pergamentare”,
„pergamentări”)
- zone de pergamentare pot apărea şi după leziuni
traumatice: exfoliaţii recente, răni superficiale, şanţ de
strangulare
- pt. a diferenţierea pergamentării plăgilor produse în viaţă
de cele postmortem se produce o incizie cu bisturiul-> dacă
apare o infiltraţie sanguină ce nu dispare prin spălare sau la
formol înseamnă că a fost produsă intra vitam
- alte modificări :
o globii oculari se înmoaie, pierd starea de tensiune
o corneea opacă şi în dreptul pupilei la 6-8 ore de la deces
apare o pată negricioasă-> pata lui Liarché
- importanţă medico-legală ->semn de moarte reală, dar
are o valoare mai scăzută în aprecierea instalării decesului
c. Lividitatile cadaverice :
- consecinţa încetării circulaţiei şi migrării sângelui în
zonele declive şi necomprimate, în virtutea legii gravitaţionale
- în stadiile avansate extravazarea plasmei încărcate cu
pigment hematic în ţesuturile adiacente vaselor sanguine
- apare după 30 minute de la instalarea decesului şi devin
manifeste în 3-6 h
- apar pete de culoare roz-violacee, imprecis delimitate
- culoarea poate să furnizeze uneori cauza morţii :
o roşu viu-> intoxicaţie cu CO, HCN, cianuri, expunere la
frig; oxigenoterapie.
o cafenie-> intoxicaţii cu substanţe MetHb (nitriti)
o cianotice-> asfixie
- în evoluţie apar mai multe faze-> aprecierea timpului
scurs de la instalarea decesului :
1. faza de hipostază (până la 15 h de la deces)
- la început petele sunt mici, treptat se extind, confluează,
dispar la digitopresiune, apoi reapar
- la modificările poziţiei cadavrului, dispar şi se formează în
zonele declive
2. faza de difuziune (15-24 h)
- petele devin extinse, confluante
- se formează şi pe părţile laterale ale cadavrului
- la digitopresiune pălesc
- dacă modificăm poziţia, nu dispar şi apar altele în zonele
declive
3. faza de imbibiţie (>24 h)->corespunde cu debutul
putrefacţiei
- petele sunt extinse, intens colorate
- nu se modifică la digitopresiune
- la schimbarea poziţiei rămân în zonele iniţiale
- nu se mai formează în zonele declive, rămân fixe
Importanţă medico-legală
- cel mai sigur şi mai precoce semn de moarte reală
- aprecierea timpului scurs de la momentul decesului +
schimbarea poziţiei
- după culoare furnizeaza info privind cauza morţii
- probleme de diagnostic diferenţial cu o leziune
posttraumatică asemănătoare morfologic (echimoza)-> pt. a le
diferenţia se face o secţiune cu bisturiul=> dacă e echimoză
apare infiltraţie sanguină ce nu dispare la spălare şi formol (la ex.
microscopic ->fibrină); dacă e lividitate avem infiltrat ce dispare
la presiune şi spălare, nu se evidenţiază fibrină
d. rigiditatea :
- contractură musculară puternică cu înţepenirea articulaţiei;
apare după o perioadă de relaxare musculară (2-4h); iniţial
apare la nivelul muşchilor masticatori apoi se extinde cranio-
caudal (legea lui Nysten); ordinea se poate inversa la
cadavrele în poziţie Trendelenburg.
NU apare la fetusi sub 7 luni de viata intrauterina!
- în evoluţie apar trei faze:
1. faza de instalare(->12h)-> rigiditatea se învinge greu, dar
după învingere se instalează din nou; faţă-> gât şi prinde şi
membrele superioare
2. faza de stare (generalizată)->12-24 h-> cuprinde treptat
toate grupele musculare; dacă se încearcă o manoperă de
învingere, se învinge greu apoi nu se reinstalează
3. faza de rezoluţie-> după 24-48h-> rigiditatea dispare
progresiv în acelaşi sens în care s-a instalat; coincide cu debutul
putrefacţiei
Intensitatea şi rapiditatea instalării variază în funcţie de cauza
morţii
o rapid, intensitate crescută, durată crescută : boli
convulsivante (tetanos), intoxicaţii cu substanţe convulsivante
(stricnină)
o tardiv, intensitate scăzută, durată scăzută : persoană
caşectică, copii mici, anemii acute, septicemii, intoxicaţie cu
fosfor şi ciuperci
- formă particulară ->rigiditatea cataleptică = spasm
cadaveric (intensă,brusc, ce fixează cadavrul în poziţia în care a
fost surprins în momentul morţii); apare în leziuni grave
encefalice : zdrobire, împuşcare, intoxicaţii cu substanţe
convulsivante, leziuni grave bulbare şi medulare.
Mecanism de instalare :
o scade ATP muscular
o ATP->ADP
o blocarea sintezei ATP din ADP
o creşte concentraţia de acid lactic muscular (anaerobioză)
-> coagularea proteinelor musculare
- rezoluţia rigidităţii e determinată de autoliza fibrelor
musculare
Importanţă medico-legală :
o semn sigur de moarte reală corelată cu lividitatea
o timpul scurs de la deces
o păstrează poziţia cadavrului după deces
o indicii asupra cauzei medicale a morţii
e. autoliza :
- modificare cadaverică distructivă, precoce, ce are loc sub
acţiunea enzimelor proprii (hidrolaze lizozomale) în absenţa
florei microbiene
- precede putrefacţia
- principalele modificări macroscopice :
- la nivelul suprarenalelor-> medulara se înmoaie (magmă
brun-negricioasă) contrastând cu corticala de culoare galbenă
- ficat, rinichi, inimă (miocardul)-> se înmoaie, devin mai
palide, iau aspectul de intumescenţă tulbure
-splina se înmoaie-> aspect noroios pe suprafaţă de secţiune=>
dg. diferenţial cu splina septică
-mucoasa esofagiană-> intumescentă, cu pliuri estompate
-stomac-> pliurile devin şterse, pe mucoasa peretelui posterior
apar pete brun-roşietice, sub acţiunea HCl pot apare mici
perforaţii pe peretele posterior=>dg. diferenţial cu perforaţia
intravital
-intima vaselor mari-> culoare portocalie -> vişinie murdară
-mucoasa căilor respiratorii superioare-> culoare vişinie murdară
- examenul microscopic :
- modificări asemănătoare celor de distrofie granulară (vacuolară)
vizibilă în hepatocite celulele tubilor renali, fibrelor miocardice.
1. miocard normal (fibre, nuclei)

