TUMORI CEREBRALE

TUMORILE CEREBRALE
 Tumorile pot fi benigne sau maligne (tumorile benigne
pot să apară, uneori, în zonele vitale, ele pot avea
aceleaşi consecinţe grave ca şi tumorile maligne.)
 Tumorile intracraniene pot fi:
 primare (care apar din celulele ţesuturilor cerebrale) şi
 secundare sau metastatice, care provin cel mai frecvent
de la un cancer pulmonar, genital, al tubului digestiv,
osos, cutanat sau alte organe.
TUMORI CEREBRALE
 Tumorile cerebrale sunt numite după numele
ţesuturilor în care apar astfel , deosebim:
 gliomul- reprezintă cam jumătate din tumorile
cerebrale; apare în orice parte a ţesutului conjunctiv
 meningiomul- apare în învelişurile meningelui
 neuromul - tumoare de nervi cranieni (neuromul
acustic)
 angiomul- tumoare a vaselor de sânge
LEGITĂȚILE TUMORILOR SNC:
 1. Fiecare fenotip tumoral are un sediu
definit.
 2. Dependența de vîrstă.
 3. Dependența de sex.
PARTICULARITĂŢILE TUMORILOR SNC LA COPII

 1.După localizare, morfostructură, capacităţi biologice ele au

cateva caractere tipice, deosebite de cele ale adulţilor.
 2. La copii predomină tumorile intracerebrale în raport de
70-85%.
 3. La copii de pînă la 3 ani, în majoritatea cazurilor sînt
localizate supratentorial.
 4. După vîrsta de 3 ani, sunt mai frecvente tumorile de
cerebel.
 5. O altă particularitate de dezvoltare a tumorilor la copii
este faptul că, în 70-85% de cazuri sînt situate pe linia
medie (craniofaringiom, meduloblastom, etc).
PARTICULARITĂŢILE TABLOULUI
CLINIC LA COPII

 1. Se observă o perioadă de apariţie a

simptomelor, de manifestare în vîrstă pre şi
chiar şcolară.
 2. Prezenţa hidrocefaliei secundare a

encefalului.
 3. Situarea tumorilor pe linia medie provoacă

dereglări de circulaţie a lichidului cefalorahidian.

 4. Dereglările emoţionale la copii, în 90%

cazuri sunt primele simptome de hipertensiune intracraniană.

PARTICULARITĂŢILE TABLOULUI
CLINIC LA ADULŢI

 1. Evoluţie lentă (se datoreaza

preponderenței tumorilor benigne)
 2. La un anumit stadiu de dezvoltare a

maladiei, la simptomele generale, cauzate

de hipertensiunea intracraniană, se
adaugă cele de focar.
ETIOLOGIA:

 În baza oricărui proces oncologic stă

afectarea genei supresiei oncogenezei

P 53
Radiatii electromagnetice;factori chimici;alcool;tutun;factori
alimentari,genetici;MTS;postraumatice;infectii ORL
netratate,tulburari hormonale,infectii (virale)
ETIOLOGIA:
 1. grupa tumorilor ereditare –
retinoblastom,neurofibromatoza (maladia
Reclingauzen).
 2. grupa tumorilor congenitale – teratom,
dermoidul, craniofaringiomul.
 3. grupa tumorilor de radiaţie –
angioreticulosarcoma, fibrosarcoma.
ETIOLOGIA:
 4. grupa tumorilor provocate de cancerogenii
chimici exogeni – glioblastoamele.
 5. grupa tumorilor dishormonale – adenomul
hipofizar.
 6. grupa tumorilor virotice – Epstein-Barr –
ependinom,subependinom.
 CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR
CEREBRALE

 I. Grupa tumorilor neuroectodermale – 60%

astrocitom, ependinom, neurinom,
oligodendrogliom, etc.
 II. Grupa tumorilor meningo-vasculare – 20%

meningiom, angiom, angioreticulom, etc.

 III. Grupa tumorilor hipofizare – 7%

adenoamele .
 IV. Grupa tumorilor canceroase metastatice.
TUMORI CRANIENE

 Clinic:
 Simptomele tumorilor intracraniene rezultă din efectele locale şi generale
ale tumorii.
 O tumora cerebrală de orice tip ,situată oriunde în interiorul cavităţii
cerebrale, poate cauza creşterea presiunii intracraniene-HTIC
 Tumorile produc, prin creşterea lor, fenomene de compresiune la nivelul
encefalului, care se vor manifesta (în afară de semnele de localizare) prin
semnele sindromului de H.T.I.C.
 Conţinutul cutiei craniene neavând unde să se extindă (deoarece cutia
craniană este închisă, rigidă), masa cerebrală va avea tendinţa să hernieze,
iar hernia cerebrala, odată declanşată, reprezintă un grad maxim de gravitate.
 SIMPTOMELE GENERALE:
(SUNT CAUZATE DE HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANĂ)

 Cefaleea.
 Edem papilar (la copii în vîrsta > 1- 5 < ani,

edemul papilar apare tîrziu, pe cînd la copii

> de 5 ani, foarte devreme).
 Greturi, vomă (varsaturi in jet).

 Tulburari psihice.
 Ameteli, vertij,tulburari vizuale.
 Tulburari generale: puls (tahi/bradicardia),de respiraţie-
ritm,cum ar fi respiratia de tipul Cheyne-
Stockes,temperatura crescuta.
TUMORI SUPRA/SUBTENTORIALE
 CLASIFICAREA TOPOGRAFICĂ A TUMORILOR
CEREBRALE

 A. Tumori supratentoriale
• 1. tumorile lobului frontal
• 2. tumorile lobului parietal
• 3. tumorile lobului temporal
• 4. tumorile lobului occipital
• 5. tumorile hipofizare
 B. Tumori subtentoriale

• 1. tumorile cerebelului
• 2. tumorile unghiului ponto-cerebelos
• 3. tumorile trunchiului cerebral
 LOBUL FRONTAL
 lobul frontal-
 -sediul mișcărilor voluntare
 -controlul personalității
 Funcții:
 - funcții motorii;
 - funcții superioare;
 - planificare;
 - raționament;
 - hotărâre, motivație;
 - controlul impulsurilor;
 - memoria.
 leziunile la nivelul lobului frontal:
 -paralizii
 -tulburări în articulația vorbirii
 -tulburări de comportament
 SEMIOLOGIA TUMORILOR LOBULUI
FRONTAL

 tulburari psihice;
• afazia
• tulburari de motilitate (mono/hemipareze,
paralizii spastice in partea opusă
focarului,brahiale/crurale);
• în cazul tumorilor intracerebrale adanci, cu
implicarea zonei diencefalului, tonusul
muscular, din partea opusă focarului este afectat
• pareză centrală a nervului facial de partea opusă;
 SEMIOLOGIA TUMORILOR LOBULUI
FRONTAL

 ataxia frontală
• reflexele de automatism oral;
• convulsii limitate tip Jackson, posibil cu
trecerea la generalizate;
• cînd tumorile sunt situate la baza lobului
frontal, se observa hiposmie sau
anosmie de partea tumorii.
 SEMIOLOGIA TUMORILOR LOBULUI
FRONTAL

 tulburări de personalitate
 schimbare de comportament (tendinţa de a face glume
vulgare)
 tulburari afectiv-emotionale:depresie, indiferenţă,
scăderea atenţiei, neglijenţă
 scăderea memoriei (hipo/amnezie)
 tulburări de echilibru şi coordonare
 paralizii faciale de partea opusă lobului bolnav
 cefalee localizată în dreptul lobului lezat
 LOBUL PARIETAL-FUNCTII
 lobul parietal realizează sinteza sensibilității generale.
 leziunile la acest nivel vor da tulburări privind aprecierea volumului și formelor
obiectelor sau a greutății.
 Funcții:
 - gândirea;
 - procesarea informațiilor;
 - senzațiile dureroase și tactile;
 - orientarea spațială;
 - vorbirea
 - percepția vizuală.
 Localizare:
 - lobii parietali sunt localizați superior față de lobii occipitali și posterior de șanțul
central Rolando și de lobii frontali.
 SEMIOLOGIA TUMORII DE LOB
PARIETAL

 tulburari de sensibilitate superficială şi

profundă din partea opusă;
 afazia semantică
• ataxia;
• alexia/dislexia
• akalculia;
• agrafia;
• agnozia
 SEMIOLOGIA TUMORII DE LOB
PARIETAL

 tulburări de sensibilitate (hipoestezie, parestezii) de

partea opusă lobului afectat
furnicături, amorţeli pe partea opusă
tumorii;
 pierderea discriminării stânga-dreapta ( nu ştie
care este partea dreaptă sau partea stângă)
 tulburări de orientare în spaţiu
 crize epileptice jacksoniene (senzitive) în
membrele şi hemifaţa opusă lobului lezat
LOBUL TEMPORAL:
 lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizatorului
auditiv.
 Functii:
 - răspunsul emoțional;
 - auzul;
 - memoria;
 - vorbirea.
 Localizare:
 - lobii temporali se găsesc anterior de lobii occipitali si lateral
de sanțul Sylvius.
 SEMIOLOGIA TUMORILOR DE LOB
TEMPORAL

 Lobul temporal
 - halucinaţii (auditive)
 - crize epileptice parţiale
 - afazie,
 -depresie,
 -adesea agitaţie
 -leziunea sa poate da ,,surditate “,
 -tulburări de echilibru,
 -imposibilitatea de a înțelege scrisul ,
 -incapacitatea de utilizare a obiectelor.
 -tulburari de memorie
LOBUL OCCIPITAL
 lobul occipital este sediul cortical al analizatorului vizual.
 leziunea sa duce la tulburări de orientare în spațiu,
 tulburări de vedere , halucinații
 Funcții:
 -controlul vederii;
 - recunoașterea culorilor.
 Localizare:
 - lobii occipitali reprezintă porțiunea posterioară a
cortexului cerebral.
 SEMIOLOGIA TUMORILOR DE LOB
OCCIPITAL

 Lobul occipital
 - tulburări vizuale (hemianopsie, cecitate)
 - halucinaţii vizuale, agnozie vizuală (nu
recunoaşte obiecte sau persoane cunoscute)
 -cefalee cu localizare occipitală
 -dereglări vizuale la culori;
 -dezorientare in spatiu
GLANDA HIPOFIZA
 Hipofiza- Glanda pituitara
 este situată la baza creierului, într-o depresiune osoasă , numită șaua turcească , la baza
hipotalamusului .
 este responsabilă de secreția următorilor hormoni:
 -hormonul de creștere
 -hormonul tireotrop -TSH -stimulează secreția glandei tiroide
 -hormonul corticotrop- ACTH -stimulează activitatea glandelor suprarenale
 -hormonul gonadotrop -rol în reproducere
 -hormonul luteotrop sau mamotrop-LTP creșterea glandei mamare și secreția lactată
 -hormonul melanotrop-hormonul pigmentației
 -ocitocina- intervine la naștere
 -vasopresina-ADH- acțiunea diuretica
 -glandă endocrină implicata în homeostazie;
 - reglează funcționarea altor glande endocrine.
SEMIOLOGIA TUMORILOR HIPOFIZARE
 Pentru tumorile hipofizare e caracteristică
triada simptomatica:
 1. Semnele radiologice;
 2. Semnele oftalmo-neurologice;
 3. Sindromul endocrin-acromegalia.
 TUMORI DE VENTRICUL CEREBRAL
 Ventricul cerebral
 - cefalee intermitentă, care apare şi dispare în
funcţie de schimbarea de poziţie a capului
 - somnolenţă
 - crize de epilepsie - apar şi dispar brusc
CEREBEL
 Cerebelul (creierul mic) se compune din
emisferele cerebeloase unite prin vermis.
 Are rol rol în păstrarea echilibrului static și
dinamic .
 Are rol în reglarea tonusului muscular.
 Coordoneaza mișcările fine comandate de scoarța
cerebrală.
 SEMIOLOGIA TUMORII CEREBELULUI
 Pe primul plan în tabloul clinic se manifestă
simptomele generale: cefalee, varsaturi, edemul
papilar.
 În caz de tumoare a emisferei cerebelului,

în muşchii membrelor din partea tumorii se depistează

atonia/hipotonia.
 Ataxia cerebeloasă.

