Nevrozele – curs 6

Prof. Ungureanu Loredana

Psihopatologia nevrozei
Conceptul de nevroză - reacție a omului sănătos supus la „suprasolicitare“. El se
confundă oarecum cu oboseală și surmenajul și se așteptă ca, prin repaos și eventual
somnoterapie, subiectul să se restabilească. Nevroza trebuie înțeleasă ca parte a sistemului
psihopatologic și ca diferență față de normal. Nevroza nu poate fi înțeleasă fără noțiunea de
psihopatie, de psihoză, de normal. Ceea ce caracterizează nevroticul este că această dramă
interioară se face cu luciditate, cu conștiința clară.
• Diferența esențială nevroză – psihoză - nevroticul respectă realitatea, deși aceasta îl
chinuie în timp ce psihoticul sfidează sau ignoră realitatea. Nevroza poate fi precedată de
tulburări de adaptare. Nevroza e o boală psihică teoretic reversibilă, considerată ca o reacție
psihică de dezadaptare în condiții grele de viață, în care bolnavul păstrează simțul critic față de
afecțiunea sa. Nevroticii au și frică de înnebunire. Au și fobia de nebuni și de psihiatri.
Nevrozele au cea mai mare indicație pentru psihoterapie. Nevroticul e un suferind, e un om
îndurerat, și are dorința și nostalgia normalității.

Clasificări
O clasificare
• neurastenia,
• nevroza obsesivo-fobică,
• nevroza isterică,
• nevroza motorie (mixtă).

O altă clasificare:
• nevroze anxioase (fobii, tulburarea obsesiv – compulsivă, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea de stres acută, tulburare de anxietate generalizată, anxietate adatorată condițiilor
medicale generale și anxietate indusă de o substanță),
• tulburări somatoforme (tulburarea algică (de durere), hipocondria)
• tulburări disociative (amnezia disociativă, fuga disociativă, tulburarea de identitate disociativă,
tulburarea de depersonalizare)
• parafilii – exhibiționismul, fetișismul, pedofilie, masochismul sexual, sadismul sexual)
• tulburări de identitate sexuale
• tulburări alimentare – anorexia nervoasă, bulimia nervoasă
• tulburări de somn – primare (insomnia, hipersomnia primară, narcolepsia, tulburarea ritmului
circadian)
și parasomnii (coșmarul, somnambulismul)
• tulubrări de impuls – tulburarea explozivă intermitentă, cleptomania, piromania, jocul
patologic)
• tulburări de personalitate – paranoid, schizoid, antisocial, borderline, histrionic, narcisic,
evitant, dependent, obsesiv-compulsiv

Neurastenia
Neurastenia sau boala epuizării și a suprasolicitării. Lumea devine greu de suportat, te

1
enervează ceea ce până acum nu te-a enervat. Manifestările exploziei pot fi impulsive, distructive
sau plâns (irascibilitate, hiperestezie, fatigabilitate). Oboseala continuă, fizică, te dor toate, dar
mai ales capul. Bolnavul devine neliniștit, indispus, anxios, angoasat. Emoțiile se produc cu mare
ușurință - plânge mai ușor, dar poate să și râdă ușor și ambele sunt deplasate cantitativ.
Bolnavul nu se adresează medicului, nu consideră că e decât o oboseală. În momentul
când apare o semiologie în sfera proceselor de cunoaștere, bolnavul se alarmează. Bolnavul
devine distrat, nu se mai poate concentra, încurcă treburile, are un mod pripit de a percepe
mediul exterior, bolnavul acuză o scădere a memoriei, o scădere acapacității de a învăța, o
scădere a capacității de a citi, o scădere a capacității de a reține nume și date.
Simptome: insomnia, cefaleea, amețeala (ea se însoțește de o angoasă), tulburări de
vedere, acufene însoțite de amețeli și tulburări ale auzului, paresteziile, membre reci, claudicație
intermitentă, scăderea forței musculare, palpitații, dispnee; aerogastria și aerocolia, diskinezia
biliară, micțiuni imperioase, insomnia, care are un crescendo. Descrierea tulburărilor cardiace și
respiratorii se face cu o mască de suferință, o mască neurastenică a feței, Sunt niște bolnavi
foarte explorați
• Factori
• Climatul de muncă, satisfacția muncii. Un conducător se poate neurasteniza dacă
de mai sus îi vin sarcini mari iar dedesubt este dezordine, adică știe că oamenii
nu-l ascultă și nu poate executa planul. S-a mai numit boala managerială. Boala
subordonatului - mai ales dacă este condus de un om care nu are pregătirea
necesară,
• Schimbarea modului fundamental de viață - trecerea de la căsuța patriarhală, cu
grădină, cu căldură de lemne, la bloc, care presupune un alt mod de conviețuire și
civilizație.
• Eșecul - În toate posturile este o concurență și printre puținii victorioși sunt o
categorie de oameni care trebuie să rateze. deci există eșecul profesional.
Urmează apoi eșecul căsătoriei.
• Factor de generație – părinții noștri au trecut prin războaie și au rezistat, epoca pe
care o trăim are cu totul alte trăsături decât acum 20 de ani.
Asta este în fond neurastenia, o profundă neîncredere în noi înșine. Forme clinice după
simptomul predominant, sunt: anxioasa, depresivă, cenestopată
Nevroza cenestopată - manifestări neurovegetative (o zonă sensibilă din corp la fiecare
om, fiecare face nevroza în altă parte). Sunt și oameni susceptibili care cum aud de ceva, li se
pare că și ei sunt afectați în primul rând la acel nivel.

