IMUNOLOGIE
1.Anticorpogeneza:
-Sinteza imunoglobulinelor
(anticorpilor) este realizata de
plasmocite, celule din linia
limfocitare B
-Transformarea limfocitelor B
in plasmocite sintetizatoare de
imunoglobuline prespune un sir
de reactii si interactiuni celulare
declansate de prezenta
antigenului, care corespunde
receptorilor complementari de
pe suprafata clonei de limfocite.
-Schematic aceste fenomene
sunt urmatoarele : antigen +
APC (celula prezentatoare de
antigen)
1.Activare limfocite T helper
2.Activare prin semnal de
membrana a lifocitelor B
posedand receptorii
coresponzatori
3.Transformare blatice,
proliferare, maturare, ca
plasmocit activ
4.Producere de anticorpi
stabilirea de celule de memorie
-Etapele mentionate prespun
interactiuni celulare directe si
nu in ultimul rand eliberarea de
citokine ce intervin in fiecare
etapa.
-Sinteza de Ig se desfasoara in
zonele timoindependente din
formatiile limfatice periferice,
dar undre ajung in torentul
circulator
-O parte din limfocitele B
sensibilisate prolifereaza si
raman cellule cu memorie
-Un plasocit secreta un singur
tip de Ig, cu exceptie aceluiasi
plasmocit care secreta initial
IgM, trecand apoi la secretia de
IgG
-Eliberarea Ig din plasmocit se
produce prin citoliza sau
clasmacitoza (eliberarea din
plasmocit a unor vezicule pline
cu Ig)
-Sinteza unei molecule de Ig
implica urmatoarele etape :
1.Sinteza lanturilor usoare si
grele
2.Asamblarea lanturilor
3.Aditia hidratilor de carbon
4.Polimerizare (IgA, IgM,
respectiv sub forma de dimer
sau pentamer)
5.Expulzarea Ig in circulatie
Procesul dureaza 20 de minute
-Specificitatea
imunoglobulinelor, a rapid (24 de ore),
raspunsului imun in general, a
derterminat apartitia a inalt decat in urma raspunsului
numeroase teorii privind
mecanismul acestei
specificitati. Exista doua
categorii de teorii : -Anticorpii sunt de tip IgG
informationale (instructive) si
selective.
Teoria selectiei clonale
( Burnet) – presupune eistenta l
anastere unui numar mare de
clone limfocitare
imunocompetente. Clonele
celulare ce produc anticorpi
fata de celulele proprii sunt
represate in viata embrionara,
celalalte ajungand la maturitate
si asigurand reactivitatea
organismului fat ade antigenele
non-self corespunzand setului
de receptori dispusi la suprafata
limfocitelor. Antigenul ajuns in
organism selecteaza numai
clona capabila sa sintetizeze
anticorpul corespunzator prin
semnalul de memnrana
respectiv.Sibteza de anticorpi
este reglata de prezenta
(inducere) sau absenta
( feedback) a atingenului ceea
ce duce la activarea sau
blocarea represorului genei
structurale ce declanseaza
sinteza de ARNm si comsecutiv
sinteza de anticorp.
2.Dinamica raspunsului imun
Depinde de o serie de factori ce
tin de
-Antigen, - natura, cele de
patrundere, doza, numarul si
intervaul administrarilor
-Organism – gradul propriu de
reactivitate
-Mediu – cu factori stimulatori
sau de depresie si raspunsului
imun
a.Raspunsul imun primar –
apare la un prim contact cu
antigenul
-Perioada de lantenta (4-7 zile)
-Faza de sinteza exponentiala a
anticorporilor prin proliferarea
limfocitelor corespunzatoare
structurii prorprii a antigenului
-Perioada de stabilizare a
titrului AC
-Perioada de descrestere
Caracteristici :
-Se produc anticorpi de tip
IgM, tardiv chiar si IgG dar in
cantitate mica
-Nivelul anticorpilor este relativ
scazut
-Anticorpii persista relativ
putin timp
b)Raspunsul imun secundar
declansat de un nou contact
cu antigenul
-Nivelul anticorpilor creste
-Maximul stine este mult mai
primar
-Scaderea in timp a titrului
anticorpilor este mult mai lenta
-Acest comportament se
datoreaza celulelor cu memorie
imunitara care prolifereaza
rapid in ruma contactului cu
AG
Cantitatea de anticorpi se
amplicita dupa fiecare nou
contact cu antigenul pana la
anumite valori maximale
(hiperimunizareà)
Aceste particularitati ale
raspunsului imun stau la baza
vaccinarilor (imunizarilor )
prentru prevenirea (profilaxie)
specifica a numitor boli
infectioase.
