Prezentare seminar: 19 martie 2021

Genetica comportamentului uman

Articol: CENE DEFINEȘTE CA SPECIE?
Autor: Katherine S. Pollard

Studenți:
Daniela Grigorescu, Candice Prohanca,
Andreea Șchiopu, Iulia Răduță
Anul III, IF
Cercetătoarea Katherine S. Pollard a contribuit la studierea evoluției
genomului uman, dezvoltând metode statistice și computaționale pentru
identificarea secvențelor de ADN care diferă în mod semnificativ între specii
sau în cadrul aceleiași specii.

Proiectele sale se concentrează pe două direcții:

• identificarea bazei genetice a trăsăturilor specific umane (precum
susceptibilitatea speciei umane la SIDA sau ateroscleroza)
• descrierea microbiomului uman folosind date metagenomice.
(https://humangenetics.ucsf.edu/pollard-katherine/)
 Comparațiile dintre genomul
uman și cel al cimpanzeilor
dezvăluie acele porțiuni de ADN
care sunt specific umane
CONCEPTE CHEIE
 Cimpanzeii sunt cei mai apropiați strămoși în viață
ai oamenilor și au în comun cu noi 99% din ADN.
 Identificarea secvențelor ADN care ne definesc ca
specie a fost posibilă prin eforturile de distingere a
acelor regiuni ale genomului uman care s-au
schimbat cel mai mult de când cimpanzeii și oamenii
s-au îndepărtat de strămoșul comun.
 Descoperirile au oferit informații esențiale despre
modul în care cimpanzeii și oamenii pot fi atât de
diferiți, în ciuda faptului că au modele de ADN
aproape identice.
•În anul 2003, Katherine S. Pollard s-a alăturat unei echipei internaționale care
identifica secvența bazelor ADN sau „literele” din genomul cimpanzeului comun Pan
troglodytes:
•Rezultatul cercetărilor: arhitectura noastră de ADN este aproape 99% identică cu cea
a cimpanzeilor.
•Din cele 3 miliarde de litere care alcătuiesc genomul uman, doar 15 milioane s-au
schimbat în ultimii șase milioane de ani, de când omul se deosebește de cimpanzeu (mai
puțin de 1 %)
•S-au făcut progrese promițătoare în identificarea unui număr de secvențe de ADN care
ne diferențiază de cimpanzei.
•Katherine Pollard a realizat un
program de computer care să scaneze
milioanele de baze ale genomului uman
pentru a căuta părțile de ADN care s-au
schimbat cel mai mult de când oamenii
și cimpanzeii s-au despărțit de un
strămoș comun.
•Majoritatea mutațiilor genetice care
apar în genom nu aduc beneficii și nici
nu dăunează unui organism, ci se
acumulează într-un ritm constant,
reflectând timpul scurs de când două
specii vii au avut un strămoș comun.
•Această rată a modificării poartă
numele de „ticăit al ceasului molecular”.
•Accelerarea ratei modificării în unele părți ale
genomului este un semn distinctiv al selecției
pozitive, în care mutațiile care ajută un organism
să supraviețuiască și să se reproducă sunt mai
susceptibile de a fi transmise generațiilor viitoare.
•Acele părți ale codului care au suferit cea mai
mare modificare de la despărțirea dintre
cimpanzeu și om sunt secvențele care cel mai
probabil au modelat omenirea.
•În noiembrie 2004, Katherine S. Pollard
optimizează un program care să ruleze pe un grup
mare de calculatoare de la Universitatea din
California, Santa Cruz. Rezultatul a fost un fișier
care conținea o listă ierarhizată a secvențelor de
ADN cu evoluție rapidă.
•Katherine S. Pollard și David Haussler au
identificat ca principal rezultat o întindere de 118
baze, cunoscute sub numele de Human Accelerated
Region 1 (HAR1).
•Browserul de genom de la U.C. Santa Cruz
a relevat secvențele HAR1 la om, cimpanzeu,
șoarece, șobolan și găină - toate speciile de
vertebrate ale căror genomuri fuseseră
decodate până atunci.
•Experimentele de screening la scară largă
au detectat activitatea HAR1 în două
eșantioane de celule ale creierului uman,
neidentificate sau studiate pana atunci.
•Se pare că până la apariția oamenilor, HAR1
a evoluat extrem de lent. Faptul că HAR1 a
fost în esență inactivă sute de milioane de ani
ne indică contribuția majoră a acesteia în
dezvoltarea noastră.
•Revizuirea bruscă a activității acesteia la
oameni sugerează că această funcție a fost
modificată semnificativ în descendența
noastră.
O SURPRIZĂ DIN TRECUT
HAR1 ar putea face parte dintr-o genă activă
în creier - nouă pentru știință!

