Despre cele mai importante studii și a cele mai grăitoare efecte pozitive a vitaminei C asupra organismului

Interviu cu Adrian Vornicu, expert în biolectronică și micro-nutriție

Reporter: Stăm de vorbă cu neobositul Adrian Vornicu, o mare prezenţă în mediul online cu multe persoane care te
urmăresc şi te urmează pe partea de nutriţie, alimentaţie sănătoasă, stil de viaţă sănătos. De unde atâta energie?

Adrian Vornicu: Vitamina: C!

Reporter: Am urmărit documentarul pe care l-ai tradus în urmă cu câţiva ani despre vitamina C lipozomală si mă bucur
că în drumul tău spre Cluj am găsit timp sa povestim un pic mai multe despre vitamina C, să facem un pic de lumină, să
demontăm mituri, să intrăm un pic în esenţa lucrurilor. Cu un pic de istorie, cu studii care s-au făcut, că e cea mai
studiata moleculă, vitamina.

Adrian Vornicu: Vitamină, da… În ghilimele vitamină…

Reporter: De ce în ghilimele?

Adrian Vornicu: Vitamina C în ghilimele. De ce? Pentru că aş spune că vitamina C deranjează puţin în ambele tabere. Să
spunem că, deja, un produs ca şi vitamina C sau această moleculă nu prea este de interes pe de o parte în medicină
pentru că nu mai poţi breveta aşa ceva si e prea ieftina, pe de alta parte medicina alternativă- suntem puţin prea
puritanişti, în sensul că doar “bio natural, bio natural”. Aici se face o confuzie şi vom ajunge la explicitarea aceastui pasaj,
de ce în ghilimele, la timpul potrivit.

În primul rând, vitamina C este, de fapt, o glucoză fermentată. Ce înseamnă o glucoză fermentată? Nu e nevoie de
fructe şi legume bio, neapărat, ca să faci propria vitamina C pentru că din tot regnul mamiferelor există o subspecie,
simienii, dintre care şi noi facem parte, care nu mai are posibilitatea metabolizării glucozei în vitamina C. De fapt, este
o genă inactivată, gula-y-lacton oxidas, care la noi, oamenii, este inactivată. Mai bine zis, este inactivată cu toate că la
femeile însărcinate, pe perioada sarcinii, cred că natura face un efort şi apare ceva vitamina C în plus. Dar noi nu mai
sintetizăm glucoza, pentru că dacă am sintetiza-o, vom vedea, ar fi un avantaj enorm.

Eu mi-am bătut capul cu vitamina C cam un an de zile. Aşa cum cineva se uită, nu ştiu, la tenis sau la formula 1, devine
pasionat, eu am fost pasionat de vitamina C. Am început să descopăr un element, două elemente, trei elemente şi vorba
aceea, ce este mai extraordinar ca adevărul, că atunci când îl cauţi îl găseşti? Şi am început cu vitamina C. Hai să vedem
de unde vine vitamina C?
Istoria Vitaminei C
Şi am văzut că deja la sfârşitul secolului 16, James Lind, un medic sub ordinul coroanei britanice a descoperit faptul că
lămâile pot preveni şi chiar vindeca scorbutul.

Reporter: Care era o mare problemă…

Adrian Vornicu: Era o mare problemă. În epocă marinarii plecau 3 ,4, 5 ,6 luni…Şi se îmbolnăveau…
Interesant e că din 1750 când a descoperit el acest lucru au mai trecut vreo 50 de ani până ce marina militară engleză a
introdus proviziile de lămâi pe vasele de război. De ce marina militară? Pentru că erau tot timpul în război cu marina
spaniolă…portugheză…franceza. Ei, şi au introdus-o în marina militară engleză în secret! In marina civilă engleză a intrat
vitamina C după 70 de ani. Ca să înţelegem că, de fapt, un mic supliment alimentar poate fi de un interes strategic, chiar
militar, între 2 ţări, într-o confruntare militară. A fost ţinut ascuns 70 de ani de marina civilă şi inclusiv pentru proprii
cetăţeni, pentru a nu se afla faptul că se poate vindeca scorbutul, pentru că era un atu strategic. Puteai trimite navele
tale 6 luni să meargă, să aducă din Indii provizii, să vină înapoi, fără să facă scorbut. Era un avantaj enorm.

Ei, de aici a mai trecut puţin şi s-a ajuns la medicul personal al Reginei Victoria, Sir Barlow, care a profitat de vitamina C,
a trăit 100 de ani, care a observat că la copiii, aş spune din clasele defavorizate engleze, ceea ce se considera în epocă şi,
din păcate, se consideră şi astăzi ca fiind o afecţiune, acea boală a oaselor de sticlă, osteogeneza imperfecta, cum se
numeşte astăzi, de fapt ar fi un scorbut şi momentul când unui copil care se naşte cu această aşa zis predispoziţie
genetică sau afecţiune genetică, îl strângi puţin de mână sau… apar echimoze, apar pete bleu, albastre. Şi chiar astăzi
sunt, că am văzut procese în America si în mai multe ţări, unde părinţii sunt acuzaţi de maltratarea copiilor. De fapt,
copiii sunt născuţi cu carenţe de vitamina C, scorbut.