3. miocard cu autoliza
2. miocard cu (fibrele se identifica,
infiltrate nuclei absenti,
hemoragice golurile= emfizem de
putrefactie)
- sânge :
• după 2-3h postmortem=> difuzează Hb în plasmă
• după 10-20h conturul hematiilor devine şters
• hemoliză completă= masă omogenă eozinofilă cu fin
detritus de culoare cafenie la suprafaţă
Modificările postvitale constau in viaţa reziduală a unor
celule, ţesuturi, părţi ale organismului după încetarea vieţii din
organism ca întreg. Structurile mai puţin diferenţiate filogenetic-
sunt mai rezistente la anoxie. Astfel:
a) cilii căilor respiratorii îşi păstrează mişcările aproximativ 5h
postmortem
b) poate persista peristaltismul intestinal pe o perioadă
nedeterminată-> invaginaţii intestinale; fără modificări
circulatorii în peretele intestinal (fara necroza)
c) spermatozoizii-> mobilitate 2-3 zile
d) pupila-> reactivitate la atropină 4h iar la pilocarpină 8h
e) activitate mitotică a leucocitelor 5-8h
f) m. scheletică-> excitabilitate electrică 2-6h
g) m. cardiac->excitabilitate electrică 15-20minute
h) la decapitare-> contractura muşchilor feţei cu
închiderea/deschiderea gurii, clipire
2. Modificări cadaverice tardive-> după 24 de ore
a. modificări distructive :
• distrugerea de către animale (post-mortem)
• putrefacţia
- modificare cadaverică de natură microbiană (substanţă
organice-> substanţe anorganice)
- debut la 24 h de la deces
- semne de exteriorizare apar la 48-72 h de la instalarea
decesului
- începe la nivelul intestinului gros în special unde există o
floră microbiană bogată; sub acţiunea florei de putrefacţie (mai
ales în cec) se formează hidrogen sulfurat ce difuzează în
peretele anterior abdominal şi se combină cu Hb=> sulfură de Hb
(culoare verde) = pata verde de putrefacţie. Apare iniţial în fosa
iliacă dreaptă-> fosa iliacă stângă-> tot abdomenul şi la baza
toracelui.
Tete de negre = tumefactia buzelor, a tesuturilor moi ale capului,
Exoftalmie, coloratie inchisa a tegumentelor.
- plagă suprainfectată sau colecţie purulentă profundă
(abces, flegmon)-> pata se formează în jurul plăgii sau în dreptul
colecţiei
- în septicemie putrefacţia e rapidă=> coloraţie verzuie a
pielii, muşchilor, organelor=> cadavre verzi
-
circulaţia postumă-> localizată la nivelul membrelor->se produce
prin difuziunea sângelui hemolizat prin pereţii vaselor
superficiale=> impregnarea ţesuturilor adiacente; prin
transparenţa pielii ->dungi de culoare cafenie pe traiectul vaselor
superficiale
- în evoluţia putrefacţiei prin degajare de gaze, abdomenul
se destinde, faţa devine de nerecunoscut (probe de
identificare), apare emfizem subcutanat şi visceral, pe tegument
apar flictene de putrefacţie (lichid spumos,tulbure,sângele
devine spumos)
- prin presiunea gazelor asupra organelor interne=>
expulzie de materii fecale şi urină, expulzie de secreţie gastrică
prin nas şi gură, secreţie spumoasă roşiatică în căile respiratorii
asemănătoare edemului pulmonar acut
- la femei decedate în stare de graviditate- sub efectul
putrefactiei apare expulzia fătului mort= “naşteri în sicriu”
- apar flictene pe pielea capului, cade părul
- faza de topire, lichefiere=> masă negricioasă şi urât
mirositoare, cartilajele laringiene şi traheale se separă; în condiţii
obişnuite de înhumare separarea scheletului se face între 7-10
ani; e influenţată de factorii de mediu-> temperatura crescută şi
excesul de O2 favorizează putrefacţia.
Detasarea tegumentului in lambouri
- mediul în care stă cadavrul (regula lui Casper) :
modificările de putrefacţie ce se produc într-o săptămână la un
cadavru expus la aer= modificările ce se produc în 2 săptămâni în
apă= 8 săptămâni în sol
o felul solului
- cu granule mari, permeabilitate pentru aer, apă creşte
viteza putrefacţiei
- solul nisipos, argilos scade viteza de putrefacţie
o adâncimea înhumării mica -> putrefacţie mai rapidă

