MODUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ POSTUNIVERSITAR // NIVEL II

PSIHOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR

CURSANT: Ruxandra (PUȘCAȘU) SĂLĂVĂSTRU

TEMA 1
B. Vârsta adultă tânără (20-40 ani) 
5. Menţionaţi câteva modalităţi prin care se poate preveni consumarea prin muncă
(aşa-numitul “job burn-out”- ce are ca simptome plictiseala, apatia, eficienţa
redusă, deziluzia, frustrarea si chiar deznădejdea (Brody, 1982).

Noțiunea burnout a fost menționată pentru prima dată în anii ’70, de psihologul
germano-american Herbert Freudenberger fiind utilizată pentru a face referire la uzura și
epuizarea energiei sau a resurselor, fapt care îi provoacă individului o scădere globală a
întregului potențial.
Cristina Maslach și Susan E. Jackson (1981,1986,1993) pun bazele abordării social-
psihologice a sindromului burnout, care apare ca rezultat al acumulării interne a emoțiilor
negative, fără posibilitatea de a le exterioriza sau elibera; aceasta conduce la epuizarea
resurselor emoționale și energetice ale individului, făcându-l, astfel, vulnerabil în fața
stresului. Pe baza studiilor realizate a fost elaborat Maslach Burnout Inventory (MBI), care
este utilizat și în prezent ca instrument de măsurare a nivelului de ardere emoțională
(burnout).
Sindromul de burnout la locul de muncă (occupational burnout) constituie o reacție la
stresul prelungit sau cronic resimțit în mediul profesional și se caracterizează prin scăderea
drastică a productivității și a performanțelor profesionale, precum și de negativism sau de o
atitudine recalcitrantă. Oamenii care suferă de burnout simt, de cele mai multe ori, că nu mai
au nimic de oferit și nu mai sunt capabili să se motiveze, resimțind un sentiment intens de
neputință și pesimism asupra vieții.
Deși sindromul burnout este asociat cu epuizarea la locul de muncă, mai există și alte
cauze care pot duce la apariția acestui sindrom: îngrijirea unui membru bolnav al familiei,
probleme financiare sau situații prin care o persoană este expusă constant la surse de stres.
Uneori apariția burnout-ului este rezultatul unei combinații de factori enunțați anterior.
Totodată, unul dintre cele mai importante aspecte psihologice care pare să contribuie la
apariția stării de burnout este constituit de faptul că activitatea profesională reprezintă
unul dintre pilonii prin care ne susținem identitatea. O bună parte din viața noastră se
concentrează în jurul locului de muncă, cu precădere când acesta este definit ca profesie.
Modul în care ne raportăm la propria persoană este definit de succesele sau insuccesele
înregistrate, la valorizarea / devalorizarea din partea colegilor sau a superiorilor, etc.
Burnout-ul la locul de muncă este adeseori cauzat de modul defectuos de
manageriere al locului în care unele persoane își desfășoară activitatea care se manifestă

1
MODUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ POSTUNIVERSITAR // NIVEL II
PSIHOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR
CURSANT: Ruxandra (PUȘCAȘU) SĂLĂVĂSTRU

prin stabilirea unor termene nerealiste pentru predarea proiectelor, formularea neclară a
sarcinilor, delegarea unui volum de muncă mult prea ridicat (supraîncarcarea), etc.
Potrivit psihologilor Herbert Freudenberger și Gail North etapele burnout-ului sunt:
 ambiția excesivă - sentiment comun mai ales persoanelor care au un loc de muncă nou
sau care primesc un proiect nou;
 creșterea volumului de muncă (supraîncarcarea) - ambiție intensă ce va determina
persoana să lucreze din ce în ce mai mult pentru a obține o promovara sau pentru a-și
impresiona superiorii;
 neglijarea propriilor nevoi în favoarea rezolvării mai multor sarcini de serviciu -
sacrificarea orelor de somn, a mișcării sau a alimentației;
 învinovățirea altor persoane - persoana respectivă nu va recunoaște că este copleșită
din cauză că muncește prea mult, ci va avea tendința să dea vina pe cerințele de la locul
de muncă sau pe șeful și colegii săi;
 izolarea socială - din cauza volumului de muncă prea mare, treptat, se va instala izolarea
de familie și prieteni – refuzul oricărui contact social, sau, atunci când persoana
respectivă va accepta invitația, nu se va putea bucura de aceste experiențe;
 negarea - incapacitatea de a recunoaște că există o problemă și învinovățirea celorlalți
pentru propriile probleme, văzându-i ca fiind incompetenți;
 modificări ale comportamentului - burnout-ul va duce la agresivitate față de ceilalți și
manifestarea unei atitudini negative, chiar cinice;
 depersonalizare - persoana respectivă se va simți detașată de propria viață și va simți o
lipsă de control asupra acesteia. În sfera socială depersonalizarea presupune
incapacitatea de a simți emoții, indiferență, lipsa dorinței de a comunica, însoțită de un
comportament de ignorare.
 anxietatea, senzația de neputință  - apare senzația de vid interior și anxietate, care ar
putea determina adoptarea unor comportamente nocive pentru a putea face față emoțiilor
(consum de alcool, stupefiante, mâncat compulsiv, etc.);
 depresia: viața începe să își piardă sensul, iar persoana respectivă se va simți fără
speranță – vor exista provocări atât în plan mental, cât și fizic, în unele cazuri, persoana
având dificultăți chiar și în sarcinile zilnice (ridicatul din pat). Acesta este momentul în care
este nevoie de îngrijire specializată, atât la nivel medical, cât și psihologic.
Deși stresul la locul de muncă este inevitabil, burnout-ul poate fi prevenit, prin
respectarea următoarelor recomandări:

