SENSIBILITATEA

Structura oricărui sistem senzitiv,

indiferent de tipul de sensibilitate
pe care-l mediază
prezinta trei etaje:

• etajul de recepţie – reprezentat de receptori

• etajul de transmitere – format din căile sensibilităţii

• etajul de percepţie – reprezentat de cortexul senzitiv

RECEPTORII
Dispozitive specializat diferenţiate pentru a detecta diverse
categorii de stimuli externi sau interni. Reprezintă modificări
specializate ale dendritelor primului neuron senzitiv.
Clasificare dupa localizare:
- Exteroceptori (structuri specializate în tegumente şi mucoase):

- mecanoreceptori (contactul şi poziţia unui segment al

organismului în spaţiu)
- corpusculii Meissner
- discurile Merkel
- terminaţii nervoase la rădăcina foliculului pilos.
- termoreceptori (informaţii termice → corpusculii
Krause = rece şi Ruffini = cald)
- chemoreceptori (modificările chimice din ţesuturi)
- terminaţii libere → excitanţii dureroşi.

-Proprioceptorii (reglarea funcţiilor motorii):

- fusurile neuromusculare de la nivelul muşchilor striaţi
- organul tendinos Golgi, situat in tendoane,
recepţionează întinderile pasive şi active ale muşchilor,
- corpusculii Paccini (presiunea profundă, situaţi în
aponevroze, periost şi seroase)
 CĂILE SENSIBILITĂŢII
CUPRIND TREI NEURONI SUCCESIVI:

- PRIMUL NEURON = PROTONEURONUL SENZITIV situat in

ganglionii rahidieni in etajul medular şi in ganglionii
nervilor cranieni pentru trunchiului cerebral.

Dendritele pornesc de la receptori → intră în componenţa

nervilor periferici sau cranieni, iar axonul lor formează
rădăcina posterioară medulară sau rădăcinile senzitive
ale nervilor cranieni şi intră în măduvă sau trunchi
cerebral unde fac sinapsă cu al doilea neuron senzitiv.
 CĂILE SENSIBILITĂŢII
CUPRIND TREI NEURONI SUCCESIVI:

AL DOILEA NEURON, DEUTONEURONUL => localizare şi

traiect în raport cu categoria de sensibilitate pe care o
transmite :

*sensibilitatea superficială – cornul posterior al

măduvei,
*sensibilitatea proprioceptivă conştientă – nucleul Goll
şi Burdach din bulb.

Axonii se încrucişează → formează fascicule senzitive =>

spino-talamic, lemniscul median şi se termină la nivelul
celui de-al treilea neuron.
 CĂILE SENSIBILITĂŢII
CUPRIND TREI NEURONI SUCCESIVI:

AL TREILEA NEURON SENZITIV in nucleul ventro- postero-

lateral talamic.

=> fibre talamocorticale →braţul posterior al capsulei

interne şi se termină în special în cortexul senzitiv.

În afara acestor căii specifice paucineuronale există şi o

cale multisinaptică nespecifică care asigură o
reprezentare difuză a sensibilităţii la nivelul scoarţei
cerebrale.
Aceste căi nespecifice pleacă de la nivelul celor specifice
care emit colaterale la nivelul trunchiului cerebral către
substanţa reticulată de unde prin căi polisinaptice ajung
la nucleii nespecifici talamici şi de aici spre scoarţă.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
ETAJUL DE PERCEPŢIE
este reprezentat de arii senzitive ale scoarţei cerebrale:
- aria senzitivă primară 3, 1, 2, din parietala ascendentă,
care primeşte aferenţe senzitive de la partea opusă a
corpului şi unde există o somatotopie bine definită,
- ariile senzitive asociative, câmpurile 5, 7 din parietala
superioară.
Acestea contribuie la corelarea şi integrarea informaţiilor
senzitive primare în percepţii diferenţiate, sintetice.

TULBURĂRILE SENSIBILITĂŢII
se clasifică în două categorii:
• tulburări subiective, senzaţii anormale spontane de
care luăm cunoştinţă prin plângerile bolnavului
• tulburari obiective –anomalii puse in evidenta de
examinator
 TULBURĂRI SUBIECTIVE ALE SENSIBILITĂŢII

Manifestările anormale ale sensibilităţii subiective sunt:

- durerile: senzaţie particulară cu tonalitate emoţională larg

reflectată în efectorii psihosomatici şi vegetativi şi în
eforturile voliţionle de a o evita.
Este reacţie de protecţie şi este influenţată de vârstă, sex,
natura, durata şi intensitatea stimulului, personalitate şi stare
psihică
- paresteziile.
Parestezile = disesteziile,
senzaţii spontane anormale cu
caractere diferite:
- amorţeli,
- furnicături,
- înţepături,
- senzaţii de cald,
- senzaţii de rece.

