Patologia psihiatrică secundară altor boli – curs 5

Prof. Ungureanu Loredana

Patologia de maternitate
Până la naștere - tulburări psihice legate de o posibilă situație conflictuală.
Simptome: cefalee, depresie. Contează foarte mult aici încurajarea de la ginecolog
A doua frică - reacție fobică - că în perioada de concepție a avut o gripă sau
a luat niște medicamente.Tratamentul este simptomatic. Se evită medicamentele în primele luni,
după care tranchilizantele, somniferele pot fi date.
În primele zile după naștere și travaliu - confuzii mintale legate de
hemoragii masive, infecții, resturi placentare. Clinic: obnubilare, stupoare, tulburări halucinator-
delirante, impulsiuni suicidare, homicidare (pruncucidere). Expertiza - să dovedească că a fost un
episod confuzional.
Psihoza de naștere : Prognosticul la confuziile din primele 10 zile este
rezervat. Majoritatea se remit sub tratament. Alăptarea se întrerupe, spontan sau medicamentos
(Bromocriptină). Se îndepărtează copilul, pentru că e în pericol.
La 50 – 70 % din femei - tulburare depresivă postpartum - fenomene
tranzitorii: dispoziție depresivă, anxietate, concentrare dificilă, labilitate afectivă și tulburări ale
somnului,care dispar de obicei fără tratament în două săptămâni.
In perioada de alăptare, mai ales la primipare apar fenomene psihotice, de
tip depresiv, schizofreniform, paranoid, mai rar maniacal. Cauze: encefalită, tulburări autoimune,
anomaliile endocrine și electrolitice, (hipercalcemia, și tulburări septice). Prognosticul e foarte
rezervat, Din prudență însă se recomandă să nu mai aibă altă sarcină. Apare la 50% din
primipare. Există o incidență crescută a la rudele de gradul unu ale femeilor cu tulburare afectivă
bipolară. Există un risc de aprox. 30 – 50% de recurență a psihozei. Aprox.40% din paciente vor
avea un episod ulterior, de obicei o tulburare afectivă, nelegată de sarcină. Altă problemă
psihologică este relația cu tatăl (căsătoria a fost de complezență, de compromis).
Tratamentul va cuprinde psihotrope și susținere psihoterapeutică. Dintre
psihotrope se utilizează antidepresivele triciclice, neuroleptice. Lăuzele cu tulburare bipolară vor
primi litiu. În timpul tratamentului administrat nu este recomandabilă alăptarea, deoarece litiul și
haloperidolul sunt toxice iar benzodiazepinele produc letargie și tulburări de reglare termică la
nou născuți.

Bolile infecto-contagioase
Febră + sindrom neurologic (sindrom meningeal, sindrom encefalitic), un
sindrom psihiatric de confuzie mentală (obnubilare, delirium, oneiroid). Tratamentul e
etiopatogenic în principal și simptomatic. Un bolnav cu febră în caz de agitație nu suportă
neurolepticele sedative în dozele obișnuite (ele dau hipotensiune arterială severă, colaps și poate
muri) ci sedare cu tranchilizante injectabile și hipnotice. Infecționiștii administrează
antibioterapie + corticoterapie masivă, însă cortizonul poate da un sindrom psihodisleptic
(confuzie și agitație la cortizon), care poate fi greșit interpretat ca fiind dat de infecție.
Dintre bolile infecțioase în cadrul cărora pot apare tulburări psihice sunt:
tifosul exantematic, febra tifoidă, holera, bruceloza, hepatita virală acută, reumatismul articular
acut cu determinări cerebrale, meningoencefalitele virale.
Encefalitele virale. În cele acute - somnolența, letargia și confuzia. uneori

