Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de psihologie

Sindromul burnout sau

sindromul epuizării profesionale

Profesor coordonator:
Lector Univ. Dr. Ruxandra Paraschiv

Enciu Mihaela
Anul II, Grupa III, IF
Scopul

Scopul general al studiului il constituie furnizarea de date si informatii sistematizate privind

sindromul de burnout si afectarea angajatilor din mediul privat. Totodata se incearca sa se afle si
care sunt perceptiile privind modul si programul de lucru al angajatilor care isi desfasoara
activitatea in domeniul sanatatii.

Obiectivele studiului

Subsumate scopului general obiectivele studiului au fost urmatoarele:

1. Sindromul de burnout – definire concept.

2. Informatii medicale privind conceptul „burnout”.
3. Evaluarea activitatii curente si a opiniilor individuale ale angajatilor din cadrul
esantionului luat in studiu.
4. Evaluarea datelor statistice obtinute in cadrul studiului.

Modelul de evaluare a nevoii de informatii a consumatorilor precum si a modului actual de

furnizare de informatii si indrumari se bazeaza pe abordarea cantitativa, realizata prin ancheta
sociologica cu chestionar standardizat in randul angajatilor pe un esantion reprezentativ pentru
mediul urban din Romania dintr-un spital privat.

1. Burnout-ul este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională

care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. Pentru prima dată acest termen
a fost menționat de psihologul Herbert Freudenberger in cartea sa «Burnout: The High Cost of
High Achievement», scrisă în 1974.

Etapele prin care trece o persoană pană ajunge la epuizare sunt: nevoia puternică de afirmare,
neglijarea nevoilor personale, apariția situațiilor conflictuale fie acasă fie la birou, negarea
problemelor, izolarea de familie și de grupul social, schimbarea comportamentului,
autodevalorizarea, sentimentul de gol interior, stări depresive, colaps fizic și emoțional. S-a
constatat că mediul ostil nu reprezintă întotdeauna factorul care cauzează în mod direct burnout,
ci trebuie să îi fie direct asociată şi inabilitatea individului de a face față unor noi condiții de la
locul de muncă. Nevrotismul, extraversiunea și conștiinciozitatea sunt trăsături de personalitate
care oferă predictibilitate pentru cel puțin două dintre dimensiunile sindromului burnout.
Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la locul de muncă, ci cu
stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfacția față de activitatea desfășurată zilnic și
sentimentele de inutilitate resimțite.

2. Există trei tipuri de burnout:

 Burnout-ul individual este cauzat de vorbirea excesivă negativă de sine, nevroza și

perfecționismul. Când îți plasezi standarde extrem de ridicate pentru tine sau crezi că
nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun.
 „Burnout-ul interpersonal” este cauzat de relații dificile cu ceilalți la serviciu sau
acasă.
 Burnout-ul organizațional este cauzat de o organizare slabă, de cerințe extreme și de
termene nerealiste, care te fac să simți că ratezi termenul și că locul tău de muncă este în
pericol.

Cauze
Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi de acest sindrom din cauza unor
predispoziții genetice sau a unor momente dificile din viață (traumă, divorț, deces ). Trăsăturile
de personalitate precum pesimismul, perfecționismul, labilitatea emoțională, capacitatea redusă
de adaptare la situații de stres, nevoia de a deține controlul, competitivitatea au și ele un aport
negativ.

Când vorbim despre mediul de lucru, principalii factori asociați cu apariţia burnout-ului sunt:
presiunea de timp exagerată, lipsa de comunicare și sprijin din partea unui manager, lipsa
clarității rolului, lipsa autonomiei, volumul mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusă,
tratamentul nedrept precum bullying sau favorizarea altor colegi.

Există și cauze care țin de stilul de viață precum timpul liber insuficient, lipsa orelor necesare de
odihnă și somn, lipsa orelor rezervate pentru familie, sport și relaxare, alimentația nesănătoasă.

Burnout-ul a fost semnificativ asociat cu un consum mai mare de fast-food, cu o activitate fizică
redusă, cu un consum crescut de alcool și cu utilizarea frecventă de antialgice.