•Creierul uman diferă considerabil de

creierul cimpanzeului în ceea ce privește
dimensiunea, organizarea și complexitatea.
•HAR1 are potențialul de a elucida
mecanismele de dezvoltare și evoluție aflate la
baza caracteristicilor ce diferențiază creierul
uman.
•S-au făcut cercetări avansate despre istoria
evolutivă a HAR1 comparând această
regiune a genomului la diferite specii, inclusiv
la alte 12 vertebrate care au fost secvențiate
în acea perioadă.
Regiunea Umană Accelerată 1 (HAR1) a genomului nu s-a modificat decât foarte puțin
de-a lungul evoluției vertebratelor - secvențele cimpanzeilor și ale găinilor nu diferă
decât prin două litere.
Diferența dintre HAR1 a oamenilor și cea a cimpanzeilor este de 18 litere, sugerând că
HAR1 a dobândit o funcție nouă și importantă la oameni.

Strămoș comun pentru

oameni și cimpanzei

Strămoș comun pentru

oameni și găini Găini
•În 2005, cercetătorul Pierre Vanderhaeghen de la
Universitatea Liberă din Bruxelles, colaboratorul
Katherinei Pollard, în timpul unei vizite la Santa
Cruz a obținut un flacon de copii HAR1.
•Pierre Vanderhaeghen a folosit aceste secvențe de
ADN pentru a proiecta o etichetă moleculară
fluorescentă care să se aprindă atunci când HAR1
a fost activat în celulele vii - adică a fost copiat din
ADN în ARN.
• Când genele tipice sunt activate într-o celulă,
aceasta realizează mai întâi o copie mobilă a ARN-
ului mesager și apoi folosește ARN ca model
pentru sintetizarea unor proteine ​necesare.
•Etichetarea a arătat că HAR1 este activă într-un
tip de neuron care joacă un rol cheie în modelul și
dispunerea cortexului cerebral în curs de
dezvoltare.
•Când acești neuroni nu funcționează cum
trebuie, rezultatul poate fi o tulburare
congenitală severă, adesea mortală, cunoscută
sub numele de lisencefalie „creier neted”, în
care cortexul nu are pliurile caracteristice și
prezintă o suprafață semnificativ redusă.
•Disfuncțiile acestor neuroni sunt, de
asemenea, legate de debutul schizofreniei la
vârsta adultă.
•HAR1 este astfel activă la momentul și locul
potrivit pentru a fi esențială în formarea unui
cortex sănătos.
•HAR1 este ieșită din comun, deoarece NU
codifică o proteină.
•Datorită Proiectului Genomului Uman, care a
secvențiat propriul nostru genom, oamenii de
știință știu că genele care codifică proteinele
reprezintă doar 1,5% din ADN-ul nostru.
•Celelalte 98,5% - uneori denumite Junk DNA
conțin secvențe de reglare, care indică altor
gene când să pornească și să se oprească, gene
de codificare a ARN-ul netranslatabil într-o
proteină.
•Pe baza modelelor din secvența HAR1, s-a
presupus că HAR1 codifică ARN - o supoziție
pe care cercetătorii de la U.C. Santa Cruz:
Sofie Salama, Haller Igel și Manuel Ares au
confirmat-o ulterior în 2006 prin experimente
de laborator.
•HAR1 uman rezidă în două gene
suprapuse. Secvența HAR1 comună
dă naștere la un tip cu totul nou de
structură ARN, o adăugire la cele șase
clase cunoscute de gene ARN.
• Aceste 6 grupuri majore cuprind
mai mult de 1.000 de familii diferite
de gene ARN, fiecare diferențiată prin
structura și funcția ARN-ului
codificat din celulă.
• HAR1 este primul exemplu
documentat al unei secvențe de
codificare ARN care pare să fi fost
supusă selecției pozitive.
 • În urma secvențierii genomului altor specii, în special a microbilor, s-
a arătat că este mai important locul din genom în care au loc
substituțiile AND-ului decât numărul acestora.
UN INDICIU
• Nu este nevoie să schimbi genomul, ca să faci o specie nouă. Este
„VERBAL”
suficient să induci schimbări rapide în regiunile care produc diferențe
în funcționarea organismului, cum ar fi HAR1 sau gena FOXP2,
implicată în vorbire, care conține și ea o secvență ce produce
schimbări rapide.
Gena FOXP2 – conține o secvență ce produce schimbări rapide
Gena FOXP2 - implicată în vorbire