 Pentru tumorile vermisului e caracteristică

hipotonia generală, dereglări statice ale corpului şi

membrelor inferioare, în timp ce ataxia în
membrele superioare e mai slab pronunţată.
 SEMIOLOGIA TUMORII UNGHIULUI
PONTO-CEREBELOS

 Iniţial, apare zgomot în urechea afectată

 Treptat, scade acuitatea auditiva

 In partea afectată apare surditatea, pareză

periferică a n.facial, nistagmus, vertij, tulburari de

coordonare şi de statică.
 Evolutia tabloului clinic mai departe

depinde de ariile de creştere a tumorii si de raporturile acesteia

cu structurile de vecinatate.
 a. dacă e în partea orală sînt afectaţi nervii V,IV,III

 b. dacă sînt afectaţi nervii caudali X,XII,IX,

înseamnă că tumora creşte spre partea caudală

TRUNCHIUL CEREBRAL
 Trunchiul cerebral este alcătuit din mai multe
segmente şi anume:
 - Bulbul;
 - Puntea;
 - Mezencefalul.
 În trunchiul cerebral se găsesc centri nervoși

responsabili de controlul functiilor vitale

 Trunchiul cerebral face legatura între encefal și
cerebel și mai departe cu măduva spinării
 SEMIOLOGIA TUMORII DE TRUNCHI
CEREBRAL

 a.tumorile bulbului rahidian – este

caracteristică dezvoltarea sindromului
bulbar
 b. tumorii punţii lui Varoli – în primul rînd

apare ataxia, pareză a n.VI

 c. tumorii mezencefalului – somnolenţă,
afectarea n.III
 SEMIOLOGIA TUMORII DE TRUNCHI
CEREBRAL

 Sindroame bulbare :
 -paralizie a unei jumătăţi de corp (hemiplegie, fata nu este
paralizata) cauzata de afectarea fasciculului de fibre nervoase
motrice piramidale ;
 -sindrom cerebelos (tulburări ale echilibrului, tre­murături, mişcări
dezordonate) cu tulburări ale coordonării (afectare a pedunculului
cerebelos, care leagă bulbul de cerebel);
 -afectare a nucleului de substanţă cenuşie la originea nervului
trigemen ce conduce la o durere sau anestezie a feţei;
 -afectare a nervului cohleovestibular ce conduce la vertije;
dereglari ale deglutiţiei prin paralizia faringelui datorate afectarii
nervului glosofaringian.
DIAGNOSTICUL PARACLINIC:
 TC
 RMN
 Angiografia cerebrală
 Ecografia
 Radiografia simpla
 PET-CT
 EEG
 Ex .laborator
 Biopsia
 Punctie rahidiana
TRATAMENTUL
 Microneurochirurgia
 Microneurochirurgia + radioterapia

 Microneurochirurgia + radiochirurgia

 Microneurochirurgia + radioterapia +

chimioterapia
 Chirurgia endoscopică transsfenoidală a

adenoamelor hipofizare
 Radiochirurgia-metastaze multiple supra și subtentoriale

de cancer pulmonar (curieterapia)

 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Asigură poziţia pacientului

 -pacientul în poziţia indicată de medicul neurochirurg
în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient,
intubat sau detubat) şi în funcţie de actul chirurgical:
 -decubit lateral - pacientul comatos neintubat, pentru
a asigura o respiraţie adecvată, pentru a preveni
aspirarea lichidelor traheo-bronşice.
 -dacă a fost excizată o tumoră mare, pacientul nu va fi
culcat pe partea afectată (pericol de deplasare a
structurilor cerebrale sub influenţa greutăţii).
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Asigură poziţia pacientului

 -dacă operaţia a fost efectuată în zona supratentorială, pacientul
va fi aşezat în poziţie semişezând, asigurată prin ridicarea părţii
cefalice a patului la 45 grade şi prin plasarea unei perne mari sub
capul şi umerii pacientului; se diminuează, astfel, posibilitatea
aparitiei hemoragiei, se asigură o mai bună circulaţie a lichidului
cefalorahidian şi se uşurează întoarcerea circulaţiei venoase.
 -dacă a fost excizată o tumoră infratentorială, patul trebuie
menţinut orizontal, iar pacientul va fi culcat pe o parte, cu o
pernă mică aşezată sub gât.
 -trebuie evitată orice flectare a gâtului, fie pe linia mediană, fie
lateral (pericol de apariţie a unor complicaţii respiratorii şi a
comprimării trunchiului cerebral).
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Pregăteşte materialele necesare pentru îngrijirea

pre/intra/postanestezică:
 dispozitiv pentru aspiraţie cu catetere
 spatulă linguală
 trusă pentru puncţie lombară şi substanţe pentru
urgenţe medicale (stimulente cardiace şi
respiratorii, medicamente anticonvulsive, Amytal)
 seringi, ace intravenoase şi hipodermice
 trusă pentru traheostomie - să fie disponibilă.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Supraveghează pacientul în perioada pre/postoperatorie,

observă - semnele creşterii presiunii intracraniene
 - funcţiile vitale şi vegetative: respiraţia, TA, puls,
temperatură, diureză
 -culoarea tegumentelor
 -starea de conştientă
 -reacţia pupilelor
 Orice modificare apărută, care prevesteşte hemoragia
sau iritarea creierului sau alte simptome, trebuie
raportate imediat neurochirurgului.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Supraveghează pacientul inconştient:

 -pentru a nu-şi smulge pansamentul, sondele, canula
de perfuzie; pentru a nu se leza singur (să nu se
zgârie, lovească).
 -pentru a preveni aceste lezări, unii pacienţi trebuie
protejaţi prin bandajarea mâinilor, folosirea
mănuşilor fără degete, aplicarea unei ţesături de
bumbac pe mâna care se fixează cu benzi adezive la
nivelul încheieturii. Degetele trebuie separate cu
tifon, pentru a preveni iritarea pielii
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Supraveghează pansamentul capului şi îngrijeşte plaga operatorie:

 -se verifică gradul de îmbibare a pansamentului cu sânge, cu

secreţii.
Dacă are o culoare verzuie, se anunţă imediat medicul, deoarece
indică (probabil) pierderea de lichid spinal. Pansamentele care devin
umede trebuie înlocuite de neurochirurg.
 -se supraveghează drenul (dacă există).

 -pacienţii preferă să poarte calote pentru acoperirea capului.

 -pacientul la care porţiunea de os îndepărtată (pentru craniotomie)

nu a fost pusă la loc va avea o depresiune în scalp şi trebuie

prevenit de pericolul de a-si lovi capul în această zonă.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Anunţă medicul ori de câte ori apar manifestări patologice:

 -dispnee (respiraţie stertoroasă, respiraţie Cheyne-Stockes )
 -hipotensiune
 -creşterea T.A., asociată cu bradicardie accentuată; tahipnee;
varsatura explozivă (indică creşterea tensiunii intracraniene)
 -apariţia unor paralizii, rigiditate, convulsii, afazie (trădează
apariţia hematomului)
 -dilatarea pupilelor, care devin fixe (apare în edem cerebral
ireversibil).
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 -pentru corectarea creşterii tensiunii intracraniene:

 -pregăteşte şi administrează medicaţia prescrisă de
medic (glucoza hipertonică, sulfat de magneziu, manitol,
dextran 40, diuretice);
 administrează, de asemenea,; medicamente analgezice,
sedative, neuroleptice (la cei foarte agitaţi), antibiotice
 -hipertermia de origine centrală se combate prin
mijloace fizice (împachetări în: cearceafuri ude),
administrare de medicamente, dacă sunt prescrise
(algocalmin, clordelazin).
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Alimentaţia -monitorizare
 pacienţilor inconştienţi sau cu tulburări de deglutiţie se
va face parenteral şi prin sondă gastrică, evitându-se
supraîncărcarea cu lichide (pericol de edem cerebral).
 staza gastrică şi vărsătura de origine centrală se combat
prin drenaj pe sondă gastrică permanentă.Din
momentul in care reflexul de înghiţire şi velopalatin
sunt prezente, lichidele se administrează oral.
 se urmăreşte cu stricteţe bilanţul hidro-electrolitic.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Eliminarea-monitorizare,bilantul intrari/iesiri
 trebuie avut grijă ca pacientul să elimine
suficient;
 în caz de retenţie urinară, se instalează
sonda vezicală „a demeure"(permanenta)
 se combate constipaţia prin laxative sau
purgative uşoare (pacientul trebuie instruit să
nu depună eforturi la defecare).
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Asigurarea confortului
 durerea de cap, prezentă în primele 24-48 ore, se
combate cu medicamente prescrise de medic,
administrate parenteral sau oral
 o compresă cu gheaţă, pusă pe cap, ameliorează
durerea de cap (atentie la timpul de mentinere!).
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Mobilizarea
 -în funcţie de actul operator, mobilizarea poate fi făcută
în a doua sau a treia zi
 - se face treptat - mai întâi, se aşază pacientul în poziţie
Fowler, apoi, trebuie să stea pe marginea patului, cu
picioarele atârnând
 -apoi, după 4-6 ore, este aşezat în fotoliu (o jumătate de
oră).
 Se verifică posibila hipotensiune posturală a pacientului
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 tusea şi varsatura trebuie evitate (cresc

presiunea intracraniană)
 -aspiraţia - dacă este indicată - trebuie făcută
încet şi cu atenţie pentru prevenirea tusei; se
evită aspirarea pe nas, exerciţiile pentru
respiraţie profundă nu trebuie urmate de tuse
 -prevenirea complicaţiilor pulmonare, a
escarelor, a tromboflebitelor se face după
tehnicile cunosute, pentru pacienţii imobilizaţi
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUMORI CEREBRALE

 Participarea familiei la planurile de îngrijire pe termen

lung:
 -membrii familiei pot prezenta reacţii emoţionale severe
şi dificultăţi de adaptare, care nu pot fi depăşite timp
îndelungat (săptămâni, luni), încât, uneori, este nevoie să
se apeleze la un psihiatru sau psiholog şi pentru ei.
 Trebuie sfătuită familia cum să sprijine pacientul, să aibă
grijă să nu facă remarci lipsite de tact în faţa acestuia,
lucru care i-ar accentua anxietatea, depresia, frica.
TUMORILE MEDULARE
 CLASIFICAREA
 • 1. tumorile neuroectodermale;

