Rezultatul la detoxifierea ficatului

Procedura prezentata In articolul “Detoxifierea ficatului” este cea mai puternica si eficienta pentru
curatenia efectiva a ficatului, cu care sunt familiara In cei peste 20 ani de practica medicala.
Personal, Incerc orice metoda este reputata prin eficienta, prin lipsa nocivitatii si mai ales prin
simplitate. De aceea am Inceput acesta odisee a “detoxifierii” – cu metoda prezentata, Intrucat mi-a
fost predata de terapeuti respectabili, care o facusera si ei, Inainte de a o folosi pentru pacientii lor.

Va prezint ce am “eliminat” eu pe 23 septembrie, la Echinoctiul de toamna, ca urmare a efectuarii

detoxifierii ficatului.
Din datele din literatura, am aflat despre pacienti care au facut detoxifierea de 8-10 ori, la o luna
interval, in perioada de luna In scadere.
si de fiecare data, au eliminat pietre sau resturi de colesterol. In imaginea mea puteti observa pietre
formate din saturi biliare, cu culoare verde si cenusie – sunt calculi moi, ca o plastelina, ce se
formeaza In ficat si Impiedica buna curgere a fierii prin ficat. Am numarat aproximativ 200 de astfel de
pietre, la eliminarea de la Echinoctiu, din care am recuperat o parte In recipientul transparent, pentru
fotografiere. Din cauza acestor “dopuri” de colesterol si saruri biliare (care NU SE VaD la nici o
investigatie, NU IES la nici o analiza), ficatul functioneaza prost, apar probleme de sanatate – si
persoana nu-si explica de ce.

Eu tin un regim destul de sanatos de circa 5 ani de zile, dupa 40 ani de diferite excese.
si am fost la fel de uimita sa constat blocajele ficatului meu, pe care le simteam datorita unor
simptome. Analizele mele sunt perfecte si ecografia ficatului si fierii este impecabila. Iar dupa
detoxifiere am eliminat ceea ce vedeti mai sus – un pumn de calculi de colesterol.

Puteti Incerca fara probleme aceasta procedura In linistea casei dv, la un final de saptamana.
Alte aspecte practice ale Detoxifierii hepatice (din observatie personala), ce pot fi utile si altor
persoane:

– detoxifierea este o metoda sigura, mai ales In felul In care a fost descrisa de terapeutii austrieci
(forma prezentata In articolul de pe site). Regimul alimentar din saptamana care precede detoxifierea
este foarte important, pentru a permite ficatului si fierii sa se “odihneasca” Inainte de “socul
administrarii” amestecului de ulei-grapefruit.
– postul din ziua detoxifierii FARA ULEI toata ziua este f important pentru cresterea secretiei de bila si
a presiunii intra-hepatice, astfel Incat la primirea dozei mari de ulei, sa se poata elimina cat mai multe
deseuri din ficat/fiere
– toata saptamana de post apar diferite “simptome” fizice si emotionale – stari de slabiciune, chiar
senzatie de foame, ameteli, miros neplacut al gurii si limba foarte Incarcata, dureri abdominale si
balonari – practic organismul Incepe o eliminare de toxine, pentru ca i se permite prin repausul
alimentar. Intotdeauna, la perioade de post, APAR ELIMINaRI DE TOXINE – de aceea multa lume se
simte mai rau In perioadele de post, decat atunci cand mananca normal.
– NU Va SPERIAtI! AVEtI INCREDERE IN ORGANISMUL DV!
– Beti multe lichide, apa In special, sau ceaiuri (ceaiurile hepatice si renale sunt cele mai bune) si
odihniti-va cat de mult puteti In acea perioada
– ATENtIE LA GaNDURILE CARE Va TREC PRIN MINTE IN ACEA PERIOADa!
– Apar multe ganduri de nemultumire, de frica, de frustrare si mai ales, de furie (sa nu uitam ca ficatul
este sediul furiei, maniei si frustrarii – adica a nemultumirilor nerostite, nemanifestate). Respirati adand
si lasati-le sa treaca, faceti un dus cu apa alternativ calda/rece – sau cateva exercitii de gimnastica –
si aceste ganduri se vor disipa si vor dispare (asa cum fac toate gandurile de care NU Va AGatAtI).
– NU Va PRINDEtI IN PROPRIA TELENOVELa!
– Daca faceti prima data protocolul de mai sus, veti fi un pic tensionati si speriati de ce s-ar putea
Intampla. Din cauza asta, va exista si greata, si nici nu veti elimina chiar foarte bine deseurile din ficat.
Asta am patit eu prima data, facand cu multa teama si precautie protocolul. A doua oara, a fost mult
mai simplu si am putut sa stau sa urmaresc mult mai linisita toate reactiile corpului (chiar am “simtit”
pietrele cum ieseau prin canalul coledoc al ficatului, siruri siruri – este o senzatie speciala, trebuie
traita, este greu de pus in cuvinte. Chiar am simtit momentul In care ficatul nu a mai avut putere sa
Impinga pietrele si s-a terminat procesul – desi pietre mai erau. S-a terminat bila acumulata si atat a
putut Intregul organ).
– NU APAR DURERI – indiferent cat de mari sunt pietrele eliminate (care sunt pietre moi, ce se
“muleaza” pe caile biliare). Datorita amestecului de apa cu sare amara, caile biliare sunt dilatate si
curatenia se poate face eficient – se aud zgomote si se simte miscari, ale intestinelor si cailor biliare –
chiar impresionante uneori. DAR NU SUNT DURERI – daca respectati atat dieta, cat si Intregul
protocol.
– A doua zi, dar si urmatoarele zile va exista o stare de slabiciune, ca si cum ati fi muncit intens fizic.
Ficatul dv oricum a facut-o. Asa Incat, odihniti-va, dormiti daca puteti, ascultati muzica sau cititi ceva
usor. Permiteti-i organismului sa-si revina treptat.
– Luna In scadere este importanta. Prima Detoxifiere am facut-o la luna In crestere, a doua la luna In
scadere – cantitatea de pietre eliminata a fost semnificativ mai mare a doua oara, decat prima oara.
Am vazut diferenta clara, asa Incat, va sfatuiesc, daca faceti efortul, macar sa existe un beneficiu cat
mai mare.
– Indiferent cat de sanatos mancati sau traiti, ficatul nostru a depozitat In cursul vietii mii de toxine si
le-a “Invaluit” In bila, pentru a proteja restul organismului. Toata lumea are sute sau mii de pietre mici
In ficat – contrar opinei medicinii oficiale. Nu este nevoie sa credeti ce spun. Incercati o cura de
detoxifiere si evaluati rezultatul.
– Nu toata lumea scoate “pietre” de colesterol. Persoanele mai relaxate, mai detensionate – pot avea
“cristale” de colesterol – care apar ca un nisip verzui, ce pluteste la suprafata apei, In toaleta. Este
foarte bine sa fie curatate caile biliare si de acest nisip, la fel cum este bine sa fie eliminate acele
“dopuri” de colesterol, care Impiedica ficatul sa-si desfasoare In bune conditii activitatea.

In literatura, se spune ca este optim sa elimini circa 2000 calculi mici de colesterol. Initial mi s-a parut
o exagerare, cand am citit prima oara. Dar vazand rezultatul celor doua Detoxifieri prin care am trecut
pana In prezent – Incep sa dau dreptate vechilor naturisti si observatiilor lor pertinente.
Eu personal voi continua protocolul, In fiecare luna, In perioada de luna In scadere, pana simt o
ameliorare neta a simptomelor care indica proasta functionare a ficatului (le-am enumerat In articolul
initial al Detoxifierii ficatului).
Starea de bine care apare la cateva zile dupa Detoxifiere este foarte motivanta – iar faptul ca ea nu se
mentine decat alte cateva zile Imi arata ca mai este de lucru.

Chiar daca puteti face protocolul o singura data, chiar daca vi se pare greu sa Inghititi sarea amara
sau amestecul de ulei cu grapefruit, chiar daca dieta saptamanii pare dificila – merita Intregul efort –
numai daca va ganditi ca puteti curata atat ficatul, cat si fierea, FaRa INTERVENtIE CHIRURGICALa
– doar cu propriile eforturi si putina vointa.

SaNaTATEA UNEI PERSOANE ESTE PROPRIA SA RESPONSABILITATE.

Mancarea si tratamentele naturale – reprezinta instrumente importante pentru starea noastra de bine.
In Era Informatiei – este important sa avem ficatul curat – ficatul fiind organul creatiei, imaginatiei si
intuitiei – pentru ca energia castigata ne va ajuta sa continuam propriul proces de vindecare. si sa-i
sprijinim si pe ceilalti, In moduri neinvazive si lipsite de fortaj si obligatie.

Informatia de mai sus este pentru persoanele care au nevoie de ea.

Va doresc succes In procesul asumarii responsabilitatii starii de bine!
Strategie tratament
STRATEGIE MODERNA DE TRATAMENT

Teoria dr. Tinus Smits

Materialul prezentat mai jos reprezintă o parte din volumul 7 al Colecţiei Curcubeu – intitulat „Analiza
de grup – Remedii Universale”.

Este ultimul volum din Colecţia Curcubeu, cu o copertă de culoarea violet – care încheie un periplu de
7 ani în care am aprofundat, înţeles, aplicat şi transmis mai departe noua metodă de practică a
homeopatiei – numită „Analiza de grup”, dezvoltată în special de Dr. Rajan Sankaran şi grupul său, din
India şi de Jan Scholten şi grupul său din Olanda. Dar şi de mulţi alţi homeopaţi celebrii ai lumii.

Cartea va apare pe piaţă în următoarele luni, cu informaţii foarte noi şi adaptate la energia vremurilor
în care trăim.

Dar am considerat că este foarte util să prezint, pentru colegii şi pacienţii mei, strategia dr. Tinus Smits
– pe care o consider una dintre cele mai revoluţionare viziuni homeopate ale ultimilor 30 ani.

Cu siguranţă veţi înţelege de ce, parcurgând materialul (destul de voluminos) următor. Prelucrat şi un
pic editat, acest material se va regăsi şi în carte, dar sper să vă fie util şi în forma lui „crudă” – pentru
site-ul nostru (scuze anticipat pentru greşelile de scris, pentru repetiţii şi poate mici absenţe).

Am deja mulţi pacienţi care au început terapia după strategia dr. Tinus Smits, iar pentru aceştia, în
special, am lucrat la acest material – să poată înţelege mai bine intenţiile mele şi să mă ajute în
identificarea corectă a remediilor.

SĂ PORNIM LA DRUM!

Strategia dezvoltată de dr Tinus Smits este numită „Inspire Homeopathy” (tradusă ca „homeopatia
inspirată” sau „homeopatia în spirală”).

Rădăcina cuvântului „inspire” (a inspira) provine din limba greacă, „spira” înseamnă spirală, iar
„inspiraţia” este procesul prin care intrăm în spirală către propriul nostru Centru, către Esenţa noastră,
către Sinele înalt sau nucleu Divin – sau orice alt nume dat acestei instanţe, prin creşterea forţei
centripete şi prin rezolvarea una câte una a forţelor centrifuge, care ne îndepărtează de centru:

- lipsa de încredere în propriile puteri

- lipsa de iubire (de sine)

- lipsa de încarnare
- lipsa de protecţie

- traumele vechi (senzaţia de victimă)

- vinovăţia (senzaţia de agresor) şi

- deconectarea de Sinele înalt.

„Homeopatia inspirată” poate ajuta pacientul să devină conştient de faptul că se mişcă în cercuri în
jurul centrului fiinţei sale, repetând continuu aceleaşi experienţe. Poate cataliza procesul de rezolvare
a unor probleme mai profunde şi să ajute persoana să devină mai conştientă de sine.

În acelaşi timp, „inspiraţia” se referă la inhalarea aerului, care reprezintă prima acţiune fizică a fiinţei
umane în această viaţă (copilul care iese din pântecele mamei inspiră aer). Acest lucru indică
„inspiraţia” ca fiind un act de acceptare a „incarnării” fizice, a lumii materiale şi o confirmare a faptului
că suntem gata să învăţăm prin experienţele acestei lumi.

Într-un final, inspiraţia înseamnă şi procesul de a fi inspirat de către Sinele nostru sau de Cosmos
(Univers), conectându-ne şi fiind în armonie cu Marele Întreg. De fapt, Sinele şi Cosmos-ul sunt
acelaşi lucru. Privită în acest mod, „Homeopatia inspirată” devine un instrument util pentru creşterea
spirituală.

Acest lucru necesită o atitudine specială atât din partea homeopatului, cât şi din cea a pacientului.
Sănătatea nu mai este considerată ca fiind o stare stabilă, ci mai degrabă ca una dinamică. Pierderea
echilibrului devine o invitaţie pentru rezolvarea unor probleme mai profunde şi pentru creşterea
conştientă către o înţelegere mai adâncă a scopului vieţii şi pentru obţinerea unui nivel energetic mai
înalt.

Astfel, scopul terapiei nu se limitează doar la obţinerea unei stări de sănătate stabile, ci devine
angajarea într-un proces de creştere la nivel fizic, emoţional, mintal şi spiritual.

Dr. Tinus Smits a postulat faptul că există o serie de „stări Universale” pe care el le-a denumit „nivele
Universale” – care apar în viaţa fiecărei fiinţe umane şi pe care aceasta are nevoie să le rezolve în
moduri creative, pentru a-şi menţine starea de sănătate şi pentru a-şi continua evoluţia spirituală. Sunt
lecţii pentru care fiinţa umană vine pe pământ şi pe care are nevoie să le rezolve în această încarnare.

Principalele „nivele Universale” pe care le are de rezolvat fiecare fiinţă umană sunt identice cu forţele
centrifuge care îndepărtează fiinţa de Centrul ei:

- 1) lipsa de încredere în propriile puteri

- 2) lipsa de iubire (de sine)

- 3) lipsa încarnării (sau deficienţa încarnării)

- 4) lipsa de protecţie (lipsa de „hotare”, de graniţe)

- 5) traumele vechi (starea de victimă)

- 6) vinovăţia (strarea de agresor) şi

- 7) deconectarea de Sinele înalt

Nu există o ordine anumite a acestor „straturi”, fiecare se manifestă în viaţa unei fiinţe umane diferit, în
ordine diferită, funcţie de lecţiile acesteia.

Ele sunt studiate în ordinea de mai sus pentru că aşa le-a descoperit dr. Smits şi le-a indicat, în mod
didactic, elevilor săi.

Atunci când aceste „stări Universale” sau „nivele Universale” sunt blocate, apar dezechilibre la toate
nivelele şi procesul de vindecare nu poate avansa, în ciuda remediilor bine selectate.

Sau procesul de vindecare (declanşat de remediul personal sau de constituţie al persoanei) continuă
până la un nivel – echilibrarea miasmatică – iar apoi, pacientul are nevoie să continue parcursul vieţii
în alt fel – să-şi continue dezvoltarea personală începând cu starea de sănătate. Vindecarea nu
înseamnă numai dispariţia simptomelor bolii, ci identificarea misiunii sau scopului vieţii şi aplicarea de
măsuri creatoare pentru împlinirea acestuia. Multe persoane se blochează când este vorba despre
aceste etape ale vieţii lor.

Soluţia practică pe care dr Tinus Smits a oferit-o a fost identificarea unor remedii corespunzătoare
celor 7 nivele Universale identificate în teoria lui – care se administrează atunci când sunt evidente
simptomele acestor nivele (straturi).

Dr. Smits a propus câte un remediu pentru fiecare dintre aceste nivele, iar alţi homeopaţi, precum P.
Robbins, sugerează că ar putea fi mai multe remedii pentru aceste straturi. Dr Smits a recunoscut din
timpul vieţii că Teoria sa este „incomplet dezvoltată” şi ne invită la propria descoperire.

Dr. Smits a arătat cum în afara „nivelelor Universale”, energia unui pacient este frecvent afectată de
„nivele” sau „stări” accidentale – datorate fie unor operaţii, folosirii medicamentelor (antibiotice,
cortizonice, contraceptive, anti-inflamatorii etc), vaccinărilor, tratamentelor dermatologice cu corticoizi
etc.

Din fericire, există o modalitate foarte eficientă şi uşoară pentru corectarea acestora, şi ea face parte
din protocolul CEASE – indicat de dr. Smits în tratamentul autismului şi altor afecţiuni cronice. Practic,
izopatia, acea parte din homeopatie în care o tulburare energetică este tratată cu diluţii homeopate
crescătoare din substanţa care a produs tulburarea – este baza reglării „stărilor accidentale”. Cu alte
cuvinte, dacă apar probleme după o radiografie sau radioterapie, tratamentul cu Raze X in diluţiile 30,
200, 1M sau 10M ori alte diluţii poate corecta perturbaţiile complet.
Aşadar, un pacient poate avea nevoie de:

- I. remediul constituţional (personal), când este bine identificat şi homeopatul îl recunoaşte

- II. remediul „accidental” datorat perturbărilor induse în cursul vieţii pacientului (idendificat în
anamneză) şi adminstrat sub forma Izopaticelor 30, 200, 1M şi 10M

- III. remediul „universal” identificat de prezenţa unuia dintre cele 7 nivele universale care apar prin
simptomele pacientului.

De fiecare dată, un pacient are nevoie de UN SINGUR REMEDIU – care poate fi oricare dintre cele de
mai sus (funcţie de cum se manifestă în acel moment în viaţa lui).

Înţelegând lucrurile în acest fel – pot în prezent să accept faptul că dacă un pacient merge la mai mulţi
homeopaţi, poate primi remedii diferite – pentru că în viaţa pacientului se vor manifesta simptome ale
remediului de constituţie, amestecate cu diferite simptome ale remediilor „accidentale” şi cu simptome
ale remediilor Universale de care are nevoie în acel moment al vieţii.

Aşadar, fiecare homeopat, funcţie de momentul vieţii sale, de experienţa şi energia sa, va identifica un
anumit remediu – dintre cele posibile ale pacientului.

Important pentru homoepatul deschis este să identifice remediul „cel mai la suprafaţă”, cel cu care să
înceapă strategia de tratament şi apoi să urmărească apariţia altor simptome şi trecerea spre alte
remedii, dacă şi atunci când apare.

Vom discuta pe larg despre cele 7 remedii (de fapt 9 remedii) pentru cele 7 nivele Universale, descrise
de dr. Tinus Smits, care sunt:

- 1) lipsa de încredere în propriile puteri – Carcinosinum, Cuprum, Carcinosinum cum cuprum

- 2) lipsa de iubire (de sine) – Saccharum officinalis

- 3) lipsa încarnării (sau deficienţa încarnării) – Lac maternum

- 4) lipsa de protecţie (lipsa de „hotare”, de graniţe) – Vernix caseosa

- 5) traumele vechi (starea de victimă) – Rhus toxicodendron

- 6) vinovăţia (strarea de agresor) – Anacardium orientale

- 7) deconectarea de Sinele înalt – Hydrogenium

1) Carcinosinum este remediul nivelului denumit „deficitul Ego”-ului sau lipsa de încredere în propriile
puteri.
Problema de bază la Carcinozinum – este aceeaşi cu cea a tumorii – organismul permite unei celule
„străine” să se multiplice şi să-l cucerească, distrugându-l. Membrana celulelor organismului este
slăbită şi instabilă, iar celula nu mai este în stare să-şi apere integritatea. La nivel emoţional şi mintal,
personalitatea Carcinosinum are grijă de alţii în special şi uită de propriile nevoi.

Vaccinările multiple şi intensive sunt printre cele mai importante cauze care induc această „slăbiciune”
a propriei entităţi, pentru că mesajul „energetic” al unui vaccin este: „nu eşti în stare să te aperi singur,
eu te voi proteja”. Sistemul imunitar al copilului primeşte repetat mesajul că el nu este în stare, că
trebuie să fie protejat din afară. Aşa că în timp, „se închide” şi nu mai lucrează – permiţând
organismului să fie „cotropit” de multiple influenţe exterioare.

Persoana aflată în stare tip Carcinosinum caută puterea în afara sa, pentru că se simte slab şi
vulnerabil în interior. La el, lipsa de încredere în propriile puteri se combină cu o voinţă slabă (nu este
în stare să-şi susţină punctul de vedere, cedează rapid, ca ceilalţi să se simtă bine, acceptă lucruri pe
care nu le doreşte, pentru a nu refuza).

Persoana are mereu frică de critici şi mai ales, de eşec, de aceea va căuta în permanenţă să obţină
aprobarea celorlalţi. Se va simţi nesigur printre oamenii mai buni ca el. Devine chiar critic la adresa
realizărilor altora, fiind în acelaşi timp, sensibil la critică.

De multe ori, se va refugia în lumi de fantezie şi vise, va citi ore întregi, va sta mai mult în natură, se
va juca cu animalele sau va dansa ori va asculta ori interpreta muzică. Ştirile la radio şi tv îl vor
impresiona foarte tare, pentru că are „graniţe” foarte slabe. Călătoriile sunt alte modalităţi de a scăpa
de lumea dură din jur.

Mai există o modalitate de a scăpa de senzaţia de slăbiciune şi vulnerabilitate interioară, şi anume, să

spună „nu” la orice i se cere. „Nu, nu ştiu. Nu, nu pot”. Sunt copii sau persoane timide, nesigure şi
orice experienţă negativă pe care o au le confirmă această incapacitate. Sunt foarte uşor ofensaţi,
sensibili la ceartă şi critică, foarte încăpăţânaţi şi incapabili să-şi recunoască greşelile. Le este foarte
frică să se „producă” în public şi încearcă să evite dezamăgirea eşecului.

O altă modalitate de a rezolva senzaţia de slăbiciune interioară şi lipsa de valoare interioară o

reprezintă nevoia de a controla totul. De aceea persoana devine foarte persistentă, bine organizată, îşi
plănuieşte totul şi nu lasă nimic la întâmplare. Această atitudine sugerează deja al doilea remediu
indicat pentru acest „strat” şi anume, Cuprum metallicum.

Pacienţii bolnavi de cancer au foarte frecvent concentraţii crescute de cupru în sânge, iar în orice
tumoră, concentraţia de cupru este mai mare decât în ţesuturile normale. Cuprum metallicum este cel
mai apropiat remediu de Carcinosinum, iar de multe ori la o persoană observăm atât tabloul de
Carcinosinum, cât şi cel de Cuprum. De aceea dr Smits foloseşte de multe ori remediul Carcinosinum
cum cuprum (CCC), preprat de firma Dolisos din Belgia, cu rezultate excelente la mulţi pacienţi.

Imaginea mentală la Cuprum metalicum este legată de lipsa de încredere în propriile puteri şi lupta din
toate puterile să-şi dovedească valoarea, ţinând totul sub control. Aşadar, la Cuprum există mai multă
putere şi voinţa este mai exersată, decât la Carcinosinum. Pacientul încearcă să-şi controleze viaţa la
maxim, cu orice preţ şi să demonstreze că este în stare. Astfel, va deveni inflexibil, va respecta cu
stricteţe regulile, precaut, tipicar, încăpăţânat, ambiţios, perseverent, uneori chiar dictatorial, foarte
muncitor, obsedat de planificare, bine organizat şi cu succes în viaţa materială şi socială. Această
persoană trăieşte în mod constant într-o stare intensă de stres, ceea ce-i provoacă epuizare mentală
şi fizică, precum şi suprasolicitare mentală. Datorită controlului intens, nu este în stare nici să-şi
elibereze sau manifeste emoţiile. La nivel fizic, se vor regăsi diferite tensiuni şi crampe: migrene,
epilepsie, astmă, hipertensiune, angină pectorală, tensiune la nivelul cefei şi umerilor şi crampe
musculare.

În continuare, vă prezentăm rezumate din tablourile de Carcinosinum, Cuprum metallicum şi

Carcinosinum cum cuprum, aşa cum sunt ele prezentate cu generozitate în toate materialele oferite de
dr. Tinus Smits – atât pe site-ul acestuia, cât şi prin cărţile şi notele de curs apărute.

CARCINOSINUM

- lipsa încredere

- conectarea cu forţa interioară

- cancerul, o înţelegere profundă

Carcinosinum-ul folosit de dr Tinus Smits este făcut din cel puţin 15 tumori diferite. Homeopaţii care au
utilizat Carcinosinum în unele ţări nu au obţinut, nici după un tratament îndelungat, rezultate
satisfăcătoare, adică trecerea la un nivel mai profund, de obicei, la Saccharum officinale. Explicaţia
constă în faptul că, în unele ţări remediul este preparat doar dintr-o tumoră. De aceea, pe lângă
aplicarea remediului, este importantă cunoaşterea structurii acestuia, pentru obţinerea rezultatelor.

Sunt unele indicii de bază care ne-ar face să ne gândim la Carcinosinum. Dorinţele şi aversiunile sunt
deseori importante pentru mentalul unui Carcinosinum. Dar dacă înţelegem esenţa remediului, vedem
că ele nu sunt indicaţii stabile pentru a prescrie Carcinosinum. Doar dorinţa de ciocolată este un
simptom valoros pentru Carcinosinum Esenţa la Carcinosinum: Un ego slab si mecanismele lui de
compensare

Carcinosinum este făcut din celule tumorale, aşa că trebuie să înţelegem ce i se întamplă unui pacient
bolnav de cancer: celulele tumorale îi invadeaza corpul fără ca organismul pacientului să activeze
celulele de apărare. Tumora este ca o entitate străina ce-l distruge, fără a-i respecta măcar structura
(vase de sânge, muşchi etc). E ca şi cum hotarele unei ţări sunt încălcate de un soldat străin, iar
armata nu intervine. Şi atunci soldatul îşi cheama prietenii şi fără a întâmpina nici o rezistenţă, ei
invadează şi distrug ţara şi se tot extind, ocupând noi teritorii(metastazele) şi devenind tot mai
puternici. Unica posibilitate de a se mai apăra mai rămâne chemarea ajutoarelor şi utilizarea “armelor
grele” (chirurgia, radiaţiile şi chimioterapia). Dar lupta grea extenuează ţara şi rezultatul final e destul
de incert.

La nivel celular se întâmplă acelaşi lucru: membrana celulară e instabilă şi slabă şi celula ingerează
toxine, incapabilă să-şi apere integritatea. Aceste toxine ingerate îi dereglează funcţionarea normală,
creeând anarhie şi îndepărtându-l de propria esenţă. Dar întregul proces a demarat cu mult mai
devreme la nivel emoţional şi mental.

Atunci când persoana ia Carcinosinum încrederea lui în sine creşte, el începe să fie mai atent la
nevoile proprii şi să se apere mai bine. Îşi întăreşte hotarele şi începe să realizeze ce e “al lui, propriu”
şi ce e “străin”, nemaipermiţând energiei negative din exterior să-i pătrundă în interior. Are mai multă
grijă de el, fiind atent la dorinţele şi nevoile proprii. Începe un proces de curăţare la toate nivelurile,
relaţiile ce-l intoxicau sunt rupte sau modificate, sentimentul de a fi cineva ce merită respect şi
dragoste înfloreşte treptat şi o gripă sau o infecţie cu febră mare pentru prima dată în 20 de ani curăţa
otrava din corpul său. Toate acestea înseamnă că reactivitatea este în creştere.

DEZVOLTAREA TABLOULUI DE CARCINISINUM DE LA ESENŢA

Pacientul Carcinosinum are o foarte proastă părere despre sine şi o fundamentală lipsă de încredere
în sine combinate cu o proastă apărare. O modalitate de supraveţuire este adaptarea şi evitarea criticii
cât mai mult posibil.

SINTEZE :

1. ESENŢA : dorinţa de încredere în sine cu slabă putere de apărare : circumstanţe de apariţie:

grosolănia celor din jur, sensibilitate la grosolănii, în general, dominarea pentru o perioadă lungă
(relaţii familiale dominatoare, dictatoriale), control parental excesiv, educaţie severă, absenţa tatălui,
responsabilităţi prea mari prea devreme, un efort prea mare de a-i face pe plac părintelui, în special
tatălui (de la care aşteaptă confirmarea valorii de sine), lipsa aprobarii sau dezaprobare constantă,
discreditarea încrederii în sine, aşteptări prea mari din partea părinţilor, lipsa posibilităţilor de a-şi
realiza abilităţile, de a-şi face o carieră, fiind obligat să facă lucruri împotriva voinţei sale, tristeţe sau
nefericire de durată, frici prelungite, supresii mentale, emoţionale sau fizice, anticipare, vaccinare.
2. ASPECTUL FIZIC: sclere albăstrui, pete “cafe-au-lait” (maronii), mulţi negi, mai ales pe spate,
clipire frecventa a pleoapelor, negi pe tălpi sau palme, pacienţi a căror viaţă a fost o lungă şi grea
bătălie.

3. ISTORIC FAMILIAL DE CANCER

4. MECANISME SLABE DE APĂRARE LA NIVEL MENTAL, EMOŢIONAL SAU FIZIC

5. LIPSA REACTIVITĂŢII : NU FACE FEBRĂ de multă vreme

6. Bolile copilăriei apar mai târziu in viaţa de adult, şi sunt deseori foarte severe, absenţa, sau invers,
apariţia de mai multe ori în viaţă a bolilor copilăriei, tendinţa de a avea o boală inflamatorie foarte
devreme (tuse convulsivă sau pneumonie), repetate supresii ale bolilor inflamatorii în copilărie.