• Rolul genei FOXP2 în vorbire a

fost descoperit de cercetătorii de
la Universitatea Oxford, în 2001.
• Persoanele care prezintă mutații
ale acestei gene nu sunt capabile
să facă anumite mișcări faciale
subtile, rapide, care sunt necesare
pentru vorbirea umană, deși nu
au probleme de ordin cognitiv în Limbă Epiglotă
a procesa vorbirea. Os hioid Corzi vocale
Gena FOXP2 la Hominide

• În 2007, cercetătorii de la Institutul de

Antropologie Evoluționară „Max
Planck” din Leipzig, Germania, au
secvențiat gena FOXP2, extrasă dintr-o
fosilă de Neanderthal.
• Au descoperit existența genei FOXP2
umane legată de vorbire. Probabil aveau
capacitatea de a articula, la fel ca noi.
• Forma cea nouă de FOXP2 a apărut cel
puțin acum jumătate de milion de ani.
• https://www.exploratorium.edu/video/tal
king-gene
Gena FOXP2
la Hominide
• Diferența dintre limbajul uman și
comunicarea vocală a altor specii nu are
legătură cu abilitățile fizice. Ea rezidă în
abilitățile cognitive, adesea corelate cu
dimensiunea creierului.
• Creierul primatelor este mai mare decât
ar indica proporția corpului.
• Dar mărimea creierului uman s-a triplat
de la strămoșul comun al omului și al
cimpanzeului. Această creștere abia a
început să fie studiată.
Gena ASPM & Co.

Cap de copil cu
• Una dintre cele mai studiate gene dimensiune normală
legate de mărimea creierului la Cap de copil cu
oameni și la alte animale este microcefalie
gena ASPM.
• Studiile genetice ale persoanelor
care suferă de microcefalie
(mărimea creierului este redusă
cu 70%) au descoperit rolul genei
ASPM și al altor trei gene
(MCPH1, CDK5RAP2 și CENJP)
în controlul mărimii creierului.
Gena ASPM & Co.

• Cercetătorii de la Universitatea din

Chicago și de la Universitatea din
Michigan au arătat că gena ASPM a
cunoscut mai multe puseuri de
dezvoltare pe parcursul evoluției
primatelor, ceea ce indică un model de
selecție pozitivă.
• Cel puțin unul dintre aceste puseuri a
avut loc pe linia omului, după ce acesta
s-a desprins din cea a cimpanzeilor,
deci are un rol important în evoluția
dimensiunii creierului uman.
Regiunile de Dezvoltare Accelerată

• Este posibil ca și alte părți ale genomului să fi

influențat evoluția creierului uman dar într-o manieră
mai puțin directă.
• Există 201 de alte zone HAR, dintre care cele mai multe
nu codează proteine sau ARN.
• Transmit genelor învecinate când să se pornească și
când să se oprească.
• În mod surprinzător, mai mult de jumătate din genele
localizate lângă HAR sunt implicate în dezvoltarea și
funcțiile creierului.
Regiunile de Dezvoltare Accelerată II

• Deși regiunile de dezvoltare

accelerată reprezintă doar o
mică porțiune din genom,
schimbările de la nivelul
acestora au dus la modificări
importante în creierul uman
prin influența asupra
activității întregii rețele de
gene.
 HAR2 și degetul opozabil
• O diferență majoră în ceea ce privește HAR2
(cunoscută și ca HACNS1) la oameni versus
primate este aceea a dexterității manuale date
de degetul mare (opozabil) și încheietura
mâinii.

• În 2008, cercetătorii de la Lab.