Reporter: Deci practic scorbutul are legătură cu o deficienţă de vitamina C, de colagen, care este atât de importantă în
formarea ţesuturilor conjunctive, articulaţiilor, tegumentelor, pielii, ochiilor, unghiilor…

Adrian Vornicu: Da, vitamina C este esenţială şi când am ajuns la concluzia asta m-am întrebat de ce nu este mai
uzitată? Deja în 1923 ea, datorită premiului Nobel al lui Albert Szent-Györgyi, a fost recunoscută ca atare, a fost reuşită
sinteza ei şi aici vom vorbi puţin de vitamina C naturală, de sinteză. A fost reuşită sinteza ei, ţin minte că într-o statistică
am văzut că costul unui kilogram de vitamina C în epocă, în anii ’40, era ceva de genul 5000 de euro în banii noştri.
Astăzi, te descurci… Este sub 50 de lei 100 de grame. Şi de ce nu este folosită la adevărata ei valoare? Ei, ca, după cum
am văzut, a stârnit ea deja controverse la începutul secolului, si astăzi este destul de controversată. Pe de o parte, este
ignorată din anumite motive, prea ieftină, prea etc

Şi ceea ce, aş spune, mă priveşte mai mult, fiind în mediul acesta al medicinei alternative, pentru că din momentul din
care am început să devin activ în România în acest mediu, am încercat totuşi să menţin legătura cu medicina alternativă
la nivel internaţional. Anul trecut, la Londra, la Barcelona… Sunt prezent la fiecare congres de medicină alternativă
internaţională şi acolo sunt protocoale de utilizare a vitaminei C, sub formă orală, buvabilă, sub formă lipozomală, ceea
ce, un anumit puritanism în medicina alternativă din Romania, ne împiedică să o utilizăm la adevărata ei valoare.

Şi acum să facem distincţia: vitamina C naturală sau de biosinteză?

O moleculă este activă în organism şi este recunoscută în plenitudinea potenţialităţii ei atunci când este o moleculă
activă din punct de vedere optic, ceea ce, în chimie, se studiază la capitolul izometrie. Ce înseamnă asta? Înseamnă că
ceea ce fac fructele şi legumele, acelaşi lucru îl fac şi bacteriile pe o cultură naturală de amidon, de glucoză, de fructoză.
Cea mai utilizată dintre ele este saccharomyces cerevisiae, această bacterie, pe aceste culturi, produce, sintetizând
fructoza, glucoza, produce vitamina C. Deci nu este cu nimic deosebită de vitamina C dintr-un fruct şi o legumă. Acelaşi
lucru îl fac şi bacteriile din intestinul nostru, producând vitamine, aceleaşi bacterii.
Reporter: Chiar a fost un studiu, făcut de cercetători cred că din Australia sau Noua Zeelendă cu kiwi, când au
administrat kiwi…

Adrian Vornicu: Echivalentul unui gram de kiwi şi un gram de biosinteză

Timp de 6 luni, la tineri nefumători, iar rezultatele, concentraţia plasmatică a vitaminei C a fost identică. Şi în cazul celor
care au primit fructe, şi în cazul celor care au primit vitamina C ca supliment.

Desigur, şi ideea aici nu este de a denigra cumva fructele şi legumele bio. Sunt de o importanţă extraordinară. Dar
fructele şi legumele de astăzi nu prea mai au vitamina C… Eu am studiat bioelectronica şi dacă fac un calcul asupra unei
portocale stoarse astăzi, vă spun că sunt nivele de 20-30 de ori mai mici în acidul ascorbic. Dacă mărul este din curtea ta,
mai spun, dar portocalele nu prea cresc în România. Portocalele, kiwi, etc, fructele ce vin din expor sunt culese crude şi
coapte artificial. Apoi mai trec şi printr-un proces de ionizare, oficială, recunoscut, ca să nu se strice şi puneţi portocala
respectiva… Pui un măr de la market, pui un măr din curtea ta pe masă, al tău într-o săptămână începe, la temperatura
camerei, să prindă pete, celălalt stă ca mărul din Albă ca Zăpada, nu mai mişcă. Ideea care este? Prima problemă este că
fructele şi legumele nu prea mai conţin vitamina C pentru că sunt, după cum am spus, văduvite de resursele minerale din
sol, sunt văduvite de foarte multe lucruri.

Pe de altă parte, şi aici trebuie pus punctul pe i, de ce avem nevoie de suplimente de vitamina C?

Pentru că factorul oxidant din ziua de astăzi este de zeci de ori mai mare. Dacă aş vrea să dau un exemplu, şi era un
punct care îl pregătisem în ceea ce am intrat mai târziu, la Fukushima şi sperând ca în acest video să putem introduce,
mai apoi, imaginile cu studiile a ceea ce afirmăm, lucrătorii care sunt afectaţi, aş spune, în centrala de la Fukushima,
pentru probleme de radioactivitate, primesc 10-20 de grame de vitamina C injectabilă, pe zi. Este studiu, publicat în
Japonia, studii chiar, nu doar un studiu. Deci despre ce vorbim? Acuma eu locuiesc mai înspre Bucovina şi acum vreo 2-3
luni la ştiri a apărut un mistreţ radioactiv pe la graniţă. Ar fi interesant şi ceea ce fac eu în familia proprie, 5-10 grame de
vitamina C pe zi. De ce? Pentru că n-am să stau eu acuma cu radiometrul în mână şi cu control Geiger, să măsor
radioactivitatea. Ştiu un singur lucru: vitamina C şi magneziul sub formă de săruri sunt două elemente atât de
indispensabile încât organismul are receptori de saţietate sau semnalizatori de saţietate. Cum ai luat puţin mai mult,
tranzitul intestinal devine mult mai laxativ şi îţi dă semnalul: ai ajuns la nivelul normal.

Reporter: Deci, practic, cât…

Adrian Vornicu: Aceste două sunt excepţii. Există un control riguros al organismului, o recunoaştere perfectă.

Reporter: Pentru că vitaminele nu se stochează. Ce-i prea mult eliminăm.