7. LIPSA ÎNCREDERII ÎN SINE , frica de eşec, frica de a greşi, sensibilitate la reprimarea timidităţii.

8. SENSIBIL LA CRITICI, vede mereu partea negativă a lucrurilor

9. METICULOS in munca sa, NEGLIJENT în rest, dorinţa de a SOSI LA TIMP la o întâlnire, frica de a
face greşeli, tendinţa de a se adapta la cerinţele altor oameni pentru a le obţine aprobarea, frica de a fi
criticat

10. UN EXCESIV SIMŢ AL DATORIEI, simţindu-se responsabil pentru tot

11. WORKAHOLIC ; se simte vinovat dacă se odihneşte când nu a terminat treaba, chiar şi atunci
când stă are senzaţia că trebuie să facă ceva : citind, croşetând etc

12. NEPUTINŢA DE A REFUZA CEVA, DOREŞTE MEREU SĂ FIE PE PLACUL TUTUROR, se simte
vinovat dacă refuză pe cineva, ocupat cu problemele altora, dar neavând timp de ale lui, permite altora
să-i depăşească limitele

13. ANTICIPAREA, anxietatea anticipării unui angajament, anxietate când oamenii întârzie, anxietăţi
despre ceilalţi

14. PREOCUPAT DE CEILALŢI, anxietate despre alţii,

15. FRICĂ DE CANCER, teamă în mulţime, în locuri înguste, la înălţime, teamă de păianjeni, şoareci,
şerpi, de a pica la examen, de faliment, furtuni

16. LUCRURILE ORIBILE îl afectează profund, nu poate vedea o crimă, suferinţă, cruzime, intervenţii
chirurgicale. etc la TV

17. Sensibil la MUZICĂ, plânge la muzică

18. Iubeşte să DANSEZE, are un remarcabil simţ al ritmului

19. Dorinţa de a CITI sau DISLEXIE sau imposibilitatea de a citi din cauza dificultăţii de a se concentra
sau epuizării mentale, dificultatea de a se concenta în timpul unei discuţii

20. Dorinţa de a CĂLĂTORI, GREAŢĂ MERGÂND într-un automobil

21. IUBEŞTE NATURA, MAREA, ANIMALELE, FURTUNILE, fulgerele

22. INSOMNIE, dificultatea de a adormi, idei multe, necesită câteva ore să adoarmă, se trezeşte la 4
dimineaţa, somn scurt ameliorează, insomnie o mare parte a nopţii, somn neodihnitor, insomnie după
4 dimineaţa

23. EPUIZARE, suprasolicitare, prea multă presiune

24. STAGNARE, confuzia minţii, dificultăţi de concentrare la învăţare, citire, memorie slabă.

25. Încăpăţânare

26. Roade unghiile

27. ACUZELE FIZICE PRINCIPALE: febră mare, corize cronice care durează mult, amigdalite şi
sinuzite cronice, MONONUCLEOZĂ infecţioasă, acnee; fibroame, chisturi ovariene, sterilitate; negi pe
palme şi tălpi; acnee şi pustule pe spate; acnee severă; molluscum contagiosum

28. AGG. ÎNAINTE DE MENSTRĂ: agresivitate, tristeţe, iritabilitate, activitate, inflamarea

mameloanelor, mameloane dureroase

29.AMEL.: somn de scurtă durată, ocupaţia

30. DORINŢE: CIOCOLATĂ

COPIII CARCINOSINUM

1.ESENŢA: DORINŢA DE A AVEA ÎNCREDERE ÎN SINE CU APĂRARE SLABĂ, frica de eşec

2. ASPECTUL: ticuri, grimase, clipire frecventă pleoape, îşi rod unghiile, timiditate

3. CAUZE: vaccinări, prea multă responsabilitate, educaţie severă, control parental excesiv

4. LIPSA REACTIVITĂŢII, lipsa febrei, bolile copilăriei apar mai târziu, deseori manifestându-se sever,
bolile obişnuite ale copiilor absente sau supresate

5. Tendinţa la boli INFLAMATORII severe, deseori tuse convulsivă sau pneumonie în frageda copilărie

6. Tendinţa de a fi un copil model, adaptându-se cerinţelor părinteşti pentru a le obţine iubirea şi

aprobarea.

7. PRECOCITATE din cauza responsabilităţilor prea mari

8. ŢAP ISPĂŞITOR, e necăjit de ceilalţi copii deoarece ei îi simt apărarea slabă

9. Sensibil la MUSTRĂRI (plânge la cea mai mică ceartă sau ridicare a tonului)

10. Dorinţa de a citi

11. Iubeşte ANIMALELE, iubeşte natura

12. ÎNCĂPĂŢÂNARE, nesupunere, împotrivire la controlul parental, intoleranţi la CONTRAZICERE

13. INSOMNIA copilului

14. Frică de păianjeni, furtuni

15. Furie cu tendinţa de a distruge lucruri

16. Răceli frecvente

17. MONONUCLEOZĂ infecţioasă

18. Îsi rod unghiile

CARCINOSINUM CUM CUPRUM

Este o mixtură din Carcinosinum 5CH şi Cuprum metalicum 5CH — ideea de a face un remediu din
ambele a apărut când dr. Tinus Smits a observat mulţi pacienţi Carcinosinum cu o foarte clară parte
de Cuprum în ei.

Simptome comune Carcinosinum şi Cuprum metalicum

SINTEZE:

Esenţa: DORINŢA DE INCREDERE ÎN SINE, frica de eşec

Istoric familial:cancer sau boli cardiace

INCĂPĂŢÂNARE

- Carc.: deoarece se simte atât de nesigur

- Cuprum: deoarece admiţând că greşeşte, îşi discreditează scopul vieţii: de a dovedi că este valoros;
simte că trebuie să fie puternic şi sigur în această privinţă şi niciodată să nu renunţe

METICULOS în munca sa, NEGLIJENT în totul exceptând ce face în prezent, cu dorinţa de a

AJUNGE LA TIMP la o întâlnire, frica de a face greşeli, frica de a fi criticat

- Carc.: este meticulos şi atent la detalii, de multe ori doar în munca sa pentru a evita criticile
- Cuprum: devine iritabil sau nervos când alţii întârzie deoarece asta îi distruge planurile şi el vrea ca
toţi să-i urmeze regulile, altfel capacitatea lui de a controla orice situaţie e discreditată. E mai uşor
pentru el să facă greşeli dacă asta nu-i periclitează scopul final.

Simţ puternic al RESPONSABILITĂŢII, conştient de datoria sa

WORKAHOLIC („mania muncii”); mereu ocupat, ameliorare prin ocupaţie

- Carc.: senzaţie de vinovăţie când işi ia o pauză fără a termina treaba; chiar şi atunci când stă are
sezaţia că trebuie să facă ceva: să citească, să croşeteze, să tricoteze etc.

- Cuprum: este workaholic („bolnav de muncă”) deoarece trebuie să aibă performanţe în viaţă; el
trebuie să-şi termine treaba, deoarece aşa a planificat pentru acea zi; are mari aşteptări de la sine.

SE OFENSEAZĂ UŞOR, vede în toate partea negativă

- Carc.: deoarece vrea să-şi ascundă incertitudinea

- Cuprum.: deoarece nu suportă contradicţia, nu vrea să se simtă slab din cauza criticilor

ANTICIPARE, anxietate de anticipare la un angajament

- Carc.: îi este frică de eşec, se simte nesigur; anxietate când oamenii întârzie, din cauza dependenţei
emoţionale, anxietate în privinţa altora

- Cuprum.: are anticipări deoarece nu poate controla situaţia, mai ales în situaţii noi, necunoscut; va
încerca să se informeze pe cât e posibil şi va încerca să organizeze totul dinainte.

EPUIZARE

- Carc.: din cauza unei suprasolicitări şi de prea multă presiune; încearcă disperat să facă faţă
aşteptărilor celorlalţi şi celor impuse de el pentru sine.

- Cuprum:: deoarece el are doar un scop în viaţă: să dovedească că poate şi din această cauză se
relaxează greu şi lucrează cât două sau trei persoane la un loc; atunci când e obosit este de-a dreptul
istovit.

Specific CARCINOSINUM:

1. SLABE MECANISME DE APĂRARE pe plan mental, emoţional şi fizic

2. LIPSĂ REACTIVITATE; nu face febră de mult timp

3. INCAPACITATEA DE A REFUZA CEVA; DOREŞTE MEREU SĂ FACĂ PE PLACUL CUIVA;

sentimentul de vinovăţie când refuză pe cineva sau ceva; ocupat cu problemele altora; dar complet
inconşient de ale sale; permite celorlalţi să-i depăşească limitele
4. PREOCUPAT DE CEILALŢI; anxietate pentru alţii

5. FRICĂ DE CANCER; teamă în mulţime; în spaţii înguste; la înălţime; păianjeni,

şoareci, şerpi, eşec la examen; faliment, furtuni

6. LUCRURILE ORIBILE îl afectează profund; nu suportă să vadă crime, suferinţe, cruzime etc la TV

7. Sensibil la MUZICĂ, plânge la muzică

8. Iubeşte să DANSEZE; un remarcabil simţ al ritmului

9. Dorinţa de a CITI sau DISLEXIA sau imposibilitatea de a citi din cauza dificultăţii de a se concentra
sau a epuizării mentale; dificultatea de a se concentra la o discuţie

10. Dorinţa de a CĂLĂTORI

11. IUBEŞTE NATURA; MAREA; IUBEŞTE ANIMALELE; IUBEŞTE FURTUNILE; iubeşte fulgerele

12. INSOMNIE, dificultatea de a adormi, idei prea multe; se trezeşte la 4 dimineaţa; insomnie o mare
parte a nopţii, somn neodihnitor, insomnie după 4 dimineaţa, ameliorat de un scurt somn ziua.

13. EPUIZARE: când e suprasolicitat sau a muncit prea mult, prea multă presiune

14. ACUZELE FIZICE PRINCIPALE: febră mare, corize cronice care durează mult, amigdalite şi
sinuzite cronice, MONONUCLEOZĂ infecţioasă, acnee; fibroame, chisturi ovariene, sterilitate; negi pe
palme şi tălpi; acnee şi pustule pe spate; acnee severă; molluscum contagiosum

15. AGG. ÎNAINTE DE MENSTRĂ: agresivitate, tristeţe, iritabilitate, activitate, inflamarea

mameloanelor, mameloane dureroase

16. AMEL.: somn de scurtă durată, ocupaţia

Specific CUPRUM :

1. RIGIDITATE mentală; RIGIDITATE fizică; VOINŢĂ PUTERNICĂ

2. Foarte organizat; planifică totul; vrea să aibă o „privire de ansamblu” în orice situaţie; vrea să aibă
totul sub control

3. CRAMPE sau TENSIUNE la nivel mental, emoţional şi fizic; RIGIDITATE mentală, RIGIDITATE
fizică; lipsă flexibilitate

4. Tensiuni fizice: convulsii, migrene, astm, angină pectorală, hipertensiune, colon spastic, crampe şi
încordări musculare, tremurat, spasme, boala Raynaud, extremităţi reci

5. AMBIŢIOS: va fi CEL MAI BUN

6. Respectă mereu REGULILE; furios cînd alţii nu o fac

7. Foarte sensibil la NEDREPTATE

8. PRECAUT

9. SERIOS; INTROVERTIT; sentimente supresate

10. FANATISM, nu renunţă niciodată

11. Îi place EXERCIŢIUL FIZIC INTENS ce necesită rezistenţă: alergat, înot, ciclism; vrea să învingă
şi merge până la limită; se simte mult mai bine după exerciţiu fizic intens

12. MUNCEŞTE DIN GREU, foarte activ, niciodată nu are timp pentru odihnă sau relaxare; are multe
activităţi, foarte organizat; cei din jur cred cu greu că o singură persoană poate face atâtea; munceşte
atât de mult încât nu simte oboseala; planifică întraga zi; dorinţă puternică de a termina ce a început;
PERSEVERENŢĂ, nu renunţă niciodată

13. DUR cu ceilalţi şi cu sine

14. Dorinţa de a fi INDEPENDENT, refractar la a cere ajutor; DICTATORIAL

15. PICIOARE RECI, reci ca gheaţa; maini şi degete reci(Sindrom RAYNAUD)

16. AGG.: surmenaj mental sau fizic; atingere, înainte de menstră; supresie, supresia transpiraţiei
picioarelor

17. AMEL.: ocupaţia; băuturi reci (tuse, greaţă, vărsături, sughiţ şi spasme); dacă transpiră

CUPRUM METALLICUM

Tabloul mental este puţin cunoscut. Intr-un anume fel esenţa acestui remediu seamăna cu
Carcinosinum, dar modul în care pacientul Cuprum tratează problemele lui fundamentale este diferit
de Carcinosinum pur.

SINTEZE:

1.ESENŢA: Caută să-şi crească încrederea în sine cu dorinţa puternică de a demonstra că are
valoare, încercând să ţină totul sub control

2. CAUZALITATE/REACTIVARE: lipsa aprobării sau dezaprobarea constantă, discreditarea încrederii

în sine, aşteptări prea mari de la părinţi, lipsa oportunităţii de a-şi realiza abilităţile, de a-şi face o
carieră, PREA MULT STRES ce cauzează EPUIZARE mentală sau fizică, SURMENAJ al minţii,
insomnia, PREA MULT CONTROL supresând emoţiile, ERUPŢII SUPRESATE (tratamente cu
unguente)
3. FIZIC: sclere albăstrui, edem periocular, ochi exoftalmici intr-un anume fel, cercuri albastre în jurul
ochilor

4. CRAMPE sau TENSIUNE la nivel mental, emoţional sau fizic: convulsii, migrene, astm, angină
pectorală, hipertensiune, colon spastic, crampe şi încordări musculare, tremurat, spasme, boala
Raynaud, extremităţi reci

5. Teama de a PIERDE CONTROLUL, frica de boală, frica de cădere, frica de boală cardiacă, frica de
întuneric, frica de apă.

6. FRICA DE MOARTE IMINENTĂ, frica de a nu muri în orice clipă, presentimentul morţii, diluzie cum
că va muri, anxietate atunci când e singur.

7. Frica de a avea un ACCIDENT, mergând cu maşina

8. ANXIETATE IN PRIVINŢA VIITORULUI

9. ANXIETATE IPOHONDRĂ, anxietate după o spaimă, anxietate pentru alţii, în special pentru
membrii familiei

10. RIGIDITATE mentală, RIGIDITATE fizică

11. Respectă mereu REGULILE; furios cînd alţii nu o fac

12. Foarte sensibil la NEDREPTATE

13. PRECAUT

14. ANTICIPARE

15. OCUPAŢIA amel.; exerciţiul fizic ameliorează, mereu ocupat, doreşte să-şi termine treaba

16. SERIOS, foarte INTROVERTIT, EMOŢII SUPRESATE (nu-şi manifestă emoţiile)

17. Un puternic sentiment al RESPONSABILITĂŢII, conştient de datoria sa

18. MINUŢIOS in munca sa, conştiincios, frică de FALIMENT, trebuie să-şi dovedească sie însuşi;
doreşte să AJUNGĂ LA TIMPUL FIXAT

19. FANATISM, niciodată nu renunţă

20. AMBIŢIOS, va fi CEL MAI BUN; încearcă să dovedească cum că el poate rezolva problema, că el
nu e un angajat oarecare şi că nu este prost (cum cred ceilalţi) etc

21. MUNCEŞTE DIN GREU, foarte activ, niciodată nu are timp să se odihnească sau să se relaxeze;
are multe activităţi, foarte organizat, cei din jur cred cu greu că o singură persoană poate face atâtea;
munceşte atât de mult încât nu simte oboseala; planifică întraga zi; dorinţă puternică de a termina ce a
început; PERSEVERENŢĂ, nu renunţă niciodată

22. DUR cu sine şi cu ceilalţi

23. Doreşte să fie INDEPENDENT, refractar la a cere ajutor; DICTATORIAL, vobeşte cu autoritate;
diluzia că e o persoană cu rang

24. PROSTRAŢIA MINŢII, EPUIZARE mentală şi fizică;” SFÂRŞIT”, MOLEŞEALĂ

25. SE OFENSEAZĂ UŞOR

26. PICIOARE RECI , rece ca GHEAŢA, mâini reci, degete reci (RAYNAUD)

27. AGG.: surmenaj mental sau fizic, atingere, înainte de menstră, supresie, transpiraţia picioarelor
supresată (cu diferite loţiuni)

28. AMEL.: ocupaţia, băuturi reci, tuse, greaţă, vomă, sughiţ, spasme, transpiraţie

COPIII CUPRUM

1. TENSIUNE fizică şi psihică enormă, PUMNI STRÂNŞI

2. Frică de STRĂINI, in timpul dentiţiei, TIMIDITATE, frică de străinii ce se apropie

3. Aversiunea de a fi ATINS, aversiunea de a fi mângâiat, frică, copilul nu suportă ca cineva să se

apropie de el, nu suportă să fie privit, niciodată nu se uită în ochii mamei, întoarce privirea sau faţa
atunci când te uiţi la el

4.Aversiune faţă de SCHIMBARE, lucrurile NOI îl fac anxios

5. DICTATORIAL.

6. Se poate ameliora când e DUS ÎN BRAŢE sau plimbat cu maşina

7. Râde nervos, râde maliţios

8. MALIŢIOS, ciupeşte sau zgârâie faţa mamei, a tatălui sau a altor copii

9. Dorinţa de a MUŞCA; muşcă paharul când i se dă să bea, muşcă alţi copii

10. Copii IRITABILI

11. DISTRUCTIVI

12. Nu doresc să se JOACE

13. TERORI NOCTURNE, se trezeşte noaptea ţipând şi plângând, dar nu vrea să fie atins sau
consolat
14. DIFICULTĂŢI DE ALIMENTAŢIE

15. Episoade de OPRIRE A RESPIRAŢIEI

16. CONVULSII: în timpul dentiţiei; când nu apare erupţia, din cauza emoţiilor excesive, la eşec, după
ce e pedepsit

17. TUSE CONVULSIVĂ: copilul înţepeneşte, se opreşte respiraţia, tresare spasmodic; după un timp
conştiinţa revine; anxietate înaintea unei crize de tuse convulsivă

18. TUSE SUFOCANTĂ, noaptea, copilul înţepeneşte şi devine albastru la faţă; copilul tuşeşte în crize
şi în timpul crizei pare a fi mort

19. Laringită striduloasă; atacuri violente fără tuse; astm după erupţii supresate

2) Saccharum officinalis – este remediul pentru cel de-a doilea strat descris de dr. Tinus Smits, „stratul
lipsei iubirii de sine”.

Saccharum-ul este un remediu homeopatic obţinut din sucul proaspăt de trestie de zahăr.

Esenţa acestui remediu este: lipsa iubirii de sine, frica de a nu merita iubirea mamei şi teama de a nu
fi abandonat de către ea.

Frica de abandon nu este întotdeauna exprimată în copii şi adulţii care au nevoie de remediu, dar în
timpul tratamentului poate apare pentru o perioadă, ca apoi să se diminueze şi să dispară treptat.

Senzaţia că nu suntem demni (că nu merităm) iubirea părinţilor noştri, în special pe cea a mamei, este
o senzaţie cu rădăcini adânci în fiecare dintre noi, care are nevoie să se diminue treptat.

Sursa acestei frici este LIPSA IUBIRII DE SINE. Iar acest lucru se produce întrucât ni se pare (suntem
iluzionaţi) că am fost deconectaţi de Sursa Iubirii interioare. Nu există nici o vinovăţie sau greşeală –
este doar o parte a experienţei noastre umane în această lume materială. Avem nevoie să trăim în
această iluzie a deconectării de Sursă, pentru a experimenta în mod direct „neiubirea”. În acest mod,
devenim conştienţi de opusul ei, şi anume Iubirea universală sau necondiţionată.

Saccharum officinalis îl poate întoarce pe om din această diluzie a lipsei iubirii, sprijinindu-i experienţa
de a fi o parte din Iubirea Universală.

Nu există Iubire fără Iubirea de Sine.

Lipsa Iubirii de Sine reprezintă o negare a Sufletului nostru, a Esenţei noastre, a apartenenţei noastre
la Univers, o negare a Sursei şi a conştienţei faptului că toţi suntem o parte din experienţa divină.
Frica de a fi abandonat este conectată, la copil, de relaţia cu mama lui, pentru că un copil îşi
experimentează mama drept fiind sursa de iubire, de căldură şi afecţiune, care îi satisface nevoile de
hrană şi siguranţă.

Hipoglicemia – este o problemă legată de mecanismului zaharurilor în organism şi are simptome

precum: apetit crescut, imediat după masă, poftă de mâncare constantă, niciodată satisfăcută;
insomnie, ameliorată mâncând; tendinţa de a mânca (ronţăi) frecvent între mese; dorinţa irezistibilă
pentru dulciuri; nevoia de a mânca dimineaţa, după trezire, pentru că apare o stare de slăbiciune sau
chiar leşin; stări de tremurat, însoţind senzaţia de foame. Iritabilitate din cauza stării de foame, mai
ales la trezire, dimineaţa.

Cauza materială a hipoglicemiei, atât de întâlnită în ultimul timp la pacienţi, este consumul exagerat de
dulciuri concentrate, în special zahăr rafinat şi produse care conţin zahăr. Alte cauze materiale ar fi
consumul de cafea, alcool şi fumatul. Cofeina din cafea, cola, ceai, ciocolată şi cacao stimulează
glandele suprarenale să elibereze adrenalină, care la rândul său stimuelază eliberearea de zahăr
(glucoză) din ficat în sânge. Circa 70% dintre consumatorii de alcool suferă de hipoglicemie. De
asemenea, nivelul glicemiei la fumători este crescut după fumatul unei ţigări. Dar există şi cauze
emoţionale puternice, precum lipsa de afecţiune sau inabilitatea de a face faţă afecţiunii (iubirii).

Hipoglicemia influenţează puternic comportamentul social al oamenilor şi stare lor de bine emoţională.
La copii, datorită metabolismului instabil al zaharurilor apar crize violente de furie, cu lovituri,
vandalism, agresivitate şi nemulţumire. Cercetătorii au descoperit faptul că în general,
comportamentul delicvenţilor juvenilor se ameliora notabil când erau puşi pe o dietă fără zahăr.

Pentru a prescrie Saccharum officinalis şi să avem succese în terapie, este important să înţelegem
mecanismele de compensare pe care fiinţa umană le foloseşte frecvent, când se confruntă cu lipsa
iubirii de sine.

Majoritatea persoanelor au două opţiuni:

1) Încearcă să compenseze lipsa de afecţiune prin orice mijloace

2) Refuză orice formă de afecţiune

De aceea remediul Saccharum va avea multe simptome opuse, precum apetit insatiabil (cu situaţia
extremă, bulimia) sau lipsa apetitului şi refuzul mâncării (incluzând anorexia). Sau sete pentru cantităţi
mare de apă, ori lipsa completă a setei.

Modalitatea cea mai obişnuită de a compensa lipsa iubirii este consumul de dulciuri. De aceea vom
găsi la mulţi pacienţi care au nevoie de Saccharum – simptome legate de dorinţe şi aversiuni
alimentare, de apetit şi hrană. Cel mai frecvent simptom este dorinţa crescută pentru dulciuri, în
special ciocolată, patiserii şi prăjituri.

La copii, vedem şi mai clar mecanismele de compensare: nevoia de mângâiere (se duc mereu peste
adulţi, pentru a o primi), suptul exagerat al degetului sau rosul unghiilor (transformată la adulţi în
nevoia incontrolabilă de a fuma), punerea a orice lucru în gură şi atingerea oricărui lucru. Este uimitor
cum mulţi dintre copii care şi-au supt degetul în copilărie devin fumători. Mulţi adulţi fumează şi pentru
a-şi controla greutatea corporală, pentru că au aflat că orice încercare de oprire a fumatului înseamnă
mâncare mai multă, în special mai multe dulciuri.

Un alt mecanism frecvent de compensare a lipsei iubirii este locvacitatea, prin care aceste persoane
solicită (în mod inconştient) atenţia celor din jur.

Copii au şi alte posibilităţi de a solicita atenţia celor din jur: să facă pozne, sau să ceară iar şi iar ceva
ori să facă lucruri interzise, să-şi întrerupă permanent părinţii atunci când vorbesc cu cineva, sau să fie
geloşi pe un frate ori o soră. Un copil poate folosi orice mijloc atunci când are nevoie de atenţie: să fie
agitat, să ţipe, să se lupte, să urle, să se îmbolnăvească sau să se accidenteze.

La adulţi, aceste mecanisme pot persista sau se pot transforma în variante mai „mature”, precum o
nevoie exagerată de a poseda obiecte sau de a obţine lucruri noi, fără ca ceea ce obţin să le aducă
satisfacţia căutată. Lipsa iubirii de sine se poate manifesta şi prin inabilitatea de a avea o relaţie de
durată cu cineva, căutând iar şi iar noi relaţii sau flirturi, dar fără a găsi ceea ce caută.

Acest nivel fundamental al lipsei de iubire şi această frustrare profundă – nu pot fi satisfăcute la nivelul
material al vieţii – doar o transformare profundă şi o vindecare pot ajuta o astfel de persoană – iar
remediile homeopatice pot fi instrumente importante.

SACCHARUM OFFICINALIS

SINTEZE:

1. ESENŢA: lipsa iubirii de sine cu frica de abandon, în special din partea mamei, cu teama de a nu-i
merita iubirea; problema profundă a pacientului Saccharum este căutarea disperată a iubirii, afecţiunii
şi atenţiei.

2. CAUZALITATE/ACTIVARE: lipsa iubirii (de sine); abandon sau neglijare emoţională; lipsa afecţiunii,
lipsa de contact fizic la nou născuţi sau copii mici, în special la copii care nu sunt alăptaţi la sân, în
combinaţie cu lipsa contactului fizic cu mama; lipsa atenţiei; când copii primesc dulciuri în loc de iubire
şi când comportamentul acestora este recompensat cu dulciuri
3. ASPECT FIZIC: faţa palidă, pielea uscată, obezitate cu poftă de mâncare continuă, compulsivă, în
special pentru dulciuri, prăjituri şi patiserii, chipsuri, cartofi prăjiţi etc; pot fi şi copii slabi, emaciaţi, de
cele mai multe ori foarte agresivi

4. ANTECEDENTE: istoric familial de DIABET

5. Nevoie foarte mare de MÂNGÂIERE, de a fi dezmierdat şi atins, sau dificultatea de a admite

această nevoie şi refuzul oricărui contact

6. Senzaţie de SINGURĂTATE, se simte PĂRĂSIT

7. DOR DE CASĂ, nostalgie, dificultate de a renunţa la obiecte sau relaţii cu oamenii; dificultatea
acceptării pierderilor, de orice fel

8. GELOZIE, din cauza temei de a nu pierde persoana iubită; foarte nesigur cu privire la iubirea
părinţilor sau a partenerului

9. LOCVACITATE, în special pentru atragerea atenţiei; vorbire fără oprire şi precipitată

10. STARE DE SPIRIT ALTERNATIVĂ: gentileţe care alternează cu agresivitate

11. NEHOTĂRÂRE, şovăială

12. IRITABILITATE, mai ales dimineaţa la trezire, până la micul dejun; sau dacă nu mănâncă una-
două ore; iritabilitate când este flămând, ameliorată de mâncare. Se trezeşte greu dimineaţa, este
morocănos şi se simte mai bine după ce mănâncă; sau se poate trezi dimineaţa devreme şi este direct
în picioare

13. Apetit scăzut sau lipsa apetitului dimineaţa, dar foarte crescut către seară; sau nu simte deloc
foame, toată ziua, lipsa dorinţei de a mânca

14. ANOREXIE

15. SLĂBICIUNE brusc apărută, lipsă de energie; slăbiciune, ameliorată dacă mănâncă; slăbiciune
apărută după dulciuri; hiperactivitate, urmată de slăbiciune brusc apărută

16. AGITAŢIE intensă; nu este în stare să stea liniştit, îşi mişcă mereu mâinile şi picioarele

17. SUGE DEGETUL întreaga zi şi întreaga noapte, sau niciodată nu a supt degetul. Pune totul în
gură sau nu atinge absolut nimic cu gura; îşi suge degetul până la o vârstă înaintată

18. ROADE UNGHIILE, chiar şi pe cele de la picioare

19. SENSIBILITATE LA DURERE sau LIPSA DE SENSIBILITATE LA DURERE; leşină de durere,

frică să nu leşine, frică atunci când vede sânge; leşină dacă vede sânge; leşină după injecţii sau luare
de sânge
20. AGG: la excitaţie, la dulciuri, ciocolată, vreme caldă, dimineaţa devreme, cu dificultatea începerii
zilei.

21. AMEL: seara, la dulciuri, dacă mănâncă sau după micul dejun

22. AVERSIUNI: vegetale (gătite, verdeţuri), mâncare caldă, orice cu excepţia dulciurilor, dulciuri,
lapte cald

23. DORINŢE: ciocolată, dulciuri, patiserii şi prăjituri; alimente făinoase; dulciuri după mese, în special
înainte de menstră sau seara; vegetale crude; carne, ceai, băuturi reci, în special apă; lapte cald sau
rece; grăsimi, unt, pâine şi unt; acrituri, limonadă; muştar

24. SETE pentru cantităţi mari de apă: doreşte apă sau ceai; sau absenţa setei

25. APETIT crescut imediat după ce mănâncă, cu senzaţia de gol în stomac şi de slăbiciune generală;
tendinţa de a mânca frecvent între mese; trebuie să mănânce la ora de masă, altfel se simte slăbit,
ameţit, tremură, are dureri de cap etc; apetit crescut, dimineaţa, după ce se trezeşte, trebuie neapărat
să mănânce ceva; apetit insaţiabil, neameliorat de mâncare

26. MÂNCAT COMPULSIV, BULIMIE, ANOREXIE

27. AGRESIVITATE extremă, certăreţ, violent, maliţios, răutăcios, în special după ce mănâncă
ciocolată sau dulciuri; loveşte şi răneşte.

28. CRIZE DE FURIE, nu se poate apropia nimeni de el

29. NEMULŢUMIT cu sine (de sine) şi de totul din jur; greu de mulţumit, greu i se face pe plac

30. Călduros, picioarele sunt fierbinţi, le scoate din pat, uneori doar un singur picior; sau scoate un
braţ ori ambele de sub pătură, ori doarme cu jumătatea superioară a corpului dezvelită

31. USCĂCIUNE extremă: a pielii, a părului, a unghiilor, a mâinilor, a picioarelor, a părţii interioare a
nasului, a ochilor, gurii, gâtului, vaginului, scaunului

32. Ovulaţie dureroasă şi menstre dureroase; se plânge înainte de menstră de tristeţe, iritabilitate, sâni
măriţi şi dureroşi, scurgeri maronii sanguinolente care preced menstra

33. Furnicături şi parestezii în degete, braţe şi picioare, agravate noaptea

34. Echimoze, face uşor vânătăi, la cea mai mică atingere.

COPII SACCHARUM

1. TIP CONSTITUŢIONAL: foarte palizi, albi ca zahărul; transpiraţie profuză, în special noaptea,
uneori numai la nivelul capului, precum Calcarea carbonica
2. SENZAŢIE DE ABANDON: frică de a nu fi iubiţi de mama lor, de a nu fi abandonaţi de ea; se agaţă
de mama; dorinţa de a sta în braţe la mama; dorinţa de a fi purtaţi în braţe; dorinţa de a dormi cu
mama, cu părinţii; întotdeauna umbla după mama şi ţipă/urlă atunci când aceasta dispare pentru
câteva clipe

3. ANTISOCIALI, au senzaţia că sunt neglijaţi şi se află într-o poziţie dezavantajoasă; se simt

dispreţuiţi, sunt invidioşi, GELOZIE, foarte nesiguri cu privire la iubirea părinţilor, iubire posesivă

4. Diluzia, că părinţii nu-i iubesc sau că-i iubesc mai puţin decât pe fraţii lor

5. Nevoia imensă de a se cuibări, de a fi mângâiaţi sau atinşi, sau dificultate de a admite această
nevoie şi refuzul oricărui contact

6. FAC NĂZBÂTII pentru atrage atenţia, iubesc să se afle pe scenă, în centrul atenţiei

7. Foarte COMUNICATIVI, AMABILI, fără timiditate sau foarte TIMIZI

8. ATING TOTUL fără să acorde o atenţie deosebită la ceva sau cuiva

9. CONCENTRAŢIE DIFICILĂ, trec de la o jucărie la alta, de la un joc la altul, schimbând în

permanenţă activitatea, fără a fi în stare să-şi stabilească atenţia pe ceva anume

10. AGITAŢIE EXTREMĂ, agravată după consum de dulciuri; aleargă, se mişcă tot timpul, agitaţie
când stau pe scaun (mişcă mâinile, degetele, picioarele etc)

11. STARE DE SPIRIT ALTERNATIVĂ: blândeţe, care alternează cu agresivitate

12. NOSTALGIE, dor de casă

13. LOCVACITATE – pentru a atrage atenţia; pune mereu întrebări; vorbeşte continuu, cu voce tare;
strigă, ţipă, urlă.

14. NEHOTĂRÂRE

15. SUPTUL DEGETULUI; aproape întreaga zi şi în timpul nopţii, sau nu şi-au supt niciodata degetul;
duc totul la gură, sau nu pun gura pe nimic; îşi sug degetul până la o vârstă avansată

16. ROSUL UNGHIILOR, uneori şi a celor de la picioare

17. NERĂBDARE, vrea ca orice să le fie satisfăcut imediat, altfel se înfurie; nu li se poate distrage
atenţia sau nu li se poate explica nimic

18. AGRESIVITATE extremă, certăreţi, violenţi, maliţioşi, răutăcioşi şi provocatori, în special după ce
mănâncă ciocolată sau dulciuri; împing, ciupesc, lovesc

19. CRIZE DE FURIE, nimeni nu se poate apropia de ei în acele momente

20. Insolenţă, obrăznicie, neascultare

21. Sensibili la ceartă sau nu le pasă deloc dacă sunt certaţi; imposibil de corectat

22. DURERI ABDOMINALE ÎN JURUL BURICULUI, ca urmare a dificultăţii de a se detaşa de mama;

adesea şi dureri de cap

23. SENSIBILITATE LA DURERE sau LIPSA SENSIBILITĂŢII LA DURERE; LEŞINĂ DE DURERE

24. SE TREZESC DIMINEAŢA DEVREME

25. Colecţionează de toate, nu sunt în stare să arunce lucruri; sunt foarte ataşaţi de obiecte

26. Afte la copii; cu salivaţie profuză

27. Oxiuri (viermi cilindrici)

3) Lac maternum este remediul celui de-al treilea nivel descris de dr. Tinus Smits, cel a cărui problemă
de rezolvat este reprezentată de „lipsa incarnării” sau „incarnarea incompletă”.