1
irascibilitate și hiperactivitate, alteori anxietate, teamă, crize de frică sau furie. Simptomele
somatice includ febra, cefaleea și fotofobia. La adulți pot domina simptomele extrapiramidale
sau convulsiile. La copii apar tulburări de comportament. Pot exista deficite neurologice sau
intelectuale.
SIDA - determinări meningoencefalitice. În primele trei luni de la infectare –
encefalita și neuropatia acută. Se descriu demența, encefalita, meningita, tumori, demielinizări,
retinita, mielopatia și neuropatia periferică.
Meningita meningococică - delirium, cu evoluție dramatică. Pacientul e
confuz, bolborosește sau vorbește neclar, este neliniștit sau dezorientat. În faza acută poate fi
zgomotos sau violent. În cazurile subacute predomină somnolența și confuzia. Cazurile cronice
au concentrarea dificilă. Sunt prezente de obicei semnele de iritație meningeală și febră.
Meningita TBC. Primele simptome - oboseala, iritabilitatea, insomniile.
Dacă crește tensiunea intracraniană, apar cefaleea, confuzia, obnubilarea. Pe parcursul evoluției
apar semnele de iritație meningeală. Examenul LCR arată glucoza scăzută, proteine crescute,
prezența bacilului Koch, evidențiată prin colorație pe lamă sau în culturi.
Coreea Sydenham - după infecții streptococice recurente. La nivel cerebral
sunt afectați nucleii bazali și cortexul cerebral. Clinic: instabilitatea emoțională, tulburări de
memorie, concentrare dificilă, iritabilitate, mișcări anormale.
Sifilisul - e o boală venerică, extrem de rar transmisă congenital, cu o
evoluție cuaternară și cu patru sindroame psihiatrice aferente.
În stadiul I, - reacții nevrotice obsesionale până la suicid. E celebra
sifilofobie.
In stadiul II - determinări meningoencefalitice: neurastenia, cu o cefalee care
nu cedează la nimic, iritabilitate, incapacitate de concentrare, eșec intelectual - la câteva luni sau
ani de la șancrul primar. Când se face RBW și iese +, se indică prelevarea LCR, și dacă și acesta
este +, sau dubios, se face tratament cu penicilină 10-15 milioane sau tetraciclină și se repetă
RBW. Dacă s-a negativat, se repetă după 6 luni. Există riscul unei dezvoltări nevrotice.
Stadiul III, sifilisul cerebral - meningo-encefalita sifilitică cronică, cu
tablouri clinice foarte variate (nevrotice, psihopatice, psihotice) - atât RBW cât și LCR cu reacții
+ pentru sifilis.
Meningita sifilitică - la 1-3 ani de la infecția primară. Clinic: cefalee,
amețeli, somnolență, confuzie, tulburări de memorie, anomalii pupilare, ptoză, surzenie, paralizii
faciale, afazie, lentoare în vorbire și convulsii.
Stadiul IV, (sifilisul cuaternar sau paralizia generală progresivă (PGP),
asociat sau nu cu tabesul dorsal (boala neurologică)) poate surveni după o perioadă de latență de
15-25-30 ani de la șancrul primar. E o meningo-encefalita cronică nespecifică - sindroame
curente (maniacal, depresiv, confuzional, neurasteniform, psihopatoid) și elemente demențiale
(absurdități, lipsa simțului critic, a logicii, a explicațiilor, a motivațiilor), o pierdere a tonusului
muscular, oboseală, edem papilar, cefalee, tulburări de somn. LCR este +.
Faza de stare - se poate onține o remisiune, cu defect minim. Cu cât defectul
e mai mare (scăderea atenției, memoriei, judecății, dezinhibiție afectivă, acte absurde) cu atât
bolnavul se îndreaptă spre o demență globală, cu elemente fantastice, absurde, instabile, cu un
delir polimorf. Complicații intercurente; pot muri prin infecții pulmonare oportuniste,
insuficiență hepatică, insuficiență cardiacă, renală, cașexie, escare.

2
 Tratamentul.
• Primul a fost prin piretoterapie, obținută prin malarioterapie (deci boala tratată
prin altă boală).
• Al doilea: antibioterapia, 30 de milioane penicilină, un milion pe zi se poate
repeta la 6 luni.
• Al treilea: vitaminoterapie masivă.

