Sunteți pe pagina 1din 7

STRESUL DE LUPTA

Rezumat:

Lupta armata moderna, cu situatiile ei pline de riscuri, de pericol si neprevazut, solicita toate
resursele psihice, morale, cognitive ale fiintei umane. Schimbarile frecvente, pierderile umane
si materiale, necesitatea imperioasa de a parcurge intr-un timp scurt mari distante in diferite
conditii de teren si stare a vremii, cer la trupe eforturi psihice sporite. Cunoasterea metodelor
si mijloacelor de a preveni, limita si elimina stresul si urmarile acestuia trebuie sa reprezinte o
prioritate in lupta armata.
Tendinta spre perfectionarea si profesionalizarea pregatirii armatei, punerea in valoare a
individualitatii militarului devin o necesitate si o realitate pentru ceea ce inseamna luptator
modern al unei armate moderne.

Cuvinte cheie : armata, tensiune, agitatie, razboi

Fundamente teoretice :

Stresul psihic insoteste orice activitate in care omul este angajat, fiind o rezultanta a
„conflictului” ce poate fi generat de actiunea in sine si cel care o presteaza; precum si
datorita cresterii ritmului evolutiei societatii, volumului solicitarilor si dinamicii accelerate
a ambiantei sociale. Din acest punct de vedere se vorbeste despre stresul vietii de zi cu zi, al
mediului ambiant, familial, scolar, profesional, etc..

Stresul profesional (sau ocupational) este determinat de impactul omului cu procesul muncii
fizice si intelectuale. Stresul profesional a atras atentia prin consecintele sale reflectate in
etiologia sanatatii mintale, a bolilor somatice, cum sunt cele de natura cardiovasculara,
ulcerul si altele.

S-a afirmat ca daca stiinta despre stres - stresologia - care tine concomitent de psihologie,
de medicina, de sociologie si de alte discipline - este foarte noua, aparuta chiar de cativa
ani, obiectul ei - stresul - este vechi de cand lumea. Oamenii au avut de-a face cu stresul
dintotdeauna, dar l-au suportat fara sa-l inteleaga. [Aradavoaice, 1993, p. 5]

Conceptul de stres a fost formulat pentru prima data de canadianul Hans Selye (1907 -
1982). Prin stres el intelegea un raspuns nespecific al organismului la solicitarile la care este
supus.
O definiţie psihologică a stresului este aceea că el reprezintă o stare de tensiune,
încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare
sau reprimare a unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultate sau
imposibilitate a rezolvării unor probleme.
Încercând o “definiţie de lucru” se poate spune că stresul psihic reprezintă un sindrom
constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii
psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea comportamentului organismului)
în legătură cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează
intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic “de
ameninţare” (percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect).

Alteori, constituit ca o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive (atenţie,


operaţii ale gândirii etc.) şi voliţionale, cel mai frecvent stresul psihic este caracterizat printr-o
participare afectivă pregnantă. Principalii markeri clinici ai stresului psihic sunt: mimica,
modificările musculare, comportamentul (S.P. acut şi S.P. cronic), constantele cardio-
respiratorii şi alte tulburări neuro- vegetative, tulburările psihice (Iamandescu, 1993, pp. 20-
25).

Cuprins:
Conflictele militare in care se utilizeaza o gama extrem de larga de mijloace de lupta cu
urmari deosebit de distructive, intrebuinteaza o varietate de forme si procedee de lupta,
inclusiv modalitati de influentare ideologica si persuasiune psihologica subtile, care fructifica
marile avantaje de difuzare masiva si rapida a mesajelor de care dispune mass - media
contemporana si exploateaza abil toate slabiciunile omenesti, solicita intens capacitatile
intelectuale si psihice ale luptatorilor. R. Wiliams si B. Smith, in vol. II al cunoscutei lucrari
„Soldatul american” enunta 12 caracteristici ale luptei care genereaza stresul:pericolul asupra
vietii, asupra unor parti ale organismului si sanatatii;hrana, apa si imbracaminte insuficienta;
munca pe timp indelungat, somn insuficient; lipsa relatiilor sexuale; lipsa de incredere si
simpatie (bunavointa); pierderea camarazilor si privirea ranitilor si mortilor;limitarea
posibilitatilor de deplasare; incapacitatea si limitarea posibilitatilor de orientare; conflicte
interioare intre simtul datoriei si integritatea personala, acceptarea normelor de trai in
colectivitate si imperativele luptei sentimentul ca omul nu inseamna nimic (el este mijloc si
unealta);lipsa unei vieti private si constrangerea permanenta la viata in colectiv;
etc.[Aradavoaice, 1993, p. 30 - 33]