Adjuvantii – substante care
accentueaza antigenicitatea
unor microorganisme sau altor
antigene non-self. Se manifesta
mai ales in inducerea
raspunsului imun umoral
primar si a celui celular.
3.IgG – structura si functii-
IMUNOGLOBULINELE (Ig)
anticorpii reprezinta o clasa
majora de proteine se se gasesc
pe mucoase dar mai ales in
sange si tesuturi si reprezinta
20% din masa totala a
proteinelor plasmatice.
Corespunde fractiei gama –
globulinelor obtinuta in urma
electroforezei proteinelor
plasmatice ( pe langa albumine
alfa 1 globuline, alfa 2
globuline, beta globuline)
IgG - Cea mai raspandita Ig
in fludele organismului
-este produsa in timpul
raspunsului imun secundar
-Formata din lanturi grele
gamma si usoara kappa sau
lambda.
- Prezinta 4 subclase : IgG1-4,
IgG1-3
- Reprezinta 75% din totalul
Ig.GM- 150.000.
Roluri:
-activeaza complementul C pe
calea clasica.
-blocare a antigenelor –
oposonizare
- fctie antitoxica si antivirala
-traverseaza active placenta
oferind imunitate umorala
fatului si apoi nou nascutului
4.IgM :
- formata din lanturi grele M,
-se gaseste in ser si secretii ca
pentamer.
-Apare in cursul stimulului
antigenic primar.
- GM ~900.000 ( cca 7% din
totalul imonug circulante)
Roluri :
-Prezinta 10 situsuri pentru
complement pe care il
activeaza.
- mediaza liza celulara
-nu trec bariera placentara
5.IgA :
- este Ig majora de la nivelul
secretiilor
- lant greu de tip alfa
-exista forme circulante
(monomer) si secretorii sub
forma de dimer, legate prin
lantul J cu legatura
- prezinta un receptor la nivelul
Fc denumit PIESA
SECRETORIE, care permite
atasarea de celulele epiteliale si
confera reziztenta fata de
agresiunea acida de la nivelul
tubului digestiv
- exista dou variante IgA1 si
IgA2si se gasesc la nivelul
mucoaselor in secretiile nazale,
bronsice, instenstinale, saliva,
colostru, lapte matern.
-nu au receptori pentru
complement.
Roluri :
Asigura imunitatea locala fata
de agentii ce au poarta de
intrare instestinala, respiratorie,
cutanata.
la nou nascut asigura protectia
mucoasei gastro intestinale
cresc in efort fizic infectii
subacute si cronice.
6.Interactiuni celulare in
manifestarea R.I (directe si
indirecte)
Activarea sistemului imun de
catre antigen implica
interactiuni nu numai intre
antigen si limfocite, dar si intre
linfocit si alte celule. Aceste
evenimente de cooperare au loc
prin doua mecanisme
-direct : prin contact
membrana-membrane
implicand legaturi intre
proteinele de suprafata
-indirect prin secretia de
mediatori solubili denumiti
citokine, care se leaga de
receptori celulari, specifici, de
suprafata.
a.Interactiuni celulare directe
-Activarea limfocitelor TH
necesita recunoasterea
antigenului prelucrat in
prealabil si expus la suprafata
unei celule denumta antigen-
prezentatoare (APC)
-APC proceseaza antigenul prin
fagocitare, prelucrare
enzimatice, legare de
moleculele sistemului HLA,
expunere la suprafata celulei
respective. Astfel antigenul este
evidentiat si recunoscut in mot
specific de celulele TH
-APC (antigen prezentinf cells)
sunt reprezentate de macrofag
si de alte celule ce nu
fagociteaza antigenul, dar au
posibilitatea de a-l lega si comune unor specii diferite –
prezenta limfocitelor T sau B antigene heterofile
(celulele langerhans din dera, (ex.forssman)
celule dendrit din tesuturile -Alloantigene : antigene
limfatice) existente numai la anumite
-Interactiunile LB-LT se grupuri in cadrul aceleiasi
manifesta prin legarea specii (ex.grupele sangvin)
antigenului la nivelul haptenei -Autoantigene – structuri cu
de catre LB, iar la nivelul functie antigenica apartinand
pertiunii corrier (purtatoare) de propriului organism (boli
catre LT. Este vorba de autoimune) dar, din diverse
antigenele timodependante ce motive, neidentificate ca « self
stimuleaza LB prin intermediul » de sistemul imun
LT helper. -Greutate moleculara sub
Exista …. si o serie de antifene 10.000
timoindependente ce stimuleaza -Strucrura chimica specifica
direct LB fara implicarea fiecarei categorii de
limfocitelor TH. substante
b)Interactiuni indirecte sedinte :ProteinePolizahariziAciziinucl
de citokine eiciSpecia animala inoculata,
Prin intermediul citokinelor Adjuvantii
secretate de limfocite dar si de 8.Definiti notiunea de antigen
alte celule cu rol in activitatea si clasificati tipurile de
imuna se … urmatoarele antigene. Exemplificati.