Bolile neurologice
Unele boli neurologice dau simptome psihiatrice: bolile degenerative, bolile
vasculare cerebrale, tumorile cerebrale, encefalopatiile infantile însoțite de oligofrenii.
În scleroza în plăci (leuconevraxita, scleroza multiplă) poate determina stări
depresive până la suicid. Tabloul disociativ organic dă simptome discordante: disociere afectiv-
intelectuală, indiferență sau inversiune afectivă, bizarerii, raptusuri. Există afectare vizuală (40%
din pacienți - ca urmare a nevritei optice), nistagmus, dizartrie, tremor intențional, ataxie, deficit
al simțului poziției, disfuncție a vezicii urinare, slăbiciune a membrelor, paraplegie, dezorientare
spațială, răspunsuri emoționale tulburate. Orice parte a sistemului nervos poate fi afectată.
Clasic pacienții sunt descriși ca fiind euforici sau cu o bună dispoziție
patologică. Unii pot fi iritabili sau deprimați. Neurologul - face corticoterapie, iar psihiatrul -
face masiv neuroleptice.
Encefalomielită diseminată acută, care poate cuprinde atât SNC cât și
măduva spinării - debutul este brusc, de obicei după exantemul unor boli virale, ca rujeola,
rubeola, varicela sau după vaccinarea contra rabiei sau variolei. Uneori nu se poate decela un
eveniment premergător. Inițial apar cefaleea, confuzia, rigiditatea cefei. Paralizia și deficitele
senzoriale reflectă afectarea măduvei spinării, iar stuporul, convulsiile și coma – afectarea
cerebrală. Mortalitatea - 10 – 50%. La supraviețuitori se descriu frecvente manifestări
neurologice reziduale, deficite intelectuale, modificări permanente de comportament, precum
agresivitatea crescută sau izolarea socială.
În coreea cronică Huntington, tabloul este organic demențial. După ani de
zile de evoluție (caracteristice sunt mișcările involuntare), rămâne la pat cu tablou demențial: e
indiferent la bine sau la rău, nu mai poate să judece, nu mai știe nici ce mănâncă, e violent,
animalizat, moare prin cașexie finală și boli concomitente.

Tumorile cerebrale
Tumorile cerebrale se caracterizează prin semne de hipertensiune
intracraniană: pierderile de cunoștință și epilepsia generalizată sau parțială, Neurologii și
chirurgii au cam 50% pacienți cu fobie de tumoră cerebrală (au cefalee – neapărat să meargă la
computer-tomograf).
Sindromul de hipertensiune intracraniană include: fund de ochi modificat
(edem papilar, vase turgescente, congestionate),cefalee, vomă, tulburări de conștiință, EEG
modificat cu unul sau mai multe focare inexplicabile, PEG (pneumoencefalografia) arată o
asimetrie ventriculară, o modificare în circulația LCR (de obicei o hidrocefalie internă
asimetrică), cu posibile atrofii corticale aferente acolo unde este presat creierul, angiografie cu
modificări poate arăta de ex. un anevrism pe silviană.
Tulburările de personalitate - accentuarea unor trăsături preexistente (un
individ foarte ordonat poate deveni obsedat de curățenie), dezinhibiție și comportament sexual
inadecvat, fără rușine.

3
 Orice funcție cerebrală poate fi afectată. Un individ poate deveni distrat sau
poate să prezinte deficite de memorie evidente, judecata sau calculul mintal modificate,
halucinații, tulburări de conștiință, cu tendință la somnolență. Pacientul poate fi confuz, poate
confabula, poate să se concentreze cu dificultate.
Tumorile de lob occipital - halucinații vizuale simple
Tumorile parietale – deficitele senzoriale și agnozie.
Tumorile de lob frontal - pasivitate, apatie, aplatizare afectivă, iritabilitate,
anxietate, comportamentul devine impulsiv și dezinhibat.
Tumorile de lob temporal - seamănă clinic cu tabloul de epilepsie de lob
temporal. Frecvent se întâlnesc simptome paroxistice motorii, perceptuale și comportamentale.
O tumoră care crește încet dă modificări de personalitate, iar una cu ritm
rapid de creștere poate produce delirium.