Acest nivel se ocupă de incarnarea în lumea fizică, care are loc în timpul sarcinii dar nu este completă
la naştere. Laptele matern este cel datorită căruia copilul este ajutat „să se stabilizeze” treptat în
corpul fizic creat pentru el de mama.

Lipsa de incarnare poate duce la apariţia multor simptome. Persoanele care au nevoie de remediu se
simt ca şi cum ar fi pierdute aici, pe pământ, fiind blocate într-o stare de „intermediar” – fără a participa
cu adevărat la viaţa reală.

Pacienţii se plâng de senzaţii de plutire, de ameţeală, de gândire înceţoşată, de lipsă de îndemânare

(scapă obiecte din mână, se împiedică, se lovesc de obiecte etc), tendinţa de a amâna lucruri, lipsa
curajului, anxietate cu privire la viaţă, senzaţia de nereal etc. În acelaşi timp, nu sunt atenţi la propriile
nevoi şi nu îşi prea asumă responsabilitatea pentru viaţa lor.

Adesea, lipsa completă a incarnării duce la apariţia unei stări de tristeţe de foarte devreme, din
copilărie. Sunt persoane cărora le lipseşte, cu adevărat, bucuria de a trăi. De multe ori au pofte legate
de primii ani de viaţă (dulce, ceva de dus la gură, de ronţăit) când încă mai sugeau la sân sau biberon.
Au dorinţa de a se cuibări lângă cineva, de a fi mângâiaţi, de a fi îngrijiţi şi se găsesc adeseori în relaţii
simbiotice. Nu sunt în stare să aibă grijă de ei.

Suferă de frilozitate şi vom înţelege acest lucru dacă aflăm că bebeluşii nu sunt în stare să-şi
adapteze temperatura corporală la mediul înconjurător.

Mai mult, se plâng de lipsa clarităţii mentale; gândirea le este înceţoşată şi nu prea reuşesc să se
apere împotriva lumii exterioare.
Remediul Lac maternum ajută adeseori o persoană să devină mai conştientă de propriile hotare şi îi
permite să-şi curăţe mai eficient energia de tot ceea ce nu este „el”.

Se pare că incarnaţia şi protecţia fac parte din nivelul de Lac maternum (chiar dacă Vernix, remediul
de nivel 4, este util pentru apărarea energiei fiinţei umane).

Acest remediu poate fi folosit pentru pacienţi de orice vârstă.

LAC MATERNUM

Remediul e făcut din laptele a 9 femei, de la 3 zile (colostru) până la 10 luni după naştere.

1. ESENŢA: problema de bază a persoanelor care necesită remediul e lipsa de „încarnare” din câteva
motive majore, cum ar fi : anxietetea de a accepta starea fizică, înţelegerea dificultăţii sarcinii noastre
în timpul acestei încarnări, dor lumea astrală, neacceptarea copilului de către părinţi la începutul
sarcinii (a venit o fată şi părinţii îşi doreau un băiat, sau invers) sau anxietatea părinţilor pentru
responsabilităţile de îngrijire ale unei noi vieţi etc. Persoana care are nevoie de Lac maternum nu-şi
conştientizează identitatea, nu este centrată şi energia îi este uşor tulburată de influenţa altor
persoane sau a mediului înconjurător. Mintea e confuză. Apărarea faţă de lumea exterioară e
diminuată, nu ştie să spună „nu” Deseori cei din jur folosesc persoana pe post de sclav.

2. CAUZALITATE: anxietatea incarnării în lumea fizică

3. ACUZE FIZICE:

Datorate energiei prea mari în corpul fizic: cefalee, migrenă, ameţeli, vertij, senzaţie de „gol interior”,
valuri de căldură, căderea părului.

Datorate lipsei de energie în corpul inferior: extremităţi reci, libido scăzut, neîndemânare şi frilozitate.

Datorate faptului că persoana nu e conştientă de propriile graniţe: eczemă, psoriasis, mollusscum şi

multe altele (pentru că pielea este cea care delimitează „marginea” corpului fizic).

4. SENZAŢIA DE PLUTIRE, DE IEŞIRE DIN CORP – experienţe în afara corpului, în afara realităţii;
trăieşte în trecut; senzaţie de slăbiciune şi neobişnuită, ca şi cum nu ar aparţine propriului corp;
senzaţie ca şi cum s-ar uita în jos la propriul corp; ca şi cum totul este îndepărtat şi diferit; se aude pe
sine vorbind, ca şi cum altcineva vorbeşte; senzaţia că mintea şi corpul sunt separate; nu-şi mai simte
deloc corpul; ca şi cum priveşte la viaţă şi nu participă la ea; ca şi cum ar fi invizibil pentru ceilalţi
oameni

5. VERTIGO, senzaţie de ameţeală; senzaţie că nu are picioare, că picioarele sunt moi; senzaţie de
gol în cap; senzaţie de „absenţă”, senzaţie ca şi cum ar avea vată în cap; senzaţie de ceaţă în creier,
în cap; senzaţie de plenitudine la nivelul capului, ca şi cum acesta ar fi prea mare; tendinţa de a
leşina, frică de a nu leşina; leşinuri.

6. VISEAZĂ CU OCHII DESCHIŞI; gândire înceţoşată, neatenţie, concentrare dificilă, face greşeli în
vorbire, spune cuvinte greşite, găseşte cu greutate cuvintele

7. NEÎNDEMÂNARE, se loveşte de lucruri, se răneşte cu uşurinţă, scapă lucruri din mână, cade, nu
observă detalii

8. INEFICIENT, tendinţa de a amâna; este nevoie să se forţeze pentru a-şi realiza visele sau să-şi
îndeplinească sarcinile zilnice; lipsă de responsabilitate.

9. Senzaţie de singurătate, chiar când se află în societate, senzaţie că nu este văzut de ceilalţi, că nu
este auzit; că oamenii nu-i acordă atenţie şi nu-l iau în consideraţie

10. EPUIZARE, slăbiciune, lipsa curajului

11. TRISTEŢE, LIPSA BUCURIEI DE A TRĂI, schimbări bruşte în starea de spirit: râsul alternând cu
plânsul, bucuria alternând cu tristeţea şi plânsul, iritabilitate şi certăreţ; crize de plâns

12. ANXIETATE cu privire la viaţă, simte că nu este în stare să-şi trăiască viaţa singur şi se teme să
nu cumva să trebuiască să o trăiască singur; RELAŢIE SIMBIOTICĂ cu părinţii, cu partenerul, cu
copii; starea de spirit este uşor influenţată de stările emoţionale ale celorlalţi; foarte dependent de
ceilalţi.

13. DORINŢA DE A FI ÎNGRIJIT; vrea să fie ţinut în braţe, să fie mângâiat, dar are aversiune pentru
sex; libido scăzut.

14. LIPSA DE CONŞTIENTIZARE CU PRIVIRE LA PROPRIA IDENTITATE; pune la îndoială sensul

vieţii; senzaţie interioară haotică

15. LIPSA DE CONŞTIENTIZARE A CIRCUMSTANŢELOR ÎNCONJURĂTOARE, ca şi cum percepţia

lui este numai generală, nu observă detalii; ca şi cum lucrurile nu reuşesc să pătrundă până în
conştientizarea lui; totul în jur pare straniu

16. FRILOZITATE, simte răceala până în oase, uneori alternând cu căldură sau fierbinţeală; mâini,
picioare şi nas reci.

17. DORINŢĂ DE A CITI, cititul îi dă posibilitatea de a fugi din realitate şi de a trăi într-o lume
imaginară; este complet absorbit în timpul cititului, nu răspunde atunci când i se vorbeşte; face multe
studii, fiind mereu „în altă lume”; frica de a termina cursurile, studiile şi a trebui să acţioneze; sau cititul
este imposibil ca urmare a dificultăţilor de concentrare a atenţiei.
18. INCONŞTIENT DE PROPRIILE HOTARE, se simte neprotejat, poros; totul intră în propriul lui
sistem prea direct, prea puternic, sunetele, mirosurile (are greţuri la multe mirosuri), energia şi emoţiile
celorlalţi oameni; nu este în stare să-şi spună opinia şi să se apere; lipsă de respect de sine; lipsă de
grijă pentru propria persoană; îi pasă de ceilalţi, este îngrijorat de problemele celorlalţi; este abuzat de
alţi oameni; întotdeaua se îngrijeşte şi-i pasă mai mult de ceilalţi oameni (acest simptom este comun şi
următorului nivel, Vernix caseosa, dar este şi o parte din lipsa incarnării, fiind frecvent ameliorat în
timpul tratamentului cu Lac maternum).

19. MÂNIE, iritabilitate la fleacuri; aruncă cu lucruri

20. DORINŢA DE A IEŞI DIN CASĂ, nu se simte bine în casă (casa este simbolul corpului); nu este
foarte conştient de propriul teritoriu, îi lasă pe ceilalţi să-i invadeze spaţiul/energia; absenţa oricărei
senzaţii reale de a fi stăpânul casei, ca şi cum grădina din jurul casei nu ar avea gard: spre deosebire
de Carcinosinum, acest lucru nu se datorează lipsei de încredere în propriile puteri şi imposibilităţii de
a rezista celorlalţi, ci pentru că nu este conştient de propriul spaţiu, de propria identitate, pentru că-şi
„împarte” inconştient casa cu alţii şi nu este în stare să se simtă bine la el acasă; are dorinţa de a avea
propriul spaţiu acasă, de a fi singur, de a avea timp pentru sine; de asemenea, se teme să meargă
afară, pentru că se simte lipsit de protecţie; are nevoie de propria casă ca o protecţie suplimentară

21. INDIFERENŢĂ, NU MAI SIMTE NIMIC, nu-i mai pasă de sine şi de gospodărie

22. NEÎNGRIJIT, nu este în stare să facă curăţenie în casă

23. ANTICIPAŢIE, diaree de anticipaţie

24. Dorinţă de dulciuri

25. PIELE: eczemă, eczemă cu cruste groase, maronii-gălbui, cu mâncărime îngrozitoare pe întregul
corp; prurit al pielii; eczemă circumscrisă cu margini roşii, molluscae; psoriazis

26. CĂDEREA PĂRULUI, păr uscat şi încărunţit

27. DURERI DE CAP, migrene cu vărsături

28. BUFEURI de căldură în timpul şi după menopauză, bufeuri ca urmare a mişcării fizice sau după
efort mintal.

29. SOMN NEODIHNITOR, somn agitat, strigă în timpul somnului, se trezeşte frecvent noaptea, din
cauza grijilor; dificultăţi de adormire

30. AUDE VOCI, vede stafii care-i spun o mulţime de lucruri; vede mişcări în partea periferică a privirii,
vede aura oamenilor şi copacilor, frică de stafii

COPII:
1. COMPORTAMENT COPILĂROS – vrea să fie bebeluş şi cere să fie mereu ţinut în braţe (chiar
dacă are 3, 4 ani sau mai mult) de către mama lui; foarte dependent de mamă, vrea ca mama să facă
totul pentru el: să-l îmbrace, să-l hrănească, să-l scoată din pat dimineaţa etc

2. Reverii diurne (visează cu ochii deschişi)

3. Se simte abandonat, plânge tot timpul când nu este cu mama; nu suportă să meargă la grădiniţă
sau la şcoală, vrea să stea cu mama lui (precum Saccharum officinalis)

4. Dorinţa de a fi mângâiat, de a culcuşi, de a fi învelit în lucruri moi şi mai strânse (pături moi),
amintind de starea din uter

5. Nu este în stare să diferenţieze între realitate şi fantezie; în permanenţă imaginează, îşi închipui;
trăieşte în ambele lumi (reală şi de fantezie) în acelaşi timp; nu are nici o noţiune a timpului

6. ÎNCETINEALĂ, mereu este în urmă, mereu întârzie

7. Nevoia de provocări; poate face lucruri periculoase: să fure, să fumeze drogui, să facă lucruri
interzise, pentru a simţi că este viu

8. Opreşte orice face, nu mai are chef (nu mai vrea) să facă nimic, lipsa oricărei ambiţii; nu este ataşat
de lucruri materiale, poate să dea cu uşurinţă din ce are celorlalţi; visător, reacţionează cu
încetinitorul; începe multe lucruri, dar nu termină nimic.

9. Lipsa de independenţă, este incapabil să se apere, să se protejeze sau să se salveze.

4) Vernix este al patrulea remediu descris de dr. Tinus Smits – pentru al patrulea „nivel Universal”
definit de „lipsa de protecţie.

Este un remediu care urmează oarecum logic dupa Lac maternum. Dacă laptele de mamă este
necesar pentru a ajuta persoana să se „incarneze”, aceasta are nevoie, odată aflat în corpul fizic, să-şi
protejeze propria energie şi să cureţe de toate energiile care „nu sunt ale sale”.

Fiul dr. Smits, care este tot medic, a venit cu ideea obţinerii remediului Vernix.

Vernix caseosa (sebum) este o substanţă care protejează copilul născut în timpul primelor 24 ore
după naştere. Este o substanţă grasă, aflată la suprafaţa pielii, care este lăsată acolo să se absoarbă
(nimeni nu spală un nou născut în primele 24 ore după venirea pe lume).

VERNIX CASEOSA

Remediul e obţinut din sebumul a 10 nou-născuţi diferiţi

ESENŢA: separarea insuficientă a propriilor câmpuri energetice faţă de energiile din exterior. Poate fi
total copleşit de energiile exterioare, neştiind cum să le canalizeze, nefiind conştient de ce se
întâmplă.

Persoana care are nevoie de remediu este atât de sensibilă încât doar mergând pe stradă, se „prinde”
de energia persoanelor din jur. Astfel, captează tristeţea cuiva care şi-a perdut mama, ura cuiva care
divorţează, nervozitatea şi anxietatea celor din jur, graba altcuiva şi tensiunea întregului oraş.

Când se întoarce dintr-o vizită la cumpărături (mai ales la un supermarket), această persoană se simte
complet epuizată, este iritabilă, ţipă la copii, se simte nemulţumită, agresivă, nefericită şi deprimată,
având nevoie de restul zilei şi de un somn bun de noapte să-şi refacă energia.

În această stare persoana este o victimă neajutorată a energiilor care vin din exterior, care
amestecate cu propria energie interioară, declanşează un adevărat haos.

De aceea se simte „forţată” sa se izoleze, să nu mai asculte ştirile, să nu mai urmărească TV, să stea
în casă, casa fiindu-i scut şi protecţie, să aibă doar contacte superficiale cu alţi oameni. Dar toate
acestea sunt doar un „pansament” superficial al rănilor sale interioare.

Mulţi dintre cei care au nevoie de remediul Vernix sunt atât de vulnerabili încât trăiesc într-o stare
continuă de dezechilibru emoţional.

Din fericire, remediul Vernix poate fi un ajutor extraordinar în anumite momente ale vieţii noastre, când
simţim că suntem copleşiţi şi incapabili să ne apărăm (protejăm). Ne permite să ne „construim” o
separare naturală între energiile noastre şi cele din afara noastră.

Este o protecţie diferită de cea pe care şi-o realizează persoana Natrium muriaticum, care îşi
construieşte un zid, în spatele căruia nu mai poate simţi nici un fel de emoţie. Vernix-ul ne permite să
rămânem în contact cu lumea exterioară la toate nivelele, fără a fi copleşiţi şi să ne separăm propriile
emoţii de cele ale celorlalţi, fără a le mai amesteca.

Ajută persoana să nu mai fie un „burete” emoţional, ci o „oglindă”, reflectând în loc să absoarbă! Şi
acest lucru aduce o armonie interioară.

Când este nevoie de remediul Vernix:

- atunci când persoana simte că are prea multe lucruri de făcut, că sunt prea multe probleme care
necesită atenţia sa, şi mai ales atunci când este PREA PREOCUPAT DE PROBLEMELE celorlalţi.

- persoana nu are timp să se odihnească şi să-şi împlinească propriile nevoi, fiind prea ocupat
(preocupat) de problemele celorlalţi, care par mult mai importante („sindromul salvatorului”). Abia dacă
mai are grijă de sine (sau nu mai are grijă deloc).
- persoana pierde constant energie prin contactul cu alţi oameni, „culegând” cu uşurinţă perturbaţiile
emoţionale ale celorlalţi

- într-un final, nu mai ştie care sunt propriile sale sentimente şi care sunt ale celorlalţi, devenind
instabilă emoţional.

Cu ajutorul remediului Vernic caseosa, se poate rezolva frumos această problemă. Datorită
remediului, putem rămâne „deschişi” realităţii din lumea în care trăim, fiind participanţi la întreaga
scenă şi responsabili, într-o anumită măsură, de ceea ce se întâmplă pe Pământ. Soluţia nu este „să
închidem uşa” şi să ne izolăm, rămânând ignoranţi şi deconectaţi, ci să rămânem în legătură şi
conştienţi, FĂRĂ a fi afectaţi de schimbările emoţionale, de ură, de suferinţă, tristeţe şi durerea din
lume.

Prima reacţie a persoanelor care iau Vernix este să experimenteze o stare de „indiferenţă” faţă de tot.
Pot să simtă din nou două feluri de energie – cele proprii şi cele din exterior. Negativitatea din lumea
externă nu mai afectează persoana – care simte că parcă ar fi înconjurată de o „pernă” uşoară, de
energie înaltă.

În această stare de conştienţă, persoana evită în mod natural să fie prea „critică”, să judece, ştiind că
dacă urăşte sau se luptă cu anumite situaţii din lume, „împuterniceşte” aceste energii joase şi în
acelaşi timp este afectat de ele.

Toţi oamenii trec prin acest proces.

Conştientizarea dobândită ne face să fim mai plini de compasiune.

Când suntem contaminaţi de energia altor oameni, de televiziune, radio, ziare, poluarea electrică sau
chimică, de suferinţa, durerea, violenţa şi ura descrisă în mass media – aceste energii fac din lumea
noastră un loc mizerabil.

Prin aceleaşi mecanisme, casa în care trăim devine un loc în care toate aceste energii pot fi
depozitate. Putem înţelege cu uşurinţă cum un terapeut care ascultă toată ziua problemele pacienţilor
săi şi nu este conştient de acest proces se supra-încarcă cu multe energii care nu sunt ale sale, de
asemenea, „încarcă” şi locul în care munceşte şi pe cel în care trăieşte.

Faptul că pacientul lasă o parte din energia sa dizarmonică în cabinetul terapetului (sau în persoana
terapeutului) nu-l ajută prea mult.

Vindecarea sa nu va veni decât în urma unui proces interior de curăţenie, catalizat de intervenţia
terapeutului.

Când mass-media nu avea atâta putere, era mai uşor de trăit într-o realitate restrictivă. Dar mass
media este o parte din lumea noastră contemporană. Ne ajută să ne simţim mai implicaţi cu privire la
lume şi să fim mai conştienţi asupra rolului jucat în locul în care trăim. Ne pot ajuta să fim mai
responsabili pentru întregul pământ şi nu putem să închidem butonul şi să nu mai ştim deloc ce se
întâmplă în lumea noastră.

În lumea modernă avem nevoie de o nouă formă de energie – o energie conştientă.

Avem nevoie să învăţăm ce este în afara noastră şi ce este în interiorul nostru, ce este al nostru şi ce
nu este al nostru.

Protecţia diferitelor nivele energetice devine esenţială pentru o funţionare armonioasă în lumea
noastră modernă.

Remediul Vernix ne ajută să nu mai „ingerăm” tot felul de energii dizarmonice, ci să ne păstrăm
propria energie pozitivă, de iubire şi compasiune şi să o dăm noi lumii înconjurătoare.

Dacă ne focalizăm pe iubire, în loc să ne centrăm pe ură, dacă suntem concentraţi pe fericire, în loc
de tristeţe, pe armonie, în loc de dizarmonie, pe responsabilitate, în loc de iresponsabilitate şi pe
sprijinirea celor din jur, nu pe exploatarea şi manipularea lor –atunci va dispare senzaţia că „nu avem
destul” şi că trebuie să luăm de la alţii, pentru a avea îndeajuns.

Când energia noastră interioară este curată, ne-poluată – atunci putem deveni creatori ai armoniei,
fiind conştienţi că fiinţele umane sunt creatoare ale propriei realităţi.

Ca o consecinţă a acestei „treziri” – putem lua parte activ la procesul de creaţie şi să dăm la o parte
atitudinea de victimă a celorlalţi.

După administrarea de Vernix caseosa, în general, toată lumea are o senzaţie de armonie interioară
mai accentuată, fără ca altceva din exterior să aibă puterea să afecteze această stare. La începutul
tratamentului, această stare poate fi resimţită drept indiferenţă, dar treptat, această senzaţie dispare şi
permite o mai clară înţelegere a energiilor interioare şi exterioare.

SINTEZE:

1. ESENŢA: lipsă PROTECŢIE; VULNERABILITATE, HIPERSENSIBILITATE; protecţie insuficientă

faţă de influenţele exterioare; sentiment puternic de nesiguranţă; tulburat uşor de orice; senzaţia de a
fi fără piele, dezbrăcat, vulnerabil, simţind lumea exterioară ca pe un pericol. Energiile intră prea
puternic. Evenimentele din exterior sunt percepute ca prea intense, există o hipersensibilitate la orice.

2. SENTIMENTUL DE NESIGURANŢĂ, care cauzează o grămadă de tensiuni fizice şi emoţionale;

contact dificil cu alte persoane, se simte dezorientat şi pierde multă energie în locuri aglomerate.

3. HIPERSENSIBIL la zgomote, mirosuri, vânt, atingere, orice fel de semnal

4. SENZAŢIA DE CAP „PLIN”; MEREU ARE GRIJI; GÂNDURI multe, CAP „OCUPAT”
5. NU E CONECTAT CU PROPRIILE NEVOI ŞI SENTIMENTE, nu e centrat pe Sine, centrul e în
lumea exterioară

6. SE IMPLICĂ PREA MULT în problemele şi suferinţele altor persoane, în tot ce ţine de lumea
exterioară. Nu poate să stea la distanţă. Foarte impresionabil. Băgăcios.

7. NU E CONŞTIENT DE SINELE SĂU, senzaţia că şi-a pierdut Sinele; nu e în contact cu Sine

8. SENTIMENTUL CĂ NU E PROTEJAT SUFICIENT, o mulţime de anxietăţi; lumea exterioară e plină

de pericole; sentimentul de fagilitate; tendinţa de a se proteja evitând compania, stând acasă, căutând
linişte şe relaxare; vrea să meargă acasă după câteva zile de vacanţă

9. Frică de întuneric

10. NU E CONŞTIENT DE PROPRIILE LIMITE, nu se simte protejat; totul îl invadează prea direct:
sunetele, mirosurile, energia şi sentimentele altor oameni; îşi face griji pentru problemele altor oameni.

11. NU FACE DISTINCŢIE CLARĂ ÎNTRE FANTEZIE ŞI REALITATE

12. ARE O VOINŢĂ SLABĂ, nu ştie ce vrea

13. SE SIMTE VINOVAT, mai ales din cauta sentimentului că nu face suficient pentru ceilalţi oameni.
Nu poate refuza nimic.

14. INSOMNIE; nu poate adormi din cauza multor impresii, energii ale altora din timpul zilei.

15. OBOSEALĂ, nu-şi poate păstra energia; energia se scurge şi este poluată de energii
disarmonioase

16. Poate judeca greşit din prea mare grabă, poate reacţiona prea intens din acelaşi motiv

5) Rhus toxicodendron este al 5-lea nivel „Universal” descris de dr. Tinus Smits. Se foloseşte acest
remediu, binecunoscut în lumea homeopată, pentru că el se adresează unei teme importante, numite
„victima perpetuă”.

RHUS TOXICODENDRON

Este un remediu foart util în tratamentul „nivelelor” universale, iar în unele cazuri este necesar de
administrat chiar de la început, în situaţiile în care au existat în trecutul persoanei traume severe,
precum tortura, închisoarea, incestul, abuzul sexual sau orice altă situaţie ameninţătoare.

Dar chiar şi în aceste situaţii, este mai înţelept uneori să se înceapă cu remedii tiă Vernix (pentru
protecţie) ori Saccharum off sau orice alt remediu care pare indicat pentru pacient, pentru a-l pregăti
pe acesta de situaţia „activării” retrăirii traumei sale.
Iar la persoane foarte sensibile este util să se înceapă cu diluţii joase, precum LM6 (diluţiile LM), în
vederea evitării agravărilor severe şi a situaţiilor scăpate de sub control. Multe dintre cazurile care
necesită Rhus toxicodendron apar după rezolvarea altor straturi.

Pentru a intra într-un „nivel” de Rhus toxicodendron, nu este neapărat necesar ca persoana să fi
suferit o traumă în copilărie. Uneori, cauza mai profundă poate veni şi dintr-o viaţă anterioară (sunt
energii ale unor emoţii dificile, care sunt „depozitate” în mintea noastră inconştientă şi la un moment
dat, găsesc oportunitatea de a se exprima). Acest lucru nu înseamnă că este nevoie să facem
„regresii” în vieţile anterioare, aşa cum unii dintre pacienţi pot experimenta chiar spontan.

Atunci când se trăieşte starea de Rhus toxicodendron, se exprimă foarte multe furie sub forma viselor
sau prin trăirile prezente, fără ca persoana să facă vreo legătura cu vreuna dintre vieţile anterioare.

De aceea, nu este întotdeauna nevoie să le spunem oamenilor ceea ce, credem noi că se întâmplă.
Este suficient să-i ajutăm să treacă prin acea experienţă şi să-şi poată elibera furia, resentimentele,
ura şi suspiciunea. Dacă persoana este deschisă la conceptul de vieţi anterioare, atunci îi vor fi utile
explicaţiile, pentru a-şi înţelege mai profund reacţiile şi simptomele.

Este important să facem un diagnostic diferenţial cu Staphysagria. Acest remediu este unul dintre cele
mai cunoscute în legătură cu mânia supresată – şi este prescris de rutină, de cele mai multe ori.
Staphysagria are furie supresată cu indignare şi se manifestă în general, ca o persoană foarte blândă
şi amabilă. Nu va avea niciodată gânduri de ură şi de omor, precum persoana aflată în stare de Rhus
tox.

Şi Rhus tox are furie supresată, pentru că situaţia prin care a trecut l-a făcut să se simtă neputincios şi
a suportat tot ceea ce i s-a făcut – precum tortura, închisoare, viol, abuz sexual etc. Acest lucru i-a
produs traume severe, fără posibilitatea de a se apăra sau scăpa. De aceea vom găsi, foarte des, la
Rhus tox, dorinţa de a scăpa şi de a ieşi din camere, de a merge şi a face mişcare, pentru a se simţi
mai bine.

Staphysagria este un tip mai slăbit, care prezintă mânie supresată pentru că acceptă cu uşurinţă
situaţiile de supresare. Se simte slab în faţa autorităţilor şi nu se poate confrunta cu nimeni, nu poate
milita pentru propriile drepturi. Evită conflictele şi nu este în stare să se apere. Este prea sensibil şi
când îşi manifestă furia, aceasta este moderată: cel mult ţipă, până îşi pierde vocea sau tremură din
toate mădularele, fără să-şi exprime furia. Dar trebuie să fim foarte atenţi atunci când Rhus tox îşi va
exprima furia: el poate dărâma întreaga casă, poate rupe scaune, sparge geamuri, orice îi cade la
îndemână. Poate avea chiar dorinţa de a omorâ oameni, de a distruge lucruri, de la răni persoanele
care i-au făcut rău şi poate fi plin de ură – ceea ce este o trăsătură cheie pentru Rhus toxicodendron.

Nu este dispus să ierte atât de uşor şi are o senzaţie profundă că este o victimă.
Atunci când înţelegem bine ambele remedii, devine posibilă diferenţierea dintre ele.