Nevroza anxioasă
Anxietatea - o încordare, o așteptare dureroasă, plictisită. Este o trăire neplăcută
asemănătoare cu frica, atât din punct de vedere subiectiv cât și al răsunetului fiziologic. Frica are
un obiect exterior și este proporțională cu pericolul pe care îl poate aduce vieții sau bunăstării.
Anxietatea nu este produsă de un pericol extern sau este disproportionat de mare față de pericolul
real. Frica avertizează asupra unui pericol extern, anxietatea – asupra unui pericol intern. Cât
timp e o avertizare, fie și neplăcută, e folositoare. Anxietatea este însoțită de tulburări fiziologice
ce includ: tensiune musculară, neliniște, tremor, hiperhidroză, midriază, tahicardie.
• Anxietatea generalizată se simte de minim 6 luni în performanțele profesionale și școlare,
care dau anxietate, oboseală, tulburări de somn, stare de încordare corporală.

2
 Boli ce produc anxietate
• Boli cardio-vasculare: cardiopatia ischemică, tahicardia paroxistică, prolaps de valvă
mitrală
• Boli pulmonare: embolia pulmonară, hipoxia, astm, BPOC
• Boli endocrine și metabolice: hipoglicemie, hipertiroidie, hipocalcemie, sdr. Cushing,
porfirie
• Tumori: insulinom, carcinoid, feocromocitom
• Boli neurologice: scleroza multiplă, epilepsie de lob temporal, sdr. psihoorganic de orice
etiologie, sdr. Menière
• Infecții: TBC, bruceloza
• Tulburări legate de uzul de substanțe psihoactive: sdr. de abstinență (alcool,
tranchilizante, hipnotice), intoxicația cu simpatomimetice, sdr. de restaurant chinezesc (prin
ingestie de glutamat)

Nevroza depresivă - lipsa chefului de acțiune, de activitate, de viață. Urmează unui stres
precipitant, care implică o pierdere. Pierderea poate fi: o ființă dragă, o pierdere de bani sau
valori materiale, o pierdere de statut. Totuși lipsa chefului de acțiune nu înseamnă inhibiție
psihomotorie. Una din caracteristicile nevrozei depresive este fluctuația marcată a intensității
depresiei. Pacientul poate veni într-o stare de pesimism total, într-o depresie profundă iar peste
câteva ore, angajat într-o activitate socială, poate fi bine dispus, râzând însuflețit. Dar brusc își
amintește de ele și recade în suferință. Există un risc de suicid în această formă de depresie.
Nevroza polimorfă îmbină simptome ale mai multor forme clinice de nevroză, în diferite
proporții și combinații.
Nevroza cu depersonalizare - e vorba de un sentiment de înstrăinare, de oboseală,
impresia că se întâmplă ceva rău cu tine. E o panică, o spaimă de moarte. Aceste trăiri de
înstrăinare pot apare uneori și la sănătoși.
Nevroza hipocondriacă – pe senzațiile cenestopate se grefează supoziția mai exactă a
unei boli. Ideile nu ating un nivel delirant, dar pot avea trăsături obsesive. Sunt frecvente
dispoziția depresivă, anxietatea, trăsături obsesiv-compulsive. În general, pacienții nu acceptă
ideea că ce au ei e o tulburare psihiatrică. Hipocondriacul e un nevrotic redutabil pentru
psihiatru, pentru că caută să-l descurajeze și pe acesta. S-a vorbit chiar despre fuga în boală.
În tulburarea dismorfică există un defect imaginar al corpului sau, mai frecvent, al feței.
Se întâlnesc concomitent simptome depresive și obsesiv-compulsive. Trebuie eliminate, prin
evaluare, depresia majoră și schizofrenia. Dacă simptomul este de intensitate delirantă, atunci
este vorba despre o tulburare delirantă, subtip somatic, care poate răspunde la medicația
antipsihotică