Adrian Vornicu: Da, de exemplu, vorbim despre tot complexul de vitamina B din suplimentele alimentare. Acolo nimeni
nu îi cere să aibă flavonoide. Doar vitamina C îi cere să aibă flanoide, etc. etc.. De ce? Acele vitamine B sunt fabricate tot
pe acelaşi concept al sintezei. Pot să vă spun că dacă puneţi la lacto fermentat o mână de grău timp de 5 zile aveţi tot
complexul de vitamina B. Acolo cine lucrează? Aspergillus, oryzae, saccharomyces, tot bacterii. Această vitamina C de
biosinteză este făcută prin sinteză bacteriană, deci nu este o vitamină C chimică, cum se spune, pentru că o moleculă, să
spunem, nu ştiu, levamisol, este o moleculă chimică. Nu există în natură, o fac din bucăţi.
Nu, aici (vitamina C) este vorba despre o sinteză bacteriană şi aceste bacterii ştiu să fabrice aceste vitamine într-o, aş
spune, o oligo-vitaminoză, o sinergo-vitaminoză, ştiu să le fabrice foarte puse la capăt.

Dar de ce Linus Pauling, unul dintre marii cercetători care a studiat vitamina C, care a primit chiar 2 premii Nobel ( unul
dintre premiile Nobel l-a primit pentru chimie şi celălalt pentru pace studiind radioactivitatea) recomandă vitamina C?

De ce au ajuns japonezii să folosească vitamina C în radioactivitate? Pentru că Linus Pauling a lăsat scris protocolul. Linus
Pauling ştia foarte bine de ce promova vitamina C şi de ce promova, în acelaşi timp, lupta contra energiilor nucleare,
pentru că energiile nucleare sunt o bombă cu efect întârziat asupra populaţiei.

Şi, de aceea, şi-a pus pe cap 2 mari probleme şi de aceea este atât de contestat astăzi …Nu i s-a putut, aş spune,
contraargumenta la modul serios şi atunci fiul său a fost acuzat de pedofilie. Cunosc istoria foarte bine, am citit cartea.
Ce s-a întâmplat? Când au început să facă acuze foarte abjecte, ca orice părinte, a fost afectat, într-o anumită măsură, şi
detractorii, aş spune, hardcore ai vitaminei C încep să spună că Linus Pauling a murit de cancer. Da, la 93 de ani. La 93 de
ani nu îl mai poţi numi cancer. Deja acolo ştim celulele stem…

Reporter: Intervin alte…

Adrian Vornicu: Intervin altele, dar problema este ce nu se ştie: că acel cancer a fost detectat la Linus Pauling la 67 de
ani.

Reporter: A, deci l-a ţinut pe picioare 30.

Adrian Vornicu: Da, a prins etapa foarte bună până la capăt, pur şi simplu ca şi cum ar fi ignorat-o. De fapt, cancerul lui
era… a fost menţinut într-o formă foarte, foarte incipientă datorită vitaminei C. Toate aceste denigrări, la nivelul unui om
de ştiinţă, undeva lasă urme.

Reporter: (denigrarile lasa urme) La nivelul oricărui om.

Adrian Vornicu: La nivelul oricărui om. Apropo de Linus Pauling, pentru că întotdeuna când nu există argumente, cand nu
există contraargumente, începem cu ofense şi acuze şi alte lucruri.

Reporter: Să trecem în revistă, aşa, o scurtă istorie a vitaminei C, pornind de la doctorul James Lindt de care spuneai că a
introdus rezervele de citrice pe vasele de război… până la cercetătorul maghiar Albert György care a primit premiul
Nobel pentru că a descoperit formula chimică a acidului ascorbic, dovedind, că, practic, vindecă scorbutul. Şi scorbutul,
cu afecţiunile adiacente, pentru că încă un cercetător, doctorul W. Mc. Cormick, a observat că diabetul şi cancerul se
aseamănă izbitor cu faza terminală a scorbutului şi el a început să utilizeze cu succes vitamina C în afecţiunile oncologice.
Adrian Vornicu: Pentru întărirea colagenului, pentru ca metastaza să nu, să nu…

Reporter: Da şi emite chiar ipoteza ca afecţiunile oncologice ar putea fi cauzate de o deficienţă de colagen, datorită lipsei
vitaminei C.

Adrian Vornicu: Pentru că vitamina C, împreună cu lizina, fabrică colagenul. Şi de aici…

Reporter: Deci degeaba e colagen, dacă nu e vitamina C.

Adrian Vornicu: Da, dar colagenul ăsta exogen poţi să îl iei tu, cred că forma cea mai naturală ar fi ceva din acea supă de
măduvă de oase, dar vitamina C are o pluripotenţă extraordinară, pentru că ea lucrează pe toate nivelele şi am putea
lua, la rând, cam care sunt, afecţiunile în care vitamina C, într-adevăr ajuta.