SINTEZE:

1. ESENŢA: TRAUME NEREZOLVATE DIN TRECUT: în copilărie (sau vieţile anterioare); ura,
sentimentul de victimă sau suspiciunile sunt adânc îngropate în subconştient, sau chiar la suprafaţă,
atunci când traume severe au avut loc în copilărie sau în trecutul recent. Deseori chiar şi aceste
experienţe dureroase sunt scoase din memorie şi trebuie eliberate gradat

2. CAUZE: istoric de AMENINŢARE şi/sau ABUZ(fizic, emoţional, sexual) cu o furie supresată, de

obicei de către un membru al familiei sau o persoană apropiată, ceea ce duce la un sentiment de
neputinţă; incest, abuz sexual, tortură, prizonierat, umilire în repetate rânduri, sau orice altă situaţie
ameninţătoare

3. FURIE REPRIMATĂ; se teme să nu se dezlănţuie furia, o furie profundă, de care nu este conştient;
nu mai este în contact cu ea, îl copleşeşte; orice fel de probleme cu articulaţiile din cauza furiei
reprimate

4. FURIE VIOLENTĂ, foarte agresivă, fără consideraţie pentru nimeni, are nevoie să-şi exprime furia
ca să se poată relaxa

5. FURIE DIN CAUZA NEDREPTĂŢII, are un simţ foarte fin al dreptăţii şi nedreptăţii; hipersensibilitate
la nedreptate

6. Sentimentul de URĂ faţă de agresor, dorinţa de a ucide, NU POATE IERTA SAU UITA

7. ÎNJURĂ şi BLESTEMĂ, chiar şi noaptea, în timpul somnului

8. SUSPICIOS; senzaţia că e cineva în spatele lui şi se simte ameninţat; frică de fantome care se
ivesc în întuneric

9. Se ameliorează prin părăsirea CASEI sau a locului unde se simte ameninţat, îl amelioreză
PLIMBAREA, MERSUL PE BICICLETĂ, CONDUSUL MAŞINII, CĂLĂRITUL, etc. ÎN AER LIBER se
ameliorează anxietatea, iritabilitatea, tristeţea, nu mai este morocănos (cum este, de cele mai multe
ori, dimineaţa la trezire)

10. Sentimentul de a fi PRIZONIER şi că NU EXISTĂ IEŞIRE, NICI POSIBILITATEA DE A EVADA;

dorinţă puternică de a evada

11. PLÂNGE fără a şti de ce o face

12. Sentimentul de SINGURĂTATE

13. RĂMAS în trecut, în evenimentele dezagreabile din trecut, mai ales noaptea, după miezul nopţii
14. Diluzia de A FI MURDAR, mai ales în cazurile de abuz sexual

15. ANXIETATE la miezul nopţii, seara, în pat

16. AGG.: la începutul mişcării, vreme rece, umedă, exerciţiu fizic excesiv, miezul nopţii, seara,
noaptea, după miezul nopţii

17. AMEL.: mişcare continuă, exerciţiu fizic, aer liber; plimbare în aer liber

18. Tristeţe, angoasă, la miezul nopţii, seara, noaptea, cu dorinţă de intimitate şi o tendinţă de a
plânge; aversiune la companie, încearcă să evedeze, să fugă; tristeţe din cauza furiei reprimate

19. Manie suicidală (doreşte să sară în apă, dar lipsa curajului de a comite un suicid din cauza fricii de
moarte; plictisit de viaţă, dar frică de moarte; tendinţe suicidale din cauza faptului că simte cum viaţa
nu are sens sau că nu există cale de ieşire sau că rănile adânci nu mai pot fi vindecate)

20. Vise despre violenţă cu sânge

21. Se simte NEAJUTORAT şi DEZNĂDĂJDUIT

22. GÂNDURI PERSISTENTE , bântuit de gânduri neplăcute

23. ÎNŢEPENIRE, dimineţa în pat, după somn, la trezire, la începutul mişcării, după exerciţiu, după
plimbare; înţepeneală reumatică în articulaţii

24. Urinare frecventă, ziua şi noaptea; cistită

5) Anacardium orientale este remediul celui de-al 6-lea strat „Universal” descris de dr. Tinus Smits. Se
foloseşte din nou de un remediu foarte bine cunoscut homeopaţilor, care descrie una dintre temele
importante, tema „agresorului”.

ANACARDIUM

Dr. Smits consideră Anacardium orientale un remediu parţial înţeles de homeopaţii moderni, care
multe dintre remediile folosite curent. El remarcă faptul că a putut înţelege mai bine acest remediu
doar atunci când l-a folosit în tratamentul „nivelelor Uninversale”, în cadrul strategiei Inspire
Homeopathy.

Este unul dintre remediile utile pentru problematica dualităţii, atunci când într-o persoană există energii
contradictorii:

- bun/nevinovat sau rău/vinovat

- lupta între bine şi rău

Anacardium orientale nu este un remediu util doar în situaţiile „personalităţii duble, scindate”, ci este
un remediu foarte bun atunci când există stări contradictorii intense în aceeaşi persoană, de exemplu
când o persoană trăieşte o stare de bucurie intensă, pe fondul unei tristeţi profunde. O astfel de
persoană încearcă să explice aceste străiri, spunând că simte ca şi cum ar fi două persoane în acelaşi
timp.

De asemenea, atunci când o persoană se află într-o situaţie în care nu poate trăi după voinţa sa, când
propria sa voinţă este dominată de a altcuiva, poate beneficia tot de remediul Anacardium. Situaţii de
acest gen sunt părinţii foarte severi – iar copilul să dezvolte o stare tip Carcinosinum. Dar această
situaţie poate apare şi în căsătorie sau la serviciu. În astfel de situaţii, voinţa mai puternică a celeilalte
persoane este „internalizată” şi rămâne manifestă chiar dacă persoana este absentă sau chiar
decedată. În Materia medica, acest lucru este sugerat de simptome precum: senzaţia că este posedat,
senzaţia că are două voinţe sau senzaţia că un diavol stă pe gâtul lui.

SINTEZE:

1. ESENŢA: Lipsa unificării: sentimentul separării minţii şi trupului, lupta între bine şi rău, ca două stări
emoţionale alternante

2. Cauze: traumă emoţională severă din cauza violenţei fizice sau emoţionale, ca şi cum cineva/ceva
străin îl posedă, ducând la separarea între minte şi trup, urmată de o lipsă de integrare; dominare
puternică; tendinţă puternică de a prelua energia sau entitatea persoanelor ce doresc răul; suferinţe
din cauza groazei, a umilirii

3. MELANCOLIE PROFUNDĂ şi IPOHONDRIE; diluzia că nu i se permite să se bucure de viaţă de

către o forţă din exterior, să fie cine este, să facă ce vrea etc.

4. Nu există direcţie în viaţă; când totul pare să meargă greşit, când nu există progres din cauza
acţiunilor contradictorii; când întreaga viaţă pare o luptă fără vreun deznodământ, ca o maşină
împotmolită şi cu oameni care o trag în toate părţile, fără rost; Anacardium îi poate pune pe toţi în
spatele maşinii

5. NEURASTENIC; LIPSĂ DE PUTERE mentală şi fizică

6. Gândeşte că are în el DOUĂ PERSOANE sau DOUĂ VOINŢE; deseori îşi exprimă starea în felul
următor: situaţia mea e duală; e ca şi cum sunt două persoane diferite; pacienţi care trăiesc ca şi cum
tatăl, mama, fratele, învăţătoarea, directorul etc se mai uită încă de după umărul lor şi judecă orice fac
ei, şi decid ce e mai bine pentru ei să facă; sunt încă dependenţi de persoane care îi manipulau sau
dominau în trecut
7. Sentimentul că e SUB CONTROLUL CUIVA, care e mai puternic decât el, căruia nu-i poate rezista;
că e sub controlul unui superman

8. VOINŢĂ CONTRADICTORIE, spune lucruri opuse intenţiei sale; în conflict permanent cu sine
însuşi; confuzie, senzaţie de dualitate; voinţă slabă; pierderea voinţei după apoplexie; diluzia că
mintea şi trupul îi sunt separate; că este dublu, că e separat de lume; simptome pe o parte; o parte
bună, una rea

9. Un sentimant neclar despre care parte e a sa şi care e a altcuiva

10. TEMPERAMENT PARADOXAL: râde în momente serioase; serios în momente amuzante

11. ŞOVĂIALĂ, mai ales când trebuie să aleagă între bine şi rău; nu se poate hotărî ce să facă, ezită
şi deseori nu face nimic

12. NU ARE SIMŢUL REALITĂŢII în nimic: totul apare ca într-un vis

13. DORINŢĂ DE ÎNCREDERE: în sine şi în alţii; se simte fără valoare

14. AMEL:mâncând (simptome gastrice, cefaleea etc, chiar voios în timpul mesei, simptomele reapar
la două ore după masă, când stomacul e gol); căldura

15. AGG.:începutul mişcării, dimineaţa, seara spre miezul nopţii; aplicaţii fierbinţi locale

16. ANXIOS ÎN TIMPUL PLIMBĂRII, ca şi cum cineva l-ar urmări; aude voci în spatele lui; suspicios la
orice

17. NESIMŢIT; antipatic, crud, maliţios, ticălos, răutăcios, suspicios, lipsă de sentimente morale;
antisocial

18. SE OFENSEAZĂ UŞOR, vede în toate partea negativă

19. Dorinşă irezistibilă DE A ÎNJURA şi A BLESTEMA

20. FRICĂ DE EXAMENE la studenţi; groază să fie pe scenă; epuizare nervoasă după învăţat
excesiv; pierdere încredere

21. PIERDERE MEMORIE pentru nume proprii, pentru orice vede, pentru cuvinte; surditate cu
pierderea memoriei

22. Nemulţumire

23. Durere presivă sau penetrantă, ca provocată de un corp străin, în diverse părţi: ochi, rect, vezică
urinară, etc

24. Senzaţie de BANDĂ sau CERC în jurul unei părţi

25. FRILOZITATE sau sensibilitate mare la frig şi curenţi de aer rece

26. Intestine inactive; se screme şi se chinuie inutil; rectul pare fără forţă, de parcă ar fi deconectat;
chair şi masele fecale moi ies greu; senzaţie intensă de defecaţie, dar scaunul iese cu efort

27. Simptome cutanate cu prurit excesiv, ca Rhus-t

28. Intermitenţe: insomnie o noapte da, o noapte nu; crize de insomnie care pot dura mai multe nopţi
la rând

29. Clarviziune; persoane clarvăzătoare, aud voci „de departe” sau ale persoanelor decedate; suferă
de halucinaţii

7) Al şaptelea „nivel Universal” din teoria dr. Smits este reprezentat de cel mai special dintre remedii –
Hydrogenium-ul (un remediu homeopatic descris recent, în ultimii ani, de dr. Jan Scholten, în teoria sa
tip „Analiza de grup”)

HYDROGENIUM

Este un remediu la care dr Tinus Smits s-a gândit ani la rând, în dezvoltarea strategiei „nivelelor
Universale” – întrucât elementul Hidrogen, cu un proton şi un electron este elementul de bază al
Universului nostru. 80% din Universul în care trăim este alcătuit din Hidrogen. Iar procesul de fuziune
al Hidrogenului creează şi celelalte elemente.

Hidrogenul este elementul contructiv de bază. În natura lui esenţială exprimă Unitatea şi într-un final,
toate expresiile diferite din întregul univers pot fi reduse la Una – elementul Hidrogen.

Procesul ajungerii la acest remediu, ca remediu pentru al 7-lea nivel Universal a fost un proces gradat,
treptat, în care energia terapeutului s-a aliniat cu energia Universului şi a permis dezvoltarea ideii.
Doar efortul intelectual sau proving-urile n-ar fi fost suficiente pentru înţelegerea remediului.

Dr. Tinus Smits a luat personal remediul şi mărturiseşte că a avut agravări fizice extrem de puternice,
până la limită, pe care le-a înţeles ca fiind „crize de vindecare” şi pe care „le-a permis” să se
desfăşoare în întregime.

ESENŢA: Deosebim două variante.

Tabloul primei variante: COBORÂREA LA PĂMÂNT(„down to earth”): descrierea perfectă ar fi Etapa

Paradisului Pierdut – experienţa separării şi a dorinţei de a experimenta iarăşi Unitatea, mai întâi cu
Sufletul nostru , apoi cu toate Sufletele şi astfel cu Sufletul Universal

Şi a doua variantă—cea care nu e o variantă pe care o căutăm—este o variantă în care nu mai

suntem în stare să ne trăim viaţa în armonie, devenim psihotici şi inapţi în această viaţă. Refuzăm să
acceptăm experienţa vieţii materiale şi încercăm prin diverse feluri să plecăm de aici şi să ne
conectăm cu Sursa cât mai repede.

Copilul mic se află parţial în stare de conectare cu Unitatea, din care provine sufletul, dar apoi trece
destul de repede în starea de „Paradis pierdut”. Provocarea vieţii pe acest Pământ nu este să
rămânem în stare de conştientizare a Întregului, ci să acceptăm în totalitate experienţa fizică şi
materială, ca o parte din joc.

Scopul ultim este să re-devenim conştienţi de ceea ce este „Unitatea”.

Starea de Hydrogenium nu este senzaţia de a fi Unul cu totul, ci experienţa Separării, cu dorinţa de a

trăi din nou Unitatea, întâi cu Sufletul nostru, apoi cu toate Sufletele şi în final, cu Sufletul Universal
(Divinitatea). Dar procesul implică trecerea în mod obligatoriu prin trăirea şi acceptarea incarnării în
viaţa noastră materială. A evita această experienţă pentru a încerca să rămânem în Unitate înseamnă
să refuzăm experienţa de a fi complet conştienţi. Este ca şi cum am vrea să ne uscăm corpul cu un
prosop, înainte de a face baie.

Pentru dr. Tinus Smits, Hydrogenium-ul nu este remediul „stării de la naştere”, ci al stării unui suflet
care a trecut prin provocările unei incarnări complete (Lac maternum), prin experienţa Ego-ului (ca
fiind separat de Întreg – Carcinosinum, CCC şi Cuprum), prin starea lipsei de iubire (Saccharum off),
prin jocul de-a prietenia, duşmănia, învingerea, victimizarea, opresiunea şi victoria (Rhus tox şi
Anacardium). Iar după ce a trăit şi rezolvat toate aceste experienţe ale separării, doreşte să se
conecteze din nou cu Sursa, în Unitate, în Conştienţă completă.

De aceea, Hydrogenium-ul este un remediu care se administrează ultimul, după ce toate celelalte au
fost folosite într-o oarecare măsură (funcţie de nevoile pacientului), tocmai pentru a „încununa”
eforturile şi curajul pacientului de a-şi fi trăit propria viaţă şi de a fi devenit conştient.

Astfel, secvenţa de administrare a remediilor apare logică şi respectă jocul Cosmosului.

Este important să înţelegem faptul că atât timp cât trăim în corp fizic vom experimenta dualitatea, iar
starea exaltată de Hydrogenium nu este una dintre stările pe care le căutăm. Pentru că este o stare
dezechilibrată, în care nu mai reuşim să ne trăim armonios vieţile – devenind psihotici şi inapţi pentru
viaţa în corp fizic.

SINTEZE:

Varianta: COBORÂREA PE PĂMÂNT:

Esenţa: pierderea conexiunii cu Sinele; sentimentul de a fi deconectat; dorinţă pentru Unitate

(„oneness”)
1. Proiectatea subconştientă a centrului propriu în afara sinelui, adoptând ca centru soţia, soţul,
partenerul, munca, câştigul material, dorinţa de posesiuni, funcţii, prieteni şi duşmani de combătut;
băgăcios; diluzia că e trădat, înşelat; sentimentul de a fi părăsit, senzaţia de izolare; diluzia că e
dispreţuit, degradat

2. Ca şi când e forţat să fie alcineva decât este în realitate, la un nivel mai profund

3. Pierderea concentrării; dispersare; prea multe activităţi sau prea multe gânduri

4. Lipsa acceptării Sinelui, nu se simte acceptat de ceilalţi şi de lume

5. Lipsa vitalităţii, însufleţirii, nu are o dorinţă reala de a trăi intens, nu se simte concentrat

6. Ineficienţă, nu vrea nimic în realitate; rezistenţă la îndeplinirea obligaţiilor zilnice cum ar fi spălat,
curăţat, îmbrăcat etc

7. Se simte singur; dorinţa de a fi singur

8. Se simte distant şi separat de lucruri, senzaţia de ireal

9. Indiferenţă, apatie

10. Nehotărâre; nu ştie ce cale să aleagă în viaţă, ce e destul de important ca să se implice; frica de
alegeri greşite; se ia după ceilalţi când trebuie să ia o decizie

11. Liniştit, morocănos şi introvertit; tristeţe, depresie, disperare, lipsă de speranţă

12. Neajutorat când obiectul atenţiei din exterior dispare; când soţul sau soţia moare; când partenerul
brusc alege să iubească pe alcineva şi pleacă; vulnerabilitate; lipsa speranţei

13. Senzaţia că lumea e ostilă; toată lumea e împotriva mea; că lumea nu prezintă nici o atracţie

14. Gânduri despre moarte

15. Îşi reproşează sie insuşi; furie de parcă nu-şi poate lua nici o pauză; furie împotriva întregii lumi

16. Confuzii, incurcă dreapta cu stânga; e confuz în privinţa sexualităţii; concentraţie dificilă; uituc;
zăpăcit; cu greu îşi găseşte cuvintele; tendinţa de a pierde lucruri; greşeli la scris şi rostit cuvinte

Mai trebuie confirmate (la cazuri clinice)

17. Încetineală în mişcare

18. Gesticulare

Varianta: EXALTAT (tendinţe psihotice)

Esenţa: pierderea conexiunii cu Sine, dar un puternic simţ al conexiunii cu Cosmosul, Dumnezeu
1. Conştiinţă exagerată, conştiinţă modificată; în altă dimensiune

2. Diluzia cum că el comunică cu Dumnezeu

3. Diluzia de a fi superman

4. Crede că are de transmis o misiune din necunoscut

5. Face multe planuri

6. Nu e în stare să-şi oprească gândurile exaltate; gândurile îi sunt mai rapide decât poate el scrie sau
înţelege

7. Insomnie din cauza exaltării

8. Sentimentul de a fi în afara realităţii, în afara a tot ce se întâmplă, în afara corpului, ca într-un vis

9. Sentimentul că sufletul şi corpul sunt separate

10. Realitate distorsionată

11. Concepţia timpului schimbată

12. Paranoid; neîncredere; suspiciune; se simte trădat

13. Tendinţa de a teoretiza şi filozofa mai ales în privinţa materiilor esoterice

14. Vede tot felul de legături între lucruri, legaturi pe care normal nu le-ar vedea

Teoria nivelelor Universale propusă dr dr. Tinus Smits – este interesantă, utilă (este aplicată cu
succes de toţi cei care au învăţat-o de la iniţiator) şi furnizează un instrument simplu, dar puternic,
pentru toţi cei care doresc să adapteze tratamentul homeopat la vremurile moderne.

Este foarte util să trecem în revistă rezumatul celor 7 nivele, precum şi reluarea simptomelor cheie
care apar la trecerea între nivele, pentru a le putea recunoaşte mai uşor la pacienţi.

SCHIMBAREA ÎNTRE „NIVELE” – REZUMAT:

1) Nivelul de Carcinosinum – se anunţă întotdeauna prin simptome legate de stare de Ego slăbit sau
supracompensat: lipsa de încredere în propriile puteri, frica de eşec, anticipaţie, apare frica să nu aibă
cancer, există (creşte) tensiune în relaţia cu tatăl (soţul, fiul, altă persoană masculină).

2) Nivelul de Saccharum – se anunţă prin simptome precum: nevoie puternică de atenţie, senzaţia că
nu este iubit, apetit intensificat imediat după masă, cu senzaţia de goliciune la nivelul stomacului şi
stare de slăbiciune generală; tendinţa de a mânca frecvent între mese; nevoia de a mânca la ore fixe,
altfel apare stare de slăbiciune, ameţeală, tremurături, dureri de cap etc; dorinţă crescută pentru
dulciuri; tulburări digestive precum constipaţia, diareea, flatulenţă şi dureri abdominale; senzaţie de
singurătate, agitaţie, nemulţumire, tensiune în relaţia cu mama (sau alte figuri feminine) etc

3) Nivelul de Lac maternum – se anunţă prin simptome precum: tristeţe, senzaţia de plutire, de „stare
că nu sunt acolo”, senzaţie de ameţeală, lipsă de concentrare, neîndemânare (scapă lucruri din mână,
se împiedică etc), stare de frilozitate resimţită în oase, căderea părului etc

4) Nivelul de Vernix caseosa – se anunţă prin simptome precum: senzaţia că totul intră în sistemul lui,
pentru că are nici o protecţie; nu este în stare să facă faţă tuturor lucrurilor şi stărilor din viaţa lui;
hipersensibilitate la zgomote; senzaţia de slăbiciune în interior; suprasensibilitate la toate lucrurile
negative care intră în câmpul lui de conştienţă prin televiziune, ziare, prin ceea ce aude de la alţii etc

5) Nivelul de Rhus toxicodendron – se exprimă prin simptome precum: înţepeneală articulaţiilor şi

spatelui la trezire dimineaţa, sau la începutul mişcărilor; activitarea vechilor cicatrici emoţionale; emoţii
de ură sau furie împotriva celor care i-au făcut rău în trecut; tristeţe; sentimente de ameninţare; dorinţa
de a scăpa etc

6) Nivelul de Anacardium – este prezent atunci când dualitatea a devenit principala provocare a vieţii.
Anacardium-ul este cunoscut pentru opoziţia „bine-rău”, „înger şi demon”. Dar acest nivel este mult
mai cuprinzător – este dualitatea opoziţiei Sinelui cu mult alte forţe (persoane sau circumstanţe
exterioare care blochează persoana într-o situaţie dificilă, fără soluţie). Este un nivel care apare atunci
când în viaţa unei persoane pare a nu fi nici un progres, iar dificultăţile apar una după cealaltă, fără
nici un indiciu cu privire la o soluţie. Este indicat atunci când apar stări emoţionale contradictorii, care
alternează frecvent (exaltare, bucurie urmată de deprimare, tristeţe, de ex), care şi cum persoana ar
avea două personalităţi. Este stratul judecăţii şi percepţiei binelui şi răului, al prietenilor şi duşmanilor.

7) Nivelul de Hydrogenium – apare când există o totală lipsă de focalizare cu privire la principala
problemă a persoanei. S-a pierdut conexiunea cu Sufletul (Centrul fiinţei) – pentru că un alt „centru”
exterior a înlocuit-o (o altă persoană, o ocupaţie, o casă, o maşină, un obiect, un obicei, un ideal, o
poziţie socială, faimă etc). Vindecarea acestui strat presupune reconectarea cu Sinele, cu Sufletul, cu
Cosmosul, Unificarea cu Dumnezeu.

Succesul tratamentului acestor straturi este focalizarea pe experienţele prezente ale pacienţilor şi
ghidarea acestora treptat, cu răbdare, printre nivele, aşa cum sunt ele identificate de către terapeut.

De la epoca Peştilor, la epoca Vărsătorului

Homeopatia inspirată (Teoria nivelelor Universale) va ajuta pacientul să facă tranziţia între era
Peştilor, din care începem să ieşim, în noua eră a Vărsătorului.
Era Peştilo s-a caracterizat prin autoritatea externă. Cu toţii, ca şi colectiv, am avut încredere în
autorităţi externe, precum biserica (preoţi, arhiepiscopi, predicatori, dogme etc), alţi guru spirituali,
politicieni, autorităţi militare, medicale sau de învăţământ, comunităţi sociale şi Dumnezeu considerat
ca forţă externă; am petrecut majoritatea timpului judecând ce este bine şi ce este rău.

În era Peştilor, credinţa în inferioritatea fiinţei umane şi în caracterul lui „păcătos” a fost utilizată pentru
a controla oamenii, pentru a-i face membrii supuşi ai oricărei comunităţi.

Responsabilitatea personală a fost luată de la oameni şi preluată de către autorităţile exterioare.

Chiar şi vaccinările sunt o parte din sistemul medical care aparţin vechii ere. La o vârstă fragedă,
aceste vaccinuri dau copilului mic mesajul că el nu este capabil să se apere cu succes; că are nevoie
de forţe exterioare pentru a fi în stare să reziste la atacuri. Întregul sistem convenţional al medicinii
moderne este bazat pe această idee, aceea că energia noastră, sistemul nostru imunitar – sunt prea
slabe pentru a ne rezolva problemele, că este nevoie de forţe exterioare pentru a prelua sarcina
propriului nostru sistem imunitar.

De aceea, se adminstrează antibiotice, corticosteroizi, terapie de substituţie hormonală sau se taie

părţile din organism care nu funcţionează „corect”.

După toate aceste manevre, din păcate, energia întregului corp scade şi mai mult. Mulţi oameni rămân
pe medicaţie cronică pentru tot restul vieţii lor, şi devin dependenţi – de această dată nu de biserică, ci
de o nouă religie numită „industria farmaceutică”.

Aceasta nu este singura industrie de care sunt dependenţi oamenii moderni.

Suntem făcuţi să credem, prin întreaga industrie a mass-mediei, că avem nevoie de din ce în ce mai
multe posesiuni pentru a fi fericiţi (există continuu îndemnuri să cumpărăm lucruri, obiecte, servicii) –
sau că trebuie să facem din ce în ce mai multe lucruri pentru a savura viaţa, aşa cum este ea.

Tot acest efort imens de „supraconsum” (bazat pe lăcomie şi pe instinctele animalice umane) este
dedicat celor „privilegiaţi” – care au resursele (materiale) solicitate. Patru cincimi din populaţia lumii
trăieşte la limita supravieţuirii şi suferă de boli care ar fi cu uşurinţă eradicate, în condiţii mai bune de
igienă.

În noua eră a Vărsătorului, apare o trezire a conştiinţei umane – în care vom înţelege că nu mai este
nevoie să păstrăm pentru noi resursele, că este mai bine să împărţim mâncarea între noi, pentru că
este destul, pe acest pământ, pentru toată lumea.

Vom înţelege că nu există o religie mai bună, o ţară (naţiune) mai bună, o rasă mai bună, o societate
mai bună, o filozofie mai bună sau un Dumnezeu mai bun.
Că suntem cu toţii DIFERIŢI, că avem credinţe diferite, forme ale corpului diferite, culoare diferită a
pielii, precum şi tradiţii, religii, sisteme sociale diferite.

În noua eră a Vărsătorului, oamenii se vor baza pe Sinele interior, pe Cunoaşterea şi pe judecata
interioară, precum şi pe forţa lor interioară (intuiţie).

Dumnezeu nu va mai fi perceput ca fiind o forţă sau fiinţă exterioară, ci esenţa chiar a persoanei, din
interiorul acesteia. Nu va mai exista SEPARAREA.

Aceasta înseamnă că nu ne vom mai simţi judecaţi de o entitate superioară omnipotentă, ci vom fi
proprii noştri judecători.

Vom trăi în armonie cu corpul nostru fizic, un corp care nu va mai fi considerat o „sursă de păcate”,
sau că este inferior sau urât, ci va fi privit drept reprezentarea divină a existenţei noastre pământeşti,
după „chipul şi asemănarea” Divinului. Sexualitatea va deveni o parte integrantă a fiinţei umane şi nu
va mai fi o sursă de „păcat”, ci o modalitate posibilă de exprimare a sentimentelor profunde de iubire şi
bucurie.

Dr. Smits recunoaşte că perioada de timp prin care trecem necesită mari schimbări de comportament
din partea fiinţelor umane. Oamenii au nevoie să-şi asume responsabilitatea fiecare pentru sine, astfel
încât să poată ieşi din ciclul vicios victimă-agresor, care ne-a caracterizat interacţiunile umane în
ultimele milenii.

Fiecare om are nevoie să devină responsabil pentru sine, dar şi pentru lumea (mediul înconjurător) şi
cei din jur.

Dar putem să fim responsabili numai dacă suntem conectaţi cu propriul nostru centru, cu esenţa fiinţei
noastre, atunci când ştim CINE SUNTEM şi care este SCOPUL VIEŢII NOASTRE. Atâta timp cât
energia fiecăruia dintre noi este amestecată cu atâtea alte energii din jurul nostru, suntem confuzi,
„defragmentaţi” şi avem tendinţa să-i acuzăm pe ceilalţi şi lumea din jur pentru problemele noastre.

Aceasta este stare în care trăieşte majoritatea oamenilor de pe pământ – o stare permanentă de
confuzie, de „defragmentare”, de împrăştiere mentală şi energetică – un zgomot permanent, obositor,
confuz – prezent continuu în capul fiecăruia dintre noi.

Dr. Tinus Smits spune că fiecare persoană are nevoie să-şi rezolve problemele de bază, exprimate de
„straturile” din „Homeopatia inspirată” – adică problemele de Ego, lipsa de iubire de sine, problemele
de incarnare, pierderea hotarelor, traumele fiinţei, tendinţa fiecăruia de a-i răni pe cei din jur şi în final,
lupta de a ne reconecta cu Sinele nostru mai înalt, din interiorul nostru.

Existenţa umană constă tocmai în îndepărtarea de Centru, de Divinul din noi şi „spiralarea” către
experienţe din ce în ce mai îndepărtate şi neobişnuite. De aceea am venit pe pământ, să
experimentăm întunericul, suferinţa, durerea şi alte lecţii, pentru a putea aprecia lumina, pacea,
liniştea şi stările înalt vibratorii.

În viaţa fiecăreio fiinţei umane apare un moment în care acesta opreşte spirala depărtării de Sursa sa
interioară de lumină.

Spirala centrifugă se transformă într-un cerc, iar la un moment dat începe o spirală centripetă, înapoi
către Sursa interioară.

Nu numai fiecare individ va face această evoluţie, ci şi întregul pământ – la asta se referă toate
predicţiile pentru Era Vărsătorului, în care intrăm pe deplin din anul 2012. Homeopatia inspirată poate
ajuta procesul de reîntoarcere către Centrul unei fiinţe – fiind o modalitate prin care putem înţelege
viaţa în conexiune cu energia erei Vărsătorului.

Mulţumesc colegei mele, dr Liliana Plăeşu, care m-a ajutat cu o parte din traducerea materialului de
mai sus.

Dedic acest material tuturor oamenilor care sunt pe Cale şi caută.

Fie ca ceea ce aţi parcurs să vă aducă răspunsurile la multele dintre întrebările care apar atunci când
parcurgem Calea în mod inconştient.

INIMA

În Medicina Tradiţională Chineză, cea de-a 5-a Lojă energetică se numeşte LOJA FOC şi are două
organe importante: Inima şi Intestinul Subţire.

Pentru chinezi, INIMA reprezintă sediul Conştienţei, a locului „Eu sunt” – din care este radiată Esenţa
prezenţei către lumea înconjurătoare. INIMA este considerată şi sediul Spiritului sau Minţii – iar
radianţa sa se poate observa la nivelul strălucirii ochilor, a pielii şi a gesturilor mâinilor. O persoană cu
o inimă care vibrează de căldură, radiază acea vitalitate precum un foc ce străluceşte la exterior.

Litera chinezească prin care este reprezentată INIMA indică un vas gol. Această goliciune interioară
este precum cerul limpede, lipsit de nori, cu claritate şi strălucire. Vasul gol al inimii simbolizează
alinierea cu Voinţa Cerului, cu Divinitatea ce se manifestă prin intermediul Inimii, ce reprezintă
adevărata Natură umană. Majoritatea patologiei cardiace, a bolilor inimii, reprezintă o „înceţoşare” a
acestei alinieri.

În Vest, INIMA este legată în mod romantic de relaţiile inter-umane, în schimb, Medicina Tradiţională
Chineză consideră inima implicată în mod esenţial în relaţia cu Divinul. Când alinierea cu Divinul are
loc, atunci toate relaţiile din viaţa persoanei se petrec în mod fluid, fără probleme. INIMA, ca organ,
are un statut foarte important în Medicina Tradiţională Chineză, fiind considerată ÎMPĂRATUL
organelor. Când „Împăratul” se găseşte în stare bună şi funcţionează în armonie, întregul Regat al
corpului omenesc funcţionează în Armonie.

DOMENIUL FIZIC AL INIMII

Medicina modernă indică importanţa INIMII drept pompă fizică care reglează scurgerea sângelui prin
întregul corp. După ce sângele a fost format la nivelul Măduvei, Splinei şi Ficatului, urmează
„animarea” acestuia la nivelul Inimii şi încărcarea lui cu oxigen la nivelul Plămânului. Un „Sânge” de
bună calitate – determină existenţa unei Minţi calme şi a unui somn de bună calitate.

Calitatea INIMII poate fi observată la nivelul LIMBII – cu alte cuvinte, Inima controlează calitatea vocii.
În timp ce PLĂMÂNUL furnizează putere vocii umane, INIMA îi va da claritate şi strălucire. Medicina
Tradiţională Chineză consideră că limba este conectată cu muşchiul cardiac şi calitatea Sângelui
poate fi evaluată după culoarea limbii. Contracţiile care apar la nivelul limbii şi determină tulburări de
vorbire sunt considerate a fi legate de INIMĂ. Poetic vorbind, adevărul cuvintelor noastre şi claritatea
„cântecului” nostru personal reflectă condiţia în care se află INIMA noastră.