Traumatismele craniocerebrale
Comoția cerebrală – nu sunt prezente semne neurologice, ci psihiatrice, de
obicei șocul de accident, până la o pierdere a cunoștinței în general scurtă și tablou clinic
oarecum curios: respectivul e vesel, vorbește cam mult, zice că nu are nimic, nu știe, nu înțelege
de ce e adus la spital.
Contuzia cerebrală – pierdere a cunoștinței (ore, zile, săptămâni), e o comă
cu sindroame neurologice obiectivabile – pareze, paralizii, anestezii, deficite neurologice, semne
de encefalopatie, poate exista epilepsie post-traumatică, deteriorare mentală până la demență. La
ieșirea din comă, individul poate prezenta un delirium post-traumatic datorat leziunilor tisulare
sau hipertensiunii intracraniene, cu comportament agresiv, dezorientat, cu fluctuații ale
conștiinței și halucinații mai ales vizuale. Durata este variabilă. Poate exista și un sindrom
amnestic-confabulator, caracterizat prin confabulații, deficit de memorie, tulburări de percepție.
Hematomul epidural sau subdural – cu evoluție în doi timpi (accident –
comoție – interval liber –tulburări de conștiință progresive, până la comă). Internat de urgență, se
vede că a avut un cheag la cap. Pericolul principal este pentru artera temporală mijlocie, deci la
loviturile directe sau indirecte la tâmplă. Pacientul trebuie supravegheat. Se vor urmări cefaleea,
deficitele neurologice (ce reflectă localizarea hematomului), variabilitatea nivelului de conștiință,
iritabilitatea, confuzia.
Epilepsia post-traumatică tardivă este o complicație de temut - apare după
3-6 luni – 2-3 ani de la accident. Poate beneficia de intervenții chirurgicale care extirpă cicatricea
cerebrală. Nu și în cazul unui traumatism vechi, din vremea copilăriei.
După traumatism pot exista
• sindrom posttraumatic (cefalee, anxietate, astenie, insomnie, amețeli, deficit
mnezic, toleranță scăzută la alcool, iritabilitate, labilitate)
• tulburare de personalitate posttraumatică (iritabilitate, agresivitate, impulsivitate
iresponsabilitate, aspecte paranoide, izolare)
• un sindrom posttraumatic defectual (pierderea inițiativei, bradipsihie, hipomnezie,
hipoprosexie, confabulații, pierderea motivației, confuzie, deficite de vorbire și
motorii, convulsii, mai ales după traumatisme cranio-cerebrale deschise).

Epilepsia
Este o boală gravă, invalidantă. Este un complex simptomatic caracterizat