Semne și simptome
În stadiile incipiente, simptomele burnout-ului includ cefalee, oboseală, sentiment redus de
realizare, reziliență scăzută, labilitate dispozițional - afectivă și conflicte interpersonale. Dacă
aceste semne și simptome nu sunt recunoscute și, ulterior, „tratate”, sindromul de epuizare
profesională trece treptat într-un stadiu avansat caracterizat prin prezența simptomelor somatice,
retragere socială, depersonalizare, cinism, epuizare, iritabilitate, astenie, senzație de subapreciat
și suprasolicitat.
Semne:

 dificultăți de concentrare
 scăderea capacității de a rezolva probleme
 oboseală permanentă
 lipsa energiei și a motivației
 sensibilitate
 retragere în sine
 furie
 agresivitate
 pierderea sensului
 stimă de sine scăzută
 tulburări ale somnului
 dureri de cap
 dureri de stomac
 izolare socială
 consumul de alcool și/sau droguri

Consecinţele sindromului de burnout în plan organizaţional

 nesatisfacţia profesională, persoana renunţând la inițiativă sau neimplicându-se, atât în

munca în sine, cât şi în raporturile cu organizaţia
 scăderea iniţiativei în muncă
 reacţii nepotrivite faţă de colegii de muncă
 deteriorarea randamentului și a productivităţii
 creșterea numărului de concedii medicale
 accentuarea lipsei de apreciere din partea celorlalţi

Diagnostic
Tabloul clinic al sindromului burnout este multifactorial și poate fi descris ca un set simptome de
disfuncție socială și de tulburări psihosomatice și somatice. Diversitatea simptomelor nespecifice
ale sindromului burnout determină însă necesitatea unei abordări interdisciplinare. Burnout-ul
are trei mari categorii de simptome ale stresului: epuizare fizică cu prezența simptomelor fizice,
epuizarea emoțională cu simptome legate de atitudini și sentimente și simptome
comportamentale cu productivitate scăzută, insatisfacție la locul de muncă.

Nu există metode bine studiate pentru a stabili diagnosticul de sindrom burnout. Sunt disponibile
o serie de chestionare pentru auto-evaluare, cel mai frecvent utilizat fiind „Maslach Burnout
Inventory” (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale, însă nu este acreditat pentru a
fi folosit ca test diagnostic. Majoritatea chestionarelor disponibile nu sunt capabile să distingă
dacă simptomele sunt provocate de burnout sau de alte tulburări mintale, precum depresia,
anxietatea, sindromul de fatigabilitate cronică.

Diferența dintre burnout și stres

Stresul este rezultatul unei tensiuni pasagere, pe când burnout-ul al unei tensiuni continue,
permanente. Burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare, care rezultă
dintr-un dezechilibru pe termen lung între exigențe și resurse, deci al unui stres profesional
prelungit.

Stresul există independent de burnout, pe când acesta din urma este indispensabil legat de stres.
Stresul bine gestionat poate fi depășit. În schimb, stresul incorect sau prost gestionat se
transformă în burnout.

Burnout-ul conține mai multe aspecte obiective, sociale. În burnout, caracteristicile și

constrângerile reale ale vieții profesionale trec în prim-plan. Burnout-ul apare atunci când
individul nu mai face față constrângerilor profesionale.

Depresie versus burnout

Există mai multe boli care au trăsături similare cu sindromul burnout, dintre care depresia. Atât
sindromul burnout, cât și depresia includ oboseală excesivă, tristețe accentuată și performanțe
reduse la locul de muncă. Însă, unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice. În
primul rând boala apare, în majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de muncă. În
cazul depresiei, gândurile negative sunt legate de toate aspectele vieții.

Alte simptome ale depresiei includ o stimă de sine scăzută, un sentiment de inutilitate a vieții și
tendințe suicidale. Acestea nu sunt simptome tipice ale sindromului burnout. Așadar, cei care
suferă de extenuare profesională nu au întotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout
crește șansele de a deveni depresivi.

Tratament și prevenție
Burnout-ul nu este o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă,
mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea anumitor abilități de adaptare, determină de multe ori
„dispersarea” epuizării. Gestionarea burnout-ului ține atât de companie cât și de angajat.

Printre aspectele care țin de organizație se numără:

 programe de asistare a salariaților

 traininguri de management al stresului
 intervenții punctuale în situatii de stres

Printre aspectele care țin de individ:

  gestionarea problemei sursă
 evaluare a adaptării
 setarea limitelor și evitarea suprasolicitării
 suport social
 prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi
 odihnă, sport, alimentație sănătoasă
 timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație, tehnici de mindfulness)
 deconectare
 reglare emoțională
 angajarea într-un proces terapeutic

Legătura între burn out și personalitate a fost făcută pentru prima dată de către Freudenberger la
începutul anilor ‘70. Sindromul burn out este strâns legat de condițiile de muncă, dar și de tipul
muncii – de obicei profesii care presupun implicare în ajutoararea semenilor (sector medical și
social) și de componenta dimensională a personalității. Anumite trăsături de personalitate pot
determina alegerea unei profesiuni, dar în același timp pot favoriza apariția simptomelor de burn
out.