Osteogeneza imperfectă
Adrian Vornicu: Începem cu ceea ce n-am terminat, cu osteogeneza imperfectă, boala oaselor de sticlă, pentru că ştiu că
există la Braşov o asociaţie naţională în acest domeniu. Este regretabil că părinţii nu sunt puşi la curent de, pe de o parte
de ceea ce Sir Barlow a spus la epoca respectivă, ca această afecţiune este o lipsă de vitamina C, printre altele. Între
timp, a mai apărut o afecţiune Barlow, care pune o confuzie totală între cei doi termeni. Cine caută referinţele găseşte,
într-adevăr, ce şi ce anume reprezintă, iar în anii ‘60-’70, vom face o mică paralelă, un doctor australian, de origine
greacă, Dr-ul Kalokerinos a retrăit aceeaşi tragedie, pentru că nu avea informaţiile necesare. În Australia, era medic la un
spital şi acolo avea foarte multe cazuri ale copiilor aborigeni, care acum erau ţinuţi în rezervaţie, nu prea mai aveau voie
să vâneze, era un trai sedentar, cam gen indienii din America de Nord care acum beau Coca-Cola şi mănâncă altceva.
Dr.Kalokerinos ce-a observat? Copiii se năşteau cu această insuficienţă de vitamina C, nici nu îi puteai mişca, se rupeau
oscioarele sub ei, plus că aveau acest aspect, albastru, pur şi simplu, cum ai spune, albastru de frig. Nu aveai ce le face,
într-o săptămână, două, se curăţau. Şi când au văzut că un an, doi, nu are ce face, că pierdeau un copil din doi, a scris o
carte extraordinară - “Every second child”= “Un copil din doi”. Kalokerinos a părăsit medicina, a părăsit spitalul, a plecat
să scrie romane, a plecat să fie aventurier, pentru că şi-a dat seama că nu poate face nimic. În aventurile lui, a dat peste
cartea lui Sir Barlow, scrisă în “1900, toamna”. Şi când a citit acea carte s-a întors repede la spital şi a rugat pe colegul lui
“Nu te supăra, mai sunt copii?” “Da, sunt, vezi că sunt 5 în camera de reanimare, nu mai au mult.” “Pot să le fac vitamina
C?” “Poţi să le faci ce vrei, pentru că, oricum, urmează…” Pentru că imediat a obţinut rezultate, cu doar 2 grame de
vitamina C, pentru copii, injectabili, in următorii 2 ani până la următorii 5 an, a avut o statistică si comparand cu statistica
unuia dintre cele mai vizate spitale din Paris, unde am locuit, stătea mai bine la rata mortalităţii Kalokerinos în spitalul
acela mic, din Australia. Avea o mortalitate mai mică ca unul din cele mai dotate spitale din Paris, datorită faptului că,
cum se năşteau, cum li se injecta vitamina C. Aia era primul lucru pe care îl primeau. Şi deja a dispărut orice boală
Barlow, afecţiune osteogeneză şi a reuşit să scadă această rată a osteogenezei, deja un avantaj enorm.

De aici ajungem la scorbut, apoi. Pentru că acele infecţii bacteriene care apar la nivelul gingiilor, ceea ce numim noi azi
parodontoză, nu este decât o etapă, ne-am oprit privirea spre o etapă a afecţiunii, unde din cauza retragerii gingiilor,
lipsei de colagen, lipsei de vitamina C, apar acele spaţii, unde într-adevăr bacteriile intră. In momentul în care o bacterie
intră începe să îşi facă propria activitate. Este ca şi cum ai vedea vulturii (bacteriile) mâncând resturile unui cadavru
animal şi spunând că ei l-au omorât. Nu l-au omorât ei (vulturul- bacteriile), l-au omorât hienele (lipsa de vitamina C care
conduce la lipsa de colagen), dar pe hiene nu le mai vezi ci vezi vulturii şi spui: ei sunt vinovaţii. N-aş extrapola acum, dar
în cazut Alzheimer-ului este la fel. Sunt două proteine: amiloid şi se dă vina pe ele pentru Alzheimer.
Reporter: Bine, dar s-au făcut şi studii pe… zeci de mii de studii s-au făcut în oncologie, neurologie, în psihiatrie se
dădeau doze de până la 10 grame, 100 de grame

Adrian Vornicu: 100 de grame ( de vitamina C), doctorul Hoffer.

Reporter: De doctor Hoffer, 100 de grame de vitamina C pacienţilor cu schizofrenie. Rezultate foarte bune: Pauling în
oncologie, în neurologie… Vitamina C in Neurologie si boli psihiatrice

Adrian Vornicu: În toate bolile psihiatrice vitamina C are un rol enorm pentru că avantajul vitaminei C este următorul:
orice alt antioxidant ai da, că, mai ales moda aceasta de acum, cu ape ionizate, cu tot, fiecare are rostul ei. Dar vitamina
C are un rost extraordinar. Ea nu interferează cu sistemul de detox al organismului. Vitamina C cedează cei 2 electroni
glutationului.

Reporter: Vitamina C cedeaza 2 electroni Glutationului.

Adrian Vornicu: Da, şi glutationul este dirijorul. Dirijorul... Ei, când îi cedează, asta este interesant, din acid ascorbic
rămâne acid dezascorbic, dehidroascorbic şi doar sub această formă, de DHA, este acceptată în creier. Creierul nu
primeşte vitamina C sub forma acid ascorbic.

Reporter: Bun, dar asta se…

Adrian Vornicu: De aceea, la schizofrenici, în momentul în care îi dai 100 de grame de vitamina C, ea este oxidată de
către glutation, îi preia acei 2 electroni, C6H8O6, în preia acei 2 electroni şi sub formă dezascorbică este acceptată de
creier. Şi creierul, în acea furtună, stresul care este creat la nivel cerebral de această afecţiune, şi este absorbit tot
(vitamina C) şi în urină nu mai rămâne nimic. În ascorbimia plasmatică, când faci un test, la o persoană care este foarte
stresată sau schizofrenică, nu se mai elimină nimic. Şi au făcut un test, un studiu, nu mai ţin minte acum exact referinţa,
o să spunem dacă vrei, ca anecdotă, pentru că nu mai am exact referinţa, au comparat .