- pot apare ca efect al unor leziuni

la orice nivel al căilor de
sensibilitate.
- topografia lor dă indicaţii asupra
localizării leziunii cauzale
 DESCRIEREA DURERILOR
*localizarea durerii –stabilirea sediului durerii spontane
si a teritoriului dureros are importanţă pentru
diagnosticul de localizare a leziunii la nivelul căilor de
conducere a sensibilităţi dureroase.
- superficială
- profundă
- localizată la tegumente
- localizată la oase
- localizată la viscere
*desfăşurarea în timp.
- continuă,
- remitentă,
- continuă cu agravări paroxistice
- sau intermitentă cu paroxisme
= hipnoalgii.
*caracterul durerii.
- arsură
- înţepătură - senzaţie de presiune
- junghi - torsiune
 ÎN AFECŢIUNILE SISTEMULUI NERVOS

DUREREA POATE APARE

ÎN CAZUL UNOR LEZIUNI SITUATE

PE TRAIECTUL

CĂII SENSIBILITĂŢII DUREROASE

ÎNCEPÂND DE LA RECEPTORII PERIFERICI

PÂNĂ LA CORTEXUL CEREBRAL.

 1. ÎN AFECŢIUNILE NERVILOR PERIFERICI Nevralgia
- durerile şi parestezile sunt localizate în teritoriul
nervului respectiv,
- se pot asocia cu tulburări obiective de sensibilitate,
iar în cazul nervilor mixti şi cu paralizii,
- cauze: traumatisme, compresiuni, nevrite toxice sau
infecţioase.
Cauzalgia
- varietate de nevralgie în care durerea este însoţită
de o senzaţie puternică de arsură,
- apare în leziunea traumatică a nervilor periferici, în
special median, SPI şi mai rar cubital şi peronier,
- durerea depăşeşte teritoriul nervului şi este însoţită
de fenomene vegetative şi trofice ca: înroşirea pielii,
transpiraţii, piele subţire, lucioasă.
 2. LEZIUNILE RADICULARE IRITATIVE ALE
RĂDĂCINILOR POSTERIOARE
determină apariţia unei dureri radiculare
în teritoriul respectiv.
Cauze: radiculite, tabes, Morb Pott, spondilite, tumori
medulare, hernii de disc, arahnoidite.
Durerile sunt exacerbate prin creşterea bruscă a tensiunii LCR
în timpul tusei, strănut.
În unele radiculite: brahială, sciatică, poliradiculonevrite,
manevrele de elongaţie Lassegue, Bonnet, Neri accentuează
durerile.
Aspecte particulare ale durerilor radiculare:
- crize fulgurante tabetice, de la nivelul membrelor,
- durerile în centură din tabes, tumori medulare,
- durerile intercostale din zona zoster,
- crizele viscerale tabetice (gastrice, vezicale) în care sunt
interesate fibre vegetative corespunzătoare.
3. DUREREA VISCERALĂ ŞI REFERITĂ (PROIECTATĂ)

- durerea viscerală este durerea profundă ce se suprapune

teritoriului anatomic al organului afectat,
- durerea referită reprezintă senzaţia dureroasă, resimţită de
bolnav într-un teritoriu cutanat superficial cu topografie
îndepărtată de viscerul afectat,
- se explică prin proiecţia pe aceleaşi celule din cornul
posterior medular atât a aferenţelor vegetative cât şi a
celor venite din teritoriile cutanate.
4. LEZIUNILE CORNULUI POSTERIOR

