Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inflamațiile vulvo-vaginale
Vulvo-vaginita tricomonazică
Este produsă de un protozoar flagelat anaerob, trichominas vaginalis, transmis pe cale sexuală.
Principala manifestare clinică este: leucoreea spumoasă, aerată, galben-verzuie, fetidă. PH-ul
secreției este de aprox. 5,5.
Se pot asocia leziuni ale mucoasei vaginale: hiperemie, leziuni papilare (vagin fragă).
Semne clinice: prurit, usturimi, dispareunie superficială.
Diagnosticul pozitiv se face prin examenmicroscopic direct, sau culturi pe medii speciale.
Tratamentul constă în administrarea de metronidazol per os:
250 mg x 3/zi x 7 zile
1g la 12 h x 1 zi
2g doză unică.
Vulvo-vaginita candidozică
Candida albicans este o levură cel mai adesea comensală și doar facultativ patogenă.
Candidozele vaginale apar:
- administrare de antibiotice
- corticosteroizi
- citostatice
- estroprogestative
- în sarcină
- diabet.
1
la examinarea cu valvele. Procesul inflamator se poate extinde la vulvă, șanț interfesier, pliuri
genito-crurale.
Tratamentul poate fi local și general. Se utilizează antifungice: nystatin, clotrimazol,
ketoconazol etc.
Tratamentul partenerului este obligatorie.
Vulvo-vaginita gonococică
Gonoreea este produsă de diplococul gram-negativ Neisseria gonorrhoeae. Este o boală cu
transmitere sexuală foarte larg răspândită.
Manifestări clinice:
- simptome uretrale: disurie, polakiurie
- meat uretral hiperemic, bursuflat, cu secreție purulentă,
afectarea ggl Bartholin
- colul afectat precoce – hiperemie periorificială, secreție galben-purulentă .
Tratamentul
Penicilina este antibioticul de bază utilizat în gonoree. (400000u.i. la 6h x 7 zile).
Se mai pot utiliza: ampicilină, cefalosporine, rifampicină, tetraciclină, eritromicină, gentamicină.
Tratarea partenerului este obligatorie.
Vulvo-vaginita nespecifică
- Este denumită și vaginoză.
- Este produsă de infecția cu o asociere de germeni aerobi și anaerobi: Gardnerella vaginalis,
Bacteroides speciae, mycoplasma hominis, ureaplasma urealyticum și alții.
- Prezența gardnerellei în flora vaginală poate fi asimptomatică, sau poate fi însoțită de prurit,
jenă, leucoree gri-cenușie, omogenă, cu miros fetid de pește alterat ce se accentuează după
contactul sexual și un pH de 5-5,5.
- Tratamentul constă în administrarea de:
- metronidazol per os (250 mgx3/zi x 7 zile)
- clindamicină ( 300 mg x2/zi x 7 zile)
Vulvo-vaginita cu chlamidii
2
Pot fi însoțite de o scurgere variabilă cantitativ, apoasă sau mai consistentă, purulentă sau cu
tentă sanghinolentă.
Vulvo-vaginitele diabeticelor
Sunt însoțite de prurit intens ce constituie un simptom relevant pentru diabet.
Vulvo-vaginita herpetică este o afecțiune cu transmitere sexuală. Agentul patogen este herpex
simplex tip 1 sau 2. Clinic herpesul genital poate apărea sub 3 forme clinice:
- Primul episod de herpes primar(apare la paciente fără Ac circulanți față de VHS tip 1 sau
2)
- Primul episod de herpes non-primar (apare la paciente cu Ac circulanți față de VHS tip 1
sau 2)
- Herpes recurrent.
În primul episode de herpes primar , perioada de incubație este de 3-10 zile. Pacienta acuză
febră, dureri vulvo-vaginale, prurit, usturimi, dispareunie, mialgii, cefalee. La examenul obiectiv
se evidențiază la nivelul vulvei, vaginului, colului vezicule cu conținut clar, ulcerații superficiale
sau formațiuni exofitice, eritem, leucoree abundentă. Aceste leziuni persistă până la 6
săptămâni și dispar fără cicatrizare.
3
Tratamentul depinde de dimensiunile leziunilor. În cazul leziunilor vulvare se pot folosi
aplicații de podofilină 25% sau 10%, acid tricloracetic, crioterapia, excizia chirurgicală cu
electrocauterul sau laserul. În cazul leziunilor vaginale sau cervicale se poate utiliza 5-
fluorouracil, acid tricloracetic, crioterapia.
Adenoza vaginală reprezintă apariția de insule ectopice de țesut glandular cilindric la nivelul
vaginului. Afecțiunea are o simptomatologie nespecifică – secreție mucoasă abundetă.
Diagnosticul se pune prin biopsia zonelor incriminate. Adenoza vaginală poate dispare prin
metaplazie scuamoasă. Prin expunerea la estrogeni, poate degenera la adenocarcinom.
Chistul ductului glandelor Skene localizat în vecinătatea meatului urinar distal, constă în
obstrucția ductului ggl Skene care determină apariția chistului sau abcesului.
Chisturile de incluziune sunt incluzii ale mucoasei vaginale sub suprafața epiteliului vaginal,
datorită lacerațiilor perineale sau suturii necorespunzătoare a epiziotomiei. Sunt chisturi de
dimensiuni mici localizate pe peretele posterior al vaginului ( în general). Tratamentul constă în
excizie chirurgicală.
Chisturi endometriozice