2
MODUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ POSTUNIVERSITAR // NIVEL II
PSIHOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR
CURSANT: Ruxandra (PUȘCAȘU) SĂLĂVĂSTRU

 activitate fizică regulată - sportul contribuie atât la sănătatea fizică, însă și la cea
emoțională, reducând riscul depresiei și al anxietății; este recomandat orice tip de mișcare
practicată de preferință în aer liber;
 adoptarea unei alimentații sănătoase - alimentația are o influență foarte mare
asupra nivelului de energie resimțit, de aceea este recomandată adoptarea unui regim
alimentar bazat pe fructe și legume și bogată în acizi grași omega-3, precum nucile și
peștele, care pot fi antidepresive naturale;
 importanța unui somn odihnitor - acesta este un element vital în refacerea
organismului și prevenirea stresului, astfel că este recomandat să dormim cel puțin 7-8
ore pe noapte; pentru un somn odihnitor, specialiștii recomandă ca înainte de culcare să
evităm expunerea la lumina albastră emanată de ecranele telefoanelor sau ale altor
dispozitive;
 hidratarea corespunzătoare - apa are un rol important pentru susținerea imunității
organismului, reducând efectele negative ale stresului;
 evitarea consumului excesiv de alcool, tutun și cofeină, care pot accentua
sentimentele de agitație și nervozitate;
 practicarea hobby-urilor: este important să trasăm o graniță clară între viața
profesională și cea personală și să acordăm timp hobby-urilor noastre; practicarea
activităților care ne aduc plăcere reprezintă o modalitate eficientă de prevenire a burnout-
ului;
 practicarea unor tehnici de relaxare - yoga, masajele de relaxare, meditația sau
tehnicile de respirație profundă sunt de folos în prevenirea stresului;
 menținerea unei vieți active din punct de vedere social - menținerea relațiilor cu
ceilalți este la fel de importantă pentru combaterea anxietății și depresiei asociate cu
stresul.
Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Muncă și Viață (Eurofound) a
publicat în 2018 un studiu cu privire la condițiile de lucru, cu accent pe burnout / epuizare în
țările Uniunii Europene.
În scopul de obține o imagine cât clară a situației la nivelul UE, Eurofund a solicitat
rețelei sale de corespondenți să identifice cele mai relevante dezbateri naționale privind
cercetarea și politica referitoare la burnout: incidența acestei probleme, natura sa (boală sau
sindrom), factori determinanți legați de activitatea profesională - și să compare modul în care
problema a fost abordată de partenerii sociali și de cei ce se ocupă cu politicile publice din
fiecare țară. Pe baza răspunsurilor corespondenților la un chestionar standardizat, raportul
face o analiză comparativă a datelor existente și a răspunsurilor politicilor privind burnout-ul.

3
MODUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ POSTUNIVERSITAR // NIVEL II
PSIHOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR
CURSANT: Ruxandra (PUȘCAȘU) SĂLĂVĂSTRU

În ansamblu, răspunsurile confirmă faptul că interesul pentru cercetarea privind

burnout-ul este în creștere - în special în ceea ce privește studiile profesionale la scară mică.
Cu toate acestea, ele arată, de asemenea, că, deși problema este într-adevăr studiată pe
larg, cercetarea tinde să fie neuniformă, aplică o serie de instrumente diferite pentru a
măsura burnout-ul și nu este întotdeauna efectuată de organizațiile cu cea mai potrivită
autoritate, cum ar fi instituțiile guvernamentale și institutele de sănătate.
De asemenea, rezultatele arată că burnout-ul poate fi inclus în strategiile naționale
privind siguranța și sănătatea în muncă. Fără detectarea și tratamentul adecvat,
simptomele burnout-ului sunt cronice (la fel și riscul pentru sănătate) și pot dura până la opt
ani. Măsurile preventive includ liste de control, instrumente pentru depistarea precoce,
programe de formare pentru ocupații cu grad ridicat de risc, acțiuni de sensibilizare și ghiduri
de bune practici.

Bibliografie:
Eurofund. (2018). Burnout in the workplace: A review of data and policy responses in the EU.
Luxembourg: Publications Office of the European Union.

Freudenberger, H., & Richelson, G. (1980). Burn-out: the high cost of high achievement.
New York: Anchor Press.

Maslach, C., & Jackson, S. (1981). The measurement of experienced burnout. Journal of
occupational behaviour , 99-113.

Surse web:

https://www.healthline.com/health/tips-for-identifying-and-preventing-burnout#takeaway

https://www.medicalnewstoday.com/articles/325943#Tips-on-coping-and-recovery

https://www.verywellmind.com/stress-and-burnout-symptoms-and-causes-3144516

https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/adult-health/in-depth/burnout/art-20046642