- dureri cu topografie segmentară → în formele dureroase ale

siringomieliei, hematomieliei, zona.
 5. LEZIUNILE COARDOANELOR
ANTERO-LATERALE
-fasciculului spino-talamic: tulburări obiective şi tulburări
subiective sub formă de paretezii şi dureri cordonale
caracterizate prin:
- caracter surd, neprecis,
- teritoriul care corespunde aproximativ cu zona
tulburărilor obiective ale sensibilităţii,
- uneori sediul durerii este depărtat de cel al
leziunii medulare (duce la erori de diagnostic).
De ex.: pseudosciatică în cursul unor tumori
medulare cervicale.
- dureri de tip cordonal pot apare şi în leziuni la nivelul
trunchiului cerebral.
 6. LEZIUNI TALAMICE
- determină de partea opusă dureri spontane, extrem de penibile
definite de bolnav ca:
- senzaţie de strângere,
- senzaţie de de zdrobire,
- senzaţie de de arsură,
- senzaţie de răceală,
- senzaţie de de carapace.
- durerile sunt agravate de stări emoţionale, mnezice.
- durerea talamică poate ocupa ½ a corpului, sau este limitată la
un membru, faţă, este mai accentuată la extermităţi dar există şi
pe torace, abdomen, ceea ce duce la confuzii cu afecţiuni
viscerale.
- durerea spontană este însoţită de o hiperpatie accentuata.
 7. LEZIUNILE CORTICALE
- interesează zona de proiecţie parietală.
- dau excepţional dureri în accesele comiţiale cu aură senzitivă
sau unele tumori parietale.
.
 TULBURĂRILE OBIECTIVE ALE SENSIBILITĂŢII

SHERRINGTON LE CLASIFICĂ ÎN:

• SENSIBILITĂŢI EXTEROCEPTIVE (SUPERFICIALE)

• SENSIBILITĂŢI PROPRIOCEPTIVE ( PROFUNDE)
Sensibilitatea tactilă:
- sensibilitate tactilă elementară, protopatică lipsită de o
localizare precisă a senzaţiei,
- sensibilitate tactilă discriminativă, epicritică.

SENSIBILITATEA ELEMENTARĂ
• receptori: disc Merkel, terminaţii nervoase de la nivelul
foliculilor piloşi
condusa prin fibre nervoase mielinice de calibru redus la
măduvă prin porţiunea medială a rădăcinilor posterioare , →
cornul posterior unde se ramifică într-o rădăcină ascendentă şi
una descendentă ce emit colaterale contactând sinapse cu
celulele acestuia pe o înălţime de 6-8 segmente.
• un dermatom este inervat de trei rădăcini şi rezultă că:
• impulsul tactil sosit de la un punct de pe tegument
ajunge la mai multe segmente medulare,
• într-un segment medular converg impulsuri tactile
de la mai multe dermatoame.
• axonul celui de-al doilea neuron, baza cornului posterior, se
încrucişează în comisura albă anterioară, → tractul
spinotalamic anterior (ascendent) → trunchiul cerebral →
nucleul talamic ventro-postero-lateral unde există al 3lea
neuron ---proiectie cortex parietal
SENSIBILITATEA EPICRITICĂ
• este recepţionată de corpusculii Meissner.

• este condusa prin fibre mielinice de calibru mare.

• fibrele radiculare posterioare pătrund în măduvă

intrând în constituţia cordoanelor posterioare,
fasciculele gracilis şi cuneatus ajungand in bulb, in
nucleii Goll şi Burdach unde există al doilea neuron.

• axonii acestor neuroni se încrucişează formând

lemniscul median sau banda mediană Reill
ajungand in nucleul talamic ventro-postero-lateral
unde există al treilea neuron al carui axon urca in
parietala ascendentă.
SENSIBILITATEA TACTILĂ ELEMENTARĂ
• se examinează cu o tampon de vată.

• pacientul cu ochii închişi va trebui să numere

atingerile.

• important de stabilit limitele teritoriului cu deficit de

sensibilitate.
 SENSIBILITATEA TERMICĂ
Receptori pentru cald - corpusculi Ruffini
Receptori pentru rece – corpusculi Krause
Sensibilitatea termică merge împreună cu sensibilitatea
dureroasă.

În tractul spinotalamic ventral fibrele sensibilităţii termice sunt

situate dorsal şi medial faţă de cele dureroase.