DOMENIUL NON-FIZIC AL INIMII

Natura profundă a INIMII noastre este reflectată şi de locul central din organism, precum şi de
considerarea acesteia drept sediu al Conştienţei şi Spiritului organismului. Toate celelalte organe ale
corpului sunt implicate în servirea INMII, iar INIMA asigură că „spiritele” tuturor sunt armonioase. O
modalitate mai modernă de descriere a rolului INIMII este considerarea acesteia drept responsabilă
pentru integritatea psihologică a persoanei. Indiferent de natura stresurilor care ameninţă să
fragmenteze integritatea psihicului, INIMA ne asigură că nu ne dezintegrăm, că nu ne rupem
conexiunea cu CENTRUL. Pentru a menţine armonia în întregul Regat al corpului, INIMA are nevoie
să fie liniştită şi protejată. INIMA nu poate fi atinsă în mod direct, ci prin intermediul meridianului
corespunzător.

Organul pereche al INIMII este INTESTINUL SUBŢIRE. INIMA este cea care radiază în afară, iar
pentru a face acest lucru, trebuie să şi primească din afară. INIMA primeşte ce are nevoie prin
intermediul INTESTINULUI SUBŢIRE. Intestinul subţire filtrează şi nutrienţii din mâncare, dar şi
emoţiile şi gândurile în forma experienţelor. INTESTINUL SUBŢIRE reţine ceea ce este nutritiv şi-i
transmite inimii. Ceea ce nu este nutritiv, este apoi eliminat sau excretat.

Deşi INIMA este bine protejată, natura sa este să conecteze. Prin intermediul INIMII ne conectăm cu
sursa spirituală a vieţii, cu misterele profunde din lumea din jur, precum şi cu spiritele celorlalţi oameni,
care sun tovarăşii noştri de călătorie pe acest Pământ. Conexiunea noastră cu „Marele Mister” al vieţii
duce la smerenie şi devoţiune. Rugăciunile şi ritualurile sunt expresiile naturale ale INIMII, precum şi
poezia, muzica şi toate celelalte arte de sărbătorirea vieţii.
INIMA BINE HRĂNITA
O INIMĂ puternică se manifestă printr-o „radiere” clară, limbede – pentru că „Nu se poate vedea bine
decât cu INIMA”, cum ne spune Antoine de Saint Exupery in „Micul prinţ”. Când ne uităm în ochii cuiva
cu o energie puternică a INIMII, avem senzaţia că privim direct în Inima sa. Când energia INIMII este
puternică, persoana are o capacitate bună de a simţi propriile emoţii şi de a se conecta cu celelalte
persoane. INIMA îi oferă capacitatea de a recepţiona cu adevărat experienţele vieţii şi de a integra
aceste experienţe într-o TOTALITATE din ce în ce mai bogată.

O persoană cu o energie slabă a Inimii poate fi uşor tulburată, pierde rapid contactul cu Cnetrul său şi
nu îi este clar ce are de făcut în viaţă. Va avea dificultăţi de conexiune cu ceilalţi. Poate resimţi şi
dureri la nivelul pieptului, stări de insomnie şi agitaţie. Mintea îi este agitată, plină de gânduri şi se
linişteşte cu dificultate. Mintea poate fi uşor excitată (de cele mai mici stimulente exterioare) sau
confuză (de prea mulţi stimuli). Circulaţia sanguină a persoanei poate fi slăbită, în special la nivelul
mâinilor. De asemenea, poate apare transpiraţie la cele mai mici eforturi, sau chiar şi fără motiv. În
circumstanţe extreme, poate apare o stare de anxietate şi depresie.

Vremurile moderne „ajută” oamenii să se „deconecteze” de Centrul Divin. Cantitatea impresionantă de

stimuli care solicită atenţia oamenilor moderni (televiziunea, computerele, Internetul, telefoanele
mobile, miile de reclame, supermarketurile şi restaurantele moderne, cu aglomeraţia caracteristică etc)
determină oboseală mentală accentuată şi deconectarea Inimii de la starea de linişte şi protecţie de
care are nevoie. De aceea sunt atât de răspândite „atacurile de panică” şi stările de anxietate, precum
şi sindromul de oboseală cronică.

HRĂNIREA INIMII
Inima se hrăneşte prin conectare. Relaţiile – cu toate bucuriile şi dificultăţile pe care le aduc – sunt
cele care nutresc INIMA: atât relaţiile unei persoane cu Sine, cât şi cu ceilalţi. Pentru ca INIMA să fie
bine hrănită – aceasta trebuie să rămână DESCHISĂ, să evite închiderea şi izolarea.

La nivelul cel mai profund, INIMA este hrănită prin cultivarea relaţiei cu DIVINUL, în orice fel de formă.
Orice tip de rugăciune, care permite deschiderea către misterele vieţii ţine INIMA deschisă şi capabilă
să-şi primească nutriţia. Chiar şi gestul cel mai simplu de oprire în faţa unui arbore sau de admiraţie în
faţa unui peisaj din natură – reprezintă momente de rugăciunea şi hrănire a inimii. Orice mod în care
sărbătorim viaţa nutreşte INIMA.

Unii oameni preferă ritualuri zilnice. Crearea unui altar personal, petrecerea unui timp în rugăciune sau
vizitarea regulată a unui loc favorit din natură, sau meditaţia – toate sunt ritualuri şi acţionează asupra
inimii. La fel sunt şi conştientizările ciclurilor naturale precum solstiţiile şi echinocţiile, sau perioadele
de însămânţare sau recoltare. Identificarea propriului ritual ajută o persoană să-şi hrănească Inima.
Folosind vocea, sub forma vorbirii sau cântecelor – ajută la hrănirea INIMII. Starea naturală a inimii
este bucuria, iar cântecele sunt expresii naturale ale bucuriei. Prin cântece ne putem conecta cu
Centrul nostru. Când ne acordăm timp în viaţă să cântăm, să citim cu voce tare poezii sau pur şi
simplu să ne jucăm cu vocea, acţionăm în beneficiul inimii.

Meditaţia este poate una dintre cele mai profunde modalităţi de a ne hrănit INIMA. Pentru că nevoia
cea mai puternică a INIMII este de a menţine claritatea interioară, de a fi precum un cer liber fără nori,
învăţăm în meditaţie să calmăm vorbăria continuă a minţii, să ne aliniem cu Centrul fiinţei noastre şi să
ne deschidem conexiunea cu Sursa. Când devenim precum „un vas gol”, permitem luminii cerului să
strălucească prin intermediul nostru. Cultivarea acestei „goliciuni interioare” este calea intrării în
domeniul INIMII.

HRĂNIREA INIMII prin intermediul hranei.

Pentru a ne hrăni inima, trebuie ca întregul proces al alimentaţiei să fie unul plin de bucurie. Să ne
bucurăm de diferitele gusturi, texturi şi culori ale mâncărurilor, să ne facă plăcere împărtăşirea hranei
cu prietenii şi să mulţumim totdeauna pentru sursa hranei. Putem avea la masă vin şi lumânări şi să
creăm o atmosferă specială în care să mâncăm – punând pe masă flori sau o muzică blândă în fundal.
Nu ingredientele alimentelor sunt cele care hrănesc inima, ci mai ales iubirea şi intenţia pusă în
pregătirea mesei şi aranjarea ei.

În viaţă, avem uneori nevoie de experienţe mai amare pentru a putea aprecia „dulceaţa” bucuriei, de
aceea gustul amar este cel care hrăneşte energia inimii – deşi un exces de amăreală o va bloca. O
salată mai amăruie, un aperitiv mai amar sau o băutură mai amăruie precum rădăcina de păpădie –
stimulează inima. Gustul amar se găseşte şi în germenii de plante (de grâu, de schinduf, de ridiche
etc) şi în tărâţe (borşul este acru-amar). Obiceiul de a consuma elixire amare înainte de masă duce la
pregătirea sistemului digestiv pentru a extrage în mod eficient nutrienţi din hrană şi a-i trimite către
INIMĂ. Nu este nevoie de cantităţi mari de amar, doar câte puţin este suficient.

INIMA răspunde şi la esenţa alimentelor, astfel încât diferitele esenţe florale pot atinge Inima şi
modifica starea unei persoane. Este important să consumăm diferitele tipuri de petale comestibile –
precum florile de salcâm, de soc, de trandafiri, de gălbenele, de viorele dulci etc. Câteva petale
răspândite pe o salată sau adăugate la orez pot să furnizeze un fel de mâncare colorat şi vibrant.
Florile pot fi infuzate în uleiuri şi folosite în dresinguri pentru salate.

Alimentele care conţin pigmenţi roşii, precum tomatele, cireşile sau ardeii roşii nutresc INIMA.
Cercetări recente au arătat că tomatele coapte întăresc muşchiul inimii, la fel şi utilizarea moderată de
vin roşu de calitate. Util este şi consumul moderat al stimulentelor precum paprica roşie sau piperul
negru. Prea multă carne roşie ar putea avea efectul invers, celui stimulat. Iar INIMA va fi stresată de
prea multă sare, grăsime sau stimulente.
Protecţia naturală a pielii
Dr. Sorina Soescu

Pielea noastră, învelişul nostru extern care realizează contactul cu toţi factorii de mediu înconjurători –
are nevoie de permanentă îngrijire şi protecţie.
În special vara, dorinţa multor oameni este să expună mari părţi dezgolite din corp, la soare. Dar
radiaţiile solare din ultimii ani sunt deosebit de intense, iar rezistenţa pielii la radiaţii solare este
scăzută la majoritatea orăşenilor (prea mult stat în interior). De aceea este nevoie de o protecţie
corespunzătoare, cât mai naturală şi cât mai simplă. Şi produsele cele mai blânde şi folosite milenar în
acest scop sunt uleiurile cosmetice – începând cu celebrul ulei de măsline, folosit de mii de ani de
grecoaice şi italience pentru a-şi proteja pielea de arşiţa soarelui şi până la exoticul ulei de argan,
folosit de marocance în acelaşi scop.

Vom trece în revistă principalele uleiuri ce pot fi folosite în scop cosmetic, de la cele mai simple şi
ieftine, ce pot fi găsite în orice magazin natural, până la cele mai complexe şi rafinate, pe care le puteţi
găsi doar în magazine specializate.

1) Uleiul de măsline obţinut prin presare la rece – este cel mai bun ulei de protecţie şi hidratare a pielii
– fiind folosit ca bază pentru o serie de produse cosmetice şi de masaj. Se poate aplica direct pe piele,
înainte de expunerea la soare. Recomandăm varianta de Ulei cu Arnica, de la Plantextrakt Cluj, în
care în uleiul de măsline există tinctură de Arnică, cu efecte cicatrizante şi anti-traumatice
recunoscute. Este cea mai bună opţiune a protecţiei estivale împotriva arsurilor solare, dar şi pentru
tratamentul acestor probleme (de 2-3 ori pe zi).

2) Uleiul din seminţe de strugure este un ulei uşor resorbit de piele, pe care o înmoaie şi o întinde,
conţinând cantităţi însemnate de vitamina E şi minerale precum zinc, cupru şi seleniu. Este indicat
pentru menţinerea tinereţii pielii, dar şi pentru tratamentul unor afecţiuni ce determină îngroşarea pielii
(keratoze, bătături, monturi, psoriazis) sau în depigmentări (pete albe sau maronii). Masajul făcut după
baie cu ulei de sâmburi de struguri împiedică pierderea apei, menţinând pielea hidratată şi-i dă pielii
strălucire, fineţe şi aspect tânăr. Pentru că uleiul de struguri penetrează rapid epiderma, nu lasă
senzaţia de piele grasă şi o poate proteja de vânt şi de soare. Pentru protecţia solară, se recomandă
un amestec de Ulei de seminţe de strugure cu Uleiul cu Arnica de la Plantextrakt, în părţi egale, de
aplicat pe întreaga piele a corpului.

3) Uleiul de avocado este un ulei cu efecte emoliente, de înmuiere a unei pieli neelastice şi întărite,
pentru că penetrează pielea mai bine decât orice alt ulei de plante. Şi acesta se poate amesteca cu
Uleiul de măsline (sau Uleiul cu Arnica de la Plantextrakt, în părţi egale), pentru a pregăti pielea pentru
soare. Se mai poate amesteca cu Ulei din germeni de Grâu, în părţi egale, pentru a preveni şi trata
vergeturile (în sarcină sau curele de slăbire). Stimulează producţia de colagen, astfel că reprezintă
unul dintre cele mai importante uleiuri pentru tratamentul sau prevenţia apariţiei ridurilor.

4) Uleiul de germeni de grâu – este un ulei nerafinat, o sursă excelentă de vitamina E. Stimulează
formarea celulelor pielii, hrăneşte şi ajută la întreţinerea pielii uscate, deshidratate, reduce vergeturile
şi ajută la tratamentul arsurilor solare (se poate combinat cu Uleiul cu Arnica).

5) Uleiul de migdale – este un ulei ce poate fi folosit în fiecare dimineaţă pentru hidratarea şi
regenerarea tenului. După curăţarea feţei dimineaţa, este nevoie doar de uleiul de migdale, care
rămâne pe faţă timp de o oră, după care pielea îl absoarbe în totalitate (uleiul de avocado şi cel de
sâmburi de strugure nu determină deloc acest aspect uleios). Dar pentru pielea uscată, cu tendinţă de
descuamare, pe faţă sau corp, uleiul de migdale reprezintă soluţia ideală.

6) Uleiul de caise – realizat prin presarea la rece a sâmburilor de caise, conţine o cantitate mare de
vitamina E şi numeroase minerale cu efect deosebit asupra pielii. Conferă hidratare pielii feţei, o face
mai elastică şi mai flexibilă, stimulează procesul de regenerare al pielii şi este ideal pentru pielea
sensibilă şi delicată. Este un excelent anti-rid, fiind recomandat la femeile gravide, pentru întreţinerea
elasticităţii şi supleţii pielii.

7) Uleiul de chimen – are proprietăţi anti-bacteriene şi este considerat un remediu pentru boli de piele
precum eczemele, psoriazis-ul şi mătreaţa. Este un ulei ce conţine peste 100 de principii active şi acizi
graşi polinesaturaţi, cu efecte benefice asupra pielii uscate, sensibile şi iritate. Poate fi folosit ca atare,
sau în combinaţii cu alte uleiuri cosmetice, precum uleiul de sâmburi de strugure, de avocado, de
migdale sau de floarea soarelui.

8) Uleiul de măceş (trandafir sălbatic) – este un ulei care se absoarbe rapid în piele şi nu lasă urme
grase, fiind un adevărat răsfăţ pentru piele. Este renumit pentru refacerea cicatricilor de diferite cauze,
de la operaţii chirurgicale şi până la acnee sau arsuri. Are şi efect anti-rid, este util pentru prevenirea şi
ameliorarea vergeturilor, pentru cuperoză, ameliorarea cearcănelor, fiind ideal pentru masajul facial,
dar şi al întregului corp.

9) Uleiul de ciuboţica cucului – este un ulei dintr-o plantă foarte răspândită în ţara noastră, folosit cu
mult succes în combaterea infertilităţii femeii. De uz cosmetic este important, întrucât conţine vitamia
C şi ajută la menţinerea elasticităţii pielii, hidratând pielea şi unghiile.

10) Uleiul de argan – este un ulei anti-îmbătrânire produs în Maroc, fiind indicat atât pentru piele, cât şi
pentru firele de păr şi unghii. Este excelent în tratamentul arsurilor, al cicatricilor după acnee severă
sau după varicelă. Este un ulei extras prin presare la rece cu efecte de protecţie a pielii, prevenind
uscarea sa şi menţinând supleţea tegumentelor.
Majoritatea uleiurilor descrise mai sus pot fi găsite la magazinul Vom Fass Bucuresşti
(www.vomfass.ro) iar în judeţul Constanţa sunt disponibile la un magazin naturist din Mangalia, numit
„Plante de leac” – aflat pe str. V. Alecsandri nr 5 (în piaţa din Mangalia).

Aveţi descrise pe scurt 10 uleiuri naturale, din care să puteţi face multiple combinaţii, funcţie de
preferinţă şi nevoi. Ele vor înlocui cu succes orice cremă cosmetică chimică de protecţie şi vor ajuta
pielea să iasă cu bine din arşiţa verii.

Recent am testat eficacitatea Uleiului de Arnica, combinat cu Uleiul de caise, la tratamentul unei arsuri
solare moderate, pe braţe şi membre, după expunerea prelungită la soare în ora de prânz.
Eficacitatea combinaţiei mi-a fost dovedită de uşurarea evidentă a simptomelor de arsură după
primele două aplicaţii pe piele.
Voi testa toată vara eficienţa uleiurilor în prevenţia apariţiei arsurilor solare – şi voi evita expunerea la
orele prânzului – ceea ce recomand tuturor pacienţilor!

Să aveţi o vară frumoasă şi liniştită!

Fiinţa umană complexă are un organism care are nevoie de reglare.

Acesta este rolul ficatului.

Ficatul are ROL DE COORDONARE – fiind responsabil cu privirea de ansamblu şi ordinea întregului
organism.
Este responsabil de „viteza” fluxului nutrienţilor, eliberând energie atunci când este necesară şi
depozitând-o (stocând-o), atunci când vine în exces şi nu este necesară.

Imaginea metaforică pentru ficat este SALCIA – o plantă puternică, flexibilă şi fragilă, în acelaşi timp.
FICATUL are acelaşi model energetic precum salcia.
Atât la nivel fizic, cât şi emoţional, energia ficatului oferă PUTERE ŞI FLEXIBILITATE. O PUTERE
eficientă pentru acţiune, care implică flexiblitate şi adaptabilitate la situaţiile apărute.
FICATUL ne dă putere să putem înainta prin viaţă.

În cadrul sistemului „Celor 5 elemente” din Medicina Tradiţională Chineză, FICATUL este asociat cu
puterea PRIMĂVERII.
PRIMĂVARA este timpul renaşterii şi al creşterii, al momentului în care forţa vieţii, stocată în seminţe,
bulbi şi pământ reapare la suprafaţă.
La fel, FICATUL este un depozit de energie şi putere, care se poate revărsa prin sânge, în întregul
organism şi să-l readucă la viaţă.
Una dintre sarcinile majore ale ficatului este „depozitarea” sângelui şi a substanţelor de rezervă. De
aceea, ficatul este organul care controlează CALITATEA sângelui şi eliberarea acestuia în cantităţi
adaptate nevoilor.
Atunci când organismul se odihneşte, când stă la orizontală, FICATUL îşi reînnoieşte depozitele de
sânge şi permite ca după odihnă (somn) organismul să primească rezerve proaspete de energie.
De aceea odihna, statul la orizontală periodic în timpul zilei şi somnul de noapte sunt ESENŢIALE
pentru menţinerea funcţiei ficatului – de susţinere energetică a întregului organism.
Nu întâmplător, în perioada Primăverii, multe persoane se simte foarte obosite, manifestând aşa-
numita „astenie de primăvară”. Pentru că în această perioadă, Ficatul majorităţii oamenilor,
suprasolicitat de excesele iernii, se află în „minim de energie”. De aceea, oamenii au nevoie în
această perioadă din an de mai multă odihnă, relaxare şi „recuperare” atât a forţelor Spiritului, cât şi a
celor fizice.

DOMENIUL FIZIC AL FICATULUI

Forţa FICATULUI se poate regăsi la nivelul altor organe, care ne oferă putere, flexibilitate şi graţie în
mişcarea organismului: muşchii şi articulaţii, precum şi structurile de suport, tendoanele şi ligamentele.
Articulaţii puternice şi flexibile sunt esenţiale pentru coordonarea şi fluiditatea mişcărilor corpului.
FICATUL şi FIEREA oferă energie acestor structuri, precum şi „lubrefiere” pentru realizarea acţiunilor
lor.
Orice probleme care apare la nivelul muşchilor, articulaţiilor, tendoanelor şi ligamentelor indică
dezechilibre serioase la nivelul FICATULUI şi FIERII.

FICATUL se află în relaţie strânsă cu SISTEMUL NERVOS – şi transmiterea eficientă, fluidă şi

neîntreruptă a mesagerilor chimice între neuroni, celulele sistemului nervos. Orice fel de mişcare fizică
stângace, necoordonată, tulburată se poate datora unei disarmonii a funcţiei ficatului.

FICATUL are o relaţie strânsă cu SPLINA (ficatul se află pe partea dreaptă, iar splina pe partea
stângă – imediat sub diafragm), ambele organe influenţând digestia – energia şi uşurinţa cu care se
produce acest proces. FICATUL controlează şi funcţia diafragmului, acea membrană care separă
toracele de abdomen şi care, prin mişcările sale sus-jos în timpul respiraţiei realizează un veritabil
„masaj” asupra organelor digestive. Respiraţia profundă, abdominală care apare atunci când o
persoană este relaxată, favorizează o funcţionare optimă a digestiei. Orice stare de tensiune, de
nervozitate, de frică sau panică, determină o respiraţie superficială şi o dereglare a tuturor funcţiilor
digestive.

FICATUL coordonează o serie de mişcări ciclice ale vieţii, în special ciclul menstrual la femeie.
FICATUL este cel care coordonează RITMUL – adică periodicitatea cu care apare ciclul menstrual
(coordonarea cu ciclurile naturale ale Universului – cu ciclul lunar, în special). Orice tulburare a
ritmului menstrual (prea devreme, prea târziu, absenţa sau frecvenţa prea mare) indică un
dezechilibru în sfera ficatului.
În timp ce RINICHII erau cei care guvernau fertilitatea şi impulsurile sexuale, FICATUL este organul
care guvernează „performanţa” sexuală (dinamica sexuală), energia disponibilă pentru actul sexual.
Dorinţa sexuală, întocmai precum renaşterea primăverii, face parte din „domeniul” FICATULUI. Ficatul
este cel care eliberează sânge şi-l direcţionează către organele genitale, furnizând putere pentru
erecţie şi deschidere spre sexualitate. Meridianul FICAT din medicina tradiţională chineză trece prin
organele genitale şi sâni, şi este adesea blocat atunci când energia sexuală este obstruată.

Medicina tradiţională chineză aseamănă FICATUL cu un GENERAL de armată, care se ocupă de

observarea privirii de ansamblu a vieţii şi de strategia organismului pentru sănătate şi supravieţuire.
De aici şi relaţia dintre FICAT şi OCHI – cei care ne ajută să privim în exterior şi să evaluăm nevoile
corpului nostru fizic. Ficatul hrăneşte ochii, iar ochii ne ghidează prin viaţă. Orice tulburare la nivelul
ochilor (tulburare de vedere sau a muşchilor oculari) îşi are originea în dezechilibrul funcţiei ficatului.

Starea FICATULUI se poate observa uitându-ne la UNGHIILE unei persoane, chinezii considerând
unghiile drept „prelungiri” ale tendoanelor (şi chinezii au cumva dreptate, pentru că fac parte din
aceeaşi categorie de ţesut – ţesutul conjunctiv – dar tendoanele sunt ţesut conjunctiv fibros, semidur,
în timp ce unghiile, ţesut conjunctiv dur). De asemenea, calitatea PĂRULUI unei persoane ne spune
despre starea ficatului persoanei respective. Păr lucios, des, sănătos, unghii netede, lucioase,
rezistente – indică un ficat funcţionând la parametrii normali. Orice problemă cu luciul şi structura
părului şi unghiilor, indică blocaje şi dificultăţi de funcţionare ale ficatului.

Aşadar, avem multe elemente la nivelul corpului fizic, după care putem să evaluăm modul de
funcţionare al ficatului:
- muşchii, articulaţiile, tendoanele şi ligamentele
- calitatea, graţia şi coordonarea mişcărilor corpului
- ritmicitatea ciclului menstrual la femeie
- dinamica sexuală la femeie şi bărbat, inclusiv dorinţa sexuală
- starea ochilor şi a vederii
- starea unghiilor şi părului persoanei
Dintr-o privire, putem să identificăm problemele unei persoane care indică tulburări ale funcţiei
ficatului.

DOMENIUL „NON-FIZIC” al FICATULUI

Din punct de vedere psihologic, FICATUL este organul care ne sprijină pentru realizarea potenţialul
fiinţei noastre, ajutând să se manifeste energia creşterii depozitate în RINICHI.
Ne furnizează dorinţa de a ne manifesta CINE suntem şi de a ne exprima ENERGIA CREATIVĂ în
lume.
FICATUL este cel care ne împinge pe calea AUTO-REALIZĂRII în lumea materială – cu dorinţa
permanentă de CREŞTERE şi EVOLUŢIE.
Când această forţă este obstruată şi nu este lăsată să se manifeste, apare FURIA.

FICATUL este asociat în Medicina tradiţională chineză cu FURIA.

Când apar dificultăţi, FURIA este o energie care ne forţează să mergem mai departe, să ne apărăm
viaţă şi să ne atingem scopurile.
Deşi în Cultura vestică, FURIA este considerată o emoţie negativă, ea ar trebui re-considerată ca o
forţă necesară a creşterii, care permite unei fiinţe să fie asertivă (să spună NU atunci când vrea să
spună NU) – puteţi vedea acest lucru la un copil de până la trei ani, care se încordează din toţi
muşchii şi articulaţiile într-o criză de furie, atunci când doreşte să-şi impună voinţa asupra unui adult
(care încearcă, la rândul lui, să-şi impună voinţa asupra copilului).
O astfel de forţă puternică, precum FURIA – are nevoie de un echilibru între SPAŢIU şi LIMITE –
acest echilibru fiind oferit de părinţi, copilului (SPAŢIU pentru exprimarea de Sine şi LIMITE, pentru
evitarea rănirii).

Forţa naturală a asertivităţii şi creativităţii, care este FURIA, devine dăunătoare atunci când este
obstruată în mod continuu, cronic şi determină apariţia unei stări „patologice” numită FRUSTRARE.
Pentru că FRUSTRAREA înseamnă FURIE întoarsă către interiorul corpului, ea atacă frecvent
articulaţiile şi tulbură ritmurile naturale ale corpului – ducând în timp la depresie şi comportamente
auto-destructive. Când energia FICATULUI este blocată şi nu poate curge liberă în interiorul corpului –
atunci apare ceea ce chinezii numesc STAGNAREA – care în timp tulbură major starea fizică şi
mentală a organismului.

Dr. Edward Bach, medicul englez care a dezvoltat sistemul de tratament al Remediilor florale Bach
spunea că toate bolile cronice sunt simptome ale „REZISTENŢEI PERSONALITĂŢII LA SCOPUL
SUFLETULUI DIN ACEASTĂ VIAŢĂ”. Cu alte cuvinte, toate bolile cronice apar întrucât Sufletul ştie
care îi este scopul acestei vieţi, dar condiţiile exterioare şi interioare nu permit persoanei să îl atingă
sau persoana nu este conştientă de posibilităţile şi de alegerile sale – adică toate bolile cronice au
rădăcini spirituale.

FICATUL este organul care ne ajută cu PLANIFICAREA şi ORGANIZAREA vieţii, cu deciderea

DRUMULUI (este GENERALUL maestru în strategie). Iar deciziile sunt puse în practică prin energia
partenerului ficatului, VEZICULA BILIARĂ – cea care ne oferă în plan energetic curajul şi fermitatea
de a pune în practică propriile viziuni.
În China şi Japonia, o persoană decisă şi curajoasă este considerată o persoană „cu o veziculă biliară
mare”. Nu întâmplător, în situaţii de indecizie şi de lipsa curajului, apare primul simptom al suferinţei
veziculei biliare – GREAŢA. Nu întâmplător la începutul unei sarcini, multe femei prezintă greaţă.
Pentru că aceasta se leagă de indecizia interioară şi lipsa curajului de a-şi asuma complet
maternitatea – schimbarea indusă de apariţia copilului în viaţa cuplului. Şi nu întâmplător, există
atâtea cazuri de pietre la fiere (blocajul curajului) şi de operaţii de extirpare a fierii. Pentru că multă
lume nu mai consideră fermitatea şi curajul drept calităţi dezirabile în societatea modernă. Sunt
preţuite mai mult ascultarea, urmarea indicaţiilor altora şi copierea modelelor oferite de alte persoane.

ASERTIVITATEA (abilitatea de a spune „NU”) necesită un echilibru delicat între PUTEREA de a

avansa şi CEDARE. Puterea asertivităţii Ficatului este echilibrată de FLEXIBILITATE, de adaptarea
unei persoane la situaţie. Ficatul ne oferă abilitatea de a ceda, la nevoie, precum şi puterea de a
continua, când este momentul potrivit. Ne oferă abilitatea salciei, „de a ne apleca fără a ne rupe” –
atunci când vântul este prea puternic.

FICATUL BINE NUTRIT – şi cu funcţie normală

Ficatul vibrând de energie se observă într-un corp fizic suplu, capabil de mişcări dinamice, precum
cele ale unui tigru.
Articulaţiile sunt flexibile, iar mişcările coordonate şi pline de graţie.
Respiraţia este liberă şi există un acces nelimitat la energie.
Vederea este ascuţită, părul strălucitor şi unghiile puternice.
Ritmurile corporale sunt uşoare, regulate, iar persoana se bucură de ritmurile muzicii şi dansului.
Emoţional, există abilitatea de a exprima şi procesa toate emoţiile resimţite, nu există tendinţa de a
„depozita” emoţiile nerezolvate perioade prea lungi de timp.
Viziunea persoanei este optimistă, ea ştie ce vrea şi face totul să obţină.
Persoana este determinată, fără a acţiona ca un buldozer şi este flexibilă şi tolerantă, fără a ceda prea
mult. Ea are curajul şi îndemânarea de a risca şi progresa pe drumul vieţii.
Vede imaginea de ansamblu şi rezolvă în mod creativ problemele care apar.
Este aliniată cu fluxul general al vieţii.

Dacă ne uităm în jur, în societatea noastră modernă, vedem foarte rar persoane cu „ficat bine nutrit”.
Din păcate, medicalizarea sarcinii, cu administrarea de substanţe chimice femeilor însărcinate (chiar şi
vitaminele suplimentare date în sarcină sunt tot substanţe chimice obţinute prin sinteză), vaccinările
excesive din primele zile şi în primul an de viaţă, tratamentele cu antibiotice şi cortizonice, unguentele
şi picăturile de nas şi ochi cu diferite substanţe chimice, excesul de ecografii şi radiografii, expunerea
prelungită la câmpuri electromagnetice puternice etc – blochează foarte devreme ficatul fiinţelor
umane. Rar întâlnim oameni cu ficatul sănătos.
Peste 90% dintre oameni au un corp supra-ponderal, cu articulaţii blocate, cu muşchi atrofiaţi, cu
mişcări greoaie, cu păr aspru, fără luciu, sau fără păr deloc, cu unghii fragile, tulburări de vedere
(uitaţi-vă numai câţi purtători de ochelari există în jurul nostru) şi dificultăţi sexuale definite. Nu este de
mirarea că întâlnim atâta furie, frustrare şi depresie în cabinetele noastre medicale.