procede majore : Tipuri de antigene
-Activarea celulelor sistemului -Antigene virale : cele mai
imun importante sunt reprezentate de
-Activarea LT, inducere proteinele capsidei. Aceste
proliferarii LT prin producarea antigene induc formarea in
de interleukine 1 si de catre roganismul infectat a mai
macrofag si interleukine 2 de multor tipuri de anticorpi
catre LT clasificati in :
-Interleukine (IL-4, IL-2, IL-6) AC neutralizanti
contribuie la activarea, AC fixatori de complement
replicarea, si diferentierea LB AC hemaglutinoinhibanti
in plasmocite -Antigene bacteriene
-Stimularea hematopoezei -Antigenele libere (difuzate in
-Prolifararea si difenrentierea exterior de bacterii) : exotoxine,
precuraorilor leucocitari prin enzimele extracelulare – sunt
factori stimulatori si coloniilor : de natura proteica.
CSF celular -Antigenele peretului
-Interactiuni mediate de bacterian : antigenul somatic C
citokine in procesul inflamator (la germenii Gram negativ) de
din focarul infectios local natura glucido-lipido-
-Eliberare si activare a polipeptidica ; la fel proteine si
neutrofilelor (IL-1) plozaharizi tipici pentru diferite
-Concentrare a macrofagelor in bactierii gram pozitive ;
focar (MIF) -Antigene capsulare (K), alte
-Efecta chemotactice asupra antigene de suprafata (Vi)
leucocitelor in general -Antigene flagelare (H)
7.Definitii notiunea de -Antigene parazitare, se intalesc
antigen si explicate conditiile doua categorii de antigene
de imunoginicitate parazitare : scamtice
Antigen : subsanta care, reprezentate de antigene
introdusa in organism este exogene care reprezinta
identificata ca non-self si in produse de metabolism ale
consecinta induce declansarea parazitului, eliminate in mediu
raspunsului imun de tip umoral intern al organismului
sau celular, intrand in reacite -Antigenele celulare
specifica cu efectorii imunitari. -Antigenele de
Conditii de imunogenicitate histocompatibilitatea – se refera
Structura chimica cat mai la modul de grupare a
diferita fata de constituentii derterminantilor antigenici in
(self) si organismului vizat. celulele organismului,
Astfel antigenele pot fi : constituand « marca
-Heteroantigene : provin de la imunologica » à fiecarei
alta specie decat cea careia se persoane. Histocompatibilitatea
administreaza substanta se refera la capacitatea de a
respectiva. Exista si acepta transplante de tesuturi
posibilitatea unor antigene provenind de la aceeasi specie.
Identitate intre donator si
receptor nu exista decat in cazul
gemenilor homozigoti
(univitelini).
-Antigenele grupelor sanguine
(alleantigene) : localizate la
suprafata eritrocitelor ; cele mai
cunoscute sunt sistemele
antigenice A, B, O, si Rh.
9.Reactii Ag-Ac – interactiuni
primare si secundare.