Au făcut ceva similar ce au făcut in alt experiment între lup şi miel că am înţeles că s-au pus in 2 cuşti un lup şi aici un
miel şi mielul moare de infarct doar faptul că vede lupul lângă, fără să-l atingă lupul. Acelaşi lucru l-au făcut cu o căpriţă
(capra îşi fabrică propria vitamina C) şi punând înregistrarea cu lupul. Şi au făcut ascorbimia plasmatică în urină. E, au
văzut că în momentele normale, capra îşi sintetiza 4-6 grame de vitamina C pe zi si în situaţii de stres 20 de grame.

Eu am observat la mine. În mod normal, acum, cred că astăzi îmi servesc 3-5 grame de vitamina C. Dacă se întâmplă o
dată la 2 ani să fiu răcit, 20 de grame şi nu simt nimic. Pentru că imediat intervine toleraţia intestinală, intervine sistemul
laxativ. Când intervine acela, stop, rămâi la nivelul acesta.

Reporter: Dacă ar fi să revenim un pic la ce înseamnă absorbţia vitaminei C pentru că spuneai, la început, de vitamina C
lipozomală şi pe mine m-a uimit şi m-a încântat reusita din cazul prezentat.
Adrian Vornicu: ..şi nu este singura…pentru că sunt foarte mulţi medici, inclusiv doctor Levy, din Anglia, care a scris…care
are o lucrare extraordinară, despre vindecarea incurabilului.( Curing the Incurable)

Reporter: Pe vitamina C, deci…

Adrian Vornicu: Da. El fiind şi avocat, în acelaşi timp.

Reporter: Asta i-a servit

Adrian Vornicu: Asta îi serveşte în mod deosebit. El recomandă şi este un mare susţinător al vitaminei C lipozomale.

Vom vorbi şi despre vitamina C lipozomală pentru că ea are un rol deosebit, după cum am spus. (Vitamina C lipozomala)
O descoperire epocală, aş spune, este democratizarea vitaminei C injectabile pentru toată lumea. Până la urmă asta,
despre asta este vorba. Pentru că, în momentul în care foloseşti vitamina C injectabilă are un efect mult mai mare, dar
forma lipozomală este deja mai…

Reporter: De ce?

Adrian Vornicu: E, da, haide, dacă vrei, discutăm acum de ce. Pentru că deja… ce înseamnă un lipozom? Un lipozom
înseamnă că această formă lipozomală în care tu ai acolo acea grupare formată din fosfat şi lipide, folosind lecitina de
soia, iei aceste fosfolipide, având un capăt hidrofob şi un capăt hidrofil, au această capacitate, în momentul în care le pui
în apă, să creeze o capsulă compactă, care este opacă la interferenţele cu acidul gastric, cu bacteriile din intestin, este
opacă. Şi când spunem vitamina C lipozomală trebuie să spunem că de fapt, este o formă şi coloidală şi nanometrică.
Este foarte important nanometrică pentru că având dimensiuni între 1 şi 100 de nanometri, ea depăşeşte orice barieră
prin simplă difuzie absorbţie. Nici nu are nevoie…

Reporter: Deci se absoarbe la nivel celular.

Adrian Vornicu: La nivel celular, la nivel intestinal, pentru că este un lucru să fie absorbit şi un lucru să fie asimilat.
Absorbţia la nivelul intestinal şi apoi la nivel celular, ea având aceeaşi similitudine cu membrana celulei.

Reporter: (lipozomii) cu membrana celulară.

Adrian Vornicu: Aceeaşi, ea (vitamina C Lipozomala) nici nu are nevoie, neapărat, de un anumit canal, un anumit
receptor, este absorbită prin difuzie pasivă.

Reporter: Practic lipozomii asigură, sunt, practic, un fel de…

Adrian Vornicu: Navetă, exact. Care duc exact la ţintă vitamina C. Şi aici am putea extrapola, în cazul cancerului,
afecţiunilor degenerative, ce importanţă are faptul ca vitamina C să ajungă în acest mod? Aş spune că vitamina C sub
formă de biosinteză sau fructe şi legume este pentru menţinere, dar în momentul în care s-a creat un dezechilibru
datorită stresului tău, factorului de mediu ambiant etc., ai nevoie de vitamina C lipozomală. Ai nevoie pentru că dacă nu,
greul şi mai ales că sunt persoane care astăzi, din cauza acestor regimuri alimentare (pâină, dulciuri, lapte) au acidoză
intestinală, care nici nu le mai permite să ia, nici nu le mai permite să mănânce o lămâie, nu spun de vitamina C pură sau
de biosinteză. Nu mai pot mânca! Vitamina C lipozomală are acest avantaj enorm: o pot consuma şi acele persoane, fără
niciun disconfort.

Reporter: Sub ce formă e? Cum este structurată?

Adrian Vornicu: Ei, aicea deja aş spune că se încearcă să se danseze mai repede decât muzica. O astfel de tehnică
necesită un anumit proces pe care nu îl poţi tu imita, pentru că… când locuiam în Franţa deja cunoşteam cred că singura
formă sub care ea are o valabilitate, cei de la LivOn Labs, care am înţeles că acum au apărut şi în România.

Reporter: LivOn Labs. Ei cred că sunt primii care au folosit tehnologia lipozomală…

Adrian Vornicu: Şi încă mai sunt, mai sunt altii. Nu cunosc prea bine subiectul, dacă mai sunt şi alţii care le-au făcut,
pentru că, în momentul în care văd că cineva obţine (rezultate) şi mai ales că doctor Levy, fiind implicat în acest concept,
omul având atâtea studii şi lucrări la activ, mergi pe garanţia…

Reporter: Recomandării certe.

Adrian Vornicu: Recomandările unei autorităţi medicale. Cea de la LivOn Labs.