HRĂNIREA FICATULUI
Fizic, FICATUL se hrăneşte prin obţinerea unui corp suplu şi mobil. Acest lucru înseamnă că exerciţiile
fizice, în special INTINDERILE – SUNT ESENŢIALE, tocmai datorită tendinţei FICATULUI către
STAGNARE.
Mersul pe jos este deosebit de util, pentru că aduce energie în toţi muşchii şi toate tendoanele.
Mişcările mai elaborate şi coordonate, precum cele de Tai-qi sprijină şi dezvoltă coordonarea funcţiilor
ficatului, fiind excelente pentru „deschiderea” şi întărirea articulaţiilor.
Orice mişcări fizice precum aplecările laterale şi mişcările de răsucire ale trunchiului ajută la prevenţia
Stagnării în zona energiei Ficatului.
Artele marţiale sunt foarte bune pentru canalizarea energiei furiei nemanifestate, într-o direcţie
ordonată şi cu sens.
Aşadar, pentru reglarea Stagnării hepatice, principalele instrumente sunt:
- mersul pe jos
- artele marţiale şi
- tai-qi
Dar toate mişcările coordonate sunt benefice pentru FICAT. De exemplu, jonglatul cu mingii dezvoltă
puterea de coordonare şi activează Ficatul.

Exprimarea creativităţii hrăneşte Ficatul. Când creăm ceva, fie o sculptură, o poezie, o pictură, o
grădină, o mâncare gustoasă, o masă frumos aşezată, un raft pentru cărţi sau o idee, ne acordăm la
energia Ficatului şi o exprimăm. În acest fel, permitem energiei Ficatului să curgă liberă, fără stagnare.
Există şi un revers la această „activitate creatoare şi cu sens” – şi anume, faptul că Ficatul necesită
odihnă de bună calitate şi relaxare – o zi liberă la plajă, o zi de plimbare prin pădure, o zi în care, pur
şi simplu, să „fim” (nu să mai facem nimic). Echilibrul dintre acţiune şi odihnă – reprezintă cheia
sănătăţii Ficatului. Să ne oferim timp pentru a „vedea” cu ochii minţii ceea ce dorim, să planificăm şi să
ne facem priorităţi, să avem o vedere de ansamblu asupra lucrurilor – toate acestea sprijină Ficatul.

NUTRIREA FICATULUI prin hrană

Principiul esenţial pentru funcţionarea Ficatului este CURĂŢENIA, detoxifierea, limpezirea – pentru a
permite organului să fie CLAR în funcţia sa de menţinere a bunei calităţi a sângelui.
De aceea, alimentele acre, care stimulează ţesuturile să se contracte şi să elimine toxine, şi care
stimulează fierea (vezicula biliară) să excrete bilă (care determină scindarea grăsimilor) – sunt cele
mai utile. În special alimentele de culoare verde închis, care combină o acreală moderată cu calităţi de
hrănire a sângelui (urzicile, ştevia, loboda, spanacul etc) sunt esenţiale.
Grăsimile saturate, alimentele prea sărate şi hrana procesată (tot ce se găseşte în conserve, pungi
sau borcane), cu adaosuri chimice, precum şi alimentele prea dulci – tind să congestioneze funcţia
ficatului.
Salatele verzi, germenii din seminţe (germeni de grâu, grâu încolţit, germeni de ridiche, de schinduf,
de trifoi sau alte seminţe) – ajută în general Ficatul – cu condiţia ca alimentele să nu fie prea reci (sau
digestia persoanei prea slăbită).
Mâncatul în exces – determină congestia Ficatului – în special când hrana este bogată în nutrienţi sau
cu prea multe grăsimi. Aşadar, trebuie să ne ridicăm de la masă înainte să râgâim prima oară (sau
când s-a întâmplat acest lucru), semn că stomacul este plin şi începe să dea afară aerul, pentru a face
loc la mai multă mâncare. Mai multe mese pe zi, dar în cantităţi mici, sunt mai sănătoase decât o
singură masă şi foarte copioasă.

Cele mai dăunătoare mese pentru Ficat sunt cele din timpul petrecerilor de nuntă sau aniversare, care
se desfăşoară noaptea.
Ficatul este un organ care se odihneşte noaptea, între orele 1 şi 3 noaptea. Este singura perioada
când în ritmul biologic, celulele hepatice îşi încetinesc funcţia şi se „odihnesc”, pentru refacerea
energiei.
Dacă în acest interval, persoana mănâncă sau dansează, este expusă gălăgiei sau fumului de ţigară –
Ficatul intervine prin toate mecanismele sale – de sprijin al digestiei, de detoxifiere, de furnizare a
energiei către muşchi şi articulaţii etc – astfel încât consumul de energie este uriaş.
Multă lume a observat că după o astfel de petrecere ai nevoie de câteva zile bune să-ţi recapeţi
energia cu care eşti obişnuit.

Omul modern pierde energie zilnic, datorită faptului că petrece cea mai mare a timpului „rezistând”
unor anumite situaţii sau încercând să evite alte situaţii. Dacă vă uitaţi cu atenţie la propria experienţă
de viaţă în care vă aflaţi în prezent, veţi vedea că în fiecare zi:
- fie „rezistaţi” unor situaţii (pe care nu le doriţi, dar în care sunteţi implicat – serviciu, problemele unor
membrii ai familiei sau prieteni, rezolvarea unor datorii sociale – ex participarea la nunţi, aniversări sau
înmormântări etc)
- fie încercaţi să evitaţi situaţii (vă luaţi măsuri de siguranţă, „asigurări” de tot felul – de viaţă, de
accidente, diplome şi cursuri – tot un fel de asigurări pentru un viitor mai bun, economii băneşti etc).
Dacă v-aţi observat propria viaţă şi a celor apropiaţi, aţi observat că atunci când încerci să eviţi
situaţiile (de care te temi), cu atât mai mult eşti confruntat cu ele. Asta se întâmplă pentru că nu puteţi
învăţa ceva prin evitare şi negare.
Orice situaţie din prezent poate fi o situaţie de învăţare, care să aibă o semnificaţie pentru fiecare,
atunci când este privită în faţă şi se asumă responsabilitatea pentru ea.
Confruntarea cu fricile şi temerile este primul pas în procesul de demontare a lor. Şi această
confruntare consumă mult mai puţină energie decât procesele de rezistenţă şi evitare – ajutând două
organe importante: FICATUL (sediul energiei şi coordonatorul) şi RINICHIUL (sediul fricilor).

Identificaţi situaţiile din viaţa dumneavoastră care corespund descrierilor de mai sus şi începeţi să luaţi
măsuri pentru refacerea energiei FICATULUI.
Acesta este un organ care se regenerează complet, 100%, dacă i se oferă condiţiile propice pentru
regenerare. Perioada de refacere completă a unei populaţii celulare a întregului ficat este de 6 luni.
Timpul optim pentru un tratament de refacere a ficatului este de 2 ani, adică patru populaţii celulare
sănătoase.
De aceea, toate tratamentele pentru hepatite, pentru ficat gras, pentru refacerea energiei ficatului sunt
tratamente în care ORDINEA în alimentaţie, în stil de viaţă şi în activităţile zilnice este nevoie să fie
menţinute minim 2 ani la un nivel foarte strict şi apoi cât mai bine cu putinţă, restul vieţii, pentru a
obţine VINDECAREA şi o bună energie a FICATULUI şi a întregului organism.

În Medicina Tradiţională Chineză (MTC)

Am văzut în articolele precedente că Splina, ca organ energetic al Medicinii Tradiţionale Chineze, se

ocupă de domeniul „Nutriţiei şi Sprijinului” întregului tub digestiv, în timp ce Aparatul Respirator (numit
„Plămânul” în MTC) se ocupă de integritatea „hotarelor” fizice şi emoţionale ale persoanei (adică, ceea
ce numim „apărare imunitară”).
Următorul organ energetic important al organismului, este RINICHIUL, care face parte din Loja
energetică APĂ, împreună cu organul pereche, Vezica Urinară.

RIHICHIUL este cel care furnizează FUNDAŢIA întregului nostru organism. Este considerat organul
cheie pentru menţinerea structurii fizice şi a creşterii corpului.
RINICHIUL este organul cel mai strâns legat de sursa vieţii materiale – întrucât prin intermediul
energiei lui exprimăm impulsurile fundamentale de SUPRAVIEŢUIRE, REPRODUCERE şi
manifestare a CURIOZITĂŢII SPONTANE.

Rinichiul este responsabil pentru producerea impulsurilor de bază – care ne fac să ne menţinem viaţa,
să creştem şi să ne reproducem.

Rinichiul este responsabil atât de VITALITATEA organismului, cât şi de armonia esenţială între forţele
contrarii ale organismului (Yin şi Yang, Apă şi Foc, Odihnă şi Mişcare, Cald şi Rece etc). Prin
intermediul Rinichiului, suntem în legătură cu strămoşii, întrucât ADN-ul primit de la ei a realizat
constituţia corpului fizic pe care îl avem. Sarcina Rinichiului este să folosească la maxim constituţia pe
care am moştenit-o, să o reînnoiască continuu şi să conserve forţa vieţii, prin activarea ei constantă.

DOMENIUL FIZIC AL RINICHIULUI

Pentru că este principalul organ care se ocupă de structura corpului fizic, este direct responsabil de
toate elementele fizice ale acesteia:
- oasele şi scheletul osos, inclusiv dinţii
- măduva spinării şi creierul
- sistemul endocrin şi funcţia sa.
Dezvoltarea şi buna funcţie a tuturor acestor elemente este sarcina energiei Rinichiului.
Sistemul endocrin este legat de Sistemul Nervos Autonom – cel care ne pregăteşte pentru acţiune,
mobilizează resursele corpului şi stimulează creierul. Dualitatea stimulare/relaxare reprezintă zona de
acţiune a Rinichiului.

Rinichiul are o legătură specială cu partea inferioară a spatelui, cu zona lombară şi cu zona pelvisului.

Genunchii, care sprijină partea inferioară a spatelui, sunt în legătură cu funcţionarea Rinichilor.
Rinichii sunt responsabili, energetic, de funcţia de reproducere de la nivelul uterului, ovarelor, prostatei
şi testiculelor – fiind principalul organ care determină fertilitatea/infertilitatea unei fiinţe uman. Orice
afecţiuni ale acestor organe sunt determinate de perturbarea energiei Rinichilor.
De asemenea, Rinichii guvernează drenajul, echilibrarea şi purificarea fluidelor corpului, prin acţiunea
rinichilor, a vezicii urinare şi intestinului gros (legătura cu Loja Metal, Plămân, Intestin Gros).

Practic, Rinichii sunt responsabili de fluiditatea, fluxul şi circulaţia fluidelor în organism. Orice stagnare
în fluxul normal al fluidelor determină apariţia de „simptome” (dureri sau boli).

DOMENIUL „NON-FIZIC” al RINICHIULUI

La nivelul Rinichiului apar cele mai profunde impulsuri ale unei fiinţe umane: spre SUPRAVIEŢUIRE
(„luptă sau fugi”) şi spre REPRODUCERE (Sexualitatea).
Aceste forţe puternice din interiorul psihicului uman stau la baza tuturor comportamentelor umane.
Rinichii sunt o sursă de putere fenomenală, sunt simbolul „VOINŢEI DE A TRĂI”.
Modul în care manifestăm această putere în viaţa noastră este o măsură a cât de liberă sau de
constrânsă este energia Rinichilor noştri.

Voinţa de a trăi declanşează ENERGIA SEXUALĂ. Cu cât exprimăm mai sănătos sexualitatea în viaţa
noastră, cu atât mai sănătoşi sunt Rinichii.
Fizic, acest lucru se poate observa prin prezenţa unui pelvis mobil, cu o circulaţie bună şi o bună
funcţionare a organelor sexuale şi de reproducere.
Psihologic, acest lucru se exprimă printr-o sexualitate neinhibată, eliberată de emoţii precum ruşinea,
vinovăţia sau represia.
Nu este neapărat nevoie să se exprime sexualitatea ca şi comportament sexual, ci se poate canaliza
această energie în munca zilnică sau prin artă. Dorinţa de a crea îşi are „scânteia” în energia
Rinichilor. Blocarea creativităţii noastre (mai ales la femei) duce la blocajul energiei Rinichilor, cu
apariţia multor tulburări emoţionale, mentale şi fizice.
Creativitatea se poate manifesta în gesturile simple ale vieţii, de la aranjarea unei mese cât mai
artistice şi aspectuoase, până la detalii mici dar artistice ale îmbrăcăminţii, machiajului sau decorării
casei (biroului, grădinii etc).
Rinichiul este considerat sursa SPONTANEITĂŢII şi a CURIOZITĂŢII IMPULSIVE. Vedem aceste
instincte naturale de a explora la copiii mici. Fiecare dintre acţiunile acestora sunt încărcate de uimire,
acceptare, iar corpul lor se mişcă în fluxul natural al curiozităţii şi explorării lipsite de ruşine sau
vinovăţie. Cultura societăţii în care este crescut copilul va „modifica” fluxului energiei Rinichilor, prin
„NU” şi „DA” spus repetat la diferitele căi de exprimare ale acestei curiozităţi.

Multe societăţi vestice, inclusiv cea românească, sunt societăţi represive sexual şi emoţional.
Sexualitatea este considerată „un păcat” şi „ruşine”, iar copii sunt învăţaţi să se ferească şi să-şi
ascundă exprimarea curiozităţii naturale legate de funcţionarea corpului lor. Astfel, energia Rinichilor
este inhibată foarte devreme în viaţa multor persoane şi foarte frecvent, oamenilor le este extrem de
dificil să-şi reia în totalitate sursa propriei lor vitalităţi. Când sexualitatea este inhibată, modalităţile ei
de exprimare sociale devin exagerate – fie trec în domeniul „ilegal” al pornografiei şi prostituţiei, fie
într-o proiecţie exterioară social acceptată (sexualizarea filmelor, cărţilor, revistelor, „consumerism”
sexual”.
Cu cât o cultură este mai represivă, cu atât expresiile sexualităţii sau creativităţii devin din ce în ce mai
„deviante”.
Uitaţi-vă la televizor, la reclamele afişate şi la modelele pe care tinerele fete încearcă să le imite!
Moda „cu mijlocul gol” a tinerelor fete este o tentativă (eronată) de expunere (indirectă) a „zonei
sexualităţii” lor (Rinichii). Din păcate, singurul efect este expunerea la curenţi reci de aer şi slăbirea şi
mai mult a energiei Rinichilor – care se manifestă în viaţa fiecărei femei, după prima sarcină. Copilul
unei femei se „hrăneşte” din energia Rinichilor acesteia. După orice sarcină, o femeie pierde o parte
din energia ei vitală, în favoarea copilului.
Este vitală conservarea şi menţinerea într-o bună stare a energiei Rinichilor la femei. De aceasta
depinde fertilitatea femeii, precum şi vitalitatea acesteia (capacitatea de a da naştere la copii sănătoşi
şi rezistenţi).

RINICHIUL BINE HRĂNIT

Un Rinichi puternic este experimentat ca o rezervă puternică de energie a vieţii, care ne permite să ne
desfăşurăm multe activităţi într-o stare de energie bună.
Chiar dacă obosim fizic, după un somn bun, energia revine.
O persoană cu Rinichii sănătoşi are reacţii rapide, are mintea vie şi curioasă, iar energia sexuală este
abundentă şi liberă. Zona pelvină este caldă şi flexibilă, iar coloana vertebrală este puternică şi suplă.
Spatele este drept, mişcările sunt graţioase, mişcările trec din partea superioară în cea inferioară a
corpului fără obstacol, corpul are talie şi are siluetă.
Energia Rinichilor abundentă ajută persoana să-şi depăşească fricile şi să pună fundaţia unei Voinţe
puternice, să dorească să trăiască şi să creeze.
Când energia Rinichilor este puternică, Viaţa este o Aventură – întâmpinată cu Spontaneitate şi Curaj.
Voinţa de a trăi ne oferă atât Curiozitatea naturală, cât şi Instincte de supravieţuire puternice.
Rinichiul este extrem de susceptibil la orice semnale de pericol, furnizând mari rezerve de energie în
caz de ameninţare. Dacă ne simţim în pericol şi ameninţaţi tot timpul riscăm să epuizăm Rinichiul. De
aceea este important să învăţăm cum să ne gestionăm stresul vieţii şi să facem faţă fricilor cronice.
Frica permanentă epuizează Rinichii.

La nivel psihologic, toate tulburările Rinichilor îşi au originea în blocarea răspunsurilor spontane la
provocările vieţii. Pierdem legătura cu viaţa instinctuală, de aceea devenim fricoşi, anxioşi sau nervoşi,
tresărim cu uşurinţă şi reacţionăm exagerat. Suntem înfricoşaţi de propriile impulsuri sexuale, pe care
le negăm şi inhibăm. Ne agăţăm de „controlul” exterior (ne tot luăm „măsuri de siguranţă” – un soţ, o
familie, o casă, un serviciu, o diplomă, o maşină, bani, bunuri, mâncare, poliţe de asigurare etc) şi nu-i
mai permitem vieţii să se deruleze fluent, în curgerea ei naturală. În timp, vor apare DEPRESII,
EPUIZARE şi comportamente ilogice.
Fizic pot apare probleme precum infertilitatea sau tulburări la nivelul sistemului reproducător, apare
rigidizarea taliei (sau „colăcelul de grăsime” la nivelul taliei), apar probleme cu aparatul urinar (infecţii
urinare, cistite, pietre la rinichi etc) şi multe alte probleme legate de zona de influenţă a Rinichilor
(dureri de genunchi sau înţepenirea genunchilor, probleme ale urechilor, dinţilor sau ale părului – carii
dentare, infecţii ale dinţilor, căderea părului etc).

HRĂNIREA RINICHILOR
Echilibrarea energiei rinichilor se face prin alternarea ACTIVITĂŢII cu ODIHNA.
Stimularea care duce la acţiune are nevoie să fie echilibrată prin LINIŞTEA meditaţiei sau a odihnei.
REŢETA SĂNĂTĂŢII RINICHILOR este: „MUNCĂ, ODIHNĂ şi JOACĂ”.
O activitate satisfăcătoare şi stimulatoare are nevoie să fie echilibrată printr-o odihnă revigoratoare şi
somn.

Pentru a nutri aspectul dinamic al Rinichilor avem nevoie în viaţa noastră de AVENTURĂ. Viaţa ne
furnizează multă stimulare acolo unde apar provocări şi se trezeşte voinţa de a rămâne în viaţă.
Aceasta înseamnă să găsim mai multă motivaţie în muncă sau viaţa zilnică, sau să plecăm din când în
când în câte o excursie aventuroasă.
Fizic, aspectul dinamic al Rinichilor are nevoie de exerciţii fizice, pentru ca întregul organism să
resimtă că este „viu”, că „trăieşte”.
Aspectul mai static al energiei Rinichilor are nevoie de odihnă, de linişte, de contemplare tăcută sau
meditaţie. Înseamnă să închidem toate sursele de stimuli, televizorul, computerul, telefonul mobil şi să
rămânem tăcuţi, atenţi la starea noastră interioară.

Pentru a hrăni Rinichii, este nevoie să întărim şi regiunea inferioară a spatelui. Acest lucru se poate
face prin practici precum Qi gong sau orice exerciţiu fizic care tonifică spatele şi picioarele. Creşterea
mobilităţii splinei şi uşurarea compresiunii dintre vertebre (simplul exerciţiu de a sta culcat pe spate, pe
jos, cu picioarele îndoite şi capul pe o carte, timp de 20 minute) va ajuta mult energia Rinichilor. Cu cât
mai mult se mişcă pelvisul („dansul din buric”!, dansurile latine), cu atât mai liber circulă energia
Rinichilor.
Terapii corporale precum Shiatsu, terapia cranio-sacrală; terapia Feldenkrais şi altele permit
accesarea ritmurilor mai profunde ale fiinţei, putând elibera corpul spre o mai mare spontaneitate. De
asemenea, joaca alături de copii ne permite să ne manifestăm natura exuberantă a Rinichilor. Orice
joc, de adulţi sau de copii, este util pentru recâştigarea mobilităţii interioare.

Pentru a ne „hrăni” Rinichii, avem nevoie să ne conectăm din ce în ce mai mult cu propriile impulsuri
spontane şi cu voinţa de a trăi.
FRICA este cea care ne constrânge, nu FRICA – cea care ne avertizează de pericole, ci mesajul
CRONIC al FRICII, care a pătruns adânc în sistemul nostru. Eliberarea de frica cronică, principala
emoţie asociată cu Rinichii, în Medicina Tradiţională Chineză, înseamnă deschiderea Rinichilor pentru
„hrănire”. Orice modalitate de a explora şi elibera frica va ajuta, în final, Rinichii.

Alimentele care să nutrească Rinichii trebuie să fie echilibrate din punct de vedere al nutrienţilor, să
aibă mineralele, vitaminele şi enzimele necesare echilibrului delicat al acestor organe. Alimentele care
provin din apă, din mare, peştele, fructele de mare, algele, conţin nutrienţi valoroşi pentru rinichi. La fel
şi seminţele (cerealele, grâu, orez, hrişcă, mei, ovăz, orz, quinoa, seminţe diferite de floarea soarelui,
dovleac, alune, miez de nucă etc) – sunt foarte bogate în nutrienţi, pentru că ele asistă la creşterea
plantei.
Alimentele mai sărate sprijină Rinichii, sosul de soia şi murăturile, de ex, dar dacă este prea multă
sare pot avea efectul opus.
Alimentele de culori închise, negru sau roşu închis, strugurii, afinele, coacăzele, fasolea neagră, lintea
neagră etc sunt importante.
Apa este elementul esenţial de hrănire a Rinichilor, cu condiţia să nu fie consumată în exces (să
suprasolicite Rinichii). De asemenea, este necesară evitarea băuturilor care sunt prea stimulatoare
sau care deshidratează (toată băuturile dulci, cafeaua, ceaiul etc).

RINICHIUL este sursa FORŢEI VITALE a organismului.

Este unul dintre cele mai importante organe de protejat, vindecat şi menţinut în stare bună de
funcţionare.
Împreună cu celelalte organe, asigură ARMONIA CORPULUI FIZIC – care atunci când funcţionează
bine, reuşeşte să ajute SPIRITUL care îl ocupă să evolueze prin experienţe şi învăţare – Scopul
suprem al vieţii noastre pe Pământ.

VINDECAŢI RINICHII! Aveţi grijă de FORŢA VITALĂ!

În Medicina Tradiţională Chineză

Sau

„HOTARELE noastre”

Sarcina principală a „Plămânului” în Medicina Tradiţională Chineză este aceea de a stabili „hotarele”,
graniţele dintre mediul intern şi lumea exterioară. Mediul intern trebuie protejat de existenţa unor
hotare clare, care apără, dar în acelaşi timp definesc persoana. Prin intermediul acestor hotare, vor
intra substanţe „vitale”, importante pentru organism şi vor ieşi deşeuri şi toxine.

Funcţiile principale ale Plămânului sunt:

- STABILIREA GRANIŢELOR
- RESPIRAŢIA
- REÎNOIREA

Domeniul „fizic” al Plămânului, în Medicina Tradiţională Chineză, include întregul Aparat respirator, cu
nasul şi sinusurile incluse, precum şi pielea şi intestinul gros.
Cu alte cuvinte, toate elementele care „definesc” hotarele, graniţele unei persoane:
- APARATUL RESPIRATOR (de la Nas până la Bronhii şi Plămâni)
- INTESTINUL GROS
- PIELEA
De-a lungul acestor organe „de graniţă”, de hotar, se primesc substanţe vitale pentru organism
(oxigen, nutrienţi, mângâieri etc) şi se elimină deşeuri şi substanţe toxice (dioxid de carbon, materii
fecale, transpiraţie etc).
Pielea este considerată un fel de „plămân” exterior, care respiră prin intermediul porilor.

Toate aceste organe sunt strâns legate de IMUNITATE – adică puterea de apărare a graniţelor.
Locurile în care agenţii patogeni pot pătrunde cu cea mai mare uşurinţă în organism sunt tocmai
aceste „organe de hotar”.

Domeniul „non-fizic” al Plămânului, în Medicina Tradiţională Chineză constă în senzaţia de hotare,

graniţe personale.
Când o persoană şi-a definit clar hotarele, ştie cine este şi ştie cum să stabilească o relaţie sănătoasă
cu o altă persoană.
Hotarele „sănătoase” ale unei persoane sunt flexibile şi responsive, se „deschid” faţă de experienţele
pozitive şi se închid atunci când sunt supuse unor experienţe negative. Ele permit unei persoane să
spună: „DA”, când vrea să spună DA şi „NU”, atunci când vrea să spună NU.

Splina era arhetipul Mamei, iar Plămânul este arhetipul Tatălui – tradiţional Tatăl fiind cel care ne
învaţă Valoarea de Sine şi ne ajută să plecăm de acasă şi să ne găsim un loc în lume. Dacă am avut
un tată bun, avem „hotare sănătoase”, suntem separaţi de mamă şi ne recunoaştem Valoare de sine –
pe care o respectăm, aşa cum îi respectăm pe ceilalţi.
Când ştim Cine suntem, când credem în propria valoare şi ne ocupăm locul pe care ştim că-l merităm
în această lume – atunci întreaga zonă a Plămânului funcţionează bine (la fel şi Pielea şi Intestinul
gros, legate intim de Plămân).

Un „Plămân” bine hrănit, echilibrat, sănătos – se manifestă ca o vitalitate fizică puternică. Plămânii
sunt puternici, vocea puternică şi clară, imunitatea este bună (recuperarea din orice boală este rapidă,
eficientă), pielea are un aspect sănătos, strălucitor şi proaspăt, respiraţia este plăcută. Postura
corporală exprimă sentimentul Valorii de sine, cu pieptul înainte spre lume. Gesturile sunt clare şi
expansive, privirea este fermă – şi întreaga persoană evocă admiraţie şi respect.

Disfuncţiile „Plămânului” sunt caracteristice civilizaţiei moderne – şi se regăsesc în vitalitatea scăzută,

imunitatea slabă a persoanei, respiraţia superficială (cu hiperventilaţie), pielea cu multiple probleme,
iritaţii şi erupţii, tendinţa generală la constipaţie. În plan emoţional, este multă tristeţe şi frustrare, lipsă
a încrederii în propriile puteri, persoana se judecă aspru şi îi judecă aspru pe cei din jur, nu-şi înţelege
şi respectă propriile hotare sau pe ale celorlalţi oameni din jur. Demnitatea se poate transforma în
falsă mândrie şi persoana se simte singură şi separată de restul. Cu multă dificultate îşi poate găsi un
loc în lume.
Disfuncţiile „Plămânului” apar după primele vaccinări din copilărie. „Mesajul” energetic al unui vaccin,
făcut atât de devreme în viaţa unui copil (în primele ore de viaţă!) este: „tu nu eşti în stare să te aperi,
vin eu în corpul tău să te ajut!”. Apoi fiecare doză de vaccin accentuează acest mesaj. Fiecare
tratament cu anti-biotice, sau medicamente anti-febrile sau anti-durere, sau orice alte substanţe
chimice întăresc mesajul: „nu eşti în stare să faci faţă singur, ai nevoie de ajutor, ai nevoie de
sprijin….voi intra în sistemul tău şi te voi ajuta”. De foarte devreme în viaţa noastră, primim mesajul
„subliminal” că nu suntem în stare, că „hotarele” noastre nu există şi că oricine poate intra şi manipula
energia corpului nostru, după bunul său plac. Acesta este mesajul Sistemului de Sănătate, care oferă
în mod abuziv tratamente şi „imunizări”, dar cu multe efecte secundare despre care nu discută nimeni
(„ascundere”).
Ne trezim lipsiţi de hotare, sau fără conştienţa existenţei lor. Copiii mici nu mai au hotare, iar
începerea vieţii şcolare, la 7 ani, intensifică presiunea supra lor şi „confuzia” interioară.
Fiinţa umană are tot ce-i trebuie pentru a se vindeca singură, pentru a creşte şi supravieţui. Nu are
nevoie decât de Iubire şi de sprijin, în primii ani de viaţă. Şi de dezvoltarea sănătoasă a propriilor
hotare şi a valorii de sine.
Dacă ne uităm în jur, nu mai găsim oameni cu „hotarele” întregi. Toţi suntem manipulaţi de zecile de
sisteme din interiorul nostru, care gândesc, simt şi trăiesc viaţa pentru noi. Abia ne mai tragem
răsuflarea, îndoiţi sub presiunea zecilor de specialişti care ne induc idei despre cum să mâncăm, să
ne îmbrăcăm, să ne tratăm sau să ne iubim copiii.

Dacă ne uităm la efectele secundare ale vaccinurilor, pe primele locuri sunt:

efectele respiratorii (majoritatea copiilor prezintă simptome respiratorii după vaccinare, de la nas
înfundat şi secreţii, până la tuse şi infecţii mai grave ale bronhiilor)
efectele digestive – diaree sau constipaţie persistente, tulburări de floră intestinală, diferite alergii
alimentare
efectele cutanate – erupţii tip dermatită, care apar la câteva săptămâni după vaccin şi nu mai trec cu
lunile, indiferent de tratament

Practic, imunizările şi vaccinurile „rup” hotarele naturale ale organismului, le „dezorganizează” şi induc
„confuzia”. Corpul nu mai ştie ce este a lui şi ce este exterior lui. Nu mai ştie cu cine trebuie să lupte şi
pe cine trebuie să accepte.
De multe ori acceptă ca „sine” un duşman (şi se dezvoltă tumori de toate felurile, sau permite
parazitări cu viermi, paraziţi, Candida sau alţi germeni) sau respinge ca duşman o parte din sine (şi
apar Alergiile şi Bolile auto-imune).

„Loja Plămânului” în Medicina Tradiţională Chineză este profund dezechilibrată de imunizări şi

vaccinări, mai ales cele făcute foarte devreme, în primii 2 ani ai vieţii unui copil. Apoi toate celelalte
tratamente chimice, toţi aditivii alimentari, toate substanţele recreaţionale toxice, precum băuturile
acidulate sau energizante, ţigara, alcoolul, cafeaua – folosite în exces, accentuează „confuzia”
interioară şi menţinerea graniţelor într-o stare de nefuncţionare.
Suntem o populaţie imensă care trăieşte „fără graniţe” definite. De aceea suntem manipulaţi şi
îndoctrinaţi după placul tuturor sistemelor din jurul nostru.

