Sunteți pe pagina 1din 5

MODELAREA COMPORTAMENTULUI

DIFICULTATI IN MODELAREA COMPORTAMENTULUI


Factori ce pot avea o influenta negativa in medelarea comportamentului:
Variabile individuale autoeficacitatea, motivatia penru schimbare si sustinerea
acesteia, controlul exercitat / dorit asupra comportamentului, abilitatea de planificare a
schimbarii, dezvoltarea capacitatilor practice necesare pentru schimbare, efectuarea
unui plan de actiune
Parametri sociali de proximitate anturajul; suportul social perceput
Paraetri macrosociali factori institutionali, politici generale de sanatate
MODELE EXPLICATIVE ALE COMPORTAMENTULUI
Variabile psihologice-cheie implicate in modularea comportamentului:
Health belief model elemente cheie in deciziile legate de boala si tratament =>
semnificatia simptomelor pentru pacient si intelegerea modului in care conceptualizeaza
boala
Factori care moduleaza comportamentul:
- perceptia amenintarii asociere intre perceptia severitatii bolii si a susceptibilitatii la boala. Cu
cat nivelul amenintarii percepute este mai mare, cu atat pacientul tinde sa aibe o complianta mai
buna. Totusi, daca medicul pune accentul prea mult pe amenintare poate creste starea de
anxietate a pacientului, rezultatul fiind scaderea compliantei.
- perceptia beneficiilor vs bariere in calea schimbarii. Daca beneficiul perceput este mai mare
decat riscul, complianta o sa creasca. Medicul trebuie sa explice beneficiile si riscurile astfel
incat sa fie pe intelesul pacientului si sa puncteze zonele de interes maxim pentru el.
- Factorii declansatori ce stimuleaza activarea unui comportament sanatos. Acestia pot fi interni
(simptom) sau externi (ex: pliante privind educatia pentru sanatate). Cu cat exista mai multi
triggeri, sau cu cta intensitatrea triggerului este mai mare, cu atat complianta la tratament este
mai mare.

Theory of reasoned action - factori socioculturali care influenteaza atitudinea fata de
boala. Important in grupuri in care coeziunea este mare se apeleaza la lider. Rol in
programe de screening, vaccinare, carantina.
- pacientul este compliant pentru a se incadra in normele impuse de grup

Teoria comportamentului planificat schimbarea comportamentului este influentata de
existenta unui plan de actiune. Planul de actiune este influentat de:
- convingeri referitoare la urmarile unui comportament
- convingeri privind modul in care persoanele apropiate se asteapta ca pacientul sa se comporte
- controlul perceput asupra comportamentului (intern aptitudini; ext: obstacole, oportunitati)
- regretul anticipat
- rolul unui obicei/comportament din trecut supra comportamentului viitor
- gradul de control exercitat sau dorit asupra simptomului persoanele care considera ca au un
control foarte bun asupra simptomului si cele care nu considera ca au control (depresie) se
prezinta tardiv la medic.
Dezavantajele modelului nu tine seama de starea emotionala a pacientului. Are rol in
anticiparea comportamentelor sanogenice si de risc (activitate fizica; consum de droguri).

Teoria motivatiei pentru protectie in adoptarea unui comportament sanatos sunt
implicate susceptibilitatea perceputa, severitatea perceputa, eficineta raspunsului
protector si autoeficacitatea. Cele mai importante sunt primele 2 elemente.

Modelul autoreglarii model cognitiv-afectiv. Ia in considerare si partea afectiva ->
pacientul vrea sa fie inclus in luarea deciziilor.

Modelul abordarii actiunii sanatoase Cuprinde 2 stadii: motivational -> cuprinde
autoeficacitatea, evaluarea asteptarilor schimbarii de comportament si a riscurilor
implicate; volitional -> intocmirea unui plan de actiune sau reactia in cazul unor situatii
cu risc.