Sensibilitatea termică se explorează cu ajutorul a două eprubete:

cu apă rece 5-100C, cealaltă cu apă caldă 40-450C.
Explorarea poate arăta hipo sau anestezie în general pentru
ambele moduri.
 SENSIBILITĂŢILE PROPRIOCEPTIVE
Simţul atitudinilor şi al mişcărilor – sensibilitatea mio-
artrokinetică,
Somatognozia: membrul superior: indexul unui membru pe
indexul celălalt. Mai greu mâna sănătoasă găseşte pe cea
bolnavă.
SENSIBILITATEA VIBRATORIE (PALESTEZIA)
Se explorează cu diapazon pe suprafeţe osoase.
Abolirea – semn de leziune a cordoanelor posterioare. Se
produce şi în leziunile nervilor periferici şi rădăcinii
posterioare. Diminuată la bătrâni şi hipertiroidieni.
 SINDROAME SENZITIVE
SINDROMUL SENZITIV AL NERVILOR PERIFERICI
•Subiectiv – Durere. Caracter continuu sau paroxistic. Parestezii.
•Obiectiv – Deficite ale diferitelor moduri de sensibilitate puse în
evidenţă de examinator.
•Prinderea unui nerv (mononevrită) - pentru diagnosticarea sediului
leziunii hotărâtoare este topografia tulburării de sensibilitate
obiective localizate în teritoriul de distribuţie.
•Tulburările obiective interesează, în general, sensibilitatea
superficială, cea profundă fiind tributară la mai mulţi nervi.
•Presiunea, elongarea trunchiurilor nervoase: pot fi dureroase.
•În polinevrite – tulburările sunt, în general, simetrice, distale, “în
ciorap”, “în mănuşă” cu tranziţie spre zona sănătoasă.

•În general tulburările: asociate cu paralizii musculare.

 SINDROMUL RADICULAR
Fiecare rădăcină - teritoriu cutanat = dermatom.
El are forma unor benzi transversale la nivelul
trunchiului şi longitudinale la nivelul membrelor.
Un dermatom primeşte fibre de la trei rădăcini
postrioare – secţionarea unei rădăcini nu duce la
anestezie dar o leziune iritativă a unei rădăcini
determină dureri şi hiperpatie în teritoriul respectiv.
Cauze - compresiuni radiculare prin :
•leziuni traumatice ale coloanei vertebrale
•hernii de disc
•morb Pott
•spondilite, spondiloze
•metastaze vertebrale, tumori vertebrale primare
•tumori medulare
•leziuni inflamatorii radiculare :
•Tabes,radiculite virotice,arahnoidite
•zona zoster (ganglionară).
 SINDROMUL SENZITIV AL CORNULUI POSTERIOR
ŞI AL SUBSTANŢEI CENUŞII CENTRALE
Tulburări obiective:
• Topografie radiculară (segmentară) cu interesarea
dermatoamelor corespunzând segmentelor medulare interesate.
Tulburările de sensibilitate sunt:
*unilaterale – interesează un corn,
* bilaterale – interesează ambele coarne sau substanţa cenuşie
Trunchi – zone suspendate cu integritate supra şi subiacentă.
Membre – bandă longitudinală.
•Afectare disociată a sensibilităţii: pierde termic şi dureros cu
păstrare tactilă şi profundă – disociaţie siringomielinică.
Tulburări subiective: dureri şi parestezii care pot fi discrete sau
foarte accentuate. Cauze:
*siringomielie
*ramolismente ischemice ale măduvei *tumori intramedulare
*hematomielie
Sdr.
siringomielic
• Cauza: cavitate la nivel
medular
(congenitala/dobandita) –
afecteaza prin compresie
incrucisarea fasc.
spinotalamice

• Clinic: anestezie
termoalgezica bilaterala
cu 2 segm inferior leziunii
+ sensibilitate profunda
normala

• afecteaza cateva segmente

(este suspendata): supra si
subiacent este normala
 SINDROMUL
CORDOANELOR POSTERIOARE ALE MĂDUVEI
pierderea sensibilităţii propioceptive conştiente
şi pierderea funcţiilor discriminative ale sensibilităţii tactile.
Examenul obiectiv – tulburări ale: simţului poziţiilor, stereognoziei,
simţului forţei, sensibilităţii vibratorii, discriminării tactile,
dermolexiei, topognoziei.
Tulburările de sensibilitate profundă :
•ataxie a mersului şi mişcărilor membrului superior: Romberg (+)
•mişcări pseudoatetozice.
In leziunile acute poate apare o stare de hiperpatie = sensibilitatea
epicritică are acţiune inhibitorie asupra transmiterii protopatice
vehiculată prin fasciculul spinotalamic.
Subiectiv – hiperestezie şi durere.
CAUZE:
•boala Friedreich,
•sindromul neuroanemic, •sindroame paraneoplazice,
•pelagră, •SM,
•mielite sifilitice.
 HEMISECŢIUNEA MĂDUVEI
(SINDROMUL BROWN-SEQUARD)
CAUZE:
•compresiuni medulare
•Mielită, scleroza multipla,leziuni vasculare
De aceeaşi parte cu leziunea:
•sindrom piramidal cu hipotrofia muşchilor în leziuni
vechi
•pierderea sensibilităţii profunde, iar la limita ei
superioară:
•o bandă de hipoestezie sau anestezie pentru
toate modurile când leziunea a distrus cornul
•o bandă de hiperestezie deasupra primei.
De partea opusă constatăm:
tulburări de sensibilitate superficială cu limita superioară
situată cu un dermatom dedesuptul celui corespunzător
segmentului lezat.
Sectiune completa
 SINDROAME
SENZITIVE ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