 • 2. tumorile meningovasculare;
 • 3. tumorile metastatice (canceroase);
 • 4. tumorile intravertebrale (aceste

tumori nu se dezvoltă din ţesutul

nervos (lipom).
 EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR MEDULARE

 Tumorile spinale se întîlnesc de 8 - 10 ori

mai rar decît cele cerebrale.
Clasificare:
-după nivel:
• cervicale;
• toracale;
• lombo-sacrale
-în raport faţă ţesut medular:
• tumori intramedulare;
• tumorilor extramedulare;
 SEMIOLOGIA TUMORILOR
EXTRAMEDULARE

 in tabloul clinic deosebim 3 etape:

 • 1. Stadiul sindromului radicular;

 • 2. Stadiul afectării partiale medulare

(sindromul Brown-Secar)
 • 3. Stadiul afectării complete a măduvei
 TUMORI INTRAMEDULARE
 Formează 16,5%din toate tumorile medulo-vertebrale.
 Particularităţile clinice:

 • 1. Durerile pot fi primele simptome ale

maladiei, pronunţate
 • 2. Predomină paresteziile

 • 3. Parezele/paraliziile periferice sînt masive

 • 4. În cazul tumorii porţiunii cervicale a

măduvei,dereglările sfincteriene apar tîrziu
 TUMORI CAUDO-MEDULARE
 Alcătuesc 15% din toate tumorile intervertebrale.
 • 1. neurinomul,
 • 2. meningiomul,
 • 3. ependinomul.
 Particularităţi clinice
 • dezvoltare îndelungată 5-6 ani
 • sindromul algic e foarte pronunţat, fiind
 bilateral
 APARIŢIA SIMPTOMELOR ŞI DEZVOLTAREA
SINDROMULUI CLINIC:

 La început reflexele sînt atenuate, iar mai

apoi abolite;
 Hipoesteziile radiculare în formă de

“pantaloni ai cavaleristului”;
 Paraliziile;
 Tulburari sfincteriene pronunţate.
PARAZITOZE CEREBRALE
 Cistercircoza cerebrală

 Echinococoza și alveococoza cerebrală

 Toxoplazmoza cerebrală
CISTERCIRCOZA CEREBRALĂ
 Cea mai raspîndidă parazitoză a SNC,
 în zonele endemice atinge 4% din

populație.
- Parazitul - Taenia solium
 La om cisticercul afectează în 70-80%

SNC, apoi sistemul muscular, globii

oculari, mușchii și tesutul adipos.
CISTERCICOZA CEREBRALĂ

Clinica:
 a)Cefalee

 b)Sindrom epileptic
 c)Sindrom HIC
 d) Dereglări psihice (intelectual-mnestice cu
halucinații, delir)
CISTERCICOZA CEREBRALĂ
 Diagnosticul:
 • 1. oftalmoscopia
 • 2. biopsia formațiunilor subcutanate
 • 3. eozinofilia
 • 4. CT și RMN cerebral
CISTERCIRCOZA CEREBRALĂ
 1.Prazicvantel 50 mg kg/corp – 15 zile,
apoi Albendazol 50 mg kg/corp 3 luni,sau 12 luni.
 2.Tratament chirurgical
 Preventia
TOXOPLAZMOZA CEREBRALĂ
 Infeție protozoică (Toxoplasma gondii).
- familia pisicilor.
 Contaminarea omului survine prin

alimente contaminate, solutii de continuitate și

transplacentar.
 SNC este alterat practic 100%.
TOXOPLAZMOZA CEREBRALĂ

 analiza IgG.
 Dacă e pozitiv tratamentul medicamentos
 și la abcese intracerebrale!!!
 Macrolide (spiramicina)
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE

 Recuperarea bolnavului neurologic reprezinta o specialitate

care necesita atat aptitudini in neurologie cat si in
recuperarea medicala.
 Reabilitarea neurologica este un domeniu aparte in
medicina de recuperare pentru ca porneste de la urmatoarea
premisa: afectiunile neurologice sunt afectiuni care dau cea
mai mare invaliditate in cazul populatiei adulte.
 O recuperare corecta trebuie inceputa chiar din stadiul acut,
insa tratamentul trebuie continuat chiar si dupa externarea
din spital.
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE

 Recuperarea neurologica trebuie efectuata de catre o echipa

multidisciplinara specializata intr-un asemenea domeniu (medic
neurolog, kinetoterapeut, fizioterapeut, terapeut ocupational,logoped,
ortoped, asistent social).
 Recuperarea trebuie abordata diferit in functie de tipul bolii
cauzatoare de deficit.
 Procesul de recuperare se concentreaza in principal pe managementul
dizabilitatii si diminuarea handicapului si mai putin pe stabilirea
diagnosticului.
 In acelasi timp insa, diagnosticul reprezinta prima veriga a acestui
proces, in functie de diagnostic stabilindu-se atat strategia de
recuperare cat si eventualele limitari in procesul de reabilitare.
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE

 Multe dintre bolile neurologice se

caracterizeaza prin agravarea lenta a
simptomatologiei caracteristice.
 Procedurile recuperatorii in acest caz au ca
scop mentinerea unui grad de autonomie si
intarzierea complicatiilor cu risc vital.
 Ex:B.Parkinson
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE

 Combinarea terapiei neurologice specifice cu procedurile recuperatorii

amelioreaza deficitele, evita complicatiile, grabeste atingerea unor parametri
functionali perturbati, asigurand un anumit grad de autonomie.
 Kinetoterapia, alaturi de fizioterapie, joaca un rol deosebit in tratarea
afectiunilor neurologice, procedeele specifice fiind adaptate de la caz la caz.
 Programele kinetice vor fi adaptate diagnosticului si etapei de evolutie a
suferintelor.
 In procesul de recuperare a afectiunilor neurologice, se folosesc metode
neurofacilitatorii.
 Fizioterapia foloseste stimularea electrica, care implica aplicarea unui curent
electric pe piele pentru a provoca o contractie musculara ce va reduce durerea
si spasticitatea, in afectiunile in care este prezenta si va mentine limitele
miscarilor.
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE
 KINETOTERAPIA şi ORTOFONIA
 Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important şi constă în exerciţii fizice
zilnice şi gimnastică, reeducarea funcţională, refacerea echilibrului postural, etc.
Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire), datorate unei articulaţii
dificile.
 Obiective:
 • Menţinerea autonomiei, prin scăderea limitării performanţelor fizice şi psihice
(asistenţă
 profilactică şi de recuperare prin antrenament fizic).
 • Îmbunătăţirea circulaţiei.
 • Reeducarea respiraţiei.
 • Menţinerea tonusul muscular.
 • Menţinerea supleţei articulare.
 • Corectarea tulburărilor de mers.
 • Educarea şi reeducarea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii.
 • Corectarea şi conştientizarea posturii.
 KINETOTERAPIA ŞI ORTOFONIA

 Obiective:
 • Menţinerea autonomiei, prin scăderea limitării performanţelor
fizice şi psihice (asistenţă profilactică şi de recuperare prin
antrenament fizic).
 • Îmbunătăţirea circulaţiei.
 • Reeducarea respiraţiei.
 • Menţinerea tonusului muscular.
 • Menţinerea supleţei articulare.
 • Corectarea tulburărilor de mers.
 • Educarea şi reeducarea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii.
 • Corectarea şi conştientizarea posturii.
RECUPERAREA FUNCTIONALA SI MOTORIE A PACIENTILOR CU
AFECTIUNI NEUROLOGICE
 Mijloace şi tehnici folosite:
 • Exerciţii de încălzire.
 • Exerciţii de mobilitate şi de coordonare.
 • Exerciţii de echilibru.
 • Exerciţii pentru mobilitatea gleznei.

 • Exerciţii de mimică.
 • Posturări.
 • Exerciţii cu obiecte.
 • Gimnastică respiratorie.
 • Plimbări pe iarbă, pe pietriş şi nisip, pentru a stimula reacţiile la echilibru.
 • Elemente din terapia ocupaţională.
 • Terapia de grup.
 • Elemente din sport fără caracter competitiv.
 • Hidrokinetoterapia.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN SFATUIREA PACIENTULUI/FAMILIEI SA ADOPTE
UN STIL DE VIATA ADAPTAT BOLII SI RECOMANDARILOR MEDICALE

 Discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure

pacientului o viaţă normală şi sprijin psihologic.
 Acceptarea noii situatii-ajutor psihologic (acceptarea noului rol in
familie)
 Ingrijirea pacientului (membrii familiei sau ajutor specializat-ingrijiri
la domiciliu)
 Ingrijiri institutionalizate
 Adaptarea pacientului la noua situatie si continuarea la domiciliu a
indicatiilor
 Educarea membrilor familiei privind unele manevre medicale
 Grad de dependenta-asigurarea tratamentului comorbiditatilor.
COMELE IN NEUROLOGIE
COMA
 Coma este o suferinta grava a
creierului,caracterizata prin :
 alterarea pana la pierderea totala a functiilor de
relatie,
 cu conservarea partiala a functiilor vegetative.
ETIOLOGIE-FOARTE VARIATA:

 a)Come de origine cerebrala-agentul cauzal actioneaza direct

asupra creierului
-leziuni vasculare:tromboza,embolie,hemoragie
cerebrala/meningeana,inundatie ventriculara
-edem cerebral difuz:eclampsie,encefalopatie hipertensiva,nefropatii
acute
-procese expansive intracraniene:tumoare,abces,chist
-inflamatii:encefalita,meningita
-traumatisme:comotie,contuzie,hematom,fractura de baza de craniu
-factori fizici:insolatie,degerare,electrocutare
-tulburari nervoase functionale:epilepsie,isterie
ETIOLOGIE-FOARTE VARIATA:

 B)Come de origine extracerebrala-ag.cauzal actioneaza

indirect asupra creierului prin tulburari metabolice:
-intoxicatii acute exogene-
cianuri,barbiturice,alcool,CO2,insecticide,ciuperci
-come metabolice:diabetica,hipoglicemica,uremica,hepatica
-come endocrine:tireotoxica,mixedem,coma suprarenala
-tulburari hidroelectrolitice si
acidobazice:deshidratare,hiperhidratare,hipercapnie
GRADELE COMELOR

 Coma neurologică
 Mollaret şi Goulon
 • Coma gradul I (vigilă) – pierderea incompletă a funcţiilor de relaţie, obţinându-
se reacţie motorie sau verbală la stimuli nociceptivi, fără tulburări vegetative.
 • Coma gradul II (propriu-zisă)– pierderea completă a funcţiilor de relaţie, dar cu
conservarea funcţiilor vegetative.
 • Coma gradul III (carrus) – abolirea funcţiilor de relaţie, însoţită de tulburări
vegetative.
 • Coma gradul IV (depăşită) – abolirea functiilor de relaţie şi a celor
vegetative,organismul fiind menţinut în viaţă exclusiv prin mijloace artificiale şi
supravieţuirea încetând odată cu întreruperea mijloacelor de protezare.
COMA SUPERFICIALA

 Cunostinta nu este complet pierduta

 Reflexe,circulatie si respiratie normale
COMA DE PROFUNZIME MEDIE

 Pierderea completa a cunostintei

 Bolnavul nu raspunde la intrebari si nu executa ordine

 Reflexele osteotendinoase si corneean sunt pastrate

 Functiile vietii vegetative sunt

pastrate(respiratie,circulatie)
-este important ca la bolnavii in coma de profunzime medie
sa se urmareasca atent respiratia,mictiunea si indeosebi
deglutitia,deoarece aceste functii neurovegetative vitale se
altereaza pe masura ce coma evolueaza spre coma profunda.
COMA PROFUNDA-CARUS