Freudenberg a numit burn out-ul “boala luptătorului” și a emis ipoteza conform căreia sunt
predispuse persoanele cărora le place să lupte. “Acești oameni au o imagine idealizată despre
sine și se autopercep ca fiind competenți, carismatici și dinamici iar cu timpul iși pierd
încrederea în sine fiindcă vor consta că nu își pot îndeplini obiectivele de altfel greu de atins”.
Astfel s-a formulat o definiție a burnout-ului ca fiind o stare de oboseală cronică, frustrare și
depresie, datorate unorobiective greu de îndeplinit și care eșuează în primirea recompenselor
așteptate conducând în final la scăderea motivației și la diminuarea implicării în muncă.

Chiar dacă în sindromul burn out se observă o serie de simptome astenice, cum ar fi epuizarea
emoțională, oboseala, tendințele depresive, ele sunt, în esență, mai curând cognitive sau
comportamentale decât fizice. Manifestările simptomatice asociate burnout-ului sunt observate la
persoanele echilibrate, fără tulburări psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice.
Ele sunt „indicii care ajută la distingerea burnout-ului de tulburările psihopatologice autentice“.

Burn out-ul este foarte asemănător cu personalitățile accentuate din planul psiho-individual.
Personalitățile accentuate sunt amplasate între normal și tulburarea de personalitate, cu tendința
de a aluneca spre patologic, fără a cădea în el. Ele sunt predispuse la manifestări patologice în
condiții defavorabile de viață, reprezintă un fel de "miniaturi" ale unor posibile perturbări de
natură patologică. Prin analogie, se poate considera că și burn out-ul conține în el "fragilități",
dintre care cele trei descrise de Maslach și Jackson (epuizarea emoțională, depersonalizare,
nerealizarea personală) sunt probabil cele mai importante, ce ar constitui terenul cel mai propice
al apariției unor tulburări patologice reale.
3. Evaluarea activitatii curente si a opiniilor individuale ale angajatilor din cadrul
esantionului luat in studiu a avut loc in mediul de lucru, in baza unui chestionar care a
luat in considerare toate simtomele de baza si pe cele secundare.
Rezultate globale

Esantionul analizat este alcatuit din 40 de persoane, aflate in diferite pozitii ierahice si cu responsabilitati
diversificate, in timpul aceluiasi program de lucru.

In urma centralizarii datelor obtinute din chestionare completate, s-a obtinut o masa bruta de date statistice
dupa cum urmeaza:

A. Raspunsurile aferente categoriei de Simptome de baza:

 B. Raspunsurile aferente categorii de Simptome secundare:

Asa cum se observa poate observa, media raspunsurilor incurareaza angajatorul sa continue
programul actual de lucru, sindromul de burnout nereprezentand o caracteristica a esantionului
analizat. Exista de asemena si loc de inbunatatiti care tin de motivatie, dozarea efeortului,
controlul emotiilor si de relatiile interpersonale.
Concluzii

Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale, un fenomen tot mai frecvent întâlnit în
lumea modernă

Companiile ar trebui să investească în prevenție pentru a avea angajați care să-și atingă
potențialul maxim. Să țină cont de raportul dintre sarcinile atribuite angajatului și ceea ce i se
oferă în schimb precum și o monitorizare periodică a stării angajatului prin comunicare, feedback
și stabilirea de noi obiective.

Bibliografie

1. https://www.who.int/news/item/28-05-2019-burn-out-an-occupational-phenomenon-
international-classification-of-diseases
2. https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/adult-health/in-depth/burnout/art-20046642
3. https://mentalhealth-uk.org/burnout/
4. https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0206840
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6446475/
6. https://scholar.google.ro/scholar?
q=burnout+syndrome+pubmed&hl=ro&as_sdt=0&as_vis=1&oi=scholart
7. https://link.springer.com/article/10.1186/s12875-018-0748-z
8. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32318384/
9. https://aacnjournals.org/ccnonline/article/37/5/e1/20779/Prevalence-of-Burnout-Syndrome-in-
Emergency-Nurses
10. https://hrcak.srce.hr/file/381947