Modelul transteoretic al schimbarii comportamentului exista 5 stadii ale schimbarii -> 3
preactionale si 2 actionale sau postactionale:

- precontemplarea nu exista nici o intentie de schimbare a comportamentului in urmatoarele 6
luni
- contemplarea aparitia intentiei de a schimba comportamentul nociv
- prepararea plan de actiune pentru urmatoarele 30 zile
- actiunea schimbarea comportamentului nociv
- mentinerea peste 6 luni -> incheierea rezista tentatiilor de a reveni la comportamentul nedorit;
recaderea revine la comportamentul nedorit.
Factori care influenteaza trecerea de la un stadiu la altul:
- balanta decizionala
- autoeficacitatea
- sensibilizarea
- descarcarea dramatica
- autoreevaluarea
- reevaluarea mediului
- eliberarea de sine
- eliberarea sociala
- contra-conditionare
- controlul stimulului declansator
- managementul mai bun al situatiilor inrudite
- relatii de ajutor
ELEMENTE COMUNE INTRE MODELELE EXPLICATIVE ALE COMPORTAMENTULUI
perceperea amenintarii bolii health belief model, teoria comportamentului planificat,
teoria motivatiei pentru protectie, modelul autoreglarii
importanta presiunii sociale theory of reasoned action, teoria comportamentului
planificat
motivarea pentru schimbarea unui comportament, rolul autoeficacitatii teoria motivatiei
pentru protectie, modelul abordarii actiunii sanatoase, modelul transteoretic al
schimbarii comportamentului
evaluarea balantei risc-beneficiu health belief model, modelul transteoretic al
schimbarii comportamentului
elaborarea unui plan de actiune teoria comportamentului planificat, modelul
autoreglarii, modelul transteoretic al schimbarii comportamentului
controlul perceput teoria comportamentului planificat, modelul transteoretic al
schimbarii comportamentului
rolul factorilor declansatori health belief model, modelul transteoretic al schimbarii
comportamentului
evidentierea componentei cognitive si emotionale modelul autoreglarii, modelul
transteoretic al schimbarii comportamentului
rolul relatiilor de ajutor / suport social theory of reasoned action, modelul abordarii
actiunii sanatoase, modelul transteoretic al schimbarii comportamentului
stadializarea in modificarea comportamentului modelul abordarii actiunii sanatoase,
modelul transteoretic al schimbarii comportamentului
Proiectarea interventiei pentru modelarea comportamentului trebuie sa fie flexibila. Exista
numeroase perspective de abordare si tehnici persuasiune, informatii dezvoltare de abilitati,
stabilirea obiectivelor, intarirea competentelor. Pentru a interventia sa functioneze este necesara
complianta terapeutica. Daca modelarea comportamentului functioneaza, poate fi mai eficienta in
preventia si controlul unor boli decat medicatia (ex DZ tip 2, HTA).
Markerii sanatatii si ai bolii pot fi corelati cu factori de personalitate:
tip psihocomportamental A include trasaturi precum competitivitate, nerabdare,
iritabilitate, lipsa timpului, ostilitate. Asociat frecvent cu boli coronariene. ->
comportamente cu risc, supusi unor situatii stresoare, nu beneficiaza de suport social
Tip psihocomportamental C asociat frecvent cu neoplazii tip inhibat, stoic,
cooperant, conformist. -> ajunge tarziu la medic
Tip psihocomportamental D tip conformist, cu multiple emotii negative pe care nu le
exteriorizeaza -> boli coronariene
TIPURI DE INTERVENTIE
Cele mai frecvente forme de interventie sunt reprezentate de:
Consiliere mai restransa decat psihoterapia, rol suportic si catharctic
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
Relaxare
Biofeedback
Hipnoza
Terapie educationala antrenarea aptitudinilor de coping
Psihoterapia de grup
Tehnici utilizate in cursul psihoterapiei:
Furnizare de informatii
Imagerie dirijata
Inregistrarea si combaterea gandurilor automate disfunctionale
Automonitorizarea
Intarirea pozitiva
Contraconditionarea
Controlul stimulilor
Modelarea
Contractul
Este importanta stabilirea unor obiective eficiente, realiste, specifice => obiectivele trebuie
impartite in obiective pe termen scurt, mediu, lung. Pentru prevenirea recaderilor, sunt preferate
strategii de tipul:
O mai buna autogestioare a stresului minimizarea emotiilor negative
O mai buna gestionare a timpului
O mai buna gestionare a conflictelor
Planificare privind schimbarea comportamentuui pentru a recunoaste si prevedea
situatiile de risc ce pot duce la recidiva
Imagerie dirijata -> concentrata spre viitor
Dezvoltarea asertivitatii

S-ar putea să vă placă și