 Pierderea totala a starii de constienta

 Reflexele osteotendinoase,pupilare si de deglutitie se
abolesc treptat
 Deglutitia si mictiunea nu mai sunt controlate de
centrii cerebrali
 Apar tulburari respiratorii
(polipnee,bradipnee,respiratie Cheyne
Stokes,Kussmaul),circulatorii(soc) si
metabolice(deshidratare,acidoza sau alcaloza)
COMA IREVERSIBILA (DEPASITA)

 Tulburari cardiovasculare si respiratorii grave

 Mentinut in viata prin respiratie mecanica
 Reflexul de deglutitie stabileste gravitatea comei-progresie sau regresie
 -urmarirea se face prin introducerea unui lichid in cavitatea bucala a bolnavului.La
inceput nu se observa nici o miscare mai mult sau mai putin adaptata a buzelor in
contact cu recipientul.
 Daca coma se aprofundeaza lichidul este pastrat in gura mai mult timp inainte de a fi
dirijat spre faringe.
 Intr-un grad mai avansat al comei lichidul sta un timp indelungat in gura fara sa
declanseze miscari de deglutitie,scurgandu-se apoi inafara cavitatii bucale prin comisuri
 In coma de profunzime medie atingerea buzelor cu lingura nu declanseaza miscarea de
apucare a alimentelor.
COMA POST AVC:

 Bolnavul asociaza:
-hemiplegie.Ridicarea ambelor membre superioare de pe planul patului si
lasate sa cada -cel de partea paralizata cade mai repede (cu conditia sa nu fie
o coma profunda)
-membrul inferior de partea paralizata este rotat in afara
-devierea ochilor si a capului in sensul opus partii paralizate (bolnavul isi
priveste leziunea)
-in timpul respiratiei obrazul de partea paralizata se bombeaza si aerul este
expulzat in vecinatatea comisurii bucale de acea parte (semnul ,,panzei de
corabie „sau ,,semnul pipei”)
-semnul Babinski este prezent (la excitarea marginii externe a talpii cu un
ac ,apare ca raspuns ridicarea degetelor ,rasfirarea lor)
-afazia –leziune in emisfera cerebrala stanga
-rigiditatea cefei in hemoragiile subarahnoidiene.
 SCALA GLASGOW
FUNCŢIA NEUROLOGICĂ

E = Deschiderea 1. Spontană 4
ochilor (eye) 2. La ordin verbal 3
3. La stimuli dureroşi 2
4. Absenţa răspunsului 1

V = Răspunsul verbal 1. Normal orientat 5

2. Conversaţie confuză, dezorientată 4
3. Cuvinte fără legătură (inapreciabil) 3
4. Sunete neinteligibile (de neînţeles) 2
5. Nu emite cuvinte 1

M = Răspunsul motor 1. Răspunde la comandă verbală 6

(la stimuli dureroşi) 2. Reacţie de apărare localizată la durere 5
3. Mişcări în masă (simplu răspuns de retracţie, 4
de evitare =flexie) 3
4. Sinergii de flexie (DECORTICARE) 2
5. Sinergii de extensie (DECEREBRARE) 1
6. Nici un răspuns motor
SCALA GLASGOW

 Suma dă scorul comei: Scorul Glasgow = E + V

+M
 Scorul 8 sau mai mic = COMĂ
 Scor Glasgow < 4 - prognostic nefavorabil
 Scor Glasgow > 11 - prognostic bun
TIPURI DE COME:

 3 mari categorii de come

 • Come ,,structurale”(engl.brainstem coma) - produse prin
compresiuni (herniere cingulară, centrală,) sau accident vascular (de
trunchi cerebral)
 • Come ,,metabolice/toxice” - Unele date diagnostice pot orienta
rapid către această grupă etiologică:
 1. De obicei debutează insidios şi pot fi precedate de delir.
 2. Tulburările respiratorii apar precoce
 3. Reflexele pupilare şi oculocefalice sunt de obicei păstrate în fazele
iniţiale ale stării comatoase.
 4. Semnele de focalizare neurologică sunt de obicei absente (în
fazele iniţiale)
 5. Tremorul, asterixis şi miocloniile multifocale sugerează comă
metabolic/toxică.
 Come produse prin TCC ,deschise/inchise/difuze, bilaterale
ale cortexului şi trunchiului cerebral (în general mai grave).
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

 Cu stari ce asociaza tulburari ale functiilor de relatie si/sau

vegetative
 Obnubilarea-bolnavul isi pastreaza partial
cunostinta,sesizeaza numai partial evenimente din jurul
lui
 Starea de sopor-hipersomnie profunda,bolnavul poate fi
trezit numai cu excitanti foarte puternici
 Letargie-se manifesta prin somn anormal ,profund si
prelungit din care bolnavul poate fi trezit prin excitatii
foarte puternice
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

 Apatia-stare de dezinteres fata de mediu si persoana

proprie
 Stupoare-bolnavul sta in stare de imobilitate si
insensibilitate,poate fi trezit dar nu raspunde la intrebari
 Lipotimie-scurta perioada de pierdere a cunostintei,care
se termina prin revenirea completa
 Socul-se caracterizeaza prin prabusirea tensiunii arteriale
si accelerarea paralela a pulsului .Cunostinta este
pastrata.
DIAGNOSTIC

 De urgenta
 Punctie rahidiana si examinarea LCR
 Oftalmoscopie si oftalmodinamometrie-tensiunea in artera centrala a retinei
 Rgf.cranio-cerebrala
 EEG
 Arteriografie
 CT,IRM
DIAGNOSTIC

 Evaluarea pacientului cu nivel de conştienţă

alterat parcurge etapele:
 aprecierea semnelor vitale
 examenul general
 examenul neurologic specific
Paternele respiratorii la pacienţii în stare de comă, în funcţie de nivelul
leziuniicerebrale:a- respiraţieCheyne-Stokes;b- hiperventilare neurogeneă centrală,c–
respiraţie apneuistică,d- respiraţie „cluster”, e- respiraţie ataxică.(Inspirat din:Plum
F, Posner J.The diagnosis of stupor and coma,3rd ed. Philadelphia, PA: F.A. Davis,
1982
DIAGNOSTIC

 Modul de debut:
-brusc:hemoragie
cerebrala,electrocutare,insolatie,hipoglicemie,into
xicatii(cianura,arsenic),embolie cerebrala
-lent-epilepsie,eclampsie,diabet zaharat,uremie
DIAGNOSTIC

 Facies:
-congestionat-hemoragie cerebrala,intoxicatie
etilica,insolatie,epilepsie
-rosie-intoxicatie atropinica
-cianoza-coma hipercapnica din BPOC acutizat
-rosie visinie in intoxicatii cu CO
-palida-coma uremica
-edem-nefropatie,soc anafilactic
DIAGNOSTIC

 Otoragie-traumatisme

 Miros:
-alcool-coma etilica
-amoniac-coma uremica
-fructe coapte si acetona-diabet zaharat
-usturoi-coma hepatica
CONDUITA DE URGENTA

 Pozitie semisezanda,in decubit lateral:

-favorizeaza respiratia
-usureaza eliminarea secretiilor nazofaringobronsice
-usureaza eliminarea continutului varsaturilor
-diminua tensiunea intracraniana
 Se vor evita manipurarile bruste,sustinandu-se capul

 aprecierea functiilor vitale;tratamentul insuficientei

respiratorii acute
CONDUITA DE URGENTA

 Hiperextensia capului
 Pipa Guedel (impiedica caderea limbii)
 Respiratie artificiala (atentie la intoxicatii) in caz de
stop respirator +ME(sustinut,pana la intubare)
 Abord venos (1-2 vene);recoltarea analizelor
hematologice /biochimice si instituirea unei PEV
 Oprirea hemoragiei
 Aprecierea functiilor vitale si vegetative
(deglutitie,tegument,comportament)
CONDUITA DE URGENTA

 Cercetarea amanuntelor :
-antecedentele bolnavului (anturaj) ,traumatisme ,locul
(CO,gaze de esapament)
-circumstante de aparitie (traumatisme,insolatie,alcool)
-mirosul aerului expirat;perchezitionarea hainelor
-se transporta la spital in decubit lateral
-recoltarea probelor ptr
laborator:glicemie,glicozurie,acetonemie,uree,probe
toxicologice(alcool,barbiturice,toxice)
CONDUITA DE URGENTA

 Coma diabetica
-tegument uscat,hiperemic
-limba uscata,crapata
-hTA
-hipo si areflexie
-insulina 20 ui iv
-transportat de urgenta la spital
CONDUITA DE URGENTA

 Coma hipoglicemica:
-tegument palid,umed
-TA normala sau crescuta
-pupile dilatate
-reflexe osteotendinoase accentuate
-Babinski pozitiv bilateral
-administrarea a 20-30 ml glucoza hipertonica
(20-40%) si transport la spital
TRATAMENTUL COMEI

 Principiile generale de tratament ale unui pacient

în stare de comă se reduc la stabilizarea precoce a
parametrilor ventilatori(prin excluderea fenomenului
de hiper si hipoventilare,redresarea hipoxemiei),
hemodinamici (prin refacere volemică, stabilizarea
valorilor tensiunii arteriale sistemice cu asigurarea
unei TA medii >80 mmHg în vederea prevenirii
hipoperfuziei cerebrale) şi controlul termic
(combaterea hiper si hipotermiei).
TRATAMENTUL COMEI

In spital
-combaterea edemului cerebral
-reducerea valorilor tensiunii arteriale
-combaterea hiperpirexiei (invelire in cearsaf rece)
-mentinerea si corectarea echilibrului hidroelectrolitic
-tulburarile de mictiune-montarea unei sonde permanente
-protejarea globilor oculari,deoarece la 4-6 ore apar leziuni
corneene ,deca ochii bolnavului comatos raman deschisi
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -asigurarea permeabilității căilor respiratorii și a funcției ventilatorii

prin:
 -toaletă bucală+ toaleta foselor nazale
 -aspirarea secrețiilor nazo(oro)faringiene , nazo (oro)traheale
 -pipa Gueddel
 -pansamente la nivelul canulei de traheostomă
 -asigurarea oxigenoterapiei în debitul recomandat
 -aerosoli –nebulizare
 -îngrijirea plăgilor de la nivelul cavității bucale
 -administrarea medicamentelor recomandate- ex –
bronhodilatatoare ,antibiotice , expectorante etc
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 Securitatea cailor respiratorii superioare este

asigurată prin intubare endotraheala cu instituirea
suportului ventilator.
 montarea unui abord venos este obligatoriu
 hipoglicemie administrarea de glucoză concentrată
40% (40-60 ml) este de primă intenţie
 administrarea concomitentă a Tiaminei în doză unică
de 100 mg.
 Naloxona este drogul care se va administrat în cazurile de
supradozaj cu opioizi
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 1.Reducerea componentului vascular la nivel cerebral.