4
prin modificarea tranzitorie, episodică a conștienței, ce poate fi asociată cu convulsii și/sau
tulburări afective și de comportament.
Boala se manifestă prin tulburarea activității electro-fiziologice a celulelor
cerebrale, ce duce la crizele epileptice. Apar modificări EEG, variații ale conștiinței. Activitatea
epileptică poate fi precipitată de hiperventilație, privare de somn, stimulare senzorială, traume,
febră, stres emoțional, modificări hormonale, substanțe psihoactive, ca alcoolul, fenotiazinele,
antidepresivele triciclice și antihistaminicele.
Se pot delimita trei mari grupe: crizele de grand mal, crizele de petit mal și
epilepsia psihomotorie (de lob temporal).
Criza de grand mal - e precedată de o zi sau două de semne premonitorii
(indispoziție sau o schimbare observată de bolnav). Caracteristic este stereotipia manifestărilor,
același bolnav având cam aceleași crize și aceleași fenomene premonitorii. Fenomenele
premonitorii nu sunt obligatorii. Ele sunt urmate de – aură – nici ea nu este obligatorie, dar care
poate indica câmpul cerebral sau cortical și uneori focalizarea. Urmează criza propriu-zisă de
pierdere a bruscă a cunoștinței. Bolnavul cade, se lovește, sau noaptea în pat se zbate, se izbește
de pereți, cade în comă, se încordează câteva secunde – faza tonică – urmată de o fază clonică
foarte periculoasă și ea, pentru că se poate izbi cu capul de ceva, urmată de o fază stertoroasă
(respiră zgomotos), și apoi în 1-2 ore se trezește, revine la starea de conștiență. Nu știe ce s-a
întâmplat, decât indirect (pentru că lucrurile s-au mai repetat). Se trezește ud, cu dureri și
sângerări ale limbii și deduce că iar a avut o criză. Dacă în desfășurarea accesului de grand-mal,
pericolul este pentru el (arsuri, înec, TCC ), după consumarea accesului și nerevenirea la starea
de veghe perfectă, există pericolul pentru cei din jur, pentru că confuzia post-procesuală e de tip
crepuscular (agitație, agresivitate).
Absențele – sunt întreruperi de conștiență de 5-30 secunde,care au un EEG
caracteristic, așa numitul 3 cicli/secundă, în timp ce înainte și după acces sunt vârfuri de 100-200
mV, stereotipe în toate derivațiile. Bolnavul întrerupe foarte puțin activitatea, și apoi și-o reia de
unde a întrerupt-o. Aceste forme sunt foarte frecvente, greu de tratat, rezistente la tratament.
Contraindică și ele o mulțime de meserii.
Echivalențele psihomotorii cu pusee psihotice - îl poți confunda cu un
schizofren, pentru că e imprevizibil, bizar. Durata - 30 secunde – două minute. Se produc diverse
stări afective, ca mânia, groaza, panica, izbucniri de agresivitate, sentimente de înstrăinare,
excitație, confuzie, însingurare, déjà vu, implicarea mușchilor masticatori și ai vorbirii, ce duce
la apariția unor mișcări la nivelul feței și o bolboroseală, halucinații ce pot implica orice
modalitate senzorială, amnezia episodului, un EEG caracteristic cu vârfuride 4-8 cicli/secundă.
Apare de obicei în epilepsia temporală.
Un epileptic te poate omorî. E distructiv, violent, face tulburări crepusculare,
omoară și pe urma nu știe.
Tratamentul epilepsiei
• clasic: la adult 0,30 g fenobarbital, combinat cu 1-3 tablete Fenitoin, sau
Primidon.
• înlocuire a tratamentului clasic, sau o combinație cu Carbamazepina, Valproat de
sodiu (Convulex, Depakine), iar pentru crizele de petit mal – Petilimid 3-9 tablete.

Tulburările psihice în endocrinopatii

În gigantism se descrie un infantilism psihic, complex psihic cu timiditate,
probleme sexuale