Lawrence Berkley au evidenţiat
diferenţele între HAR2 uman si cel al
primatelor
HAR2 și degetul opozabil
• https://www.youtube.com/watch?v=erOlTAz0kUw (min 9.06- 11.03)

• Mâna, aşa cum o cunoaştem astăzi,

este rezultatul evoluţiei şi a
adaptării la mediu
• Primatele au avut nevoie de un
deget opozabil pentru a ajunge pe
ramurile subţiri ale copacilor şi a
recupera fructele gustoase
• Oamenilor le-a permis sa foloseasca
unelte
Secvențe de ADN ce ne diferenţiază de cimpanzei
Secvența HAR1- necesară la dezvoltarea cortexului
cerebral; posibil implicată în producția de spermă

Secvența FOXP2 – facilitează articularea

cuvintelor și este responsabilă de limbajul modern

Secvența AMY1 – facilitează digestia amidonului și

explorarea de mâncăruri noi

Secvența ASPM – controlează mărimea creierului

(care s-a triplat de-a lungul evoluției speciei umane)

Secvența LCT – permite adultului digestia

zăhărului din lapte și a produselor lactate

Secvența HAR2 – a permis dezvoltarea încheieturii

și a degetului mare (opozabil) și dexteritatea
ridicată
 Gena AMY1 şi adaptarea la mediu
• AMY1 reglează amilaza salivară, o enzimă
responsabilă de digestia amidonului
• Este prezentă atât în genomul uman cât şi în cel al
altor mamifere
• Oamenii au cu preponderență un număr mare de
copii AMY1, spre deosebire de alte mamifere
• În 2007, geneticienii de la Universitatea din Arizona
au demonstrat că există diferențe între indivizi în
privinţa numărului de copii ale genei AMY1
prezentă în salivă.
• Indivizii care au mai multe copii ale genei AMY1
pot digera mai mult amidon
https://www.youtube.com/watch?v=ISf6ClTbg78 (min 0.43-1.3)
LCT şi adaptarea la mediu
• LCT, gena responsabilă pentru producerea enzimei numită lactază,
a suferit modificări de-a lungul istoriei, permițând oamenilor să
digere zahărul din lapte ca adulţi (acum aprox. 9000 de ani).
• LCT a evoluat pe continentele European și African, permițând
oamenilor să consume produse lactate (din laptele animalelor
domestice).
• Pe de altă parte, în Asia și America Latină, incidența intoleranțelor
la lactoză este foarte mare, aceste populații prezentând încă
varianta originară a genei LCT.

https://www.youtube.com/watch?v=MA9boI1qTuk (min 1.26- 4.28)

Evoluția, virușii și imunitatea

• Lupta strămoșilor cu unii viruși lasă

urme, de cele mai multe ori prin creșterea
imunității urmașilor față de aceștia.
• Dar retrovirușii, precum HIV, nu doar că
supraviețuiesc, dar și inserează material
genetic în genomul uman.
• Genomul uman are informații despre
virușii care au produs boli cu milioane de
ani în urmă.
• La anumite intervale de timp, secvențele
retrovirușilor produc mutații.
Evoluția, virușii și imunitatea

• TRIM5α – proteina ce luptă împotriva

replicării retrovirușilor.
• TRIM5α – prezintă date diferite la
oameni și cimpanzei, iar proteina
encodează informații despre diverși
viruși cu care strămoșii lor s-au luptat.
• PtERV1- virus istoric ce a generat o
epidemie în rândul cimpanzeilor,
gorilelor dar și oamenilor de pe
continentul african cu 4 milioane de ani
în urmă.
Evoluția, virușii și imunitatea
• Cercetătorii de la Institutul de cercetare
al cancerului Fred Hutchinson din
Seattle au reuşit să reproducă secvenţa
iniţială PtERV1 a genomului
cimpanzeu, prin urmare a
retrovirusului originar
• Genomul uman a suferit o modificare a
genei TRIM5α, necesară pentru a
contracara acțiunea virsului PtERV1
(celelalte primate nu s-au adaptat la fel
de bine).
• Aceeași modificare a TRIM5α face
acum lupta cu HIV dificilă (pe de altă
parte cimpanzeii cu HIV nu dezvoltă
SIDA)
http://scienceofhiv.org/wp/?portfolio=blocking-infection-trim5-alpha
 Concluzii
- Doar 1,5% din ADN-ul nostru
reprezintă genele care codifică
proteinele.
- 98,5% din gene, denumite Junk DNA
sunt gene care nu codifică proteine.
- Cercetările viitoare despre ceea ce ne
definește ca specie nu se vor
concentra pe modificările proteinelor
ca unități fundamentale, ci pe modul
în care evoluția a aranjat aceste
unități în arhitecturi noi, prin
schimbarea locului și momentului în
care diferitele gene se activează.
 Vă mulțumim!
Sursa:
Pollard, K. S., (2009).What Makes Us Human? Scientific American 300(5), pp 44-49,
DOI: 10.1038/scientificamerican0509-44.
Diponibil pe: https://www.scientificamerican.com/article/what-makes-us-human/