Refacerea energiei Plămânului

Se poate face în multe feluri:

– tehnicile de respiraţie – cu reînvăţarea respiraţiei abdominale şi a respiraţiei adânci, care

oxigenează profund organismul
– activităţile precum înotul sau alte sporturi care implică folosirea conştientă a respiraţiei
– cântatul sau proiectarea vocii (chiuitul) pot fi extrem de eliberatoare, pentru multe dintre persoanele
„închise” în interior
– perierea pielii cu o perie mai aspră sau un prosop aspru
– purtarea de fibre naturale, de bumbac, care să permită pielii să respire libere
– plaja şi expunerea moderată la soare, în perioadele de ultraviolete ale verii
Emoţional, „Plămânul” se nutreşte prin RESPECT – să reînvăţăm valoarea a cine suntem, să ne
găsim noi modalităţi de a ne exprima propriile valori
Dacă vom curăţa colţurile casei, cele mai întunecate unghere, vom ajuta organismul să facă acelaşi
proces în planul intern. Să aruncăm toate „depozitele” de vechituri care nu ne mai trebuie, nu ne mai
reprezintă, ne îngreunează înaintarea.
Viaţa estetică a unei persoane este o altă reprezentare a energiei „Plămânului”, menţineţi geamurile
casei curate, exteriorul casei bine întreţinut, gardurile în bună funcţiune – şi atunci vă întăriţi Plămânul

Nutriţional, „Plămânul” este hrănit prin:

aspectul estetic al mâncării – respectaţi masa zilnică, ca fiind un ritual aducător de energia vieţii
vegetale organice, cereale germinate, proteine (mai ales carne albă), tofu, fasole, orice alimente
colorate în alb (ridichi, ciuperci, păstârnac, ţelină, pătrunjel etc) duc la tonifierea energei plămânilor.
Mai puţin lactatele, pentru că ele produc mucus (mai bune cele din capră sau oaie).
Evitaţi grăsimile şi orice mâncare procesată sau denaturată (fac foarte rău „Plămânului”).

Faceţi periodic „cure de detoxifiere”, atât ale Intestinului gros (colon hidroterapia, diete de curăţenie,
posturi etc), cât şi ale Pielii (peeling-uri naturale, băi terapeutice cu plante) şi ale Aparatului respirator
(vizite la munte, la salină, exerciţii precum înotul în mare etc).
Detoxifierile de efectele secundare ale vaccinurilor, în baza protocolului CEASE reprezintă o metodă
importantă de reechilibrare a „Hotarelor” şi imunităţii unei persoane.
Psihoterapia, în orice formă, poate ajuta la refacerea Valorii de Sine şi restabilirea hotarelor.
Arta şi educaţia estetică, precum şi diferitele manifestări artistice în viaţa unei persoane, întăresc
imunitatea şi energia „Plămânului”.

Când „RESPIRĂM” bine, învăţăm să aducem în sistemul nostru „AER PROASPĂT”, care ajută la
„REINOIREA” permanentă a propriului organism. Aşa ne menţinem tinereţea şi forţa vitală.

În Medicina Tradiţională Chineză

Splina, împreună cu Pancreasul şi Stomacul ocupă loja energetică numită „Pământ” în Medicina
Tradiţională Chineză.
Este considerată „organul central al digestiei”.
Domeniul ei de acţiune este considerat:
Abilitatea de a sorta, a absorbi şi procesa nutrienţii (decide care va fi folosit pentru hrănire imediată,
care va fi depozitat şi care va fi eliminat – împreună cu organele corespunzătoare)
Splina este „organul transformării şi al nutriţiei”.
Din păcate, este unul dintre cele mai dezechilibrate organe ale oamenilor moderni, şi vom explica
treptat, din ce cauză. De asemenea, vom trece în revistă şi câteva dintre remediile simple, la
îndemâna oricui, de a o re-echilibra.

SPLINA este răspunzătoare de „nutriţie” în corpul nostru. O „splină” puternică face persoana să se
simtă „hrănită” (fizic, emoţional etc), iar o „splină slăbită” va face persoana să se simtă slăbită,
„subnutrită”. La nivel fizic, persoana poate mânca o dietă sănătoasă, dar dacă Splina este slăbită, nu
poate converti alimentele în nutrienţi necesari corpului. La fel şi la nivel emoţional.

În Medicina Tradiţională Chineză, în orice fel de tratamente ale bolilor, trebuie să începem cu
echilibrarea Splinei şi organului ei pereche, Stomacul.

„Domeniul” fizic al Splinei

Principala măsură a puterii Splinei este reprezentată de vigoare sistemului digestiv. Buna funcţionare
a tuturor fluidelor digestivă, de la salivă, la sucul pancreatic sau cel gastric, se datorează forţei
acesteia.
De asemenea, substanţele preluate din tubul digestiv întăresc ţesuturile moi şi le dau tonus. Aşadar,
tonusul general al corpului, al organelor – depinde de energia Splinei.
Uitaţi-vă la digestia şi la tonusul oamenilor moderni, tineri şi vârstnici, deopotrivă!

„Domeniul” non-fizic al Splinei

Mental
Splina este considerată „casa gândurilor” în Medicina Tradiţională Chineză.
Claritatea gândurilor, limpezimea lor şi un proces bun de gândire depinde de energia Splinei.
Emoţional
La nivel emoţional, Splina guvernează sentimentele de grijă atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi. O
energie puternică a Splinei duce la fundamentul unei vieţi emoţionale puternice, în care nevoile
noastre ne sunt satisfăcute (atât cele fizice, cât şi cele emoţionale) şi putem să fim generoşi, să
„plutim” în fluxul vieţii cu dăruire şi să nu ne agăţăm de viaţă într-o poziţie de „lipsă” sau flămânzire.
În exces, grija de sine poate deveni obsesie legată de propriile probleme, ceea ce duce la Stagnarea
energiei interioare. Grija faţă de alţii devine, în exces, o obsesie pentru îndeplinirea nevoilor celorlalţi –
când chiar noi înşine suntem „goi”. Exact aceste tipuri de excese duc la dezechilibrul energiei Splinei
în societatea modernă.
Psihologic, Splina se ocupă de două domenii esenţiale:
1) NUTRIŢIA
2) SPRIJINUL (SUPORTUL)
Când energia Splinei este matură, suntem capabili să ne hrănim singuri, din interior şi să ne sprijinim
pe propriile puteri – aşa încât NEVOILE nu ne transformă în „săraci”, ci suntem „bogaţi” în resurse
interioare.

Arhetipal, Splina este legată de MAMĂ şi relaţia cu ea. În procesul de creştere, depindem în primii ani
exclusiv de ceea ce ne furnizează mama. Pe măsură ce creştem, ne descoperim „mama interioară”,
care furnizează „hrănire” şi „sprijin”. Aceasta este o Energie matură a Splinei.
Splina este astfel legată de asumarea responsabilităţii pentru propria viaţă, adică de procesul de
MATURIZARE.
Societatea noastră este plină de „copii” necrescuţi, care tot caută o „mamă” (guvernul, primăria,
angajatorul, partenerul, copii, prietenii etc) care să le îndeplinească nevoile. Toate aceste persoane au
probleme mari cu energia Splinei şi dezechilibre energetice în întregul organism.

SPLINA în echilibru, bine hrănită

Energia abundentă a Splinei generează o senzaţie de stare de bine, o stare de uşurinţă şi de confort
de a fi în propriul corp.
Ne simţim mulţumiţi, savurăm plăcerile vieţii şi avem o relaţie profundă cu propria senzualitate.
Simţim „abundenţa” la toate nivelele, adică putem să dăruim şi să primim cu generozitate.
Digestia este relaxată şi eficientă, corpul se simte sprijinit şi în tonus, mintea este clară şi se poate
concentra cu uşurinţă.
Suntem atât „împământaţi”, conectaţi cu problemele materiale şi cu propriul nostru corp, dar şi în
legătură în acelaşi timp cu „Mama Divină”, cu Natura, Universul, Divinitatea etc ştiind că vom primi
ceea ce avem nevoie la momentul oportun.

SPLINA în dezechilibru
Digestia alimentelor este dificilă. Nici hrana emoţională nu este primită cu uşurinţă.
Concentrarea mentală este dificilă.
Ne simţim lipsiţi de iubire, flămânzi după iubire şi în loc să o căutăm, ne ducem către alimente în care
ne îngropăm durerea (în special dulciuri, ciocolată şi zahăr, care accentuează dezechilibrele
energetice ale Splinei, Pancreasului, Suprarenalelor, Ficatului) sau droguri (de la tutun, alcool, prafuri
şi până la muncă în exces sau cumpărături).
Când organismul se simte „nehrănit” emoţionat, corpul se poate efectiv contracta şi încetini şi mai mult
fluxul de nutrienţi în ţesuturile moi, iar postura persoanei se poate prăbuşi, în special la nivelul regiunii
lombo-sacrale (apar durerile şi hernierile la acest nivel).

HRĂNIREA SPLINEI
Echilibrarea energiei SPLINEI este o nevoie imperioasă pentru oamenii moderni.

atingerea – Splina adoră atingerea – masajul, mângâierile şi îmbrăţişarea cu cei dragi (chiar şi
mângâierea căţelului sau pisicii sunt bune!), auto-masajul după duş – toate sunt modalităţi de întărire
a Splinei
„întinderile” – stretching-ul, ca după somn – nevoia de a-ţi întinde braţele, picioarele, spatele, întregul
corp – sunt foarte tonice pentru Splină. Întinderile uşurează constricţiile şi deschid drumul nutrienţilor
către ţesuturile moi.
Mersul în patru labe, rostogolitul pe podea sau pe pământul gol, jocul „de-a căzutul”, alături de copii
sau animale, ajută un adult să intre mai bine „în contact” cu Pământul – cu energia Splinei
Senzaţia de a te simţi confortabil în propria casă, sau în locul în care stai – intensifică energia Splinei.
Casa fiecăruia este o oglindă externă a condiţiei Splinei persoanei respective. Chiar dacă este doar un
colţ într-o cameră, dacă te simţi confortabil acolo, Splina va fi echilibrată
Nevoia de rutină, de „ritualuri de îngrijire” – ceaiul de dimineaţă, servit la masa favorită, sau cititul cărţii
preferate, sau masajul, sau mersul la cosmetică, orice simţi că-ţi face o deosebită plăcere şi-ţi
„hrăneşte” sufletul – făcut într-un mod regulat, întăreşte Splina. Fiind organ „de Pământ”, Splina adoră
stabilitatea şi structura, fiind dezechilibrată de multe schimbări. De aceea mulţi dintre oamenii
moderni, care nu mai au noţiunea de „acasă”, ci călătoresc continuu, au Splina extrem de
dezechilibrată.
Procesul de învăţare – hrăneşte Splina. Să învăţăm deprinderi noi, o limbă străină, un instrument,
orice informaţie nouă – este foarte nutritiv pentru Splină.
Când ne oferim timp pentru a face orice dorim noi sau ne face plăcere – atunci întărim energia Splinei

HRĂNIREA SPLINEI PRIN ALIMENTE

Splina are nevoie de hrană mai dulce. Dar acest lucru NU înseamnă zahăr, ci alimente cu gust mai
dulce precum cerealele sau rădăcinoasele, precum o budincă de orez cu mere sau supă cremă de
dovleac (foarte nutritivă pentru Splină).
Splina are nevoie de alimente bine gătite, mult timp preparate termic. Supele groase (supele creme de
legume) şi fierturile de legume hrănesc foarte bine Splina, sunt uşor de digerat („hrană pentru copii”).
Splina are dificultăţi cu alimentele crude şi reci. Cu cât aveţi Splina mai slabă, cu atât beneficiază mai
mult de alimentele bine gătite.
Splina nu suportă excesul de fluide, de aceea este bine să nu beţi prea mult în timpul mesei. Este util
să separaţi fructele şi hrana îndulcită de mesele principale – astfel încât funcţia Splinei de „sortare şi
separare” va fi mult sprijinită.
Splina are nevoie să mestecaţi f bine. De asemenea, poziţia la masă este bine să fie relaxată, dar într-
o postură deschisă, ca organele să aibă loc să mişte. Dacă stăm suciţi, strâmbi, cocoşaţi sau
ghemuiţi, vom comprima organele digestive şi împiedicăm procesul de digestie.
Ierburile aromatice stimulează digestia, de aceea includerea lor în prepararea mâncărurilor va ajuta
Splina.
Culorile galben/portocaliul sunt principalele care ajută Splina, aşadar, dovleacul, morcovul, lintea
portocalie – rezonează energetic cu energia Splinei.
Trăim în cea mai agitată, rapidă şi aparent haotică perioadă de dezvoltare a civilizaţiei umane din
ultimele secole. „Bombardamentul” senzorial şi de informaţii este fără precedent şi presiunea imensă
de „integrare” şi folosire a informaţiilor de către oameni îi sileşte să trăiască într-o stare de tensiune
interioară continuă.
Copiii sunt cei mai expuşi solicitărilor lumii moderne.

Mulţi homeopaţi ai lumii au observat ceea ce şi colegii mei, împreună cu mine, am observat în ultimii
10 ani la cabinet: că avem de-a face cu copiii complet diferiţi.
Ei sunt numiţi „noii copiii” şi sunt fiinţe umane silite să se adapteze la ritmul rapid de schimbare pe
care tehnologia l-a impus societăţii noastre şi la accentul materialist predominant al societăţii noastre.
„Noii copii” au şi multe aspecte pozitive: de la o vârstă fragedă au aptitudini foarte dezvoltate pentru
tehnologie şi colectarea informaţiilor, aşa cum nu existau acum 30 ani. Au nevoie de aceste aptitudini
pentru a supravieţui în societatea tehnologică modernă.
Dar pe lângă această activitate cerebrală intensă şi stimulată, observăm la „noii copiii” tulburări din ce
în ce mai intense ale creierului, de la dificultăţi de învăţare şi tulburări neuro-comportamentale tip
dislexie şi SADH (sindromul atenţiei deficitare hiperactive) şi până la autism, care atinge proporţii
epidemice (copilul se retrage în propria lume, îşi pierde partea de „uman” a creierului – adică vorbirea,
relaţiile, afecţiunea şi rămâne doar cu partea de „animal” a sa – miros, pipăit, gustat, urlat şi reacţionat
agresiv la stimuli nefamiliari).

Noul copil este supus unui număr de vaccinuri fără precedent în istoria existenţei omenirii, fiind în
acelaşi timp copilul unor părinţi care au fost şi ei supuşi, la rândul lor multor vaccinuri şi tratamente
alopatice (cu antibiotice, anti-algice, cortizonice etc) în cantităţi impresionante. Nicicând în istoria
oamenilor consumul de medicamente nu a atins cantitativ „egalitatea” cu consumul de alimente (uitaţi-
vă după numărul de farmacii, la fel de numeroase precum magazinele alimentare!).
Istoricul familial al multor copiii (bolile părinţilor şi bunicilor) este încărcat de multe ori cu afecţiuni
serioase şi ale căror predispoziţii se transmite genetic (cancere, diabet, afecţiuni cardiace etc).
Noul copil este supus multor surse negative din mediul său de viaţă:

- chimice (detergenţi de rufe, detergenţi de curăţenie în interiorul caselor, haine sintetice, covoare
sintetice, produse cosmetice chimice, substanţe pentru omorât insecte, ţânţari, deodorante de cameră,
vopseluri, lacuri etc),
- farmaceutice (pentru cea mai mică febră, copilul modern primeşte tablete şi siropuri, în cantităţi
impresionante; la orice roşu în gât, primeşte antibiotice de ultimă generaţie; la orice supărare şi
frustrare, primeşte tranchilizante şi sedative puternice; dacă nu mănâncă, primeşte suplimente de
stimulat pofta de mâncare; dacă mănâncă prea mult, primeşte „capsula de slăbit” etc)
- surse radio-active: microunde şi ultrasunete, (de la prea multele ecografii din sarcină, făcute de
mamă, până la cuptorul cu microunde unde mamele grăbite încălzesc biberonul cu tetină de silicon –
care degajă vapori toxici la microunde!), telefoane celulare, televizoare, ecrane de computer şi alte
surse electromagnetice.
- singurătatea – relaţiile umane, mai ales cele cu părinţii şi bunicii, sunt înlocuite de relaţiile artificiale
cu televizorul şi calculatorul, iar aspectele idealizate sau deformate ale relaţiilor, prezentate în filmele
de desene animate sau filmele pentru copii şi tineret devin „noua lor realitate”. De aici şi multele
conflicte care apar la încercarea de a „trăi” realitatea în modul în care o percep şi înţeleg de la
„învăţătorii” lor electronici
- alimentaţie artificială, lipsită de factori nutritivi (pământul este sărăcit de abuzurile de îngrăşăminte şi
fertilizatori de sinteză, fructele şi legumele sunt sărace în vitamine, minerale şi bogate în substanţe
chimice tip nitraţi şi fosfaţi, produsele animale sunt impregnate cu hormonii şi antibioticele pe care le
primesc animalele, pentru a fi crescute în condiţii artificiale, etc; alimentele nu mai aduc energie
copiilor). Atunci ei caută „stimulatoare” precum zahărul, ciocolata, cafeaua, alcoolul, ţigările şi
drogurile, pentru a simţi „energia” din produsele consumate.
- sistemul de socializare (grădiniţe, şcoli) funcţionează după nevoile şi cunoaşterea generaţiilor de
acum 30 ani şi nu mai sunt adaptate la nevoile şi posibilităţile acestei noi generaţii. Din ce în ce mai
mulţi copii nu mai doresc, chiar refuză socializarea sub forma şcolarizării înregimentate, care prezintă
lucruri plictisitoare, într-un mod plictisitor şi într-o manieră „nazistă” – „eu vorbesc, tu taci şi asculţi”.
Copii moderni învaţă mai bine prin comunicare; învăţarea în grup, prin colaborare şi participare li se
potriveşte mult mai bine, sistemul de testare prin examene individuale este inadecvat şi nu evaluează
posibilităţile acestor copii.
- nu există nici o siguranţă a unui viitor, a unei slujbe în conformitate cu efortul depus în procesul de
şcolarizare; economia mondială fluctuantă şi schimbările politice şi sociale rapide ale lumii moderne
induc o stare de nesiguranţă marcată adulţilor, familiilor şi indirect copiilor. Nu există nici un sens şi
nici o motivaţie pentru viitor. Iar modelul adulţilor din jurul lor, care trăiesc precum roboţii (sculat,
serviciu, acasă, culcat) nu este nici pe departe atractiv pentru aceşti copiii.
Noul copil experimentează culorile (şi radiaţiile culorilor) prin intermediul televiziunii şi ecranelor LCD,
ceea ce duce la o percepţie diferită, o trăire diferită şi la o altă perspectivă asupra realităţii.
Copilul modern este asurzit de muzică dată la maxim, prinde cuvinte care nu au nici o legătură cu
trăirile interioare de calitate, are simţurile excitate de folosirea substanţelor stimulatoare (zahărul,
considerat secole întregi drog şi folosim sute de ani doar de medici a devenit aliment! Nu mai
discutăm de restul substanţelor stimulante, de la cafea, tutun şi până la droguri legate şi ilegale) şi
reacţionează exagerat la cea mai mică provocare.

Am enumerat mai sus doar câteva dintre presiunile incredibile la care sunt supuşi copii noştri în
această perioadă a istoriei.
Noul copil este extrem de susceptibil să dezvolte afecţiuni precum autismul şi sindromul Asperger, la
care se observă, aşa cum vorbeam anterior, o stagnare şi inversare a evoluţiei normale a copilului.
Mulţi copii se transformă din mici făpturi umane, care încep să vorbească şi să exploreze lumea în
modul cunoscut al fiinţelor umane, în „animăluţe” la care predomină doar instinctele. În acelaşi timp cu
degenerarea pe scala speciilor şi comportamentul agresiv, copii autişti au un fel de sensibilitate
eterică, determinând ca cei din jur să dorească să-i ajute şi să aibă grijă de ei.
În acelaşi mod se observă la adolescenţi o „degradare” spre animalic a comportamentului social, cu
prevalenţa sexualităţii, a tulburărilor de alimentaţie şi a relaţiilor tip agresiv sau sado-masochist dintre
ei, sau între ei şi adulţi.
Sau întâlnim copiii sau adolescenţi foarte intelectuali, foarte tehnici, foarte reci şi calculaţi, precişi şi
eficienţi, care seamănă mai mult cu calculatoarele pe care le mânuiesc cu abilitate. Nu ştiu dacă
putem vorbi tot de o „degradare” a speciei sau de o „upgradare” (ca la calculatoare). Nu se mai
observă nimic din partea de emoţie şi afect care defineşte o făptură umană.

Apar animale sau „calculatoare”. Cu alte cuvinte se vede, cu ochiul liber, o degenerare a speciei
umane?? O modificare a evoluţiei sale, în orice caz, se petrece.

Medicii homeopaţi se străduiesc să găsească remedii homeopatice care să trateze acest

comportament „animalic” al copiilor cu autism, care să fie în acelaşi timp capabile să amelioreze
tulburările induse de vaccinuri şi alte substanţe şi influenţe toxice. De asemenea, se caută soluţii
pentru agresivitatea sau indiferenţa afectivă a adolescenţilor. Uneori tratamentele reuşesc să
echilibreze câte un copil sau adolescent şi să-i permită o evoluţie pe scala cunoscută a regnului din
care face parte: regnul uman.

Dar cel mai important lucru ar fi, însă, să înţelegem presiunile la care sunt supuşi „noii copiii” şi să
identificăm soluţii viabile pentru adaptarea structurilor sociale prezente la nevoile acestei noi (şi foarte
sensibile) generaţii.

Terapie CEASE (Complete Elimination of Autistic Spectrum Expression)

Eliminarea Completă a Exprimării Tulburărilor tip Autist
Dr. Sorina Soescu

În perioada 29 martie – 2 aprilie 2010 am participat la Waalre, Olanda, la un curs de terapia organizat
de echipat dr. Tinus Smits din Olanda. Cursul a fost dedicat noii strategie de tratament a autismului,
numită CEASE,dDezvoltată de Tinus Smits din Olanda în ultimii 20 ani.
Ne-au fost prezentate numeroase cazuri clinice de copii cu diferite tulburări aparţinând spectrului
autismului (s-a denumit aşa, pentru că există o multitudine de expresii clinice ale problemei, greu de
categorisit şi etichetat). Am văzut copii VINDECAŢI în urma aplicării protocolului CEASE.
Ipoteza de la care pleacă terapia CEASE este aceea că apare un blocaj al Neocortexului, partea cea
mai nouă a creierului uman, în primii 2 ani de viaţă ai copilului, ca urmare a utilizării intensive de
substanţe chimice la părinţi, înainte de sarcină, la mamă în timpul sarcinii şi la copil, în primii doi ani
de viaţă.
Cauzele autismului sunt multiple şi cumulative, practic se tot adună blocaje la părinţi (după folosirea
de substanţe chimice variate, de la antibiotice, anestezice, anti-inflamatorii, vaccinuri, până la
deodorante, expunere la lacuri şi vopseluri, sau utilizare îndelungată de spray-uri nazale!!), la care se
adaugă efectele vaccinurilor din primii doi ani de viaţă ai copilului. De asemenea, unele dintre bolile
părinţilor, precum mononucleoza sau borelioza, pot fi cauze suplimentare la manifestarea autismului la
copii.
Terapia CEASE începe cu o „listă de verificare” a substanţelor şi cauzelor potenţiale ale „intoxicaţiei”
părinţilor şi copilului, pe care o aveţi enumerată mai jos.
Pe baza acesteia, se foloseşte o terapie de detoxifiere, care are la bază ISOTERAPIA.

ISOTERAPIA este o formă de homoepatie folosită pentru detoxifierea diferiţilor factori cauzativi ai
autismului, care foloseşte diluţii homeopatice succesive din substanţa incriminată a fi declanşat
blocajul Neocortexului la copilul cu autism.

Baza terapiei CEASE constă în:

1) Isoterapie
2) Homeopatie – fie schema dr Smits sau Homeopatie Clasică
3) Suport ortomolecular

În cei 20 ani de experienţă ai dr. Smits şi colectivului, există documentarea a peste 300 cazuri de copii
cu diferite tulburări din spectrul autismului vindecaţi.
Principala resursă de cercetat:www.cease-autism.com
De aici www.emryss.com – puteţi solicita cartea dr. Smits numită Autism, beyond despair, case
theraphy – Homeopathy has the answers

Protocolul CEASE include:

1) Detoxifierea diferitelor vaccinuri şi altor factori cauzativi utilizând remedii homeopatice preparate din
diferitele vaccinuri sau alţi factori declanşatori ai autismului
2) Suplimentarea de acizi Omega 3 (ulei de peşte cu EPA şi DHA) pentru restaurarea funcţiilor
creierului
3) Utilizarea dozelor relativ mari de vitamină C (atât liposolubilă, cât şi hidrosolubilă)
4) Tratament ortomolecular pentru restabilirea raportului cupru/zinc şi reactivarea metallothioneinei.
Nivelul metalelor grele va scădea şi integritatea intestinelor se va reface, alergiile alimentare vor fi
tratate
5) Restabilirea integrităţii intestinelor prin folosirea de hrană sănătoasă, organică şi eliminarea altor
aditivi şi folosirea unei doze de Saccharum officinale D6 în fiecare zi.
6) Tratamentul homeopatic al copiilor

CAUZE potenţiale ale AUTISMULUI

- tendinţe genetice, predispoziţii
- înainte de sarcină: vaccinări, mononucleoză, tratamente ale mamei etc
- în timpul sarcinii: tratament hormonal, tratament stomatologic, medicaţie alopatică, anestezice etc
- la naştere: anestezice, forceps, naşteri dificile, anti-algice, tranchilizante, sedative
- în prima parte a copilăriei: vaccinuri, antibiotice, anestezice

FACTORI AGRAVANŢI:
- lipsa de acizi Omega 3 (EPA, DHA) cu exces de acizi Omega 6
- lipsa de vitamina C şi a altor minerale şi vitamine
- metalele grele
- stresul emoţional, în special în timpul sarcinii
- utilizarea microundelor pentru gătit
- apă de proastă calitate
- folosirea diferitelor tipuri de plastice (ftalaţi, bisfenol A)
- creşterea conţinutului de zahăr şi alţi carbohidraţi din mâncare
- produşi toxici din hrana noastră sau din mediul nostru înconjurător.
- Poluarea cu diferite dispozitive electronice, precum GSM-uri, computere, console de joc

Dr. Tinus Smits spune ca exista o legatura între:

- autism
- epilepsie (25% dintre copii autişti au convulsii, 50% au EEG tip epilepsie)
- comportament agresiv, ticuri, fobii
- ADHD
- Probleme de dezvoltare
- Inteligenta neobisnuit de crescuta.

1) DETOXIFIEREA VACCINURILOR (şi altor substanţe toxice, antibiotice, hormoni, contraceptive, alte
substanţe precum paracetamol etc)

Principiul general:
- orice substanţă toxică poate produce o tulburare în energia vitală a pacientului
- aceasta poate declanşa o pierdere temporară sau cronică în energia pacientului

LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU TERAPEUŢI

Înainte de sarcină, verificaţi la mamă şi tată:
- vaccinări tropicale: DTP, febră tifoidă, febră galbenă, hepatita A, hepatita B, holera, rabie etc
- prevenţia malariei (Malarone, Lariam)
- afecţiuni care duc la tulburări permanente: mononucleoză (Epstein Barr), Lyme (borelioză), colită,
astm, epilepsie, depresie, migrene şi tratamentul acestora
- alte medicamente, anestezie, chirurgie
- tratamente dentare cu amalgam
- injecţii anti-tetanos după răniri
- vaccinări anti-rabie, după muşcături de animale
- injecţii cu botox
- IVF, IUI (Intra-uterus insemination), Clomid (Clomifen), Pregnil (choriogonadotrofină), contraceptivele
- Injecţii între săptămânile 28 şi 30 cu D globulină AntiRhesus (RhedQuin, Rhogam, Rhophylac)
- Folosirea unguentelor cu cortizon
- Folosirea drogurilor: marijuana, cocaină, ecstasy etc
- Roacutane – medicamentul pentru acnee
- Fumatul, tutunul
- Stres traumatic al părinţilor (război, ex – Opium la copii, cutremure, alte evenimente şocante)

În timpul sarcinii:
- hormoni, Clomid, Pregnil
- tratamente dentare, în special cu amalgam
- vaccinuri, tropicale sau tetanos
- Mantoux (pentru controlul dacă o persoană este infectată cu tuberculoză)
- Medicaţie cronică pentru astm, colită, epilepsie sau alte boli
- Medicaţie pentru hipertensiune
- Medicaţie pentru boli cu transmitere sexuală
- Folosirea unguentelor cu cortizon
- Medicamente pentru vărsături
- Antiacide: Maalox, Antagel şi Gaviscon (oxid de aluminiu)
- Rennies (cu 10 mg de aspartam pe tabletă)
- Antibiotice
- Îndulcitori artificiali: aspartam, gumă de mestecat cu aspartam, băuturi răcoritoare cu aspartam;
atenţie la glutamatul monosodic din multe alimente!!
- Paracetamol 500, care conţine şi 40 mg de aspartam
- Picături nazale: Xylomethazolin, Fluticason
- Produse vaginale anti-fungice: dotrimazol
- Tablete de somn
- Injecţii pentru maturizarea plămânilor în situaţii de pierdere de sarcină: betametason
- Inhibitori de contracţie: nifedipină,
- Vinil în dormitor, plastice pentru acoperirea mâncărurilor
- Antihistaminice pentru rinită alergică
- Deodorantele (totdeauna conţin aluminiu)
- Gătirea alimentelor în vase de aluminiu
- Folosirea băuturilor alcoolice, vin, bere, whisky
- Fumatul, folosirea drogurilor: marijuana, cocaină, Ecstasy

În timpul naşterii:
- stimulatori ai contracţiei: ocitocină
- medicamente împotriva durerii
- anestezice, sedative, somnifere

În primii doi ani din viaţa copilului şi ai mamei, dacă a alăptat:

- vaccinuri: BCG, Hepatită B, DTP/HIP/Pneumococ, ROR, Meningococ, vaccinuri tropicale, vaccin
anti-gripal
- picături oculare cu Nitrat de argint pentru prevenţia oftalmiei gonococice
- anti-algice: paracetamol
- picături nazale: xylomethazolin
- antitusive pentru supresia tusei: promethazin
- antibiotice
- anestezice, în special pentru tuburi de drenaj otic
- medicaţie pentru mamă în timpul alăptării (pentru mastită)
- încălzirea biberonului în cuptorul cu microunde, suzete de plastic, vinil în dormitor, plastice în contact
direct cu mâncarea
- medicaţie pentru reflux sau vomitare
- investigaţii cu fluide de contrast (cu substanţe de contrast)
- inhalatori pentru astm
- medicaţie anti-diareică (loperamid)
- anti-acide cu aluminiu

Principii generale şi recomandări pentru vaccinurile copiilor:

Evitaţi vaccinările excesive. Necesitatea fiecărui vaccin trebuie discutată în fiecare caz, luând în
considerare beneficiile versus efectele secundare potenţiale. Fiecare caz trebuie considerat individual.
Părinţii ar trebui să-şi observe copii câteva luni bune înainte de o primă vaccinare, pentru a putea să
recunoască starea lor naturală de sănătate. Vaccinarea în sarcină şi la naştere NU ESTE
NECESARĂ.
Se recomandă evitarea vaccinărilor în primii doi ani de viaţă. Apoi împreună cu medicul să se decidă
ce vaccinuri să fie făcute, funcţie de ereditatea copilului, de condiţiile de mediu etc
Unele vaccinuri ar trebui întârziate până la vârste mai înaintate sau să nu mai fie făcute deloc. Fiecare
caz trebuie evaluat individual.
Vaccinarea trebuie făcută numai atunci când copilul este într-o stare de sănătate şi stabil. Copilul
trebuie să fie sănătos cel puţin 2 săptămâni înainte de vaccinare şi să primească vitamina C înainte de
orice vaccinare câteva săptămâni. În caz de boli precum catar nazal, răceală, roşu în gât, dureri de
urechi (otită), bronşită, pneumonie, infecţii digestive etc, se va amâna vaccinarea.
Vaccinarea nu trebuie făcută în apropiere de perioade stresante (înţărcare, începerea grădiniţei sau
creşei), dentiţie etc
Alăptarea la sân este un factor important protector pentru copil.
Ar trebui făcute vaccinuri simple, nu complexe DTP, ROR, etc. Nici separarea diferitelor elemente din
vaccinuri nu este o soluţie, din cauza aditivelor (fie din Hidroxid de aluminiu sau Thiomersal, cu
mercur), a proteinelor străinelor sau formaldehidei din vaccinuri. Fiecare vaccin este un stres
suplimentar pentru organism.
Şi numărul de repetări ale vaccinurilor ar trebui reduse la maxim 2, dacă vaccinarea începe la 2 ani.
Intervalul dintre vaccinuri trebuie să fie minim 2 luni
Dacă există o suspiciune că un copil reacţionează puternic la un vaccin, se va evita repetarea acestui
vaccin şi va fi amânată administrarea acestui vaccin cât mai târziu cu putinţă.
La copii la care există suspiciunea sau diagnosticul unor afecţiuni neurologice (hipotonie, hipertonie,
dezvoltare întârziată, complicaţii la naştere etc) şi/sau dificultăţi ale sistemului imunitar (infecţii
repetitive sau severe, alergii cutanate sau digestive) este importantă amânarea vaccinării. De
asemenea, trebuie considerată posibilitatea ne-vaccinării acestor copii. Ei trebuie examinaţi de un
medic care tratează în mod holistic.
Când un copil al unei familii a suferit în urma unei vaccinări, atunci trebuie avută foarte mare grijă cu
ceilalţi copii.
Atunci când copilul prezintă suferinţă în urma vaccinării, trebuie solicitat imediat sprijin şi tratament
medical din partea specialiştilor în medicină naturală şi holistică. Orice vaccinare ulterioară va fi oprită.
În situaţii de dezvoltare dificilă în primii 2 ani de viaţă, ar trebui să se ia în considerare faptul că
vaccinarea ar putea fi un factor cauzal sau care să fi contribuit la această problemă
De fiecare dată când un copil face o boală dintre cele pentru care se vaccinează, ar trebui să fie cerut
sprijinul unui homeopat profesionist, pentru că multe dintre aceste boli se pot trata cu homeopatie sau
tratamente naturiste.
Utilizarea fără discriminare a anti-pireticelor (contra febrei), antibioticelor sau altor medicamente
supresoare cu efect toxic ar trebui evitată, pentru a nu compromite sistemul imunitar. Febra trebuie să
fie respectată şi considerată un mecanism natural de apărare.
În orice situaţie în care apare febra este important să solicitaţi sfatul medicului homeopat.
Pentru a menţine copii în stare bună de sănătate este suficient să le furnizaţi în primii ani suficientă
apă, acizi Omega 3 (ulei de peşte) şi vitamina C.

