BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA

Ce sunt infectiile cu transmitere sexuala

Infectiile cu transmitere sexuala sunt determinate de o varietate de agenti patogeni - virusi,

bacterii, paraziti, care in anumite situatii pot declansa boli cu manifestari clinice specifice.
Cei mai frecventi patogeni implicati in aparitia infectiilor cu transmitere sexuala sunt
reprezentati de catre sifilis, gonoree si Chlamidya trachomatis, insa exista si alte cauze de
imbolnavire cum sunt infectia cu Papilloma virus uman (HPV), virusul imunodeficientei
umane (HIV), virusul hepatitei B, herpesul genital de tip I si II sau Trichomonas vaginalis.

Care sunt simptomele specifice infectiilor cu transmitere sexuala

Un numar crescut de agenti patogeni transmisi pe cale sexuala determina afectiuni clinic
asimptomatice, sau, in cazul in care o persoana infectata prezinta simptome, acestea sunt
tardive si semnaleaza o evolutie indelungata a bolii, care poate avea consecinte severe pe
termen lung, fiind mult mai dificil de tratat. La adulti infectiile cauzate de Chlamydia si
gonoree pot duce la complicatii pe termen lung de timpul infertilitatii masculine si feminine
sau aparitia sarcinilor ectopice (in afara uterului), pierderea sarcinii, nastere prematura si
endometrite.

Infectia cu anumite tulpini oncogene de Human papilloma virus este frecvent asimptomatica
si poate evolua cu modificari ale colului uterin ce pot duce in timp la aparitia cancerului, iar
tulpinile cu risc oncogen scazut pot cauza aparitia condiloamelor acuminate la nivelul
organelor sexuale (negi genitali sau veruci genitale), perianal sau inghinal.

Herpesul genital reprezinta o boala cu transmitere sexuala cauzata de infectia cu herpes virus
de tip 1 si 2 care determina aparitia de leziuni genitale, anale sau orale dureroase, cu aspect
de vezicule cu continut lichidian. Infectia cu HSVII genital in primele saptamani de sarcina
poate determina avort spontan, in timp ce contactul viral la o varsta mai mare de gestatie
poate determina aparitia defectelor de dezvoltare intrauterina ale sistemului nervos central
fetal cum sunt microcefalia sau hidrocefalia si oculare-microftalmie, keratoconjunctivita si
retinita.

Trichomonas vaginalis este un parazit care se transmite in timpul contactului sexual

neprotejat si afecteaza ambele sexe determinand inflamatie, prurit si senzatie de arsura la
nivelul organelor genitale, disconfort la urinare si prezenta de secretii anormale vaginale si
uretrale. Pe termen lung infectia cu T. vaginalis poate determina cresterea riscului infectie si
cu alti patogeni transmisibili pe cale sexuala, sau al nasterii premature.

Infectiile cu Mycoplasma urogenitala netratate sunt responsabile de aparitia infertilitatii,

uretritelor (mai frecvente la sexul masculin) si a pielonefritelor (infectii urinare inalte), care
se manifesta prin jena sau durere in timpul mictiunii, dureri pelvine (boala inflamatorie
pelvina), disconfort la contact sexual si aparitia de secretii vaginale/uretrale modificate. In
cazul transmiterii patogenului prin intermediul placentei catre produsul de conceptie, nou
nascutul poate prezenta greutate scazuta la nastere, meningita sau se poate naste prematur, in
timp ce infectiile de tract respirator la sugar apar datorita infectiei cu Mycoplasma in timpul
nasterii.

Bolile cu transmitere sexuala: manifestari si diagnostic

Cum se stabileste diagnosticul acestor infectii

Bolile cu transmitere sexuala asimptomatice de tipul infectiei HPV pot fi determinate de catre
medicul ginecolog in timpul examenului clinic (atunci cand determina aparitia leziunilor la
nivelul colului uterin), medicul specialist dermato-venerolog sau urolog (pentru barbati) sau
prin intermediul unei analize de laborator specifice de screening specifice cancerului de col
uterin, care presupune detectia si genotiparea HPV.

Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului) poate fi diagnosticata clinic datorita

leziunilor specifice ale pacientului “sancru sifilitic” sau paraclinic prin intermediul
anticorpilor nespecifici VDRL (veneral disease researck laboratory)/RPR (rapid plasma
reagin) cantitativ sau al anticorpilor sangvini specifici IgM si IgG de tipul TPHA (Treponema
pallidum haemagglutination assay).

HIV-ul, virusul hepatitei B si C, pot fi determinate prin intermediul anticorpilor serici

specifici in timp ce infectiile cu Trichomonas sunt diagnosticate cu ajutorul examenului
microscopic al frotiurilor din secretii vaginale/uretrale.
Testarea pentru gonoree (bacteria neisseria gonorrhoeae) si Chlamydia se face frecvent sub
forma de screening (de rutina, in lipsa simptomatologiei) fie din probe de urina fie din secretii
uretrale si vaginale prin intermediul unor analize de laborator specifice.

Tratamentul infectiilor cu transmitere sexuala

Preventia reprezinta cea mai importanta masura de gestionare pentru infectiile cu transmitere
sexuala, masurile profilactice cuprinzand utilizarea corecta prezervativelor la orice contact
intim (oral, vaginal, anal), limitarea numarului de parteneri sexuali sau abstinenta si
vaccinarea impotriva infectiei cu virusul hepatitei B si al HPV.

Infectiile cu transmitere sexuala beneficiaza de tratament specific agentului patogen care le

induce aparitia si este indicat atat persoanei infectate cat si partenerului:

 Bacteriile si parazitii - gonoree, sifilis, chlamydia, trichomonas sunt tratate cu

antiobiotice;
 Antiviralele sunt recomandate in cazul infectiilor cu HIV, virusul hepatitei B, Herpes
de tip I si II si virusul HPV;
 Indepartarea chirurgicala a unei portiuni ale colului uterin in cazul in care se stabileste
existenta de leziuni precanceroase sau cancer microinvaziv poate fi recomandata in
cazul infectiei cu HPV, cu scopul de a limita extinderea procesului displazic (leziunii
initiale).

Gonoreea

Gonoreea reprezinta o infectie bacteriana cu transmitere sexuala, localizata cu precadere in

zona organelor genitale, insa poate parazita si zona anusului, a gurii, gatului si chiar si a
ochilor. De data aceasta, simptomele sunt mai pregnante, insa ele nu apar intotdeauna la scurt
timp dupa infectare. Exista situatii in care primele semne devin vizibile in termen de cateva
luni.

Simptomele specifice gonoreei includ durerile si usturimea in timpul urinarii, scurgerile cu

consistenta vascoasa din vagin sau penis, mancarimile in zona anala, sangerarile vaginale in
afara menstruatiei si inflamatia in zona testiculara.

Herpesul

Herpesul genital este cauzat de infectarea cu virusul herpes simplex, care este extraordinar de
contagios. Testarea este foarte importanta in acest caz, deoarece este posibil ca virusul sa nu
provoace niciun simptom.
Daca, totusi, apar semne, ele se manifesta mai sever intr-un prim puseu, iar apoi este posibil
sa nu isi mai faca aparitia niciodata. Totusi, puseuri viitoare pot avea loc mai rar, pe o
perioada mai lunga de timp.

Principalul simptom al herpesului sunt vezicule rosii umplute cu lichid, care pot supura si pot
provoca dureri si mancarimi. Ele pot aparea in zona vaginala, anala, pe penis, scrot, fese,
coapse, dar si in interiorul colului uterin. Dupa perioada de supurare activa, formatiunile pot
forma coji care se usuca si pica. In timpul puseului, pot aparea si simptome precum febra,
dureri musculare si ganglioni inflamati.

Herpesul este extrem de contagios si cauzeaza primele simptome dupa aproximativ 10 zile de
la contactul sexual. Chiar si in cazurile asimptomatice este posibil ca afectiunea sa fie
transmisa cu usurinta.