Nevroza obsesivo-fobică
Constă în trepiedul: anxietate de fond, și pe ea obsesiile și fobiile. Aici tulburările sunt
exclusiv psihice. Se cheamă de aceea psihastenie. Sunt persoane vulnerabile, nesigure de sine,
mai fricoase. După ciocniri sau stresuri ambigui (ca de exemplu, boli, mușcături etc.), pe lângă
neliniște adaugă obsesia (a morții, eșecului), reprezentări negative, greu de suportat, care
epuizează prin repetiție absurdă (de care e foarte conștient, dar de care nu poate scăpa), și de care
nu scapă decât în somn, de aceea ia multe pastile, se îmbată, să doarmă și să uite. Fobiile, sau
frica patologică de ceva. Cele mai frecvente sunt: agorafobia – fobia de spații deschise,
claustrofobie – fobia de spații închise. Sau fobii de animale, de boli (mai ales cancer, SIDA,

3
sifilis), de moarte (este enormă). Pacientul substituie anxietății o frică cu obiect. Aceasta nu
produce un confort total, dar este un obiect ce poate fi evitat și prin aceasta pacientul este scutit
de anxietate și disconfort, cu excepția situațiilor în care întâlnește sau așteaptă să se întâlnească
cu obiectul fobic. Uneori fobia apare după un eveniment traumatic concret (exogen). Obiectul
fobic este de obicei inofensiv. Dacă este ceva potențial periculos, frica este disproporționată față
de pericol. Cu toate că obiectul fobic simbolizează de obicei conflictul subiacent sau ceva legat
de el, nu întotdeauna se poate afla conflictul prin cunoașterea obiectului,
Fobiile clinice variază ca grad de disconfort și de tulburare a activității, putând în anumite
situații să interfere cu ocupația și modul de viață.
Nevroza de panică – poate surveni un moment de panică, de angoasă, de frică de moarte,
cu manifestări vegetative ascuțite care te pot face să crezi că ai făcut ceva obiectiv, și atunci la
stres devii îngrozit, te agiți ca să nu mori. Se produce uneori în timpul nopții, când te trezește și
dă impresia că ești după un coșmar, dar și ziua, sau se poate întâmpla în condiții fobogene. Asta
arată importanța, legătura sufletească de groaza de moarte. Atacul de panică se concretizează
printr-o stare de rău, cu manifestări vegetative puternice, palpitații, transpirații, frică de moarte.
Durează câteva minute și lasă frica de a nu se mai repeta. Supozițiile de infarct se exclud prin
examen clinic și ECG.

Nevroza obsesiv-compulsivă (NOC)

Dă chinurile unor obsesii de care nu poți scăpa decât prin anumite compulsii și ritualuri.
Reprezintă o cale prin care anxietatea difuză este transformată în alt simptom. O idee obsesivă
este un gând recurent, nedorit și care nu poate fi exclus voluntar din conștiință. O compulsie este
un impuls recurent irezistibil de a acționa într-un anume fel. Este ideea obsesivă în acțiune.
Ideea obsesivă poate fi un gând unic, un vers de poezie, pe care pacientul nu se poate opri
să-l spună, o înjurătură care vine în minte permanent oricând sau în situații în care ar fi total
inadecvată, de exemplu într-o biserică sau la o întrunire.
Alt tip e reprezentat de imaginația obsesivă, în care există gânduri stereotipe și repetitive,
ce nu duc la nici o concluzie, pe o temă ce poate fi o persoană, o problemă personală sau chiar un
subiect fobic. O variantă a acestuia este constituită de îndoială sau nehotărârea, ezitarea
obsesională, în care subiectul se gândește la o decizie sau alegere, fără a fi capabil să ajungă la o
concluzie. Aceasta poate privi ceva important, de exemplu schimbarea locului de muncă sau
ceva minor, de exemplu alegerea unei cravate.
Gândurile obsesive trebuie diferențiate de gânduri sau preocupări repetitive. Nu este atât
de importantă frecvența cu care apare gândul sau cât timp se insistă asupra lui. Un gând
obsesional este nedorit și supărător. Nu toate gândurile supărătoare sunt obsesive; cineva poate fi
îngrijorat de situația lui materială, de o sursă de frustrare în viață, etc. Nu este obsesivă, dacă
persoana poate, când este cazul, să o îndepărteze și să se concentreze pe altceva. Dacă gândul
este ridicol, ciudat, pacientul își dă seama de absurditatea lui. Aceasta poate ajuta la diferențierea
de ideile delirante.
O obsesie de inhibiție este un gând sau o frică recurente, că cineva ar putea să facă ceva
ce nu dorește să facă (de obicei frica de a nu face ceva rău cuiva din familie). De exemplu, un
individ poate avea gândul obsesiv că ar putea sări de pe o înălțime. Aparent, reacția lui față de
înălțime seamănă cu o fobie, dar nu este o frică de înălțime ci este speriat că ar putea avea
impulsul să sară. Pacientul cu obsesia de inhibiție nu vrea să facă de fapt lucrul la care se
gândește.

