Sunteți pe pagina 1din 15

PSIHODIAGNOZA

PERSONALITATII
Psihodiagnoza personalitatii

CE ESTE PERSONALITATEA ?

Personalitatea este un concept folosit ȋn viaţa


cotidiană datorită judecăţilor pe care le facem,


conştient sau nu, despre oamenii din jur.

Atunci când oamenii tind să reacţioneze ȋntr-o


situaţie ȋntr-un mod constant, acest lucru este


observat chiar de o persoană fără pregătire
psihologică

Oamenii se concentrează asupra celor mai uşor


observabile caracteristici: oamenii descriu pe alţii ca


având “multă personalitate”, sau ca fiind “fără
personalitate”, sau având o “personalitate
puternică”, referindu-se probabil la competenţă
Psihodiagnoza personalitatii

Gordon Allport ȋn 1937 definea personalitatea ca fiind organizarea dinamică a


sistemelor psihofizice ce determină patternurile caracteristice de gândire şi


comportament ale unei persoane.

Există o distincţie ȋntre caracteristicile mai durabile sau stabile – numite trăsături – ce

pot prezice comportamentul şi altele mai trecătoare cum sunt reacţiile emoţionale şi
dispoziţiile de moment – numite stări

•Deseori se face referire la personalitate ca rezultând din combinaţia dimensiunilor


stabile ale individului, ceea ce ȋnseamnă că pot fi luate ȋn consideraţie şi alte
caracteristici precum inteligenţa sau abilităţile cognitive, motivaţiile, valorile sau
atitudinile

•Totuşi, cercetările din ultimii 30 de ani sugerează că inteligenţa este o trăsătură de


personalitate. IQ-ul corelează cu multe trăsături de personalitate precum implicarea
Psihodiagnoza personalitatii

Personalitatea este stabilă sau se schimbă de-a


lungul vieţii?

În anii ’70 şi ’80 se credea că trăsăturile de personalitate


ale cuiva odată consolidate in adolescenţă rămȃn stabile


de la 21 de ani şi pȃnă la bătrȃneţe

Studiile ştiinţifice au descoperit ca oamenii se comportă


relativ stabil ȋn situaţii diferite, corelaţiile mergând de la


0,3 la 0,7.

Studiile realizate insa prin 1997 au găsit că unele trăsături


precum Asertivitatea şi Încrederea in sine cresc intre 27 şi


43 de ani ca urmare a succesului in carieră
Psihodiagnoza personalitatii

•Intre 21 şi 60 de ani cresc Conştinciozitatea, Stabilitatea emoţională şi


Agreabilitatea şi scade Neuroticismul

•Deschiderea la nou, Extroversiunea şi Agreabilitatea cresc pȃnă pe la 40


de ani şi descresc după 60 de ani, in timp ce Conştinciozitatea are o
permanentă creştere odată cu vȃrsta

•Evenimente precum divorţul se pare că creşte Deschiderea faţă de nou şi


Extroversiunea la femei la fel cum re-căsătoria scade Neuroticismul la
bărbaţi

Dintre toate trăsăturile, cea care işi incepe cel mai devreme schimbarea

este Deschiderea faţă de nou. Această trăsătură caracterizează in special


Psihodiagnoza personalitatii

Tipologii versus Trăsături de personalitate

•Majoritatea oamenilor fără pregătire psihologică tind să fie “teoreticieni ai


tipurilor de personalitate”.

•Tipurile pot fi văzute ca şi categorii de trăsături. O definiţie ar putea suna ȋn


felul următor: tipurile reprezintă grupuri distincte de oameni caracterizaţi de
o configuraţie unică de trăsături.

Ele sunt cele mai vechi şi mai simple forme de a judeca şi categoriza

oamenii, iar aceste lucruri le fac să fie foarte populare


Psihodiagnoza personalitatii

•Medicul Hipocrate a realizat prima tipologie – numită de el a temperamentului


- ȋn anul 400 IC iar ideile sale au fost popularizate ȋn secolul II DC de către
Galenus.

Hipocrate sugera că temperamentul este determinat de anumite fluide ale


organismului. El a propus 4 asemenea fluide – sângele, flegma, bila neagră şi


bila galbenă.

Sângele ar determina temperamentul sangvinic caracterizat prin optimism,


veselie, adaptabilitate; bila neagră ar determina temperamentul melancolic


caracterizat prin depresie, tristeţe, viteză lentă de reacţie, pesimism; bila
galbenă ar determina temperamentul coleric caracterizat prin furie, vehemenţă
şi irascibilitate; ȋn fine flegma ar determina temperamentul flegmatic
Psihodiagnoza personalitatii

Ȋn secolul XIX Lombroso caracteriza toţi criminalii ca având


“fălci enorme, obraji pronunţaţi şi arcade proeminente”

•Ȋn secolul XX, alţi teoreticieni au legat personalitatea de


aspectul corpului şi astfel au apărut tipologiile constituţionale.
Ȋn 1925 Kretschmer a spus că schizofrenia este asociată cu
aspectul ȋnalt, subţire al persoanelor ȋn timp ce oamenii scunzi
şi graşi sunt mai predispuşi la psihoze maniaco-depresive