Interactiunile antigen-anticorp
asigura efectuarea reactiilor de
imunitate rezistenta specifica la
boli infectioase) a gazdei, ele
permit de asemenea folosirea
de metode pentru diagnosticul
imunologic sau serologic al
bolilor infectioase, precum si
identificarea celor mai diverse
antigene (virale, bacteriene,
parazitare, proteine umane
normale sau patogene) cu
ajutorul serurilor specifice
cunoscute (preparate pe
animale de laborator) prin
inocularea antigenelor
respective. In reactiile Ag-Ac
se disting 2 stadii :
a.Interactiuni primare, rapide,
avant ca rezultat formarea unui
complec labil AG + AC solubil
(detectare prin cuplare in
diverse metode radio-
imunologice,
imunofluorescenta)
b.Interactiuni secundare al
caror rezultat final este
realizarea unui complec AG-
AC insolubil (precipitatul
imun). Reactiile secundare
antigen-anticorp, care stau la
baza unor metode de diagnostic
se pot clasifica in :
-Reactiile de aglutinare si
hemaglutinare, anticorpul
reactionand cu antigenul fixat
la suprafata unor particule
(bacterii, latex, hematii)
-Reactii de neutralizare,
anticorpul blocand e proprietate
biologica (exitoxica) a Reactii de aglutinare reprezinta
antigenului
-Reactii la care participa
complementul: reactii de fixare
a complementului (pe
complexul antigen-anticorp)
avand ca rezultatului reactii de
imunocitoliza si hemoliza
-Reactii care folosesc antigene
sau auticorpi marcati : Realizarea reactiei de aglutinare
imunofluorescenta, reactiile
imunoenzimatice, metode
radioimunologice. Sunt utile
mai ales la punerea in evidenta
a interactiunilor primare.
10.Reactii de precipitare –
principiu si exemple, minim
doua.
In reactiile de precipitare
antigenul si anticorpul sunt
initial in forma
soluila.Formarea precipitalului
imun depinde de
-Aspect calitative ale
antigenului (greutatea
moleculara, numarul si pozitia
determinantilor antigenici si
concentratia sa
-Calitatea (tipul ;
heterogenicitatea, aviditatea) si
concentratia anticorpului
-Temperatura, molaritate, pH,
volum de reacite
-Raportul dintre antigen si
anticorps din cupun de vedere
al concentratiilor : exces de
antigen, echivalenta sau exces
de anticorp.
Raportul cantitativ dintre
antigen si anticorp in care
reactia de precipitare se
produce in timpul cel mai scurt
se numeste proportie optime.
Proportia optima reprezinta un
indicator al raportului de
echivalenta.
Anticorpii precipitanti sun de
tip IgG
a.In mediu lichid
-Reactii de precipitare in tub
capilar : utilisate pentru
detectarea unor proteine
patologice in serul bolnavilor
sau pentru determinare tipului
M de antigen streptococic. Etc.
-Reactii de precipitare pe lama
(metoda Ferreira). Se foloseste
pentru detectarea unor produsi
de degradare a fibrinogenuui
prezenti la bolnavi cu sindrom
de coagulare intravasculare
diseminata (CID)
b)In mediul solid (difuzia in
gel)
-Difuzia simpla
-Difuzia dubla
-Cu migrarea in camp electric
11.Reactii de aglutinare –
principiu si tipuri de reactii
un caz particular al reactiei de
precipitare, in care antigenele
au natura corpusculara sau sunt
fixate la suprafata unor
particule corpusculare inerte
(latex, hamatii..) cu rol de
purtator. Anticorpii aglutinanti
sunt de tip IgM sau IgG.
depinde de :
-Factori nespectifi
-Proportia dintre reactanti si
tipul lor fizico, chimic,
structural
-Prezenta anticropilor
incompleti (sau blocanti) din
clase IgG care blocheaza
antigenul (se fixeaza pe
suprafata lui, pe receptorii
respectivi) dar nu realizeaza
agregarea tipica aglutinarii. In
aceste cazuri, pentru
evidentierea lor se folosesc
reactii antiglobulina specifice
(r.coomba)
Tipuri de reactii de aglutinare
-Aglutinarea directa, utilizata
pentru identificarea si titrarea
anticorpilor aglutinanti specifici
prezumati in prezenta unor
antigene cunoscute.
-Aglutinarea indirecta, este
utilizata la evidentierea
anticorpilor incomplete prin
folosirea unui ser antiglobulinic
adaugat in reactie.
12.Reacti de fixare a legaturilor contituite
complementului: principui,
exemple
Are la baza capacitatea
complementului de a se fixa pe
anticorpii din clasele IgG si
IgM numai daca acestia sunt
combinati (complexati cu
antigenele specific lor.
Complementul este foosit in
acestei reactii in cantitati
suficiente strict pentru
epuizarea lui, prin absorbtie pe
sistemele de anticorpi care au
reactionat specific cu antigenul
corespunzator. Aceasta cuplare
se evidentiaza prin adaugarea
ulterioara a unui sistem
antigen-anticorp « indicator »
(hematii + anticorpi
anti(hematii dintr-un ser
hemolitic specific) numit sistem
hemolitic.