5
 Pentru acromegali predomină depresia, sindromul dismorfofobic, tendințe
paranoiace, cu agresivitate.
In hipopituitarismul global se pot confunda cu o neurastenie cronică, cu un
sindrom depresiv cenestopat, cu o anorexie mintală.
In diabetul insipid – un complex de inferioritate. Apare un consum exagerat
de apă iar secreția inadecvată de ADH duce la intoxicație cu apă și edem cerebral.
Tumorile hipofizei și ale hipotalamusului - memoria și gândirea vor fi
influențate prin presiunea exercitată pe structurile bazale frontale și temporale. Tumorile
hipotalamusului vor duce la modificări de apetit (obezitate sau inaniție). Apar labilitatea afectivă
și reacții de furie.
In sindromul hipertiroidian - slăbește, îi strălucesc ochii și este mai
exoftalmic, devine nervos, tahicardic și o piele cu totul specială (piele aspră pentru hipo, fină
pentru hipertiroidie), tahipsihie, pripiți, dar strălucitori, sunt combinativi, cu imaginație bogată,
rămâne cu un sindrom psihopatoid pe viața, un stigmat endocrin. Apar oboseala și slăbiciunea,
insomnia și o pierdere în greutate, în ciuda apetitului crescut. După apariția timpurie a neliniștii,
tremorului, ulterior vor apare afectarea memoriei, a orientării și gândirii. Tabloul se poate
complica, evoluând spre un aspect obesivo-fobic, pseudomaniacal sau schizofreniform (cu idei
delirante și halucinații). Hipertiroidia vârstnicului - apatie, confuzie și depresie.
Sindromul hipotiroidian congenital dă idioția. La adulți, sindromul
hipotiroidian - îngrășare, constipație, dificultate la frig, lentoare mentală, o tendință la tristețe, o
bradipsihie, astenia, somnolența, slăbiciunea, iritabilitatea. În cazuri severe se ajunge la comă.
Netratarea bolii poate conduce la deficite cognitive permanente.
• In hipoparatiroidie - hipocalcemie. Simptomatologia include excitabilitate
crescută, parestezii tranzitorii, crampe, manifestări tetaniforme, fasciculații musculare, convulsii.
Din punct de vedere psihiatric se descriu confuzia și neliniștea psihomotorie, somnolența,
halucinații și depresie. senzația de moarte iminentă.
Hiperparatiroidia - din cauza unor neoplasme paratiroidiene, de obicei
adenoame benigne, care duc la o concentrație crescută de calciu seric. Hipercalcemia poate apare
și în boli ce afectează sistemul osos, precum boala Paget, mielomul multiplu, metastazele osoase.
Clinic - apatie, anxietate și iritabilitate, agitați, confuzi, paranoizi sau deprimați, slăbiciune
musculară.
Diabetul zaharat - o exagerare hipocondrică a depresiei.
Hipercorticism - obezitate și hipertensiune, s-au descris 2 sindroame
psihopatologice și anume melancolia și sindromul schizofreniform. Unii pacienți pot prezenta
neliniște, insomnii, o dispoziție expansivă și hiperactivitate.
Insuficiența corticosuprarenală (boala Addison), tabloul psihiatric seamănă
cu o neurastenie gravă. Dacă debutul este brusc, este o tulburare cu risc vital. Se descriu
slăbiciunea, voma, obnubilare, deshidratare, hipotensiune și tulburări de conștiință. Fără
tratament prompt, se ajunge la colaps circulator și moarte. Insuficiența cronică produce apatie,
fatigabilitate, iritabilitate și depresie. Uneori, pacientul devine confuz sau psihotic.
Sindromul hipermedulosuprarenal - crize de hipertensiune malignă însoțite
de pierdere de conștiință, obnubilare, agitație, anxietate intensă, transpirații, palpitații, tremor,
amețeli, cefalee, paloare, simptomatologie similară atacului de panică. Crezi că este bolnav
psihic, dar are T.A. maximă 280 mm Hg, nu se știa, îl iei sub observație, nu scade cu o medicație
obișnuită, se pune problema diagnosticului diferențial al crizei adrenergice.
Obezitatea și anorexia nervosă. Anorexia nervosă de obicei se tratează ca o

6
depresie. Obezitatea este condiționată adesea de bulimie, iar aceasta la rândul ei de un mecanism
nevrotic anxios.
In sindromul hiperovarian -pe de o parte nimfomane, pe de altă parte
hipermaterne.
In sindromul hipoovarian - infantilism psihic (va rămâne o „fetiță“); rămân
singure, izolate, cu sindroame schizofreniforme. Se poate corecta prin tratament de substituție.
Sindromul hipertesticular - determină un sindrom de hipermascul, este
imoral, dă încurcături medico-legale până să descifrezi despre ce este vorba.
Sindromul hipotesticular - are aspect de gigantism, băiat înalt dar
nedezvoltat din punct de vedere al trăsăturilor masculine, mai politicos decât trebuie

Bibliografie
Aurel Romila – Psihiatrie – Ed 2 revizuită – Asociația psihiatrilor liberi din Romania,
București, 2004