PSIHODIAGNOZA

PERSONALITATII
 Psihodiagnoza personalitatii

CE ESTE PERSONALITATEA ?

Personalitatea este un concept folosit ȋn viaţa

•

cotidiană datorită judecăţilor pe care le facem,

conştient sau nu, despre oamenii din jur.

Atunci când oamenii tind să reacţioneze ȋntr-o

•

situaţie ȋntr-un mod constant, acest lucru este

observat chiar de o persoană fără pregătire
psihologică

Oamenii se concentrează asupra celor mai uşor

•

observabile caracteristici: oamenii descriu pe alţii ca

având “multă personalitate”, sau ca fiind “fără
personalitate”, sau având o “personalitate
puternică”, referindu-se probabil la competenţă
 Psihodiagnoza personalitatii

Gordon Allport ȋn 1937 definea personalitatea ca fiind organizarea dinamică a

•

sistemelor psihofizice ce determină patternurile caracteristice de gândire şi

comportament ale unei persoane.

Există o distincţie ȋntre caracteristicile mai durabile sau stabile – numite trăsături – ce
•

pot prezice comportamentul şi altele mai trecătoare cum sunt reacţiile emoţionale şi
dispoziţiile de moment – numite stări

•Deseori se face referire la personalitate ca rezultând din combinaţia dimensiunilor

stabile ale individului, ceea ce ȋnseamnă că pot fi luate ȋn consideraţie şi alte
caracteristici precum inteligenţa sau abilităţile cognitive, motivaţiile, valorile sau
atitudinile

•Totuşi, cercetările din ultimii 30 de ani sugerează că inteligenţa este o trăsătură de

personalitate. IQ-ul corelează cu multe trăsături de personalitate precum implicarea
 Psihodiagnoza personalitatii

Personalitatea este stabilă sau se schimbă de-a

lungul vieţii?

În anii ’70 şi ’80 se credea că trăsăturile de personalitate

•

ale cuiva odată consolidate in adolescenţă rămȃn stabile

de la 21 de ani şi pȃnă la bătrȃneţe

Studiile ştiinţifice au descoperit ca oamenii se comportă

•

relativ stabil ȋn situaţii diferite, corelaţiile mergând de la

0,3 la 0,7.

Studiile realizate insa prin 1997 au găsit că unele trăsături

•

precum Asertivitatea şi Încrederea in sine cresc intre 27 şi

43 de ani ca urmare a succesului in carieră
 Psihodiagnoza personalitatii

•Intre 21 şi 60 de ani cresc Conştinciozitatea, Stabilitatea emoţională şi

Agreabilitatea şi scade Neuroticismul

•Deschiderea la nou, Extroversiunea şi Agreabilitatea cresc pȃnă pe la 40

de ani şi descresc după 60 de ani, in timp ce Conştinciozitatea are o
permanentă creştere odată cu vȃrsta

•Evenimente precum divorţul se pare că creşte Deschiderea faţă de nou şi

Extroversiunea la femei la fel cum re-căsătoria scade Neuroticismul la
bărbaţi

Dintre toate trăsăturile, cea care işi incepe cel mai devreme schimbarea
•

este Deschiderea faţă de nou. Această trăsătură caracterizează in special

 Psihodiagnoza personalitatii

Tipologii versus Trăsături de personalitate

•Majoritatea oamenilor fără pregătire psihologică tind să fie “teoreticieni ai

tipurilor de personalitate”.

•Tipurile pot fi văzute ca şi categorii de trăsături. O definiţie ar putea suna ȋn

felul următor: tipurile reprezintă grupuri distincte de oameni caracterizaţi de
o configuraţie unică de trăsături.

Ele sunt cele mai vechi şi mai simple forme de a judeca şi categoriza
•

oamenii, iar aceste lucruri le fac să fie foarte populare

 Psihodiagnoza personalitatii

•Medicul Hipocrate a realizat prima tipologie – numită de el a temperamentului

- ȋn anul 400 IC iar ideile sale au fost popularizate ȋn secolul II DC de către
Galenus.

Hipocrate sugera că temperamentul este determinat de anumite fluide ale

•

organismului. El a propus 4 asemenea fluide – sângele, flegma, bila neagră şi

bila galbenă.

Sângele ar determina temperamentul sangvinic caracterizat prin optimism,

•

veselie, adaptabilitate; bila neagră ar determina temperamentul melancolic

caracterizat prin depresie, tristeţe, viteză lentă de reacţie, pesimism; bila
galbenă ar determina temperamentul coleric caracterizat prin furie, vehemenţă
şi irascibilitate; ȋn fine flegma ar determina temperamentul flegmatic
 Psihodiagnoza personalitatii

Ȋn secolul XIX Lombroso caracteriza toţi criminalii ca având

•

“fălci enorme, obraji pronunţaţi şi arcade proeminente”

•Ȋn secolul XX, alţi teoreticieni au legat personalitatea de

aspectul corpului şi astfel au apărut tipologiile constituţionale.
Ȋn 1925 Kretschmer a spus că schizofrenia este asociată cu
aspectul ȋnalt, subţire al persoanelor ȋn timp ce oamenii scunzi
şi graşi sunt mai predispuşi la psihoze maniaco-depresive