• In anii ’40 Sheldon a clasificat corpurile bărbaţilor ȋn 3 tipuri:


endomorf, mezomorf şi ectomorf. Tipul endomorf a fost asociat
cu sociabilitatea, relaxarea, nevoia de afecţiune şi de confort;
tipul mesomorf cu energia, forţa şi rezistenţa la stres iar tipul
ectomorf cu arousalul, inhibiţia socială şi nevoia de solitudine
Psihodiagnoza personalitatii

•Tipologiile ȋnsă nu realizează faptul că nu este posibil


să ȋmparţi oamenii ȋn câteva categorii, caracteristicile
lor fiind mai degrabă distribuite uniform de-a lungul
unui continuum decât ȋn stricta apartenenţă sau nu la
un tip

•Trăsăturile de personalitate au şi ele limitele lor - mai


ȋntâi că sunt prea numeroase. Allport identificase ȋn
1936 18.000 de trăsături. Analiza factorială ulterioară
a redus numărul lor considerabil.

Ele sunt mai clare şi directe decât tipurile şi mai uşor


de evaluat.

De asemenea, ele sunt distribuite uniform pe o scală


având media la mijloc, deci permit o distribuţie


gausiană a datelor
Psihodiagnoza personalitatii

Abordarea idiografică versus abordarea nomotetică a personalităţii

Ȋn teoria personalităţii există două abordări: cea idiografică şi cea


nomotetică.
•Cea idiografică vede fiecare om ca fiind unic, ȋncercănd să ȋnţeleagă
fiecare persoană in parte.
• Este o abordare calitativă bazată pe interviuri, jurnale şi date clinice.
Are avantajul ȋnţelegerii mai profunde a persoanei dar ridică probleme ȋn

cea ce priveşte realizarea de generalizări.


•Viziunea idiografica este că personalitatea poate fi ȋnţeleasă doar ca un
ȋntreg
Psihodiagnoza personalitatii

•Abordarea nomotetică vede temele comune din felul ȋn care se comport


oamenii pentru a identifica trăsături care descriu ȋn cel mai potrivit mod
ȋntreaga personalitate.

• Este o abordare cantitativă bazată pe chestionare auto-administrate

Permite comparaţii ȋntre indivizi şi realizarea de predicţii dar este pur


descriptivă şi mai degrabă


Psihodiagnoza personalitatii

Limitele folosirii chestionarelor ȋn studiul personalităţii

Modelul psihometric al personalităţii se centrează pe trăsături relevante


pentru adaptarea oamenilor la mediu precum şi pentru stabilirea


diferenţelor dintre oameni ȋn privinţa modului de adaptare.
•El presupune un proces normativ de plasare a scorurilor obţinute de
individ pe o scală şi folosirea unor metode statistice.
Pentru a aplica modelul normativ este necesar să se folosească

chestionare.
Chiar şi ȋn cazul ȋn care nu este folosit modelul normativ, aşa cum este

cazul modelului tipologiilor, se aplică chestionare de autoevaluare


Psihodiagnoza personalitatii

• Ȋnsă chestionarele au atât avantaje cât şi dezavantaje.

•Nici un instrument de evaluare nu oferă 100% acurateţe. Chestionarele


respectabile de obicei au itemi special selectaţi ȋn urma unor cercetări
laborioase care să asigure evaluarea consistentă a trăsăturilor. Chiar şi
aşa, există o şansă de eroare iar scorurile unui test nu trebuie judecate
ȋntr-un mod rigid

•Acurateţea datelor culese depinde de modul ȋn care se poate


introspecta persoana evaluată.

•Acest lucru variază ȋn funcţie de vârstă, maturitate sau grad de


inteligenţă deci nu putem fi siguri de acele date
Psihodiagnoza personalitatii

•Ȋn unele situaţii oamenii distorsionează sau dau răspunsuri false la


ȋntrebări ca rezultat a aşteptărilor pe care le au de la testarea respectivă,
ȋn special când rezultatele stau la baza luării unei decizii.

Oamenii tind uneori să se prezinte ȋntr-o lumină favorabilă şi acceptabilă


social, fenomen denumit dezirabilitate sociala.

Dezirabilitatea socială poate fi ȋnsă văzută chiar ca un alt aspect al


personalităţii acelui om, reprezentând dorinţa de a fi acceptat de către


alţii.
Psihodiagnoza personalitatii

Există de asemenea o problemă ȋn situaţia ȋn care respondentul nu are


motivaţia de a răspunde sau dacă a fost forţat să răspundă ȋmpotriva


voinţei lui. Ȋn aceste cazuri există riscul ca el să răspundă la ȋntâmplare
chiar fără a citi ȋntrebările.

•Tendinţa centrală este numele dat stilului unor oameni de a alege ȋn


mod constant răspunsul din mijlocul unei scale de evaluare. Ei pot fi
defensivi şi ar vrea să dezvăluiescă prea multă informative despre ei. Alţii
sunt foarte tineri şi nu au certitudinea că au răspunsul corect la
ȋntrebarea respectivă, nu sunt siguri pe ei. Există şi situaţia ȋn care unii
să fie mai moderaţi ȋn modul ȋn care percep lucrurile – ei de regulă evită
extremele.