1 = 2x = 8x
b. CONSERVĂRI NATURALE : în condiţii particulare de
moarte care au rol negativ asupra evoluţiei putrefacţiei conservă
în bună măsură cadavrul
 Mumificarea
-se poate realiza în mediu cu temperatură crescută, umiditate
scăzută, ventilaţie bună
-Apare foarte des în condiţii deşertice, în aria noastră geografică-
podul casei vara, cadavru înhumat în pământ nisipos, afânat
- deshidratarea masivă scade evoluţia putrefacţiei
- aspect morfologic : mumie egipteană-> cadavrul se
usucă, pierde în volum, greutate, tegumente pergamentoase,
brun închis.
importanţă medico-legală :
• identificarea cadavrelor după
perioade de timp mari
• păstrarea trăsăturilor feţei,
aprecierea datei morţii
• nu conservă leziunile
traumatice şi patologice
 Adipoceara :saponificarea grăsimii cadavrului în ape neaerate,
fântâni părăsite, bălţi, înhumare în sol umed şi argilos
grăsimi  acizi grasi + glicerină
glicerina + săruri de Ca, Mg  săpunuri insolubile-> protejează
cadavrul de acţiunea putrefacţiei
- morfologic :zone de culoare albicioasă, cenuşie, gălbuie,
consistenţă moale, miros de brânză râncedă; aceste zone expuse
la aer, uscare=> sfărâmare, cu aspect cretos
Importanţă medico-legală:
• identificarea cadavrului
după perioade lungi de timp
• conservă leziunile cu
caracter patologic, în mare
măsură traumatice
• aprecierea datei->
dificilă
lignificarea:
- foarte rară
- în soluri bogate în turbă, mlaştini cu reacţie intens acidă
- piele dură, culoare brună asemănătoare pielii tăbăcite
- deshidratare-> cadavrul scade în greutate şi volum
- oase brune, moi (pierd Ca)
Congelarea naturală :
- zone cu temperatură foarte scăzută
- zone polare, munţi cu altitudini mari
- la noi iarna în perioade extrem de reci
- la temperatură scăzută putrefacţia este oprită, cadavrul
nu suferă modificări de volum
- după dezgheţare putrefacţia are evoluţie rapidă
c. conservare artificială :
• îmbălsămarea (multiple tehnici; formol)
• refrigerare (la +4 C), congelarea artificială (la -18, -20
plastifiere
Stabilirea momentului morţii -Tanatocronologia
-încadrarea într-un anumit interval cu atât mai restrâns cu cât se
face mai rapid examinarea cadavrului
-deosebit de importantă în omucidere
Diferite categorii de criterii pt. Stabilirea momentului mortii:
1) Studiul morfologiei cadaverice :
- criteriul cel mai vechi şi cel mai valoros
- semnele morţii reale devin manifeste în 3-6 h-> dezv.
completă în 12-24h
- cele mai importante sunt lividitatea şi rigiditatea
2) Studiul modificărilor oculare :
- foarte utilizate-> indicii destul de importante
- apariţia petei Liarché>6-8 h
- persistenţa reflexului pupilar: 4h la atropină, 8h la pilocarpină
3) Studierea unor procese fiziologice :
- aspirarea conţinutului gastric :