4
 O compulsie poate lua forma unui act unic, pe care pacientul simte nevoia să-l facă, sau o
serie de acte (o anumită așezare a obiectelor în cameră, un anumit aranjament al lucrurilor). O
serie de asemenea acte poartă denumirea de ritual compulsiv. Acestea trebuie diferențiate de
ritualurile religioase de exemplu, care sunt cu scop, cu sens, determinate cultural și se fac
voluntar. Compulsiile pot fi asociate cu obsesiile. De exemplu, spălatul pe mâini compulsiv este
adesea asociat cu frica și gândul obsesiv de murdărie și microbi. Tot compulsie este când cineva
face un lucru, apoi îl reface și îl verifică de nenumărate ori (de exemplu, închide gazul și verifică
apoi de multe ori). Mâncatul compulsiv poate fi la originea unor obezități, unele cazuri de
alcoolism și dependență de substanțe. Actele compulsive sunt relativ inofensive dar unele pot
duce la urmări nedorite, de exemplu, piromania, cleptomania, etc. Dacă este împiedicat să o facă,
simte o anxietate extremă.
Pacienții obsesivi tind să arate o rezistență pasivă în timpul interviului clinic, chiar dacă
au nevoie de ajutor. Este un resentiment față de autoritate, reprezentată de doctor, sentimentul de
posesiune asupra propriilor gânduri pe care le împărtășește cu zgârcenie. NOC este una din cele
mai grave forme de nevroză, cu prognosticul cel mai prost.

Nevroza motorie
Pe fondul neurasteniei survin manifestări neurologice: ticuri, crampe (crampa scriitorului,
torticolis spasmodic, bâlbâială ș.a.). Ele cer excluderea unei afecțiuni neurologice organice. Se
pare că cei cu nevroză motorie ar avea o leziune cerebrală minimă, care s-ar putea obiectiva prin
EEG, și care ar arăta o encefalopatie minoră (minimă) cu includerea unor centrii motori mai
fragili. Sunt foarte rezistente, îngrozitor de tratat. Cer, pe lângă tratamentul nevrozelor, o artă
deosebită în mânuirea tranchilizantelor sau neurolepticelor în doze mici. Sunt tratați la diferite
specialități, ca ORL, neurologie, reumatologie. Se produce frecvent la instrumentiști, scriitori,
creându-le serioase probleme.

Tulburarea de stres acută

Este o stare emoțională care urmează unei informații neplăcute, unei supărări, unei
nerealizări, unui conflict de circulație, unui proces și care se rezolvă în scurt timp. Dacă trauma e
puternică și durează, subiecții nu se mai pot adapta la realitatea înconjurătoare deși sunt ajutați
material să o facă, nu își mai găsesc rostul vieții pe care l-au avut anterior. Survine după un șoc,
care dă aceeași stare la reamintirea accidentului, în anumite vise, care dă o indiferență la
activitățile obișnuite, dismnezia traumei, pesimism, insomnie, iritabilitate,dificultăți de
concentrare. Tulburarea apare imediat după evenimentul traumatic sau este întârziată (după 6
luni sau mai mult). Simptomele nu au fost prezente înainte de traumă. Dacă pacientul este expus
la situații care seamănă cu sau simbolizează trauma inițială, simptomele se agravează.

Bibliografie

Aurel Romila – Psihiatrie – Ed 2 revizuită – Asociația psihiatrilor liberi din Romania,

București, 2004