• In anii ’40 Sheldon a clasificat corpurile bărbaţilor ȋn 3 tipuri:

endomorf, mezomorf şi ectomorf. Tipul endomorf a fost asociat
cu sociabilitatea, relaxarea, nevoia de afecţiune şi de confort;
tipul mesomorf cu energia, forţa şi rezistenţa la stres iar tipul
ectomorf cu arousalul, inhibiţia socială şi nevoia de solitudine
 Psihodiagnoza personalitatii

•Tipologiile ȋnsă nu realizează faptul că nu este posibil

să ȋmparţi oamenii ȋn câteva categorii, caracteristicile
lor fiind mai degrabă distribuite uniform de-a lungul
unui continuum decât ȋn stricta apartenenţă sau nu la
un tip

•Trăsăturile de personalitate au şi ele limitele lor - mai

ȋntâi că sunt prea numeroase. Allport identificase ȋn
1936 18.000 de trăsături. Analiza factorială ulterioară
a redus numărul lor considerabil.

Ele sunt mai clare şi directe decât tipurile şi mai uşor

•

de evaluat.

De asemenea, ele sunt distribuite uniform pe o scală

•

având media la mijloc, deci permit o distribuţie

gausiană a datelor
 Psihodiagnoza personalitatii

Abordarea idiografică versus abordarea nomotetică a personalităţii

Ȋn teoria personalităţii există două abordări: cea idiografică şi cea

•

nomotetică.
•Cea idiografică vede fiecare om ca fiind unic, ȋncercănd să ȋnţeleagă
fiecare persoană in parte.
• Este o abordare calitativă bazată pe interviuri, jurnale şi date clinice.
Are avantajul ȋnţelegerii mai profunde a persoanei dar ridică probleme ȋn
•

cea ce priveşte realizarea de generalizări.

•Viziunea idiografica este că personalitatea poate fi ȋnţeleasă doar ca un
ȋntreg
 Psihodiagnoza personalitatii

•Abordarea nomotetică vede temele comune din felul ȋn care se comport

oamenii pentru a identifica trăsături care descriu ȋn cel mai potrivit mod
ȋntreaga personalitate.

• Este o abordare cantitativă bazată pe chestionare auto-administrate

Permite comparaţii ȋntre indivizi şi realizarea de predicţii dar este pur

•

descriptivă şi mai degrabă

 Psihodiagnoza personalitatii

Limitele folosirii chestionarelor ȋn studiul personalităţii

Modelul psihometric al personalităţii se centrează pe trăsături relevante

•

pentru adaptarea oamenilor la mediu precum şi pentru stabilirea

diferenţelor dintre oameni ȋn privinţa modului de adaptare.
•El presupune un proces normativ de plasare a scorurilor obţinute de
individ pe o scală şi folosirea unor metode statistice.
Pentru a aplica modelul normativ este necesar să se folosească
•

chestionare.
Chiar şi ȋn cazul ȋn care nu este folosit modelul normativ, aşa cum este
•

cazul modelului tipologiilor, se aplică chestionare de autoevaluare

 Psihodiagnoza personalitatii

• Ȋnsă chestionarele au atât avantaje cât şi dezavantaje.

•Nici un instrument de evaluare nu oferă 100% acurateţe. Chestionarele

respectabile de obicei au itemi special selectaţi ȋn urma unor cercetări
laborioase care să asigure evaluarea consistentă a trăsăturilor. Chiar şi
aşa, există o şansă de eroare iar scorurile unui test nu trebuie judecate
ȋntr-un mod rigid

•Acurateţea datelor culese depinde de modul ȋn care se poate

introspecta persoana evaluată.

•Acest lucru variază ȋn funcţie de vârstă, maturitate sau grad de

inteligenţă deci nu putem fi siguri de acele date
 Psihodiagnoza personalitatii

•Ȋn unele situaţii oamenii distorsionează sau dau răspunsuri false la

ȋntrebări ca rezultat a aşteptărilor pe care le au de la testarea respectivă,
ȋn special când rezultatele stau la baza luării unei decizii.

Oamenii tind uneori să se prezinte ȋntr-o lumină favorabilă şi acceptabilă

•

social, fenomen denumit dezirabilitate sociala.

Dezirabilitatea socială poate fi ȋnsă văzută chiar ca un alt aspect al

•

personalităţii acelui om, reprezentând dorinţa de a fi acceptat de către

alţii.
 Psihodiagnoza personalitatii

Există de asemenea o problemă ȋn situaţia ȋn care respondentul nu are

•

motivaţia de a răspunde sau dacă a fost forţat să răspundă ȋmpotriva

voinţei lui. Ȋn aceste cazuri există riscul ca el să răspundă la ȋntâmplare
chiar fără a citi ȋntrebările.

•Tendinţa centrală este numele dat stilului unor oameni de a alege ȋn

mod constant răspunsul din mijlocul unei scale de evaluare. Ei pot fi
defensivi şi ar vrea să dezvăluiescă prea multă informative despre ei. Alţii
sunt foarte tineri şi nu au certitudinea că au răspunsul corect la
ȋntrebarea respectivă, nu sunt siguri pe ei. Există şi situaţia ȋn care unii
să fie mai moderaţi ȋn modul ȋn care percep lucrurile – ei de regulă evită
extremele.