o date orientative-> stomac gol deces >6-8h

din momentul consumului ultimului prânz (ancheta reconstituirii
datelor referitoare la ultimul prânz-> data, în ce a constat), timpul de
staţionare digestia diferitelor alimente în stomac se pot obţine date
extrem de precise->ex. carne 5-6 ore(tabele)
- gradul de plenitudine al vezicii urinare-> în condiţii obişnuite
vezica urinară se umple pe parcursul nopţii, fiind plina până spre
dimineaţă
4) Metode de tanatochimie :
- modificări pe care le suferă diferite substanţe în sânge,
LCR, alte umori, unele org. după moarte
- supusă erorii-> valoroasă în primele 15h, valoare relativă
15-30h, >30h nu pot fi luate în considerare
5) Metode moderne de tanatoenzimologie
6) Alte criterii :
- modificări de pH-> pH-ul scade brusc după deces (24h),
apoi devine alcalin (amine de putrefacţie, amoniac)
- glicogen hepatic (coloraţie Carmin best)-> în mod normal
dispare la 10h de la instalarea morţii
- cadavru cu plăgi->aspectul microscopic al plăgilor (al
fragmentelor recoltate din buzele plăgilor); existenta puntilor de
fibrina = supravietuire
- ventricolul stâng îşi goleşte conţinutul în 18-24 h de la
deces
Clasificarea medico-legală a morţii:

1) moarte violentă

2) moarte neviolentă

3) moarte prin inhibiţie

1) moarte violentă:
- se datorează acţiunii brutale a unor factori traumatici
externi asupra org. de natură: mecanică, fizică, chimică,
biologică, psihică
- sub aspect judiciar: sinucidere, omucidere, accident,
euthanasie, execuţie, suicid asistat medical

- Hans von Gersdorff, sec XVI “Activitatea

chirurgicala”
2) moarte neviolentă = moarte patologică-> urmare a
diferitelor boli cronice\acute - datorită unor cauze intrinseci
organice (ex. IMA), sau unor tulburari functionale (ex. TPSV):

- moarte naturală-> nu e
recunoscută de toţi autorii;
apare la vârste foarte avansate,
autopsia nu demonstrează
existenţa unei cauze
tanatogeneratoare.
3) moarte prin inhibiţie:
- prin acţiunea unui factor extern de intensitate scăzută
asupra unei zone reflexogene, prin declanşarea unui reflex
inhibitor (plex sternal, col uterin, testicule).
- ex. traumatism minor în regiunea laterală a gâtului (zona
sinocarotidiană)-> cazuri foarte rare.
Moartea suspectă. Moartea subită.
a) Moartea suspectă = termen juridic
• se impune anchetă judiciară şi expertiză medico-legală pe
cadavru
• Codul (nou) de Procedură Penală art. 185: Autopsia medico-
legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către
instanţa de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este
suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaşte cauza morţii ori
există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau
indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu comiterea unei
infracţiuni.
Ce este autopsia medico-legala si ce implica ea?

Legislaţia medico-legală Legea 271/2004: normele

procedurale privind efectuarea expertizelor , constatărilor
şi altor lucrări medico-legale (secţiunea 5-> constatarea şi
expertiza medico-legală pe cadavru)-> examinări la locul
unde s-a găsit cadavrul, examinări la locul faptei->
examinarea externă a cadavrului + autopsia medico-legală
şi examinări complementare (histopatologice, toxicologice,
bacteriologice, serologice).
Autopsia medico-legală se efectuează doar la cererea organelor
judiciare : poliţie, procuratură, instanţele de judecată.
• „autopsia medico-legală e obligatorie în urmatoarele
cazuri:
1. moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita
perioada între evenimentele cauzale si deces;
2. cauza mortii nu este cunoscuta;
3. cauza mortii este suspecta. Un deces este considerat moarte
suspecta în urmatoarele
situatii:
a) moarte subita;
b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului,
este verificata periodic din punct de vedere medical;
c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta
unei întreprinderi sau institutii;
d. decesele ce survin în custodie
e. moartea persoanelor din detenţie (arest preventiv)
f. decese în spitale de psihiatrie/penitenciare
g. morţi în legătură cu activităţi de poliţie/armată
h. deces în timpul manifestărilor publice
i. deces în caz de suspiciune a nerespectării Drepturilor
Omului (tortură)
j. decese multiple, repetate, în serie sau concomitent
k. cadavre neidentificate, la schelete
l. deces în locuri publice sau izolate
m. când moartea este pusă în legătură cu defecte în
aplicarea asistenţei medicale sau deficienţe de protecţia muncii
n. deces survenit la scurt timp sau acelaşi timp cu o
intervenţie medico-chirurgicală diagnostică sau terapeutică
b) Moartea subită :
• moarte neviolentă de cauză patologică instalată cel mai
adesea brusc, survenită pe neaşteptate la persoane de sănătate
aparentă sau la bolnavi care anterior decesului nu au avut o
simptomatologie să determine o agravare a bolii de bază sau
evoluţie letală
• survine în locuri publice : loc de muncă, şosea, etc.
• cea a sugarului – particulara.
Clasificarea Simonin :
a. moarte subită cu leziuni organice grave, incompatibile cu
viaţa-> leziuni tanatogeneratoare certe (ex: AVC, IMA, rupturi de
anevrisme, trombembolii pulmonare masive, PANS (pancreatita
acută necrotico-hemoragică), HDS severe, hemoptizii severe,
chist hidatic rupt, meningoencefalite grave)
b. moarte subită cu modificări lezionale cronice de tip ATS,
miocardioscleroză, scleroza pulmonară, scleroza renală, ce devin
tanatogeneratoare prin diferite condiţii ca stres, variaţii de
temperatură, alcool, act sexual, defecaţie
c. moarte subită cu tablou anatomo-patologic nespecific:
stază viscerală generalizată plus sufuziuni (mici hemoragii)
subseroase, submucoase.
Cauzele morţii subite aparţin întregii patologii:
1. adulţi şi vârstnici:
afecţiuni cardio-vasculare-> mai frecvent la bărbaţi şi în
decada a 5-a de viaţă :
• AVC, IMA
HTA, miocardite (virale mai frecvente)
• Endocardite, rupturi anevrismale (aortă, arterele
cerebrale), trombembolii, valvulopatii
!-la noi s-a constatat apariţia la vârste din ce în ce mai tinere
afecţiuni respiratorii: pneumonii lobare, bronhopneumonii,
pneumonii interstiţiale, TBC, astm bronşic
 afecţiuni digestive: HD, UGD nediagnosticat sau prin
varice esofagiene rupte; hepatite virale foarte grave, PANH
(pancreatita acuta necrotico-hemoragica), ocluzie intestinală,etc.