Lupta armata moderna, cu situatiile ei pline de riscuri, de pericol si neprevazut, solicita toate
resursele psihice, morale, cognitive ale fiintei umane. Schimbarile frecvente, pierderile umane
si materiale, necesitatea imperioasa de a parcurge intr-un timp scurt mari distante in diferite
conditii de teren si stare a vremii, cer la trupe eforturi psihice sporite. Aceasta apare si mai
mult in evidenta daca avem in vedere situatiile ce impun ducerea unor actiuni in spatii
infectate chimic sau radioactiv, in desfasurarea carora luptatorii nu vor avea timp sa se
odihneasca normal, precum si dificultatile ce pot sa apara in asigurarea legaturilor si a
transmiterii si primirii ordinelor, in asigurarea aprovizionarii si in acordarea ajutorului
medical . Datorita mecanizarii trupelor, actiunile de lupta se desfasoara in ritm tot mai alert,
iar mijloacele moderne ofera posibilitatea ducerii actiunilor de lupta si noaptea. Toate acestea
duc la scurtarea pauzelor pentru odihna si la micsorarea numarului lor. Drept urmare apar tot
mai frecvent stari de epuizare fizica si psihica.
In razboi, luptatorul este nevoit sa lupte concomitent pe mai multe fronturi: lupta cu sine - sa-si
infranga teama, sa-si mentina luciditatea, calmul, autocontrolul; lupta cu armamentul si tehnica din
dotare pentru a o utiliza la parametrii superiori; lupta cu terenul, conditiile de clima, starea atmosferica
si confruntarea propriuzisa cu inamicul pentru a-i ghici intentiile, a-i dezvalui la timp tacticile, a gasi
modalitatile cele mai adecvate pentru a le contracara oportun.

Pe campul de lupta modern se utilizeaza si arme ce actioneaza direct asupra sistemului


nervos.

Actiunile de lupta de toate tipurile trebuie desfasurate ziua si noaptea. in anumite


cazuri, misiunile de lupta vor trebui prelungite pentru perioade nedefinite de timp. Unul
dintre multele aspecte ale dimensiunii umane care va fi afectat de permanentele actiuni
de lupta este capacitatea personalului de comanda de a lua hotarari rapide si corecte,
care scade ca urmare a oboselii cauzata, in primul rand, de lipsa de somn.

Corpul omenesc functioneaza dupa un „orar intern”, care reglementeaza atat anumite
procese fiziologice cat si somnul. Aceste procese au o aparitie ciclica si sunt obisnuit
denumite ciclul diurn sau ciclul zi - noapte. Acest ciclu diurn tinde sa regleze functiile
fiziologice. Din punct de vedere psihic, organismul este influentat de ciclul diurn in mai
multe feluri. Temperatura corpului atinge un maximum intre orele 17.00 si 23.00 si un
minimum intre 03.00 si 06.00. activitatea intelectuala atinge un maximum intre 09.00 si
12.00 dimineata si intre 16.30 si 21.30 dupa - amiaza. Alte efecte constatate sunt: o i
ncetinire in functionarea glandelor salivare, ceea ce elimina necesitatea de a inghiti; secretia
lacrimala scade in timpul fazei preliminare a somnului ceea ce explica senzatia de usturime
a ochilor; secretia gastrica si biliara scad; ritmul batailor inimii si presiunea sangvina scad;
se micsoreaza pupilele; scade secretia urinara. Aceste efecte apar in timpul perioadei
nocturne a unui ciclu diurn, indiferent daca omul doarme sau este treaz. Obligand
organismul la o stare de veghe se intinde dincolo de momentul in care, in mod normal,
s-ar instala somnul, aceasta face ca organismul sa functioneze deficitar, in asincronie
cu ciclul diurn.