 Componentul vascular la nivelul cutiei craniene este constituit din patul arterial si cel
venos.
 Compartimentul arterial este determinat de tensiunea arteriala sistemica, valoarea PaO2
si PaCO2,drogurile cu efect vasodilatator la nivelul vaselor cerebrale, temperatura
corporală, prezenţa activităţii convulsive.
 controlul parametrilor hemodinamici (excluderea hipertensiunii arteriale sistemice) şi
ventilatori (PaO2>60 mmHg, normocapnie, la indicaţii hipereventilare), a
temperaturii corporeale şi a activităţii convulsive sunt pârghiile de care dispune specialistul
din servciul terapiei intensive.

 Cât priveşte modelarea compartimentului venos se reduce la menţinerea pozitiei în

linie a extremităţii cefalice,evitarea fixativelor circulare la nivel cervical pentru
tuburile orotraheale (produc compresia v. jugulare), elevarea extremitatii cefalice cu 15-30°
în raport cu extremitatea podalică şi evitarea valorilor înalte ale PEEP (positive end expiratory
pressure).
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 2.Reducerea ratei LCR care este posibila prin

drenarea excesului de LCR,prin intermediul DVE
sau prin cateterul subarahnoidian montat la
nivelul coloanei (în lipsa formaţiunilor de
volum la nivelul cutiei craniene, după
examinare CT)
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 3.Reducerea volumului ţesutului cerebral este

posibilă prin includerea în schema de
tratament a preparatelor osmotice (manitol,
soluţii hipertone de NaCl 3%) , în asociere cu
diuretice de ansa şi administrarea de
glucocorticosteroizi (edem).
 La epuizarea rezervelor terapeutice de control
asupra PIC se recomandă solicitarea ajutorului
neurochirurgical în vederea aplicării breşelor
decompresive.
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -combaterea sau prevenirea apariției bronhopneumoniei

( inclusiv al pneumoniei de aspirație) prin manevre
specifice - vibratie, tapotaj , gimnastică respiratorie.
 -monitorizarea gradului de oxigenare –pulsoximetrie,
anunțarea medicului precoce în caz de aparitie a cianozei.
 -asigurarea unei hidratări adecvate pentru favorizarea
dislocării secrețiilor traheo-bronsice
 -recoltarea de probe biologice –bacteriologice, pentru
antibiogramă
 -IOT
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -hidratează și alimentează parenteral pacientul dacă este dependent, cu soluții

recomandate
 Per os
 Parenteral
 -piv – adammel, aminohepa, aminosteril, nutriflex, kabiven
 - pe sonda gastrică- ex. fresubin ,
 -instituie sondaj gastric de preferat nazogastric-
 Contraindicații - fractura de bază de craniu, fracturi de piramida / sept nazal,
epistaxis etc
 -administrează soluțiile nutriționale pe sonda gastrică, în cantitatea recomandată
cu seringa-prin gavaj ,manual sau cu ajutorul pompelor de nutriție.-ex .fresubin

 Calculează și notează bilanțul hidric

TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -administrează soluțiile perfuzabile intravenoase nutritive în doza și

cantitatea recomandată - nutriflex, aminoven, aminohepa, addamel,
nefrotech etc
 - anunță medicul despre apariția simptomelor unui eventual ulcer de
stress si administrează medicația recomandată/ efectuează spălături
gastrice etc
 -anunță medicul și administrează medicația recomandată în cazul
apariției tulburărilor de tranzit ale pacienților.
 -efectuează și notează bilanțul hidric al pacientului
 -previne apariția vărsăturilor , în caz de apariție este necesara
intervenție rapidă pentru prevenirea sdr. Mendelson –anunță medicul,
aspiră secrețiile , toaleta cavității bucale etc
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -întocmește bilanțul hidric al pacientului

 -monitorizează funcția digestivă a pacientului , notează numărul și
tipologia scaunelor pacientului, anunță medicul în caz de
necesitate.
 -instituie sondaj vezical la recomandare, anunță medicul în cazul
apariției globului vezical sau al oligo/anuriei.
 -administrează la recomandare laxative ușoare în cazul în care
pacientul are tulburări de tranzit
 -efectuează clisma pacientului la recomandare
 -însotește și pregăteste pacientul pentru examinări paraclinice
 -asigură igiena/ toaleta pacientului
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -Măsoară, notează și monitorizează funcția de termoreglare a pacientului

 -administrează medicamente antipiretice la recomandarea medicului în cazul
apariției sdr. febril
 -efectuează tehnici de scădere a sdr. febril specifice- împachetări , comprese cu apa
rece etc
 -asigură mijloace de încălzire a pacientului în caz de frison/ hipotermie,
 -administrează medicația prescrisă
 -întocmește curba termică în FO
 -asigurarea igienei pacientului, schimbarea acesteia ori de câte ori este necesar
 -asigurarea cantității necesare de lichide pentru evitarea deshidratării
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 Asigură igiena pacientului

 Toaleta globilor oculari –instilații oculare pentru prevenirea uscării corneei
 Toaleta foselor nazale, toaleta bucală de minim 2 ori pe zi
 Toaleta parțială, toaleta marilor pliuri .
 Toaleta generală etc
 Supraveghează modificările de poziție ale pacientului de către personalul
auxiliar
 -întocmește și duce la îndeplinire graficul de prevenire a escarelor, prin
initierea măsurilor de prevenire a escarelor - masaje, schimbare de poziție,
alimentație și hidratare adecvată , saltele antidecubit, colaci medicinali etc
 -asigură materiale necesare /execută pansamente, spălaturi ale mucoaselor, etc
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -Mobilizează pacientul activ/ pasiv pentru prevenirea atrofiei musculare și articulare datorită
imobilizării prelungite
 -comunică/ cooperează cu fiziokineterapeutul pentru realizarea procedurilor de mobilizare
 -asigură și realizează transportul pacienților în bune condiții - conform procedurilor - la explorări
paraclinice
 -asigură /supraveghează funcțiile vitale ale pacientului pe durata transportului
 -instituie /realizează măsuri de prim ajutor reanimare/resuscitare în cazul apariției de accidente pe
timpul transportului
 administrează la indicația medicului medicamente sedative, neuroinhibitoare, terapia durerii etc.
 comunică cu pacientul , în cazul în care este posibil pentru a stabili sursa de dificultate în cazul
tulburărilor de somn
 asigură un climat liniștit , amabil, prietenos pentru a favoriza odihna pacientului
 supraveghează pacientul în timpul somnului pentru a combate anxietatea acestuia
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -Cunoaște și execută tehnicile de îmbrăcare

/dezbracare a pacientului cu
 pacient imobilizat la pat
 -asigură lenjerie de corp si de pat uscată /curată
pacientului în caz de transpirații abundente ori de
câte ori este nevoie
 -ajută pacientul conștient hemiplegic în
satisfacerea nevoii
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 -asigură un climat de liniște pacientului

 -realizează pregătirea materialelor și a instrumentarului chirurgical pentru
sterilizare conform procedurilor.
 -respectă măsurile de prevenire a infecțiilor nosocomiale
 -realizează îngrijirile plăgilor operatorii /toaleta /pansarea lor, întreținerea
branulelor, pansamente ale CVC, CA ori de câte ori este nevoie
 -imobilizează/sedează pacientul agitat pentru a nu se autotraumatiza
 -folosește pentru pacienții agitați, confuzi , hiperactivi- paturi cu apărători laterale
 -îndepărtează din preajma pacientului obiectele care ar putea fi ,,agățate” de către
pacient
 -asigură o distanța corespunzătoare a patului fața de prize/ fire electrice
 -asigură curătenia /dezinfecția salonului
 -asigură intimitatea pacientului în timpul manevrelor
TRATAMENTUL BOLNAVULUI COMATOS:

 Folosește tehnici de comunicare nonverbale în cazul pacientului

constient
 -realizează o bună comunicare cu aparținatorii /familia

 nevoia nu poate fi realizată de către pacient în starea comatoasă ,

dar asistentul medical este obligat să acorde sprijin familiei și
aparținătorilor în cazul in care doresc practicarea unor ritualuri
religioase frecventate de către pacient , și să ajute / faciliteze
realizarea lor
 asistentul medical trebuie să instruiască aparținătorii despre
satisfacerea nevoii , după recuperarea pacientului din starea critică
EPILEPSIA SI ACCIDENTUL VASCULAR
CEREBRAL
EPILEPSIA
 Epilepsia este o manifestare convulsivă paroxistică, cu
debut şi sfârşit brusc, caracterizat (în cazul crizelor
majore) de pierderea conştienței, însoţită de convulsii
tonico-clonice. Afecţiune cronică, caracterizată prin
recurenţa crizelor.
 Este a doua afecţiune cronică neurologică care aduce
pacientul la specialist (după cefalee)
 Crizele epileptice sunt fenomene clinice rezultate din
hiperexcitabilitatea neuronilor corticali.
 Epilepsia presupune recurenţa crizelor. O singură criză
epileptică nu constituie epilepsie.
EPILEPSIA
 Etiologie:
 60% din epilepsii sunt idiopatice(etiologie necunoscută, cu
determinism genetic) si criptogenice(leziuni ale creierului
dobândite),
 40% simptomatice, care pot fi:
 -vasculare
 -etilice
 -post-traumatice
 -tumorale
 -alte cazuri – degenerative( Alzheimer), metabolice,
infectioase
EPILEPSIA

Tipuri de epilepsie cu pierderea stării de

conştientă:
 1. Criza majoră generalizată (forma grand
mal)
 2. Criza minoră (forma petit mal)
 3. Starea de rău epileptic (statusul epileptic
major)
EPILEPSIA
CRIZA MAJORĂ (GRAND MAL)
 -Se caracterizează prin crize convulsive cu pierderea
conştienței.
 -Criza majoră cuprinde următoarele faze:
 1) faza prodromală poate apărea cu câteva ore sau
cu câteva zile înaintea crizei, cu următoarele
manifestări:
 -migrenă, nevralgii, parestezii, stare de rău nedefinit,
tulburări de comportament (depresie, furie,
irascibilitate, agresivitate sau din contră, euforie)
 EPILEPSIA
 2) criza propriu-zisă, care cuprinde:
 -aura epileptică - semne care preced criza cu câteva zeci
de secunde-
 -mioclonii la nivelul unui segment, furnicături, arsuri,
halucinaţii vizuale, zgomote, anxietate.
 Aura avertizează pacientul despre iminenţa unei crize,
permiţându-i acestuia să adopte poziţii de protecţie (să se
aşeze sau să se culce pentru a nu cădea), nu apare însă
întotdeauna.
 Debutul este în general brutal cu paloare bruscă,
pierderea conştienței şi prăbuşirea pacientului.
EPILEPSIA
 3) pierderea conştientei - urmată, imediat, de:
 -convulsie tonică - contracţie bilaterală tonică a tuturor
muşchilor;
 -picioarele întinse;
 -braţele flectate;
 -maxilarul încleştat;
 - ochii se dau peste cap;
 -pupilele se dilată şi devin fixe;
 -tulburari de respiraţie;
 -cianoză.
EPILEPSIA
 Fază tonică durează 15-20 secunde, după care apar
convulsiile clonice- durează 1-2 minute,
 -mişcări violente anarhice ale membrelor, capului,
muşcarea limbii, spumă abundentă la nivelul gurii
(uneori sanguinolentă), incontinenţă de urină şi fecale.
 După faza clonică - individul pare ameţit, confuz, are
dureri de cap, dureri musculare, respiraţie zgomotoasă,
uneori criza este urmată de stare comatoasă sau de un
somn profund, cu reflexe abolite, midriază.
 După revenire - amnezia crizei este totală.
CRIZA MINORA DE EPILEPSIE
 Mai frecventa la copii
 ,,Absente” si contractii musculare
partiale,dureaza cateva zeci de secunde
 ,,Absenta”-suprimare a functiilor psihice,scurta
(bolnavul isi intrerupe orice activitate);persista
automatismele
simple(mersul,deglutitia,mestecatul)
 Bolnavi palizi,scapa obiectele din mana,isi revin
fara sa stie ce s-a intamplat
EPILEPSIA LOCALIZATA
 Crize jacksoniene
 Miscari clonice ce incep intotdeauna in
acelasi loc(mana,picior,fata)
 Se propaga la segmentele vecine
 Pacientul nu-si pierde cunostinta si asista la
desfasurarea crizei
EPILEPSIA
 Diagnostic:
 Clinic
 Analize de laborator
 EEG
 CT,IRM
EPILEPSIA
 Investigaţii in epilepsie
  Ex. EEG-util, ajuta in diagnosticarea epilepsiilor
parţiale/generalizate
  50% din pacienţii epileptici au un EEG standard normal
  Tehnici de activare a “focarelor” (hiperventilatie, privarea de somn )
 Imagistica cerebrala
  Esenţiala in diagnosticarea epilepsiei, pentru a evidenţia eventualele
leziuni structurale ale creierului care declanşează crize CT, MRI
  CT se repeta când exista suspiciunea de tumora cerebrala, când
crizele se intensifica sau devin mai severe(grave)
ECHIVALENTELE EPILEPTICE
 Stare crepusculara-bolnavul merge fara scop sau indeplineste
gesturi de care nu este constient.
 Tratament:

-regim de somn-8 ore/zi

-interzis alcool,restrictie de sare,dulciuri si excitante nervoase
-evita profesiile ce impun activitate la inaltime,in apa,masini in mers
-medicamentos:fenobarbital 10-40 mg/zi;diazepam;fenitoin;
Depakine;Topiramat
Medicamentul de elecție este diazepamul!!!
-in criza bolnavul trebuie mentinut culcat,cu cravata ,gulerul si centura
desfacute si eventual imobilizat pentru evitarea loviturilor datorita
convulsiilor
EPILEPSIA
 Alegerea se face in functie de tipul de criza
  In crizele partiale-dintre DAE calsice:

 – fenitoina 300-400mg/zi (RA: hiperplazie gingivală, anemie macrocitară,

tulburări cognitive şi de comportament)

 – CBZ (carbamazepina) 600-1200 mg/zi (RA: leucopenie, tulburari cardiace,

exacerbeaza absentele, miocloniile)
 – noi:
  Neurontin - 1200-4200 mg/zi (nu influenţează funcţia cognitiva)
  Tiagabim
  Vigabatrin
  Keppra
EPILEPSIA
  Crize generalizate (primar sau secundar generalizate)
 – Valproatul si sarurile sale (depakine)
 10-30 mg/kg/zi (1000-3000 mg/zi)
  RA:
 – Tremor
 – Hepatotoxic
 – Ovar polichistic
 – Teratogen: spina bifida 1-2%
  Topiramat (Topamax®): terapie adjuvanta in crizele partiale cu
generalizare secundara
 - 200-400 mg/zi adulti se creste progresiv doza cu 25 mg/sapt
 - RA: tulburari cognitive, de memorie la escaladarea rapida a dozei
EPILEPSIA
 Statusul epileptic major
  Crize succesive, durează mai mult de 30 de minute, pacientul nu ajunge sa-si
recapete conştienţa intre crize
  Tratament
 – spitalizare
 – eliberarea CR
 – stabilirea semnelor vitale
 – perfuzie glucoza 30% (25-50 ml)/100 mg ,Tiamina
 – benzodiazepine (Diazepam – 20-40 mg, Lorazepam, Midazolam)
 – Fenitoin (Fenyridon – 20-30 mg/kg corp)
 – Mai mult de 30 de minute anestezie generala cu Thiopentol, Pentobarbital,
Propofol
 – Acid valproic iv
EPILEPSIA
 Rata mortalităţii:
 - 7% vechii epileptici
 - pana la 47% de novo

 Protocol de tratament al statusului epilepticus la

adulti

 Definitie OMS : SE este o stare caracterizata

printr-o criza de epilepsie care persista suficient
EPILEPSIA
 Stadiul 1 ( 0 -10 minute )
 • Asigurarea libertatii cailor aeriene
 • Administrarea de oxigen
Debut de status epilepticus
 • Evaluarea cardio - respiratorie
 • Abord venos periferic
 • Monitorizare ( TA , ECG, SpO2 )
EPILEPSIA
 Stadiul 2 ( 0 -30 minute )
SE
 • Tratament medicamentos antiepileptic
injectabil: diazepam 10 – 20 mg ( 0,2 mg /kgc),
se continua tratamentul sau de baza (daca are)
 • In suspiciunea de alcoolism : Thiamina 250
mg i.v. urmata de glucoza 33 %, 8 fiole i.v.
 • Continuarea tratamentului cu Fenitoin 18
mg/kgc SA in 30 - 60 de minute, daca se reiau
crizele
EPILEPSIA
 Stadiul 3 ( 0 -60 minute )
 • Diagnostic etiologic
Status refractar
 • In lipsa raspunsului : consult ATI,

 Continuarea tratamentului cu anestezie generala (

Tiopenthal, Propofol, curare , IOT, ventilatie
mecanica) : 12 – 24 de ore de la ultima criza
convulsiva clinica sau EEG.
 Monitorizare EEG
ACCIDENTUL VASCULAR

 AVC este una din leziunile primitive ale creierului, cel

mai adesea apare brusc (adica nu este precedată de
o alterare progresivă a stării de constiență), frecvent
se constată existența unui deficit motor (hemiplegie
a membrelor drepte sau stângi, hemiplegie facio-
brahială dreaptă sau stângă);
 anamneza descoperă antecedente cardiovasculare
(HTA, infarct miocardic sechelar, cardiopatie
ischemică, arteroscleroza).
EPIDEMIOLOGIE
 15 milioane persoane/an sufera un AVC in intreaga lume
 6 milioane persoane cu AVC decedeaza
 5 milioane persoane cu AVC raman cu un deficit sever

 AVC: a 2-a mare cauza de dizabilitate dupa dementa

 AVC: a 2-a cauza de deces la persoanele >60 ani dupa
cancer

World Heart Association,

2020
AVC
 Urgenta medicala

 Poate genera complicatii grave si deces

 Poate afecta orice varsta

 Necesita o abordare multidisciplinara (neurolog,

cardiolog, diabetolog, nutritionist, logoped,
kinetoterapeut, ergoterapeut, etc)
SUBSTRAT ANATOMO-FUNCTIONAL IN AVC
TERITORII VASCULARE
CARACTERIZARE AVC
 Afectare a circulaţiei ce deserveşte un anumit teritoriu
cerebral şi care determină o perturbare majoră a funcţiilor
acestuia.

 Leziuni ischemice, hemoragice sau mixte ale parenchimului,

datorate afectării primare sau secundare a unuia sau mai
multor vase cerebrale

 Pot fi :
 -ischemice
 -hemoragice
AVC
ACCIDENTUL VASCULAR
 ETIOLOGIE
 În etiologia AVC intervin trei categorii de factori:
 A. Factori de risc
 a) Vârsta – 40-45 de ani – AVC hemoragic
peste 60-65 de ani – AVC ischemic
 b) Sexul
 AVC are incidența aproximativ egală la cele doua sexe, totusi hemoragia cerebrală, ca și infarctul
cerebral, apar mai des la barbati.
 c) Factorul nervos
 Stările de încordare psihică și emoțională au o netă actiune nefavorabilă asupra organismului în
ansamblu. Ele induc descarcări repetate și masive de catecolamine cu efecte hiperglicemiante,
hipertensive si aterogene; cauzează o serie de disfuncții in plan metabolic.
 De obicei factorul nervos acționează cu alti factori de risc: cofeina, alcool, nicotina, toxice.
 Cofeina – consumul excesiv de cafea poate fi considerat un factor de risc; tutunul reprezintă un
factor nociv prin faptul ca nicotina are un efect vasoconstrictor si tahicardizant; alcoolul reprezintă un
factor de risc prin următoarele mecanisme: crește grăsimile circulante în sânge, intensifica unele
tulburari de coagulare sanguină, mareste concentrația de acid uric în sânge, crește secreția de
catecolamine și insulină.
ACCIDENTUL VASCULAR
 B. Factori determinanți
 a) HTA – fiind un factor care modifică structura peretelui
 b) vascular, avand rol major in provocarea hemoragiei cerebrale. Impreuna cu HTA
intervin si factorii de risc care favorizeaza aparitia accidentelor vasculocerebrale cum
ar fi: diverse cardiopatii, ateroscleroza, arteriopatii de cauze variate, toxice, boli
sanguine, etc. Oricat de crescuta ar fi HTA niciodata nu rupe un vas sanatos, adica
cu o structura normala. Este necesar ca vasul sa fie modificat structural ca sa fie rupt.
 c) Ateroscleroza cerebrala este frecventa si importanta in etiologia hemoragiei
cerebrale. Ea este implicata in producerea structurii vasculare, cauzatoare de
revarsate hemoragice ale creierului. Poate sta la originea unor anevrisme la nivel
cerebral.
 C. Factori declansatori
 - traume psiho-afective, starile de incordare, starile conflictuale, starile de tensiune
emotionala, oboseala fizica., excesele alimentare si/sau alcoolice, insolatia, variatiile
bruste de temperatura si de presiune, prezenta unor dureri viscerale.
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC

 Accidentul vascular cerebral este termenul

clinic folosit în cazul pierderii acute a
perfuziei într-un teritoriu vascular al
creierului, rezultând consecutiv ischemie și
implicit pierderea funcției neurologice
corespunzătoare ariei neperfuzate.
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Un accident vascular cerebral (AVC)- sinonim stroke,- atac
cerebral- reprezintă o diminuare acută a circulației
cerebrale în unul sau mai multe vase sangvine.
 Un AVC întrerupe sau diminuă aportul de oxigen și
determină adesea leziuni grave sau necroza în țesuturile
cerebrale.
 Cu cât circulația se normalizează mai rapid după un AVC,
cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari.
 Totuși, aproape jumătate din pacienții care
supraviețuiesc unui AVC rămân cu dizabilități permanente și
prezintă o recurență după săptămâni, luni sau ani.
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Etiopatogenie:
 Ischemic: trombotic
 Cea mai frecventă cauza de AVC
 Frecvent rezultatul aterosclerozei; de asemenea asociat cu HTA, fumat,
diabet.
 trombii din vasele extra sau intracraniene blochează fluxul sangvin spre
cortexul cerebral.
 artera carotidă este cel mai frecvent afectat vas extracranian.
 localizările intracraniene mai frecvente includ bifurcatiile arterelor
carotide, portiunea intracraniană distală a arterelor vertebrale și arterele
bazilare proximale .
 poate apare în timpul somnului sau imediat după trezire; în timpul
intervențiilor chirurgicale; dupa un IMA
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Etiopatogenie:
 Ischemic: embolic
 a doua cauză de AVC ca frecvență.
 un embol de la nivelul cordului sau vaselor extracraniene
ajunge în fluxul sangvin cerebral și se fixează în artera
cerebrală medie sau ramurile sale.
 Fibrilația atrială este o cauză frecventă de
embolie;endocardita bacteriana.
 AVC-ul de acest tip apare tipic în perioada activă a
pacientului.
 se dezvolta rapid.
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC

 Etiopatogenie:
 Ischemic: lacunar
 subtip al AVC trombotic
 hipertensiunea creează cavitati profunde în substanta albă
cerebrală, afectând capsula internă, ganglionii bazali, talamusul
și puntea.
 acumularea de lipide în peretele arterelor mici penetrante
îngroașă și slăbește peretele, cauzând microanevrisme și
disecții.
 Hipoperfuzia ischemica (scade aportul de sange)-soc cardiogen
ATEROSCLEROZA
 Boală a pereţilor
arterelor cu diametru
mai mare de 1 mm
 Declanşată şi potentată
de factorii de risc
 Cauza principală a AVC
ischemice
 Debutează după 40 ani
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Simptomatologia-variază în funcție de artera afectată
și de regiunea cerebrală irigată, de severitatea leziunii
și de gradul de circulație colaterală dezvoltată.
 Un AVC emisferic determină semne și simptome de
partea opusă a corpului;
 Hemipareza unilaterală a membrelor ,dificultăți de
vorbire ,amorțeala unilaterală ,cefalee ,tulburări de
vedere (diplopie, hemianopsie, ptoză)
 Amețeala ,anxietate
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC

 Clinic:
 alterarea statusului mental
 Semnele și simptomele asociate cu afectarea arterei cerebrale medii
includ:afazie ,disfazie ,deficite de câmp vizual
 hemipareză pe partea afectată (mai severă la fata și membru superior decât la
membrul inferior)
 Simptome de implicare a arterei carotide includ:
 slabiciune
 paralizie
 amorțeala
 modificări senzoriale
 tulburări vizuale,alterarea constienței ,cefalee ,afazie ,ptoză
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Accidentul ischemic tranzitor
 Un atac ischemic tranzitor (AIT) este un episod de deficit neurologic având drept
cauză ischemia cerebrală.
 Atacurile recurente durează între câteva secunde și câteva ore și dispar între 12-24
de ore.
 AIT este considerat un semn de avertizare asupra dezvoltării unui AVC.
 De fapt, s-a arătat că peste jumătate din pacienții cu AVC au avut un AIT in
antecedente, de obicei cu 2-5 ani inainte de instalarea acestuia.
 În AIT, microembolii descărcați dintr-un trombus pot întrerupe temporar fluxul
sangvin, în special în ramurile distale mici ale arborelui arterial cerebral.
 Frecvent, pacientul prezintă :
 slăbiciune a regiunii inferioare a feței și la nivelul brațului, mâinii, degetelor și
piciorului de partea opusă leziunii.
 Alte manifestări includ disfagie tranzitorie, amorțeala sau înțepături ale feței și
buzelor, vedere dublă, limbaj neclar și amețeala.
ACCIDENTUL ISCHEMIC TRANZITOR
 Deficite neurologice spontan şi total rezolutive în
mai puţin de 1h (AIT)
 Atentie! Pot anunta AVC sever ulterior
 Este o urgenta medicala
“TIMP PIERDUT = CREIER PIERDUT”
ETAPE IN EVOLUTIA UNUI AVC

 Acuta : zilele 1-7

 Subacuta: 1 saptamana- 1luna

 Cronica: > 1 luna

CARACTERISTICI-AIT
 Instalare mai frecvent în cursul nopţii

 Pacient in general cu factori de risc cerebro-

vasculari (apneea de somn este un factor de
risc)
ETAPELE DIAGNOSTICULUI AVC
 Recunoaşterea accidentului vascular

 Recunoaşterea caracterului ischemic sau hemoragic

 Aprecierea profilului evolutiv

 Stabilirea unei strategii de investigaţii complementare

pentru precizarea diagnosticului etiologic

 Stabilirea schemei terapeutice şi de prevenţie

RECUNOAŞTEREA UNUI AVC

 Instalare BRUSCA a unui deficit neurologic focal:

 Deficit motor (ex. Hemipareza, hemiplegie)
 Vertij puternic, tulburari de vedere
 Amorteli (parestezii) localizate pe jumatate de corp
(de exemplu)
 Tulburari de vorbire (intelegere, expresie, mutism)
 Cefalee!
 Confuzie!
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Complicații
Complicațiile variază cu severitatea și tipul de AVC si pot include:
 TA instabilă (datorită pierderii controlului vasomotor)
 edem cerebral

 tulburări hidro-electrolitice
 alterare senzorială
 Infecții- pneumonii
 alterarea nivelului de constiență
 contracturi

 embolism pulmonar

 deces
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Diagnostic:
 CT identifică AVC ischemic în primele 72 de ore de la debutul simptomatologiei
 IRM ajută la identificarea zonelor de ischemie sau infarct
 Angiografia cerebrala relevă modificări ale circulației cerebrale datorate ocluziei, cum
ar fi stenoza sau tromboza acută.
 Angiografia cu substracție digitală (angio-CT) evidențiază ocluzia vaselor cerebrale,
leziuni sau anormalități vasculare.
 Tomografia computerizată cu emisie de pozitroni (PET-CT) identifică zonele de
metabolism alterat din jurul leziunilor, care nu pot fi detectate încă prin alte teste
diagnostice.
 Puncția lombară arată lichid hemoragic daca AVC este hemoragic.
 Oftalmoscopia poate identifica semne de HTA și modificări aterosclerotice în arterele
retiniene.
 EEG ajută la identificarea ariilor lezate ale creierului.
INFARCTUL CEREBRAL
 Creşterea extracţiei de oxigen - perfuzie cerebrala mult
diminuata,absenta

 Necroza celulară - prăbuşirea extracţiei de oxigen, vasodilataţie

paralitică prin acidoză

 Zonă de penumbră

 Debit la nivel critic, cu abolirea activităţii sinaptice, dar cu

menţinerea integrităţii celulare şi echilibrului transmembranar

 Recuperabilă dacă debitul creşte peste 20 ml/100g/min

INVESTIGATII AVC IN URGENTA

 Bilant sanguin: glicemie, coagulograma,

ionograma,
etc

 Monitorizare parametri vitali

TRATAMENT IN URGENTA
 TROMBOLIZA in AVC ischemic (insa anumite criterii stricte,
factorul timp important)-ex:Actilyse,Alteplase

 Tratament tahiaritmii cu decompensare hemodinamica

 Scadere TA daca >180 mmHg (de la caz la caz)/ combaterea
hipotensiunii
 Normalizare glicemie
MONITORIZARE PACIENT SI CONTINUARE BILANT ETIOLOGIC

Monitorizare permanenta TA, puls, glicemie, scor Glasgow;

Unitate specializata de AVC

BILANT ETIOLOGIC
 Consult cardiologic (ecocardiografie, Holter-
ECG, etc)

 Doppler carotido-vertebral

 Re-evaluare imagistica (IRM cerebral)

 ECHIPA MULTIDISCIPLINARA
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Tratamentul este suportiv și are scopul de a minimiza și preveni
afectarea cerebrală ulterioară.
 Presupune urmatoarele măsuri:
 managementul PIC cu monitorizare, hiperventilație (pentru a scădea
paCO2 , pentru a reduce PIC), diuretice osmotice (manitol, pentru a
reduce edemul cerebral) și corticosteroizi (dexametazona, pentru a
reduce inflamația si edemul cerebral)
 laxative pentru prevenirea constipației, care crește PIC.
 anticonvulsivante, pentru prevenția sau tratamentul crizelor convulsive.
 chirurgie pentru infarctele cerebrale mari pentru îndepartarea țesutului
infarctat și decompresia țesutului viabil restant.
 angioplastie transluminală percutană sau inserția de stent pentru a
deschide vasele ocluzate.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA;
 Disfagia (dificultate de a inghiti alimente solide,
lichide sau chiar saliva)

 Frecventa la pacientii cu AVC, mai ales in faza

acuta si subacuta (40% dintre pacienti)

 Necesita SNG/nutritie iv (insa temporara)

 Escare
ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
 Pentru AVC ischemic:
 terapie trombolitică ( alteplase) în primele 3 ore de la
debutul simptomelor pentru liza cheagului, rezolvarea
ocluziei și restaurarea fluxului sangvin, astfel minimizându-
se alterarea cerebrală (tratamentul AVC ischemic)
 terapie anticoagulantă (heparina, warfarina) ptr.prevenirea
formării ulterioare de trombi.
 Pentru AIT:
 antiagregante plachetare (aspirina, ticlopidina) pentru a
reduce riscul agregării plachetare și formării ulterioare de
trombi (la pacienții cu AIT)
ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC
 Este un accident vascular cerebral care se instalează prin ruperea sau fisurarea
peretelui unei artere intracerebrale sau meningiene.Al treilea tip de AVC ca frecvență
 Tipic este cauzat de HTA sau ruperea unui anevrism
 diminuarea fluxului sangvin al ariei perfuzate de artera ruptă sau prin compresie de
către sângele acumulat
 initial, vasele cerebrale rupte suferă un proces de vasoconstricție pentru a limita
pierderea de sânge.
 Acest vasospasm continuă sa compromită perfuzia tisulară, conducând la agravarea
ischemiei și la leziuni celulare.
 Dacă se formează un cheag la nivelul vasului, acesta determină de asemenea
ischemie.
 Dacă pătrunde sânge în spatiul subarahnoidian apare iritația meningeală. Hematiile
care trec din vas în tesutul adiacent se degradează și blochează vilii arahnoidieni,
cauzând hidrocefalie.
.
ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC
ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC
 Când hemoragia este cauza, perfuzia cerebrală alterată cauzează
infarct, iar sângele acționează ca o masa ocupatoare de spațiu,
exercitând presiune pe țesuturile cerebrale.-HTIC
 Mecanismele reglatorii ale creierului încearcă să restabilească
echilibrul prin creșterea presiunii arteriale pentru a menține presiunea
de perfuzie.
 Dacă hemoragia este mică, acest mecanism poate fi suficient pentru
menținerea în viață a pacientului cu deficite neurologice minime.
 Dacă sângerarea se produce în cantitate mare, PIC crește rapid și
perfuzia se oprește. Chiar dacă presiunea se normalizează ulterior,
multe celule nervoase mor.
 Indiferent de cauză, elementul de bază - privarea de oxigen și nutrienți
ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC
 Incidența AVC este mai crescută la afro-americani decât la
populația albă. De fapt, aceștia au un risc cu 60% mai
ridicat de a dezvolta un AVC decât albii și hispanicii de
aceeași vârstă.
 Se crede ca aceasta se datorează prevalenței crescute a
hipertensiunii la afro-americani.
 De asemenea, AVC-urile la afro-americani rezultă de obicei
prin afectarea vaselor mici cerebrale, în timp ce AVC-urile la
populația albă se datorează afectarii arterelor carotide.
 Rata mortalității prin AVC la afro-americani este de 2 ori mai
mare decât la albi.
ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC
 VARSTA.
 Deși AVC –urile pot apare la tineri, cei mai mulți
pacienți au peste 65 de ani.
 De fapt, riscul de AVC se dublează cu fiecare
decadă după vârsta de 55 de ani.