Absenta hemolizei se datoreaza
lipsei complementului liber,
care rezulta ca a fost anterior
fixat pe primul system Ag-Ac
din reactive initial.Demontreaza
deci ca in primul amestec
antigen-anticorp reactantii s-au
complexat, indicand o perfecta
corespondenta specifica
reciproca si deci exenstenta de
anticorpi specifici in serul
investigat, rezultand o reactive
pozitiva, corespunzand
antigenului cunoscut. Prezenta
hemolizei, adica intrarea
complementului liber in
reactive cu al doilea system
antigen-anticrop, indica lipsa
reactiei dintre antigenul
cunoscut si serul investigat,
rezultand ca acesta nu contrine
anticorpii specifici care i-ar
corespunde structural
Exemple
-Reactia Bordet-Wassermann
pentru sero-diagnosticul
sifilisului utilizand antigen
cardiolipinic
-In diagnosticul leptospirozelor, -Reactia este provocata lor de baza fiind procesul
tifosului exantematic.. (declansata) de un nou contact inflamator.
13.Reactii de seroneutralizare determinant, cu alergenul in Initierea procesului inflamator
: principiu, exemple cauza este determinata de formarea
Este o reactive antigen-anticorp Reactia de tip 1, anafilactic unor complexe imune antigen-
care are ca rezultat inhibarea -Stare de reactivitate mediata anticorp, in exces moderat de
specifica a unor activitati de anticorpi, ce apare imediat antigen. Aceste complexe
biologice, exercitate de (dupa putine minute), urmand imune au tendinta sa se
antigenul respective (toxine, un nou contact cu antigenul acumuleze, formand depozite in
enzyme, etc.) asupra unui ssensibilizant si combinarea lui anumite organe si tesuturi
substrat specific si anume : cu anticorpul respectiv (rinichi, articulatii, derm),
-Antigene cu activitate -Este indusa de anticorpi citofili acestor complexe ascoiindu-se
biologica determinate (sau citotropi) din clasa IgE si complementul.
-Complexarea depinde de posibil si unele din clasa IgG, Antigenele ce iau parte la
cantitatile de AC si AG in care se fixeaza pe mastocite sau formarea complexelor imune
reactive, de viteza de bazofile prin framentul Fc, pot fi exogene
combinare, de temperatura -Dupa o perioada de timp, un (microorganisme, paraziti,
reactiei, ca si de stabilitatea nou contact cu antigenul substante imunogene inhalate)
determina legarea (cross- sau endogene (componete
Exemple linking) acestuia de fragmentele nucleare, componente ale
=Reactii de seroneutralizare fab ale anticorpilor IgE fixati pe membranei celulare, antigene
executata in vivo mastocite si bazofile) si celulare, tumorale devenite «
-Intradermoreactia pentru producerea fenomenului de non-self » si recunoscute ca
evidentierea unui nivel degranulare atare)
neutralisant eficace de anticorpi -Degranularea serologica a.Reactia arthus : inocularea
circulanti protector, fata de elibereaza mediatori ai reactiei unui animal repetata, in acelasi
anumite toxine bacteriene alergice de la nivelul loc, a unui antigen solubil
-Administrarea terapeutica a mastocitului si bazofilelor : determina apartitia de complexe
serului antitoxice pentru histamina prostaglandine, antigen-anticorp care se depun
blocarea actiunii toxinelor factori chemolitici pentru in spatiile intertisulare ale
elaborate de germenii patogeni eozinofile, prostaglandine… stratului cascular subendotelial.
in infectiile bacteriene -Efectul ecestor fenomene este Asocierea prin atasare a
respective. reprezentat de inflamatia de tip complementului este urmata de
-Testul de seroprotectie in vivo anafilactic cu diverse grade de aflux de neurtofile, mastocite,
fata de cele trei tipuri de toxina exprimare : bazofile cu eliberare de
botulinica Soc anafilactic – manifestare histamina si amine vasoactive,
=Reactii de seroneutralizare sistemica la nivelul intrefului cu efecte enzimatice citotoxice.
efectuate in vitro organism a anafilaxiei Rezultatul este necroza focala a
-Reactia ADLO pentru Anafilaxia locala : urticari, peretilor vascului. Reacita
determinarea titrului atopie, astm, rinite… poate avea loc in orice tesut.
