Sunteți pe pagina 1din 2

Tulburarea de Personalitate Paranoida

Radu Ioana – Mihaela

Universitatea Ecologica Bucuresti

An III IF

Este vorba despre un delir cronic sistematizat nehalucinator, care se instaleazã insidios, de
cauzã internã, cu pãstrarea ordinii, coerentei si claritãtii în gândire, vointa si actiune.

Exista persoane suspicioase care au tendinta constanta de a pune sub semnul intrebarii
intentiile si actiunile celorlalti. Astfel de o oamenii au indoieli nejustificate cu privire la
loialitatea sau credibilitatea prietenilor, colegilor de munca sau partenerilor de afaceri. Sunt
preocupate de fidelitatea sotiei/sotului sau partenerului sexual si cauta constant dovezi care sa
confirme aceste scenarii. Modul particular in care interpreteaza comportamentul celorlalti sau
realitatea, intoleranta fata de frustrare sau critica determina aceasta personalitate sa
reactioneaza furios, sa poarte ranchiuna in mod constant, sa insulte sau sa trateaza cu dispret
chiar si persoanele apropiate. Aceste trasaturi psihologice sunt caracteristice tulburarii de
personalitate paranoida.
Scurt istoric. Termenul de paranoia apare folosit inca din atichitatea (gr.para=alaturi,
nous=minte, ratiune) pentru a desemna o boala mintala severa. Aceasta acceptiune a fost
pastrata pana in 1912 cand Kraepelin, delimiteaza paranoia (boala pihica majora carcaterizata
clinic prin delir cronic sistematizat) de personalitata paranoida, care este o faza premorbida a
psihozei paranoide.
Tulburarea de personalitate paranoida se caracterizeaza prin triada comportamentala
ilustrata de: suspiciozitate, neincredere si interpretativitate.
 Suspiciozitate exagerata fata de persoanele din grupul familial sau profesional,
referitoare la intentile reale ale acestora. Astfel, comportamentele, actiunile sau
atitudinile celor din jur sunt percepute si interpretate in mod distorsionat, ca fiind bazate
pe interese ascunse, lipsite de autenticitate sau rau voitoare.
 Neincrederea generalizata in raport cu evenimente, fapte sau intentii manifestate de
ceilalti. Persoana este rezervata, are tendinta de a pune sub semnul intrebarii motivatia
acestora si manifesta tendinta constanta de a verifica autenticitatea faptelor relatate. O
astfel de atitudine este perceputa ca jignitoare, ofensatoare de catre cei din jur si in multe
situatii naste relatii de opozitie si conflict, afectand increderea celor cu care
interactioneaza in plan social.
 Interpretativitate. In spatele celor relatate de ceilalti, personalitatea paranoida vede
interese ascunse, actiuni menite sa-i lezeze statutul sau social sau profesional. In fata
acestor “actiuni ostile” reactioneaza disproportionat si surprizator pentru cei din jur, care
nu inteleg motivatia care sta in spatele acestor comportamente.
Pe langa aceste elemente cheie care particularizeza modul de gandire si comportament,
tulburarea de personalitate paranoida prezinta si alte trasaturi psihologice importante:
 Tendinta spre putere, succes si valorizare. Persoana cu aceasta tulburare este perceputa
ca un individ care stie ce vrea, foarte motivat spre reusita si succes. Acest aspect este in
mod obisnuit pozitiv si de dorit in functionarea noastra, dar in cazul de fata ceea ce face
ca aceasta caracteristica sa devina nociva este fanatismul si lipsa de scrupule pe care
personalitaea paranoica o manifesta pentru a-si atinge obiectivele personale. Avand ca
tinta puterea si ascensiunea, este dispus sa adopte orice mijloc pentru a realiza acest
obiectiv, iar persoanele care ii stau in cale devin tinte si sunt inlaturate.
 Dificultati de relationare si de integrare in grupul familial si socio-
profesional. Trasaturilepsihologice enumerate mai sus cantaresc greu atunci cand vine
vorba de relationare si adaptare la grup. Tendinta spre putere, suspiciozitatea si
neincrederea sunt aspecte care in general sunt privite negativ, iar grupul manifesta o
atitudine de respingere si evitare. Din pacate, astfel de comportamente ale celorlalti nu
fac decat sa intareasca cercul vicios al respingerii, personalitatea paranoica privind astfel
reactiile celor din jur ca o “dovada” de necontestat a faptului ca ceilalti comploteaza
impotriva lui si au o agenda ascunsa. Apare astfel asa numita “auto-profetie” numita de
psihologi determinismul reciproc. Ca reactie de raspuns persoanlitatea paranoida se
izoleaza si mai mult, iar aceasta retragere sociala perturba un lucru esential: feed-back-ul
social. In lipsa experientei de relationare, propriile viziuni sunt consolidate in
detrimentul comportamentele pro sociale.
Debutul. Tulburarea de personalitate paranoica se poate evidentia inca din copilarie si
adolescenta prin manifestari legate de singuratate si izolare, relatii afective superficiale cu
familia, anxietate sociala, rezultate scolare slabe, hipersensibilitate. Acesti copii si adolescenti
pot parea „ciudati” sau excentrici si atrag atentia celor din jur prin acest comportament.
Cauzele. Cauza exacta a tulburarii de personalitate paranoida nu este clar cunoscuta, dar se
presupune ca exista o combinatie de factori biologici, psihologici si sociali care stau la baza
acestei tulburari. Faptul ca tulburarea de personalitate paranoida este mai frecventa la
persoanele care au rude apropiate cu schizofrenie, sugereaza o legatura genetica intre cele
doua afectiuni. Experientele din copilarie, inclusiv traumele fizice sau emotionale pot
reprezenta cauze cu rol important in dezvoltarea acestei afectiuni.