 Atacul cerebral hemoragic poate fi :

-intraparenchimatos
-subarahnoidian
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
 Apare un revarsat hemoragic în spațiul
subarahnoidian produs de o ruptură vasculară de
cauză primară sau secundară, hemoragie meningee.

 Cea mai frecventă cauza se datorează fisurării unui

anevrism cerebral sau malformații.

 Ruperea unui anevrism poate fi spontană sau

precipitată de activități care cresc presiunea
intracraniană: tuse, defecație, sport etc.
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
 Etiologia acestei afectiuni este reprezentata aproape in
totalitate de ruperea unei malformatii vasculare
(anevrism, angiom). Mai poate sa apara ca o complicatie
in evolutia HTA, ASC, luesului, TBC-ului, endocarditei
lente, a bolilor de colagen, tumori si metastaze
cerebrale, in boli de sange (anemii, leucemii, purpura
trombocitopenica), in boli hepatice si renale, insolatii,
administrarea necontrolata de anticoagulante.
 Semnele clinice se grupeaza intr-o triada
caracteristica: cefalee + semne de iritatie meningeene +
LCR hemoragic.
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
 -cefalee intensă, care se accentuează la tuse, strănut
 -fotofobie
 - nu suportă zgomotele
 -varsături în jet, fără greață
 -hiperestezie cutanată
 -poziție de’’ cocoș de pușcă’’
 -LCR hemoragic
 -redoare de ceafă
 -agitație
 - confuzie
 -comă
 -hipertermie
 -aritmii
 -bradicardie
 -HTA
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ

 Factori de agravare
-vasospasm
-ischemie secundară
-hidrocefalie
-tulburări de mers
-demență
-arahnoidite
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
 TRATAMENT
 -neurochirurgia de urgenta este esențială
 -repaus la pat, obligatoriu 3 saptamani
 -tratarea și monitorizarea HTA
 -dieta hipocalorică, hiposodată
 -terapia antifibrinolitică pentru a preveni
resângerarea la pacienții cu risc crescut de
vasospasm, este benefică și poate temporiza
tratamentul chirurgical.
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ

 Sângerarea apare inițial în parenchimul cerebral,

deși sângele poate să apară și în lichidul
cerebrospinal.
 Cele mai comune cauze sunt :
 -vârsta înaintată si afectarea arteriolelor
intracerebrale
 -HTA sistemica de durată,ATS cerebral,obezitatea
 -anticoagularea
 -abuzul de alcool
 -terapia trombolitică
 -neoplasmele
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ
 Simptomatologie:
 -cefalee
 -vărsături
 -convulsii
 -somnolență
 -deficit motor
 -hemiplegie
 -tulburări de sensibilitate
 -afazie
 -crize epileptice
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ

 Factori de agravare
-inundarea ventriculară
-extensia focarului hemoragic
-hidrocefalia obstructivă
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ
 Diagnostic:
 CT identifică AVC hemoragice imediat (leziuni mai mari de 1 cm)
 MRI ajută la identificarea edemului cerebral
 Angiografia cerebrala relevă modificări ale circulației si hemoragii.
 Angiografia cu substracție digitală (angio-CT) evidențiază ocluzia vaselor
cerebrale, leziuni sau anormalități vasculare.
 Tomografia computerizată cu emisie de pozitroni (PET) identifică zonele
de metabolism alterat din jurul leziunilor, care nu pot fi detectate încă prin
alte teste diagnostice.
 Puncția lombară arată lichid hemoragic daca AVC este hemoragic.
 Oftalmoscopia poate identifica semne de HTA și modificări
aterosclerotice în arterele retiniene.
 EEG ajută la identificarea ariilor lezate ale creierului.
HEMORAGIA INTRAPARENCHIMATOASĂ
 TRATAMENT
 -susținerea funcțiilor vitale
 -monitorizarea TA, evitarea scăderii bruste
 -tratamentul edemului cerebral:MANITOL, diuretice
 -internare în ATI
 -montare de SNG
 -montare sonda uro-vezicală
 -antalgice
 -antibiotice
 -anticonvulsivante
 -reechilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică
 -Nimodipina pentru vasospasm
 -tratamentul neurochirurgical.
ANEVRISMELE INTRACRANIENE
 malformațiile venoase intracraniene
 Anevrismul este o zonă dilatată a peretelui arterial, ca o ,,umflătura ,, pe traiectul
unei artere cerebrale ce irigă creierul. În marea majoritate a cazurilor, anevrismul
cerebral este asimptomatic și trece neobservat.

 În cazuri rare, acesta se rupe și duce la hemoragii cerebrale reprezentând cauza

unui accident vascular cerebral. Când un anevrism cerebral se rupe, hemoragia
este subarahnoidiană.

 În funcție de severitatea hemoragiei cerebrale, se poate instala o afectare

permanentă a creierului sau decesul.
 Pentru supraviețuirea pacientului , se aplică în functie de localizarea și tipul

anevrismului:
-Neurochirurgie clasică pentru cliparea acestuia.
-Embolizare endovasculară , fără intervenție clasică
RECUPERAREA AVC
 Recuperare

 Instituție de îngrijire ptr. monitorizare

 Terapie fizică și ocupaționala

 Terapie de reabilitare ptr. recăpătarea abilităților- cât mai

rapid aplicată

 Controlul factorilor de risc-prevenire

TULBURARI PSIHICE ASOCIATE AVC
 Locul 2 (după bolile C-V)
 Factori favorizanți
 plecarea copiilor
 părăsirea locuinței proprii
 conflictele între generații
 diminuarea veniturilor
 pensionarea - ,,boală a retragerii”
 - ,,moarte socială”
 teama de moarte
TULBURARI DE MEMORIE
 Îmbătrânirea fizologică=>dificultate de a învăța și
de a reține informații noi.

 Pierderi însemnate de memorie dacă este însoțită

si de boală

 Hipomnezia

- Amnezia
HIPOMNEZIA

 Hipomnezia -scăderea memoriei

 Stări- anxioase
 -depresive
 -de involuție
 -surmenaj fizic și intelectual
AMNEZIA
 Pierderea parțială / totală a memoriei
 Instalare subită/treptată
 Cauze -comoții cerebrale
 -encefalită
 -b. Alzeimer
 -carență de Vit B1 (alcoolici)
 -medicamente-benzodiazepine
AMNEZIA
 1.Amnezia globala tranzitorie-pierderea completă
bruscă,de scurtă durată și trecătoare a memoriei
 2.Amnezia anterogradă (de fixare) incapacitatea de
fixare a evenimentelor recente,în timp ce
amintirile ,,vechi”sunt bine consemnate
 3.Amnezia retrogradă (de conservare)-ștergerea
amintirilor anterioare ale unei traume în timp ce fixarea
amintirilor noi este posibilă.
 4.Amnezia lacunară- (caracteristică stărilor confuzive) se
referă la o perioadă limitată și relativ scurtă din timpul
trecut
TULBURĂRILE AFECTIVITĂȚII

 A) Apatia

 B) Depresia

 C) Stările anxioase
APATIA
 Dezinteres față de mediul înconjurător și față
de propria persoană
DEPRESIA
 Apariția unui sentiment de inutilitate și de eșec

-nevroze,b.cerebrale,degenerative,
vasculare,endocrine
-psihoze maniaco-depresive
-melancolie de involuție
-forme reactive(traume psihice,stres,
neadaptare)
DEPRESIA
 Clinic:
 Bolnavii sunt triști și au o stare de indiferență
 Brațele sunt căzute pasiv pe lângă corp
 Trunchiul este încovoiat
 Colțurile gurii sunt coborâte
 Apar idei depresive,ipohondrice și de negație
 Sentimente-culpabilitate,inutilitate, autoacuzare
 În formele grave-delir,confuzii,halucinații,
idei de persecuție
MEDICAMENTE CARE PRODUC AGRAVAREA DEPRESIEI

 Tranchilizante
 Rezerpina
 Clonidina
 Propranolol
 Metildopa
STĂRILE ANXIOASE ,,TEAMĂ FĂRĂ SUBIECT”

 Stare de neliniște +
 Simptomatologie neurovegetativă:

-palpitații
-iritabilitate
-transpirații
-variații TA
-scăderea capacității de concentrare
STARI CONFUZIONALE ACUTE
 Tulburări organice acute caracterizate prin stare de
conștiență întunecată,gânduri dezordonate și percepții
senzoriale greșite.

 Procese de gândire fragmentate implicând orientarea,

memoria, atenția.

 Dezorientare în timp,spațiu și fata de propria persoană

 Capacitate de luare a deciziilor afectată

STĂRI CONFUZIONALE ACUTE
 stimulii sunt interpretați greșit,
 halucinații
 tulburări de somn și a ritmului de activitate

 DEBUT-
 mai mult sau mai puțin brutal
 reacție acută reversibilă-spontan/ terapeutic
STAREA CONFUZIONALA ACUTA

 Fact. declanșatori
 -psihosociali
 -boli C-V
 -AVC
 -traumatisme/tumori cerebrale
 -uremie,hiperglicemie
 -antidepresive,sedative,hipnotice
DIFERENTE:STARE CONFUZIONALA/DEMENTA
TRATAMENT
 -cauzelor
 agitație-tranchilizat anxiolitic:
 -haloperidol
 -benzodiazepină
 -diazepam
DEMENȚA
 Definiție-afecțiune neorologică cu evoluție
cronica caracterizată prin afectarea
permanentă a funcției intelectuale, ca
urmare a procesului de atrofiere corticală.
DEMENTA
 Afectarea globala a activitatii mentale
 -memoria
 -limbajul
 -orientarea spațială
 -emoțiile
 -personalitatea
 -cogniția
DEMENTA
 Cauze:
 Degenerescența primară a țesutului cerebral
(boala Alzeimer) 80%
 D.Z.
 Hipercolesterolemia
 AIT
 Traumatisme în copilărie
DEMENTA
 Clasificare-etiologie
 1.Degenerative

-Alzeimer-presenile <65 ani

-senile >65 ani

 2.Vasculare (ischemice)

 3.Mixte
DEMENTA
 Debut-diminuarea continuă,progresivă a funcțiilor
cerebrale, în special memoria și orientarea.
 Evoluție-
 schimbarea comportamentului psiho-afectiv
 gândire lentă
 restrângerea cercului preocupărilor
 stereotipie în activități
 tulburari de exprimare ,înțelegere, limbaj, recunoaștere.
 halucinații
DEMENTA-CLINIC
 episoade frecvente de iritabilitate și furie
 apatie
 comportament social inadecvat
 incapacitate de a e se îmbrăca,mânca,
interacționa
 amnezie progresivă,inițial anterogradă
 dezorientare întâi temporală, apoi spațială
 (bolnavii își uită numele, adresa, se rătăcesc pe
stradă, in curte sau în casă)
DEMENTA

 Monitorizare continuă 24 ore

 Plasarea într-o cameră liniștită cu mobilă adecvată
ptr. a nu se accidenta
 Reechilibrare hidro-electrolitică
 Vitaminoterapie
 Contenționarea în principiu este contraindicata
 Combaterea agitației pihomotorii cu benzo-
diazepine (diazepam)
DEMENTA
 Prognostic
 -declin progresiv pâna în momentul în care

persoana care-l asistă nu mai este capabilă

fizic, emoțional și financiar.
 Ideal

-integrarea familiei în tratamentul bolilor psihice

-serviciu de nursing la domiciliu
-instituționalizare