Teama si frica , ambele fenomene reprezinta factori stresori. Amenintarea si pericolul produc o stare
neplacuta pe care o numim teama. Formele specifice ale fenomenului de teama sunt frica si spaima.
Despre frica se poate vorbi atunci cand amenintarea este perceptibila, determinabila; iar despre
spaima, cand pericolul survine in mod neasteptat, brusc. In stare de teama, persoana constientizeaza
pericolul probabil ca fiind mare, chiar daca in realitate este mic, ceea ce amplifica nesiguranta,
neincrederea in fortele proprii si ale celorlalti luptatori, in posibilitatea indeplinirii misiunii. in
aceasta situatie, activitatea psihica a luptatorului isi pierde integritatea, tinde sa se dezorganizeze;
perceptia, memoria, gandirea si atentia functioneaza la nivel scazut. Simptomele sentimentului
de teama sunt: uscaciunea gurii, transpiratie rece, palpitatii, zgomote in urechi,
nervozitate, ameteli, incapacitatea trecatoare de a gandi, stari depresive, etc. Starea
de teama diminueaza considerabil randamentul in munca, subrezeste sanatatea,
slabeste capacitatea de decizie. Frica este un fenomen biologic, ea pune in garda
individul ca este in pericol. Frica este un sentiment puternic si de scurta durata, de o
mare tensiune emotionala, determinata de o anumita situatie sau excitare. In cazul
pericolului neasteptat, experienta razboiului a aratat ca 25% din militari fac fata foarte
repede socului initial si actioneaza rational si oportun.
Un militar bine instruit, echipat, hranit si inzestrat cu un ridicat nivel de constiinta morala,
care face parte dintr-o unitate militara coeziva si bine condusa va putea lupta cu succes si
vreme indelungata, impotriva pericolelor si a sentimentului de teama. Dimpotriva, un
militar extrem de obosit, slabit si insuficient instruit, condus necorespunzator, activand intr-
o subunitate cu o coeziune interna scazuta, va fi expus mai repede pericolului si implicit
dominat de sentimente de teama.
In ceea ce priveste eficienta si oportunitatea luptei pe timp de noapte parerile unor
personalitati militare si a unor specialisti militari au fost si sunt inca contradictorii. Pentru a
intelege mai bine fenomenele de ordin psihomoral ce le antreneaza dupa sine intunericul,
trebuie relevate unele caracteristici ale luptei pe timp de noapte.
Avantajele luptei pe timp de noapte ar fi urmatoarele:
+ mai mare securitate pentru realizarea in secret a deplasarilor in scopul apropierii de inamic
si al aprovizionarii; favorizarea infiltrarii; conditii mai bune pentru executarea de ambuscade
si atacuri prin surprindere; facilitarea ruperii contraatacului; favorizare efectului
surprinderii.

Dezavantajele constau in:


Ingreunarea exercitarii actului de comanda si legaturilor de transmisiuni; scaderea eficacitatii
focului; necesitatea unei mai mari claritati si precizii in intocmirea planurilor de manevra;
cresterea oboselii militarilor; importante efecte psihologice asupra luptatorilor.
Pentru a imprima eficienta instructiei in conditii de vizibilitate redusa, trebuie cunoscute
particularitatile conduitei umane pe timp de noapte. intunericul stimuleaza imaginatia,
suprasolicita sistemul nervos, creand sentimentul de nesiguranta, de neputinta, de lupta de
aparare care poate duce la panica. Cateva din starile psihice pe care le traieste omul pe timp
de noapte sunt: senzatia de insingurare si de neimplinire - descurajarea morala a luptatorului
va fi dubla: descurajare ca urmare a sentimentului difuz de neimplinire a fiintei si
descurajarea reala datorata neputintei de a stapani mediul, ceea ce va avea ca efect scaderea
foarte evidenta a starii de securitate proprie si a increderii in sine; senzatia de neputinta -
faciliteaza aparitia starilor de teama, a nelinistii in privinta reusitei; senzatia de nesiguranta -
este consecinta directa a fricii si a nelinistii. Ca membru al unei colectivitati, fiecare individ
capata si sentimentul ca aceasta la nevoie il va sprijini si proteja. Dar, in conditiile noptii, el
se simte singur, izolat, starea de siguranta dispare.[Aradavoaice, 1993, p. 90] .

Disponibilitatile intelectuale, fizice si psihomorale ale luptatorilor sunt solicitate la maxim si


intens in conditii de izolare, imprejurare cu efecte stresante accentuate. Caci cea mai mare
teama pentru fiinta umana o reprezinta izolarea fizica si psihica. Luptatorul, in starea de
izolare poate prezenta neliniste, teama, frica, intensitatea si efectele lor variind de la individ
la individ, de la grup la grup.
Lipsa de informatii, contactul strans cu inamicul, insuficienta sau chiar absenta sprijinului
din partea esalonului superior, posibilitatea ca agresorul sa dejoace intentiile fortelor izolate
sau sa patrunda in zone in care acestea actioneaza, grija pentru subordonati, toate coroborate
cu necesitatea implinirii misiunii, ll pun pe comandant in situatia de a suporta tensiuni
psihice deosebite.
Militarul izolat este intotdeauna expus unui pericol sporit. Constient de amplificarea
pericolului, el este, sub aspect psihic solicitat suplimentar.