Şi cunoscând foarte bine pe cei care au utilizat, chiar în acel documentar, “Vitamina C vă poate salva viaţa”, au fost
acelaşi lucru, cu toate că sunt discreţi în documentar. De ce sub forma aceasta de gel? Pentru că un coloid, în sine,
înseamnă ceea ce avem în organismul nostru, majoritatea coloizilor care sunt, aş spune, de sutură, sunt coloizi sub
formă de gel. De ce gel? Pentru că dacă… pentru a forma acest coloid, în primul rând, lipidele fiind greu de amestecat cu
apa, ai nevoie de un sistem de vortex foarte puternic, ai nevoie de o maşină în stomac. Aşa ceva nu avem. Ai nevoie de o
maşină care să… printr-o rotaţie centrifugată foarte puternică să obţină un amestec relativ între aceste 2 substanţe. Şi
nu este de ajuns. Apa în care se pune vitamina C şi se amestecă cu aceste fosfolipide, la rândul ei trebuie, printr-o
tehnică specială, ultrasunete, ceea ce se foloseşte, să fie sparte acele molecule la nivel nanometric.

Reporter : Şi atunci trebuie inclus nutrientul…

Adrian Vornicu: Da şi aceste molecule fiind separate la nivel nanometric, deci un miliardim de metru, păi ele, atunci pot
trece prin orice pasaj, sunt absorbite foarte uşor.ori, că gradul de tolerabilitate sau de absorbţie…

Reporter: Este diferit.

Adrian Vornicu: Este diferit. Depinde de necesarul în momentul respectiv.

Dacă am spune doar despre vitamina C lipozomală, eu am văzut sub formă de capsule, sub formă pudră, sub formă etc.,
dar este o formă în care se încearcă eschivarea factorului termen de garanţie, în sensul că se oferă sub formă de pudră,
pe baza faptului că, pe baza ipotezei că ea se va sintetiza în stomac, ceea ce eu n-am înţeles cum. Dacă voi înţelege într-o
zi, dar nu văd cum, pentru că nu avem nici vortexuri în stomac, nu avem nici aparate cu altrasunete, nu ştiu cum…

Deci poate să fie doar soluţie coloidală, deci poate să fie sub formă…

Ea pur şi simplu se va… vor fi folosite lecitina respectivă, ca şi fosfolipidele de către organism, va fi folosită puţină
vitamina C, dar nu există aceea absorbţie şi nici asimilare la nivel celular sub formă lipozomală. Nu există. Ea va fi
asimilată…

Reporter: Sub formă de capsule sau…

Adrian Vornicu: Nu are cum. Nu are cum din ceea ce se cunoaşte la ora actuală şi, în momentul în care am o formă căreia
îi ştiu validitatea şi ştiu capacitatea de a face acest lucru, aş spune că restul care vin cu ipoteze rămâne să dovedească
aceste ipoteze.

Reporter: Acuma sunt diferenţe foarte mari şi de costuri, mă gândesc, pentru că costul de producţie, mă gândesc,
raportat la tehnologie…

Adrian Vornicu: Apăi, bineînţeles.

Reporter: Tehnologie avansată este folosită şi în cazul medicamentelor oncologice, că de acolo practic…

Adrian Vornicu: Şi cremele. Cremele de înfrumuseţare, sunt foarte multe .

Reporter: Şi primele au fost, cred că, picăturile pentru ochi sub formă lipozomală. Apoi, formularea lipozomala este
folosita in medicină, pe oncologie şi acum cei de la… primii care au folosit-o au fost cei de la LivOn Labs, mă gândesc
costurile fiind foarte mari şi de aici şi diferenţele, pentru că am văzut vitamina C lipozomală capsule la 30 de lei.

Adrian Vornicu: Hai să nu comparăm un tratament, ajungem puţin să vorbim despre cancer, un tratament pentru o
afecţiune oncologică, cu, aş spune, cu utilizarea acestui supliment în, o să fim reţinuţi, nu aş spune vindecarea, în
ajutorul terapeutic respectivului tratament pe care respectiva persoană îl va practica, la recomandarea medicului. Dar
vitamina C trebuie să fie un suport, aş spune nelipsit, în tratarea afecţiunilor oncologice, de diabet, si neurologice.
Vitamina C anti-otravire

Nu ştiu dacă am apucat noi să discutăm o dată despre doctorul francez Pierre Bastien, care a reuşit să… chiar în revista
The Lancet, în cea mai prestigioasă revistă medicală, în ’81, să publice un protocol în care omul ăla şi-a pus viaţa de 2-3
ori în pericol ca să demonstreze eficienta vitamine C in cazul intoxicatiilor. Atât de mare era, aş spune, rigiditatea în faţă,
el fiind doctor în munţii Vosges, în Franţa, veneau foarte mulţi pacienţi…

Reporter: Intoxicaţi.