Fascicolul spinotalamic şi lemniscal medial parcurg

•bulbul,
•puntea şi
•pedunculii cerebrali.

Atingerea fascicolului spinotalamic dă naştere la

tulburări de sensibilitate de tipul disociaţiei
siringomielice, iar atingerea lemnisculului disociaţie de
tip tabetic.
Tulburările de sensibilitate de la nivelul membrelor şi
trunchiului sunt de partea opusă leziunii iar cele de la
nivelul feţei de aceeiaşi parte cu leziunea
 Afectare TC

• Sdr.alterne

– de aceasi parte: afectare de nervi cranieni

– de parte opusa : afectare de cai lungi
(sensibilitate / motorii )
– alte deficite neurologice (ataxie, afectare
vestibulara, afectare de simpatic)
 Sindrom
Wallenberg
(laterobulbar)
• Cauze: vasculara, tumorala, infectioasa
• Clinic:
–Ipsilateral: hipoestezie superficiala hemifata
Sd Claude-Bernard-Horner
Ataxia membrelor
– Controlateral: hipoestezie superficiala hemicorp
– General: disfagie, disfonie, greata, varsaturi,
vertij, nistagmus
 SINDROMUL TALAMIC
dureri, parestezii şi tulburări obiective
ale sensibilităţii de partea opusă leziunii.
Durerile :
- au un caracter penibil, de arsură, stângere, zdrobire,
- rezistă la orice medicaţie,
- interesează ½ opusă a corpului sau un segment,
- au sediul superficial sau profund,
- există o hiperpatie accentuată la stimulii cei mai diverşi :
•nu sunt limitate în spaţiu şi timp, resimţite la distanţă
de locul aplicării, durata lor depăşeşte cea a stimulării
•declanşate, agravate: zgomote, muzică, emoţii.

Tulburările de sensibilitate obiectivă: în ½ opusă. Deficit

accentuat - sensibilitatea profundă; deficit discret - cea
superficială. Afectarea feţei este mai discretă.
Posibil: tulburări de schemă corporală (iluzii de dimensiune,
poziţie şi mişcările membrelor).
Sindromul talamic clasic (Dejerine-Roussy): hemipareză
discretă, trecătoare. Atingerea capsulei interne – hemiplegie.
Frecvent: ataxie (deficitul sensibilităţii profunde).
Tremor intenţional asociat:leziune a fibrelor dento-rubro-
talamice.
 SINDROMUL SENZITIV CORTICAL

Rezultă tulburări ale: - hilognoziei

- simţului poziţiilor -
- stereognoziei topognoziei
- discriminării tactile cu lărgire cerc Weber
Caracteristic pentru originea corticală a leziunilor ar fi
fenomenul de “inatenţie tactilă”.
Tulburările de sensibilitate sunt localizate la ½ opusă a
corpului .Tulburării de sensibilitate parietale determină
fenomene ataxice.
Sindromul cortical se caracterizează prin atingerea
importantă a sensibilităţii sintetice comparativ cu atingerii
minime ale sensibilităţii elementare.
 Sdr. Corticale

• afectarea este controlaterala

• exista o predominanta (brahiala / crurala)

afectarea de L parietal post.(arii de

asociatie)
• 2 sindroame majore:-Anton Babinski
-Gerstmann
• nu se pot examina daca exista tulb. de
 Sdr.Anton Babinski

• afectare emisfer nondominant

• deficit motor controlateral
• hemiasomatognozie (“allien
hand”)
• agnosognozie
• agnosodiaforie
 Sdr. Gerstmann

• afectarea emisferului dominant

• agnozie digitala
• acalculie
• agrafie
• confuzie dreapta-stanga