anticorpilor respective in serul 15.HS de tip II, citotoxica Reactia poate di mediata de
bolnavilor folosita in Antigenele prezente pe anticorpi apartinand tuturor
diagnosticul si evolutia suprafata unei celule se claselor de imunoglobine.
infectiilor streptococice combina cu anticorpii b.Boala serului. Administrarea
-Serodiagnosticul infectiilor corespunzatori si astfel urmeaza de ser imun heterolof poate
virale prin titrarea anticorpilor facogitoza lors au se activeaza duce la aparitia dupa cateva zile
neutralizanti fata de antigene sistemul complment a unor complexe imune
virale standard si cetirea prin producandu-se liza membranei antigen-anticorp pe care se
diverse metode a reactiei celulare urmata de distrugerea dixeaza complementul ;
rezultate celulei depunerea lor in tesuturi
14.Hipersensibilitatea – Reactiile de tip II, citotoxice, produce leziuni locale si
definitie, caracteristicile HS rezulta din cuplarea simptome caracteritice :
de tip 1, anafilactica. imunoglobulinelor specifice din tumerfierrea ganglionilor
Definitie: reprezinta o stare de clasele IgG si IgM cu regionali, eruptie eritematoasa,
reactivitate crescuta a determinantii antigenici dureri articulare, edeme,
organismului, pe baza unui prezenti pe membrana celulara. manifestari nervoase. Boala
mechanism immunologic Liza celulara se poate deci serului se vindeca de obicei
indusa specific de expunerea la manifesta in doua ipostaze dupa 2-3 saptamani dar aparitia
anumiti agenti (antigene sau -Liza celulara prin anticorpi ei obliga la respectarea cu
haptene). Desemneaza complement dependenta stricete a unei desensibilizari
totalitatea reactiilor de tip -Citotoxicitate anticorpi atente la o noua administrare
allergic. dependenta, complement c.Manifestari patologice prin
Caracteristici: independanta complexe imune :
-Spercificitatea fata de anumite 16.HS de tip III (boala glomerulonefrita, atrita
alergene (antigene) serului, manifestata prin reumatoica, lupusul eritematos
-Conditionarea de existent unui CIR, R. Arthus) sistemic, toate consecinta
prealabil contact sensibilizant Tipul III cuprinde reactia formarii si depunerii
-Existenta unui perioade de Arthus, boala serului si bolile complecelor imune la nivel
incubatie complexelor imune, caracterul glomerular, articular, capitar
etc. Formarea complecelor
imune este consencinta unor
infectii sensibilizante cu
streptococi, mycoplasme,
paraziti, virusuri sau expresia
unor procese autoimune.
17.HS de tip IV (intarziata),
fenomenul KOCH
Reprezinta o reacita specifica,
cu aparitie tariva si evolutie
lenta, avand la baza
mecanismele imunitatii mediate
celulare, rolul primordial
revenind limfocitelor T si
macrofagelor.
Apart la 24-72 de ore dupa
stimulul declansator. Anticorpii
ne participa la acest tip de
hipersensibilitate. Intervin
urmatoarele etape :
-Prelucrarea antigenului
sensibilizant in macrofage si
prezentarea lui limfocitelor T
antifen reactive
-Recunoasterea antigenului de
catre LT
-Elaborarea de catre LT
efectoare a factorilor solubili
tip limfokine si activarea altor
linii limfociate, precum si a
macrofagelor.
-La o noua inoculare de
antigen, clonele LT cu memorie
reactioneaza corespunzator,
repetand lantul de reactii
descris cu mult mai multa
amploare
Pot di indusa de numerosi
agenti infectiosi de origine
bacteriana, virala, .. De asemeni
tesuturile transplantate, celulele
tumorale sau chiar cele proprii
organismului implicat pot
constitui substratul creator si
declansator al acesui tip excesiv
de imunitate.
Fenomenul KOCH. Se refera la
capacitatea pe care o dobandesc
animalele inoculati sau infectati
cu bacili tuberculosi de a
reactiona violent fata de un nou
contact infectant cu germeni
din aceeasi specie. Cobaiul
devin rezistant la o noua
infectie (stare de primunitie), in
acelasi timp se produce o stare
de hipersensibilitate, fata de
bacilul Koch, datorita aparitiei
mult mai rapide a reactiilor
locale. Ambele fenomene
premunitia si hipersensibilitatea
se datoresc raspunsului imun
celular.
Evidentierea hiersensibilitatii
intarziate se face prin IDR la
tuberculina, lepromina,
brucelina etc.