Adrian Vornicu: Cu amanite phalloïde, se numeau, o ciupercă foarte otrăvitoare şi nu ştia ce să le facă. Omul a cercetat,
a luat puţin şi din bibliotecă, a mai… şi a dat peste faptul acesta, că vitamina C poate ajuta în aceste cazuri. Ei bine, n-a
făcut decât să… pacienţilor care veneau, pentru că cineva care este otrăvit cu o ciupercă este într-un stat, într-o stare
foarte critică, imediat le-a administrat vitamina C injectabilă. Ori ceea ce nimeni, azi, nu poate face că nu umbli cu
injecţie după tine şi nici nu şti să faci. Unde-i avantajul vitaminei C lipozomale? Mergi, ai acest accident, eşti undeva, ai
mâncat ceva din greşseală, dar se întâmplă şi unui, nu ştiu, poate şi unui copil la şcoală care a băut nişte lapte stricat. Nu
poţi să ştii de unde. (Vitamina C) are această capacitate ( anti-otrava) şi doctorul Bastian a demonstrat-o otrăvindu-se pe
el însuşi de 3 ori. Ultima dată a făcut-o cu televiziunea elveţiană, cu cei de la Lancet, a făcut-o în studiourile televiziunii
din Elveţia, unde a luat câteva grame, nu ştiu, 7-8 grame din această otravă, doar injectându-şi 2-3 grame de vitamina C
înainte şi un purgativ. A scăpat teafăr, n-a avut nimic. Şi atunci a fost obligat să introducă protocolul Bastian, propus de
spitalul respectiv de afecţiuni anti-otravă, centrul respectiv francez, a fost introdus în toată, în tot codex-ul aş putea
spune, farmaceutic francez, cu toate că nu ştiu în ce măsură se practică, dar vitamina C nelipsită în cazurile de otrăvire,
dar aceste otrăviri pot fi bruşte, aşa cum vorbim acum, dar ele pot fi latente. Din alimentaţia modernă de astăzi, din ceea
ce respirăm, nanoparticule şi n-am măsurat în fiecare oraş radioactivitatea, noi, de fapt, avem aşa o picătură
homeopatică de otravă zilnică. Poate nu doar homeopatic, chiar mai mult din toată această alimentaţie. E, n-ar strica să
contrabalansăm, să folosim în fiecare zi, preventiv, această vitamina C.

Reporter: Dar cum era? Era o vorbă: “An apple a day keeps the doctor away.”, acuma putem să…

Adrian Vornicu: Da, un măr pe zi tine doctorul la distanta; da, o vitamina C pe zi…

Reporter: Un plic de vitamina C pe zi poate să ţină doctorul departe.

Adrian Vornicu: Aş recomanda, aş spune şi chiar folosirea bivalentă: şi vitamina C, fructe şi legume, mai ales care are
curtea lui, să le mănânci cu cea mai mare încredere. În momentul în care le iei din comerţ, ai un dubiu. Mergi la piaţă,
dacă vezi pe cineva cu mâinile mai crăpate, cumpără de acolo nişte fructe şi legume, că eşti sigur că nu e al treilea
intermediar la ele şi…

Reporter: Eu mă uit ce are pe tarabă, să n-aibă foarte multe, că e clar că le are de la el din curte
Adrian Vornicu: Da, să le aibă de la el din curte, că n-am să-i cer certificatul de producător, dar asta este, aş spune,
varianta cea mai idilică. Concret vorbind, încă nu avem capacitatea, cere foarte mult efort şi deja, pentru o singură
persoană, am încercat eu, de 2-3 ori, să caut… să poţi calcula care sunt toţi factorii perturbanţi, câţi radicali liberi pun în
mişcare şi care ar fi necesarul. Este foarte mare. Şi nu merită acest efort de a calcula zilnic dintr-un simplu motiv:
vitamina C îţi spune cât eşti de poluat, pentru că vitamina C îţi spune acest lucru şi am văzut mame însărcinate care luau
20 de grame de vitamina C pe zi, pare o erezie, dar luau fără nici un efect laxativ. Ori efectul laxativ, pentru vitamina C şi
pentru sărurile de magneziu, precum clorura de magneziu (clorura de magneziu ar merita o zi întreagă povestit despre
ea)

Reporter: La o nouă întâlnire.

Adrian Vornicu: Sunt cele 2 excepţii ( vitamina C si clorura de magneziu), sunt cele 2 excepţii care confirmă regula.
Vitamina C este excepţia care confirmă regula pentru că nu este o vitamină, iar clorura de magneziu este cea care
sintetizează ADN-ul… Dacă ar fi să o luăm logic, nu poţi exista 3 minute fără, cam maxim 3 minute, fără aer (nu ştiu, sunt
campionii aceia, poate fac 5), în mod normal 3 minute fără aer, să spunem, se spune 3 zile fără apă, în sensul că să
mănânci doar alimente dehidratate, vei vedea că doar 3 zile duci, nu mănânci biscuiţi mai mult de 3 zile, 3 săptămâni
fără mâncare şi apoi urmează 2 lucruri foarte esenţiale: 6 luni fără vitamina C, eşti dead, crapă vasele de sânge, putem
vorbi puţin de plăcile de arterom, apoi, chestie distractivă.

Reporter: Despre cardiovasculare, bolile cardiovasculare.

Adrian Vornicu: Cardiovasculare, exact, şi ai un an fără magneziu. S-a constat în Franţa că harta sinuciderilor este exact
harta carenţelor în magneziu ale solului. Deci ai 3 minute aer, 3 zile apă, 3 săptămâni mâncare la modul global şi apoi
urmează vitamina C şi magneziu. Păi dacă astea 2 sunt cele 2 suplimente cele mai esenţiale, de asta avem nevoie.
Vitamina C şi magneziu. Şi aş spune că în discuţiile mele pe care le am, în recomandările pe care le fac aceste 2 ar trebui
să fie nelipsite şi ambele, interesant, au acest semnal intestinal. În momentul în care ai un mic surplus intervine efectul
laxativ imediat. Deci nu poţi avea supradoză. Poţi să iei vitamina D, poţi să iei vitamina E, nu ştii cât iei. Poate că atât,
poate că atât, da, dar nu ştii. Vitamina C şi clorura de magneziu sau hidroxidul de magneziu au acest parametru de
anunţ. Aşa cum doctor Pierre Bastien şi asta m-a uimit şi poate ar trebui să specificăm: am vorbit de vitamina C naturală
şi de biosinteză. La doctorul Bastien am arătat că este un aliment anti-otravă. Dintre aceste 2 noţiuni putem ajunge la
ceea ce am constatat eu însumi şi am făcut o mică anchetă. Dacă tot vorbim de vitamina C naturală, eu mă intreb:
vitamina C cum şi-o fabrică un şobolan care… şobolanul, aş spune că, din toate mamiferele, tot ce există astăzi în natură,
este animalul care este cel mai expus deşeurilor noastre? În Paris aveam…

Reporter: Deci ar trebui să fie cel mai bolnav.