Factorii cauzali in combaterea stresului psihic intr-o situatie de razboi in care exista
pericolul neincetat de ranire sau moarte precum si repetatele incercari de „evadare" obtinute
cu mare dificultate impun cautarea, gasirea si aplicarea celei mai potrivite si posibil de
realizat metode de gestionare a stresului psihic de lupta. Metodele si mijloacele de a
preveni, limita si elimina stresul si urmarile acestuia trebuie adecvate agentilor stresori si
personalitatii luptatorilor. Acestea sunt: cunoasterea simptomelor stresului de lupta,
cunoasterea limitelor posibilitatilor proprii, amanarea deliberata a actiunii, represiunea ,
reprimarea, regresul , inlocuirea actiunii initiale cu o alta, recurgerea la folosirea alcoolului,
tutunului, cafelei, asistenta religioasa.

Rostul omului in armata este de a se forma ca luptator. Astazi, mai mult ca oricand, gasim
indispensabil a se da o mai mare importanta componentei psihice, care, mai curand sau mai
tarziu, va avea o influenta hotaratoare in obtinerea victoriei in lupta. Tendinta spre
perfectionarea si profesionalizarea pregatirii armatei, punerea in valoare a individualitatii
militarului devin o necesitate si o realitate pentru ceea ce inseamna luptator modern al unei
armate moderne. [Cosma, Mircea, Gestionarea stresului psihic de lupta]

Concluzii :

Posibilităţile de adaptare ale omului sunt din ce în ce mai solicitate de viaţa modernă cu tot
ce presupune ea. În aceste condiţii stresul a devenit o problemă cu care ne confruntăm
permanent, atât în mediul extraprofesional, cât şi în cel profesional. Datorită preţului şi
consecinţelor stresul

Omul este într-o relaţie permanentă cu mediul înconjurător, care poate fi materializată fie în
acţiunea de acceptare (omul agent transformator şi creator de mediu), fie de respingere
(reacţie, retragere, încapsulare etc.) .

Lupta modernă presupune cu necesitate existenţa unor armate bine pregătite, profesioniste,
capabile să înfrunte cu stoicism vicisitudinile câmpului de luptă, printre care se află şi stresul.
Accentul cade tot mai mult asupra pregătirii unor armate reduse cantitativ, dar cu mare
mobilitate şi putere de foc, care să desfăşoare acţiuni de scurtă durată şi cu efecte paralizante
pentru adversar. Decisiv pe câmpul de luptă, indiferent de cât de sofisticată va fi tehnica,
rămâne omul.

Selecţia şi orientarea profesional militară, pe baza unor criterii complexe, stabilite în mod
ştiinţific pentru fiecare categorie şi/sau gen de armă, trebuie să aibă în atenţie calităţile
antropometrice, psihofiziologice, psihologice şi psihosociale ale tinerilor chemaţi sub arme, care
să se adapteze şi să se integreze rapid în colectivităţile militare.
O atenţie deosebită trebuie acordată pregătirii militare generale şi de specialitate a fiecărui
militar, pe baza unor antrenamente complexe, cât mai apropiate de realitatea câmpului de luptă,
care să-i asigure acestuia buna mânuire a armamentului şi tehnicii de luptă, deprinderi
perfecţionate până la automatism în rezolvarea unor situaţii tactice.

.Pentru realizarea combatantului viitorului trebuie să se ţină seama de dotarea şi


înzestrarea acestuia cu echipamentul, tehnica şi armamentul care să-i mărească mobilitatea şi
libertatea de mişcare, dar şi încrederea în eficacitatea acestora.

Capacitatea individului de a gandi si actiona se modifica in conditii de stres. Stresul


influenteaza aparitia astmelor bronsice, hipertensiunii, colitelor, anumitor dermatoze,
reumatisme artritice, ulcere, etc. stresul este cauzator direct al tulburarilor de somn, a
inapetentei.
Modificarile fiziologice si psihologice datorate stresului nu au scapat specialistilor din
domeniul militar. Folosirea factorilor de stres pentru slabirea potentelor inamicului este
noua. Luptele de uzura, terorizarea inamicului, macinarea nervoasa a acestuia,
reprezinta modalitati foarte des folosite in razboaie sau in situatii de criza.

Decisiv pe câmpul de luptă, indiferent de cât de sofisticată va fi tehnica, rămâne omul.


Calitatea lui de luptător, de combatant este pivotul întregului demers al pregătirii pentru
luptă şi în jurul său se concentrează toate eforturile actului educaţional.

1. ARADAVOAICE, GHEORGHE, Stresul psihic in lupta armata, ed. Academiei de Inalte


Studii Militare, Bucuresti, 1993;
2. ARSENIE, VALENTIN; SARBU, CORNEL, Surprinderea in lupta armata, ed. Militara,
Bucuresti, 1993;
3. COSMA, MIRCEA, Gestionarea stresului psihic de lupta, ed. Academiei Fortelor Terestre,
Bucuresti;