Sifilisul
Aceasta infectie cu transmitere sexuala si este extrem de grava. Daca, in prima faza, aceasta
afecteaza doar zona genitala, orala sau anala (in functie de modul de transmitere), aceasta
evolueaza treptat si poate cauza complicatii serioase, afectand si alte organe.

Initial, sifilisul se manifesta prin aparitia uneia sau mai multor leziuni mici in zona unde a
avut loc contactul sexual. Acestea nu provoaca dureri si pot disparea de la sine insa, in lipsa
tratamentului, boala evolueaza. Urmatorul stadiu presupune inflamarea ganglionilor, aparitia
de dureri, febra si eruptii de culoare rosie, de forma circulara. In faza finala, sunt afectate si
alte organe, iar viata este pusa in pericol.

Este important de mentionat ca, si in fazele incipiente, bacteria ce provoaca sifilisul poate
afecta sistemul nervos. Pot aparea manifestari precum dureri de cap, dificultati de miscare,
dar si schimbari de comportament. De aceea, este absolut esential ca pacientul sa primeasca
un tratament. In plus, boala poate fi transmisa de catre mama in timpul sarcinii.
Diagnostic si investigatii
Deoarece multe dintre aceste afectiuni nu prezinta simptome si sunt mai greu de depistat, este
recomandat sa ceri sfatul medicului ginecolog, urolog sau dermatolog pentru testari
periodice. Daca prezinti simptome ingrijoratoare, atunci mergi imediat la un control.

Anumite infectii cu transmitere sexuala pot fi depistate printr-un examen clinic care
presupune examinarea zonei genitale, insa medicul va recomanda si alte investigatii. Acestea
includ analizele de sange, analizele realizate pe baza unor probe biologice (recoltarea de
secretie vaginala si a altor fluide din zona genitala) sau examenul de urina.
Nu exista o analiza standard pentru toate tipurile de infectii, medicul iti va recomanda
investigatiile necesare in functie de situatie (simptome, posibil contact cu o persoana infectata
etc). In general, orice persoana activa sexual care a avut mai multi parteneri ar trebui sa
realizeze anual aceste analize.

Tratament
In functie de afectiunea pe care o ai, medicul poate recomanda mai multe tipuri de tratament.
Infectiile bacteriene sunt mai usoare si in general necesita un tratament cu antibiotic,
administrat deseori intr-o singura doza.

In schimb, infectiile virale dispar mai greu din organism. Este necesara urmarea unei scheme
de tratament mai complexe, bazata pe medicamente antivirale, iar testarea periodica este
necesara pentru a verifica nivelurile virusului din organism. Desi acesta nu poate fi eliminat
complet, tratamentul ii poate reduce nivelurile pana la momentul in care acesta nu mai poate
fi detectat.

Atentie, tratamentul trebuie administrat numai la recomandarea medicului si conform

indicatiilor oferite de catre acesta!

Prevenirea bolilor si infectiilor cu transmitere sexuala

Cea mai buna metoda prin care poti evita complet orice afectiune de acest gen este abstinenta,
insa exista si alte moduri de a limita si scadea riscurile de infectare.
Utilizarea prezervativului si contactul sexual cu un singur partener pe termen lung reprezinta,
de asemenea, metode eficiente de preventie.
Este important sa fii deschis cu partenerul tau despre acest subiect si sa nu ascunzi o astfel de
infectie. Pentru a va asigura ca totul este in regula, puteti realiza impreuna un set de analize.

Este posibila si vaccinarea impotriva anumitor virusuri care produc astfel de infectii, ca de
exemplu HPV. Aceasta se realizeaza in general la varsta de 11-12 ani atat la fete, cat si la
baieti, insa vaccinarea este recomandata pana la 26 de ani.

Bolile si infectiile cu transmitere sexuala reprezinta un subiect sensibil si pot fi periculoase,

mai ales ca multe dintre acestea sunt asimptomatice. De aceea, se recomanda intotdeauna
contactul sexual protejat si analizele anuale, astfel incat orice problema sa fie depistata la
timp si sa se poata administra tratamentul potrivit.