Adrian Vornicu: Cel mai bolnav. Şi când colo, şobolanii ăştia nu reuşim să-i otrăvim, dar nu reuşim. Eu în Paris, să spunem
că eram colocatari. Acolo, în blocurile din Paris, şobolanul este la el acasă. De asta au făcut şi banda aia de desenate,
Ratatouille. Ei, am observat şi am făcut şi experiment in vivo cu aşa ceva. În momentul în care, totuşi, se lăsau păcăliţi şi
mâncau puţină otravă, aşa un şobolan, se clătina, nu mai mişca câteva zile vedeai clătinându-se. Ei, am pus o găleată cu
fundul tăiat pe un astfel de şobolan şi o placă de plexiglas cu o cărămidă. Acolo a zăcut câte 2-3 zile, i-am făcut câteva
fotografii şi după o săptămână, când m-am întors să văd ce mai face, colocatarul nostru era mai mic aşa, cu vreo 30%.
Ce-a făcut? Şi-a transformat lipidele în glucoză, ceea ce ştie să facă şi corpul uman, dar corpul uman nu ştie să mai facă
un lucru. Îi lipseşte..

Glucoza în vitamina C, pentru că el nu mai are ultima enzimă activă. Şi şobolanul era mai mic cu 30%, dar când i-am dat
drumul a plecat direct. Deci s-a autovindecat. Ce ar fi însemnat şi aici este o problemă metafizică, de ce omul nu-şi mai
sintetizează aşa ceva, pentru că sunt 2, 3, 5 mamifere, sunt câteva insecte. Este omul, porcul de guinea, liliacul şi cam
atât. Şarpele, am înţeles că unele specii de şerpi, câteva insecte, care nu sintetizează, dar 99% din toate mamiferele îşi
sintetizează vitamina C, ceea ce le permite să umble desculţi, să nu răcească, ursul stă foarte bine în bârlog si şobolanul…

Reporter: (Ursulul) Poate să hiberneze.

Adrian Vornicu: ( Urusl) poate să hiberneze, iar şobolanul mănâncă toate resturile. Avantajul şobolanului este că toate
aceste resturi alimentare, care conţin amidon, glucoză, o nebunie curată. Cartofi prăjiţi aruncaţi, pâine… Lui îi furnizează
de fapt, o formă de… o formă de glucoză, pe care o transformă continuu în vitamina C. De aceea cresc aşa de mari. Şi în
Anglia, în Londra, am văzut acuma un reportaj cât mai interesant, aveau o jumătate de metru! Este o nebunie curată! De
ce? Lor le prieşte de minune. Şi de aici m-a frapat din prima întrebare: de ce toţi cobaii de laborator sunt mici, albi şi din
aceeaşi specie? Când am intrat să văd despre ce este vorba… A fost aleasă o specie pentru toate experimentele din
lume, special care să aibă această enzimă inactivată, să fie similară nouă. Deci să nu sintetizeze vitamina C, pentru că
dacă ar fi făcut teste cu şobolani adevăraţi, antibioticele, otrăvurile… n-ar fi funcţionat.

Deci ce-ar însemna să avem noi vitamina C în mod continuu? Aceste otrăvuri să nu funcţioneze asupra noastră.

Reporter: Să fim sănătoşi. Spuneai, la început, despre vitamina C că este un glucozid, deci, practic, are acelaşi, foloseşte
acelaşi receptor… ca şi zahărul.

Adrian Vornicu: Dacă te uiţi la formula chimică a vitaminei C, ai C6H8O6 şi la glucoză ai H12, îţi dai seama că, de fapt,
vitamina C nu este o vitamină, este o glucoză, pentru că la vitamina A, etc ai H30C20… (Vitamina C) Având acelaşi
receptor, şi nu doar acelaşi receptor ca si glucoza, ştiind că esenţial, este combustibilul ATP-ului, etc., (glucoza) ea are şi
întâietate pe receptori. În momentul în care le iei împreună (vitamina C si alimente dulci), glucoza blochează receptorii şi
ia toate taxiurile, cum s-ar spune. Aterizează amândouă la aeroport şi glucoza ia toate taxiurile şi vitamina C mai vede
după. Deci, în momentul în care ambele circulă… A venit cu autobuzul şi ajunge mai târziu la receptori. De aceea, natura,
şi natura ne respectă şi pe membrii familiei, a pus vitamina C doar în fructe care sunt acre, din acest motiv, care au
această formă de fructoză, dar nu este o formă agresivă şi a pus doar în fructele acre ca nu cumva să se blocheze
absorbţia vitaminei C. De aceea, în natură este doar în fructele acre şi de aceea, chiar, acidul ascorbic, antiscorbutic, are
acest gust acru, pentru că aceste bacterii sintetizează de pe amidon, de pe melasă, cu aceeaşi proprietate ca vitamina C
din fructe şi legume, o sintetizează sub formă acră, cu toate că mai sunt 2 forme: este ascorbatul de calciu, ascorbatul de
magneziu, ascorbatul de sodiu, dar în afară de acidul ascorbic şi ascorbatul de sodiu, care sunt foarte compatibile,
celelalte forme, în care se caută o alcalinizare, aşa, nu ştiu, a la modă, să spunem, nu prea sunt, nu prea sunt…