PANH
afecţiuni nervoase: meningite, meningo-encefalite grave
afecţiuni renale: GN, nefrite interstiţiale, scleroză renală
 afecţiuni genitale: sarcină extrauterină ruptă, eclampsie,
embolie amniotică
afecţiuni endocrine: tumori suprarenale (în special
feocromocitom), TBC suprarenal
2. copii:
30-35 % cazuri de moarte subită, majoritatea până la un
an (90%)
perinatal: boala membranelor hialine (deficit de
surfactant), incompatibilitate Rh, hemoragie meningocerebrală
(traumatism obstetrical), bronhopneumonie de aspiraţie (lichid
amniotic), malformaţii vasculare, pneumopatii atipice, cu debut
intrauterin, boala hemoragica a nou-nascutului.
 în primul an de viaţă: afecţiuni respiratorii ( bronşiolita
capilară, bronhopneumonii, pneumonii interstiţiale), afecţiuni
digestive(toxicoza), complicarea unor boli infectocontagioase
(rujeolă, tuse convulsivă), meningoencefalite.
Sindromul morţii subite a sugarului= caz de moarte subită la
sugarul sănătos sau cu semne minore de boală la care cauza
rămâne neexplicată chiar după analiza medico-legală
• incidenţa 2-4 luni
• mai frecventă la băieţi
• factori favorizanţi :
prematuritate, gemelaritate, semne de suferinţă fetală cu Apgar
anormal, vârsta mamei sub 20 de ani, anotimp rece, rahitism,
dezechilibre hidro-electrolitice (în special Ca şi K);
fumatul in timpul sarcinii, dormitul cu fata in jos, hranire exclusiv
artificiala.
• clinic: întrerupere bruscă a respiraţiei şi a
sistemului circulator (patogenie-> disfuncţie a centrului respirator)
• fiziopatologic: majoritatea în timpul somnului (perioade
variabile de apnee, durată şi frecvenţă ce depinde de gradul de
maturare a SNC)-> modificarea presiunii parţiale a gazelor
respiratorii cu pornirea reflexă a centrului respirator şi refacerea
situaţiei; în cazul morţii există o disfuncţie a centrului respirator=>
deces prin stop cardio-respirator
• alte cauze : hipotonie accentuată a musculaturii faringelui,
diafragmului, muşchilor intercostali-> tot în somn=> agravarea
fenomenelor hipoxice
Studiu Germania, 1991:
Dupa autopsie, examene de laborator exhaustive (microscopic,
toxicologic, microbiologic etc) 84% din decesele sugarului cu
factori de risc (fumat in timpul sarcinii, dormit cu fata in jos,
hranire exclusiv artificiala) au ramas neelucidate!