DETOXIFIEREA VACCINURILOR (cu ISOTERAPIE)

Reguli de detoxifiere:

1) Se foloseşte vaccinul (substanţa) care a cauzat problema, în doze crescătoare 30, 200, 1M şi 10M
(fie CH, fie K)
2) Dacă nu aveţi nici un motiv specific să începeţi cu un anume vaccin (substanţă), detoxifiaţi
vaccinările (substanţele) în ordine inversă a administrării (legea lui Hering) – dar nu este o lege
absolută
3) Se repetă vaccinurile potenţate atât timp cât determină o reacţie, chiar de 10 sau 20 ori
4) După două săptămâni, se repetă întreaga serie
5) Efectele vaccinărilor au dispărut complet din corp atunci când o nouă serie de detoxifiere cu acelaşi
vaccin nu mai produce nici o reacţie (tratament de control)
6) Remediul constituţional sau alte remedii focalizate pe anumite probleme supărătoare pot fi
administrate alături de detoxifiere, dacă este necesar
7) Tratamentul durează mai mult sau mai puţin, funcţie de severitatea afectării

Tratament (1) – administrarea standard

Săptămâna 1 – Vaccin 30K (30CH), de 2 ori pe săptămână
Săptămâna 2 – Vaccin 200K (200CH), de 2 ori pe săptămână
Săptămâna 3 – Vaccin 1MK (1M), de 2 ori pe săptămână
Săptămâna 4 – Vaccin 10MK (10M), de 2 ori pe săptămână

La cazuri mai severe sau pacienţi mai fragili, se vor administra două săptămâni de tratament cu
fiecare potenţă (un ciclu de tratament durează 2 luni)

Tratament 3 (control)
Ziua 1 şi 3 – 30K (30CH)
Ziua 5 şi 7 – 200 K (200CH)
Ziua 9 şi 11 – 1MK (1M)
Ziua 13 şi 15 – 10MK (10M)

Agravările Regulă generală – agravările apar şi reprezintă eliminări ale organismului, trebuie
respectate şi nu oprite. – dacă agravarea este uşoară, se repetă aceeaşi potenţă – dacă agravarea
este puternică şi importantă, se va da aceeaşi potenţă dizolvată în apă, 1 granule în 100 ml apă, câte
o gură din oră în oră, apoi din 3 în 3 ore, până se linişteşte – uneori se pot administra remedii
homeopate specifice, precum Belladona, Pulsatilla etc – dacă reacţia continuă şi nu apare o
ameliorare după agravare, înseamnă că este o altă problemă care trebuie detoxifiată mai întâi – dacă
există hipersensitivitate şi reacţii severe, precum agravare a epilepsiei sau pierdere completă de
energie, se vor dilua granulele în mai multe pahare de apă – dacă apar schimbări de comportament şi
nu se ameliorează într-o săptămână, adică atunci când copilul devine agresiv sau neliniştit, continuăm
detoxifierea, sau daţi un remediu homeopatic, adesea Saccharum fiind remediul indicat. – Acizii
Omega 3 şi vitamina C pot ajuta la prevenţia agravărilor severe.

2) OMEGA 3

Acizii graşi Omega 3 (EPA şi DHA) afectează dezvoltarea creierului. Sunt esenţiali pentru învăţare şi
memorie, atât prin efect direct asupra proceselor cerebrale, cât şi prin efect indirect prin expresia
genelor asupra creierului.
Semne ale deficienţei acizilor Omega 3 – după dr. Alex Richardson:
- sete excesivă, urinare frecventă, piele uscată şi crăpată, păr uscat şi lipsit de luciu, unghii care se
exfoliază
- tendinţă la alergii: eczeme, astm, rinită alergică
- simptome vizuale precum nictalopie, hipersensibilitate la lumină şi tulburări de citire, precum dansul
literelor în faţa ochilor
- tulburări de atenţie: li se distrage uşor atenţia, dificultăţi de concentrare şi tulburări de memorie
- hipersensibilitate emoţională, tendinţe depresive în mod special, schimbarea stării emoţionale şi frici
excesive
- tulburări de somn: dificultăţi de adormire şi de trezire dimineaţa
DHA este important, în special, în structura membranelor celulare, în special în copilăria mică, în
perioada în care creierul creşte şi mai târziu, în viaţă, pentru menţinerea flexibilităţii membranelor.
La copii, 20% din creier este format din DHA.
EPA joacă un rol esenţial în reglarea de scurtă durată a funcţiilor cerebrale precum echilibrul
hormonal, funcţia imunitară şi circulaţia sângelui.
EPA are un rol important şi în prevenţia infecţiilor, în special celor la nivel intestinal.
Ambii acizi graşi, EPA şi DHA sunt indispensabili pentru toate membranele celulare, pentru că
reglează fluxul nutrienţilor către celule (datorită lor, celulele se pot hrăni). Sunt implicaţi şi în re-
absorbţia neurotransmiţătorilor.

Cele mai bune surse de Omega 3 sunt:

- uleiul de peşte, uleiul de krill
- untul de la vaci care pasc iarba!!
- uleiul de seminţe de in (conţin ALA – acid alfa linoleic, care nu întodeauna este metabolizat în EPA şi
DHA)
- ulei de seminţe de cânepă
Cercetările arată că doza ideală de EPA este de 500 mg, dar unele persoane au nevoie de doze mai
mari; adulţii necesită 1000 mg pe zi.
Este posibil ca un copil să primească din surse alimentare acizii Omega 3 şi să primească un
supliment „curat” de Omega 3 (multe suplimente din ulei de peşte conţin Mercur!!).

3) VITAMINA C

Oamenii sunt mamifere care nu produc vitamina C, de aceea sunt complet dependenţi de aportul
exterior al vitaminei C.
Strestul creşte mult nevoia de vitamină C. Multe mamifere produc multă vitamină C când sunt expuse
la stres.

Efectele vitaminei C asupra organismului:

neutralizează oxidanţii agresivi (stres oxidativ) precum radicalii liberi –OH şi regenerează vitamina E
pentru re-utilizare.
Dacă vitamina C participă în procese oxidative, radicalii de ascorbat creaţi sunt relativ nedăunători, nu
sunt nici oxidanţi puternici, nici reducători puternici, şi pot fi uşor reciclaţi în ascorbaţi activi de către
sisteme enzimatice care folosesc NADH şi NADPH
Vitamina C promovează secreţia Cuprului, în felul acesta eliberează creierul şi restul corpului de stres.
Vitamina C ajută şi promovează enzimele care transformă dopamina în noradrenalină. Este o parte
esenţială a metabolismului catecolaminelor şi precede procesul de metilare care echilibrează nivelul
catecolaminelor
Vitamina C ajută şi promovează metabolismul tirozinei, care transformă hidroxi-fenil-piruvatul în acid
homogentisic
Vitamina C este necesară pentru fabricarea L-carnitinei. În interiorul celulelor, L-carnitina este
necesară pentru utilizarea normală a grăsimilor pentru energie (beta-oxidarea acizilor graşi)
Vitamina C ajută metabolismul acidului folic prin transformarea acidului folic în acid folinic
Vitamina C ajută copii constipaţi să elimine scaun mai puţin solid şi stimulează intestinele; o doză
excesivă poate produce diaree
Vitamina C stimulează eliminarea metalelor grele precum mercurul, plumbul, cadmium-ul şi nichelul
Vitamina C are un efect general de detoxifiere a substanţelor toxice din corp, inclusiv a carcinogenilor

Vitamina C nu poate ajunge cu uşurinţă la nivelul creierului, pentru că bariera hemato-encefalică

permite trecerea doar a substanţelor liposolubile, protejând creierul de toxine.
De aceea, forma solubilă a vitaminei C – ascorbil-palmitatul (ascorbyl-palmitate) permite penetrarea
vitaminei C la nivelul creierului.
Pentru a preveni ca organismul să folosească vitamina C în altă parte a corpului sau să o transforme
în forma hidrosolubilă, se va administra şi forma hidrosolubilă sub forma ascorbatului.
Dr. Smits foloseşte Ascorbatul de magneziu şi zinc. Este o formă non-acidă de vitamina C, legată de
calciu, potasiu, magneziu şi zinc, care este mai bine tolerată.

Funcţia predominantă a vitaminei C în corp este diminuarea stresului oxidativ, prin îndepărtarea
radicalilor liberi şi metilări ale tuturor felurilor de substanţe. IPOTEZĂ
Autismul este determinat de acumularea de stres în neocortex (cea mai recentă parte a creierului,
apărută în dezvoltarea umană)…copii autişti nu-l mai folosesc, sunt ca animalele, folosesc numai
părţile primitive ale creierului.

Societatea modernă:
- stres excesiv
- vaccinări, substanţe chimice
- hrană inadecvată
- poluarea aerului şi energetică

Dr. Smits spune că pentru copii care nu vorbesc, este suficient să dai vitamina C, sub forma de
Ascorbyl palmitate şi în 2 săptămâni aceştia vor începe să vorbească!

Doza pentru copii este de 1 gram de vitamina C pe an de viaţă, pe zi. Din aceasta cantitate, 25%
trebuie să fie vitamina C liposolubilă.
Doza zilnica se a administra în 2-3-4 doze pe zi, funcţie de abilitatea copiilor de a lua suplimente sau
produse.

4) TRATAMENT ORTOMOLECULAR

Teoria Metallothioneinei (MT)

S-a descoperit că 99% dintre copii autişti au o deficienţă în metallothioneină, care este o proteină cu
funcţie de enzimă, aflată în creier, intestin şi alte părţi ale corpului.
Funcţia principală a MT este detoxifierea de metale grele a corpului. Este o proteină care conţine 7
atomi de zinc şi 20 de aminoacizi de cisteină, printre cei 60-70 de aminoacizi din structura sa.

Rolul MT:

detoxifierea metalelor toxice

reglarea nivelului de zinc şi cupru din sânge
dezvoltarea şi funcţionarea sistemului imunitar
dezvoltarea şi extinderea neuronilor din creier
prevenirea dezvoltării de Candida şi alţi fungi în tubul digestiv
prevenţia inflamaţiilor intestinale
producţia de acid gastric
gustul şi discriminarea calităţii alimentelor de către epiteliul limbii
funcţiile hipocampusului şi controlul comportamentului
dezvoltarea memoriei emoţionale şi socializarea.

Un studiu realizat pe 503 pacienţi cu tulburări tip autistic a arătat:

99% dintre aceşti pacienţi aveau un metabolism anormal al metalelor şi o scădere a acţiunii MT
100% prezentau nivele anormale de cupru liber în sânge

Ce tulbură/blochează proteina MT:

administrarea sistemică de cupru

încărcarea sistemului cu metale grele (mercur, plumb, strontiu etc)
depleţie severă de zinc
anomalii are sistemului glutathionului redus
deficienţa de cisteină
malfuncţia elementelor de reglare a metalelor (MREs)
tulburările severe ale tractului gastro-intestinal

Pentru deblocarea MT există un protocol în două faze:

faza 1 – Zinc (picolinat), Piridoxal-5-fosfat, piridoxine hidrochlorid, Mangan, vitamina C, vitamina E,

acizi graşi nesaturaţi, EPA şi DHA, repopularea florei intestinale
faza 2 – Glutathion, Seleniu, Serină, Lisină, Alanină, Glicină, Threonină, Acid aspartic, Asparagină,
Acid glutaminic, Methionină, Glutamină, Isoleicină, Valină, Prolină

Excesul de Cupru duce la o stare interioară de rigiditate, la fixităţi, stereotipii, ticuri, agresivitate,
senzaţia că eşti atacat şi trebuie să răspunzi la fel de agresiv.
Copii cu prea mult Cupru în sânge IUBESC carnea. Sunt copii care iubesc numai carnea, nu suportă
vegetalele, pâinea.

Pentru eliminarea Cuprului în exces şi pentru re-echilibrarea proteinei MT se administrează supliment

de Zinc:

pâna la 6 ani: 10-15 mg de Zinc pe zi

dupa 6 ani: 20-30 mg de Zinc pe zi.

IMP!! Pentru absorbţia Zincului este necesar un sistem digestiv vital şi de bună calitate (vezi punctul 5)
al protocolului)

Zincul blochează absorbţia metalelor toxice, inclusiv a plumbului, aluminiului, mercuriului şi cadmiului
Toxicitatea metalelor este crescută de o proastă nutriţie, precum şi de deficienţele de calciu, fier, zinc
şi fosfor.
5) RESTABILIREA INTEGRITĂŢII INTESTINALE

Nu mai există om cu floră intestinală sănătoasă.

Nu mai există copil sănătos.
Hrana prelucrată, aditivii chimici, apa poluată, poluarea atmosferică – au modificat fundamental flora
intestinală umană.
Toţi oamenii au nevoie de re-echilibrare a florei intestinale

Copii cu autism au toţi probleme de floră intestinală, au dureri de burtă, diaree, constipaţie, intoleranţe
alimentare, dorinţe alimentare neobişnuite.
Multe dintre vaccinurile vii primite (componenta Pertusiss din DTPer celular, ROR – vaccinuri vii,
vaccinurile anti-hepatită etc), plus infecţiile virale (mononucleoza etc) trăiesc în intestin, în ganglionii
locali şi dereglează pe viaţă flora intestinală. Numai tratamentele de detoxifiere homeopate le pot
elimina şi produce vindecarea.

O infecţie cu virus mononucleoză duce la efecte tot restul vieţii, rămâne o scădere de energie pentru
tot restul vieţii. Trebuie să faci o detoxifiere (Protocol Mononucleoză 30, 200, 1M, 10M, până se reface
energia persoanei!!)

Soluţii pentru refacerea florei intestinale

- Saccharum officinalis D6 – o doză de 3 granule pe zi, zilnic, 2-3 ani
- Împreună cu probiotice, de 3 ori pe zi.
- Produse de reglare a florei intestinale
- Zincul îl folosim pentru că avem nevoie 50 mg Zinc zilnic, din brocoli, spanac, vegetalele verzi conţin
foarte mult Zinc în ele. Dar datorită otrăvurilor din apă, aer, vaccinuri, peste tot există multe metale
grele. De aceea trebuie să consumăm Zinc în fiecare zi, pentru a ajuta la eliminarea metalelor grele
din corp.

Dieta este importantă:

- fără zahăr
- pâine fără drojdie, pentru prevenţia legării Zincului de acidul fitic şi eliminarea lor din organism.
- alimente biologice, ecologice, fără aditivi şi conservanţi
- apă pură, curată
- ca să dai vitamina B6 şi B12 drept suplimente, este important ca ele să fie absorbite în intestin. Dacă
nu este putere de absorbţie, este nevoie de suplimente, precum Pannax quinqefolia sau Ginseng (sau
ceva autohton).
Dacă vacile ar paşte iarbă, untul din laptele de vacă ar avea Omega 3, vitamina B6 şi B12 şi copii ar
beneficia din consumul de unt pe pâine.
Aşa, au nevoie de ia probiotice, de 3 ori pe zi.
Ficatul este organul cel mai lezat la copii autişti. Ficatul este organul care ne permite să ne legăm unii
de ceilalţi, să ne percepem furia, bucuria, iubirea….un copil autist nu simte aceste emoţii. Ficatul este
cel care traduce aceste lucruri în corpul nostru. Când ficatul nostru este sănătos, ne integrăm bine în
lumea înconjurătoare. Este unul dintre cele mai importante şi inteligente organe. Când este plin de
metale grele, toxine, anestezice, antibiotice şi alte substanţe ne transformă în autişti. Ne deconectăm
de lume.
Drenajul hepatic este foarte important la aceşti copii.
Ficatul te ajută să devii conştient de propriile emoţii….să nu fii deprimat sau suicidar.

6) TRATAMENT HOMEOPATIC

1) Schema dr. Smits

- Tratamentul straturilor Universale:
1. Lipsa încrederii în sine – Carcinosinum, Cuprum metallicum, Carcinosinum cum Cuprum
2. Lipsa iubirii de sine – Saccharum officinale
3. Lipsa incarnării – Lac maternum
4. Lipsa protecţiei – Vernix caseosa
5. Sentimentul de victima – Rhus toxicodendron
6. Sentimentul de agresor – Anacardium orientale
7. Dualitatea (lipsa legăturii cu propriul Suflet) – Hydrogenium

2) Remediu constituţional al copilului (dacă se identifică)

3) Remedii simptomatice, cerute de simptomele care apar; săruri Schussler, sarcode (tip Secretin,
Neocortex, Cerebellum, Corpus calosum etc)

PROTOCOL SIMPLU:
Dr. Smits spune că remediile homeopatice pentru copii autişti sunt:
Cuprum – pentru reducerea presiunii din exterior
Saccharum – pentru reducerea presiunii din interior.
Uneori poţi da numai aceste remedii în 30CH, 3 luni, apoi 200CH, 3 luni…şi tot aşa, mergând cu 1M,
până la 10M….şi efectele vor fi uimitoare.

Dacă nu se poate da nimic din acest protocol, doar remediile de detoxifiere şi cele homeopatice, tot
putem ajuta copii.
Chiar dacă nu se poate cumpăra vitamina C şi Zincul, dar se dă numai terapia de detoxifiere, tot va
merge (mai încet, dar va merge).
CEASE protocol este cel mai ieftin din cele cunoscute pe piaţă.
Este bine să tratezi întreaga familie, toţi oamenii din jurul copilului bolnav. Într-o familie sănătoasă, cu
părinţi liniştiţi, copilul se poate vindeca.

POSIBILITĂŢI PRACTICE DE APLICARE A PROTOCOLULUI CEASE ÎN ROMÂNIA

Dupa cursul din Olanda m-am reîntors convinsa de eficacitatea terapiei CEASE şi dornică de a o
aplica la copii cu autism pe care îi am în tratament.
Problemele în România sunt legate de identificarea produselor din cadrul protocolului de mai sus. În
prezent, la Constanţa există un grup de lucru care încearcă identificarea resurselor locale pentru
preparatele din cadrul protocolului.
Avem dificultăţi în găsirea vitaminei C liposolubile şi a unor forme de suplimente care să fie acceptate
de copii (mulţi copii nu iau preparatele de Omega 3 existente pe piaţă, pentru că sunt capsule prea
mari pentru a fi înghiţite de copii).
De asemenea, avem dificultăţi în procurarea Isoterapicelor din vaccinurile făcute în România şi din
identificarea tipului de vaccin făcut de fiecare copil. Există o lipsă de informaţie incredibilă cu privire la
substanţele introduse în copii. Nici la cabinetele medicilor de familie nu se mai ştie, uneori, ce vaccin
s-a făcut copiilor într-un anumit an (numele comercial şi producătorul).
Multe mame ridică din umeri când le întreb ce vaccinuri au făcut copiilor şi-mi răspund – cele care
trebuie şi i s-au făcut.
Când cumpără un produs alimentar, mamele se uită atente pe etichetă, să vadă ce conţine. Dar când i
se face copilului o injecţie, mama se încrede orbeşte în cel care o face şi nu se mai interesează ce se
introduce în corpul copilului, ce efecte poate avea sau dacă poate citi mai multe despre produsul
respectiv.
Mesajul important al protocolului CEASE este că ORICE SUBSTANŢĂ CHIMICĂ POATE FI
PERICULOASĂ PENTRU COPIL.
Chiar dacă medicii spun că nu este adevărat, ultimii 20-30 ani au demonstrat că orice poate declanşa
alergii, blocaje şi chiar decese. De la conservanţii alimentari, de la pesticidele cu care sunt stropite
fructele şi până la hormonii din carnea de pasăre sau medicamentele de toate felurile, inclusiv
vaccinurile.

Dr. Smits spune:

„Naşterea unui copil sănătos este un miracol; păstrarea sănătăţii copilului este o artă”.
Majoritatea copiilor se nasc sănătos. Iar contactul cu miile de substanţe chimice ale Pământului
modern duce la reacţii şi blocaje precoce, în primele luni de viaţă ale copilului.

MESAJ PENTRU PĂRINŢI:

ÎNTREBAŢI-VĂ MEDICII ÎNTOTDEAUNA. Dacă nu vă mulţumesc informaţiile de care dispune
medicul, cercetaţi resursele pe NET sau cereţi opinia altui medic. Nu faceţi nimic pentru copilul
dumneavoastră, inclusiv vaccinurile, până nu va informaţi care sunt efectele secundare şi riscurile
vaccinării/tratamentului şi nu citiţi studii pe Internet referitoare la utilitatea acelui vaccin (multe sunt
depăşite şi dovedite ştiinţific că sunt inutile, în special vaccinul BCG!!)
La fel faceţi cu toate medicamentele, cu cremele de piele, cu picăturile de nas şi cu toate alimentele
de cumpărat ale copiilor.

INFORMAŢI-VĂ!
VĂ PUTEŢI SALVA COPILUL PREVENIND APARIŢIA PROBLEMELOR prin informare!

Vom continua să publicăm materiale legate de terapia de detoxifiere, pe măsură ce o vom aplica şi
vom avea rezultate. Deocamdată putem cita rezultatele din Olanda, care sunt spectaculoase. Pentru
cei care citesc în limba engleză, accesul este imediat. Pentru ceilalţi, vom traduce în limba română
extrase din cartea dr. Smits.
Sperăm ca în următoarele 2-3 luni să există în România toate preparatele şi toţi medicii care doresc
să poată aplica terapia de detoxifiere CEASE în autism să o poată face fără probleme.
Pentru mine este o deschidere minunată posibilitatea de a trata într-un mod logic şi cu rezultate o
afecţiune la care nu am găsit soluţii în abordările clasice, simple, utilizate până în prezent.
Am început prin a aplica o parte din protocolul de detoxifiere familiei mele şi mie, apoi prietenilor mei şi
unor pacienţi cu afecţiuni nu foarte grave, pentru a observa efectele asupra stării generale a
organismului.
Sperăm cât de curând să începem protocolul şi cu copii noştri cu autism şi să avem suficiente
rezultate bune, cât să putem populariza această strategie de tratament, care se anunţă drept o
posibilitate unică de terapie.

CE POT SĂ FACĂ PĂRINŢII UNUI COPIL CU AUTISM, pentru a ajuta copilul?

(extras din cartea dr. Tinus Smits)

1.Să-i oferiţi copilului dv cea mai bună mâncare, organică şi bio, fructe şi legume proaspete, lactate şi
carne de bună calitate, evitând hrana conservată şi din magazine. Este important să preveniţi
intoxicarea ulterioară cu metale grele (din insecticide şi pesticide), cu E-uri (conservanţi, coloranţi
artificiali, îndulcitori, mono-glutamat sodic şi alte substanţe potenţial toxice). Există o carte în Statele
Unite numită Slow Poisoning of America (otrăvirea lentă a Americii) de John Erb în care se face
legătura dintre mono-glutamatul sodic şi obezitate, migrenă, dureri de cap, autism, SADH şi chiar
Alzheimer.

2. Daţi-i copilului pâine fără drojdie, făcută doar cu maia, pentru a prevenit pierderile de Zinc şi
Magneziu prin legarea de acidul fitic. (Pâine integrală cu maia Green-land este fabricată în România la
Bacău, în comuna Gura-Văii, de SC Sattiva Group SRL, tel/fax 0234 334810). Astfel, copilul va putea
asimila zincul şi magneziul adus din toate sursele alimentare.
3. Daţi-i copilului multă apă pură, care să nu aibă cupru sau alte toxine.

4. Evitaţi folosirea cuptoarelor cu microunde în totalitate, pentru încălzirea hranei sau băuturilor. Evitaţi
pe cât posibil toate ambalajele din plastic sau derivaţi petrolieri (PVC).

5. Evitaţi pe cât posibil folosirea zahărului, a dulciurilor, în general şi a îndulcitorilor artificiali. Sunt
otrăvitori pentru intestine şi pancreas, pentru şi pentru alte ţesuturi. Zahărul inhibă şi producţia de EPA
şi DHA, doi acizi graşi esenţiali de importanţă crucială pentru ţesutul creierului.

6. Oferiţi-i copilului dumneavoastră un mediu liniştit şi paşnic, eliminând stimuli excesivi precum
televizor, console de jocuri sau computere. Încercaţi să petreceţi timp cu copilul, să fiţi cu adevărat cu
el.

7. Asiguraţi-vă că aveţi un copil „împământat” şi că dumneavoastră sunteţi „împământat”. Electricitatea

statică poate declanşa tulburări mentale şi emoţionale, precum şi simptome fizice. Hainele sintetice,
pantofii cu talpa de cauciuc sau plastic, care izolează corpul de sol şi covoarele sintetice (vinil) ar
trebui complet evitate. Chiar şi o podea de lemn, acoperită de un covor subţire sintetic este
dăunătoare. Lăsaţi copilul să meargă desculţi prin casă şi prin iarbă, pe pământ, de câte ori este
posibil, dacă este în siguranţă, bineînţeles. Eliminaţi din dormitorul copilului orice apartură electronică,
ceasuri electrice cu alarmă, televizoare, computere, telefoane mobile şi echipament audio.

8. Oferiţi-i copilului un mediu de dormit odihnitor şi relaxant. Un pat sănătos nu ar trebui să conţină
metal, pentru că accentuează tulburările magnetice ale pământului şi cele induse de echipamentele
electrice şi electronice din casă şi afara casei. Dacă este posibil, copilul va dormi cu capul spre nord
sau est, în aliniere cu câmpul magnetic al pământului, care circulă dinspre Polul Sud, spre Polul Nord.
Nu mai folosiţi staţii mobile tip Bobyphones, pentru că au un câmp de iradiere puternic. O cameră
întunecată este foarte importantă pentru producerea melatoninei (hormonul de somn).

9. Evitaţi antibioticele pentru că afectează flora intestinală şi în consecinţă, agravează problemele deja
existente. În caz de infecţii, optaţi pentru soluţii naturale. În cazul în care este necesar un tratament
medical pentru copilul dumneavoastră, încercaţi să găsiţi soluţii precum fitoterapia sau homeopatia,
care întăresc sistemul imunitar, în locul tratamentului supresiv chimic al simptomelor. Dacă observaţi
lipsa de funcţionare mentală, emoţională şi fizică a copilului, de exemplu dacă observaţi un nas
curgând continuu sau infecţii repetate, dacă oboseşte repede, este nervos, dacă nu mănâncă bine sau
nu doarme bine, nu aşteptaţi până se îmbolnăveşte pentru a-l trata iar cu antibiotice, ci începeţi cât
mai repede tratamentul natural. Dacă se vor supresa simptomele cu medicamentele obişnuite,
tulburarea energetică va rămâne şi mai devreme sau mai târziu va declanşa probleme de sănătate
mai grave.
10. Nu vă vaccinaţi excesiv copilul. Din cauza vaccinurilor primite în prima copilărie, majoritatea
copiilor au o imunitate destul de precară şi afectată; nu continuaţi acest lucru, ci informaţi-vă şi
solicitaţi ajutor pentru echilibrare şi vindecare.

11. Administraţi la copil acizi Omega 3, de cea mai pură calitate puteţi găsi pe piaţă. Normal se
prescriu nu mai mult de 500 mg pe zi. Evitaţi consumul de acizi Omega 6 din soia şi porumb, care se
găsesc în mâncărurile procesate. Acizii Omega 3 au un efect anti-inflamator, în timp ce Omega 6 au
un efect pro-inflamator. Raţia ideală ar fi de 1:1, dar hrana modernă conţine 1:25!

12. Administraţi copiilor două tipuri diferite de vitamina C, ambele disponibile sub formă de capsule
sau pudră. Doza maximă este determinată de „testul toleranţei intestinale”: creşteţi doza treptat, până
apare un scaun moale sau diaree, apoi doza se scade un pic, până aceasta dispare. Doza uşor mai
scăzută este cea corectă şi complet sigură; numai pacienţii cu hemocromatoză ar trebui să evită doze
suplimentare de vitamina C, pentru că vitamina C stimulează absorbţia fierului. Dar nu trebuie să
administraţi „doza maximă”. Regula generală este să nu daţi mai mult de 1000 mg vitamina C pe an
de vârstă, pe zi. Aşadar, un copil de 4 ani va primi 4000 mg vitamina C, împărţită în 3 doze zilnice.
Aceasta înseamnă de trei ori pe zi Ascorbat de 1000 mg şi de 3 ori pe zi Ascorbyl palmitate de 500 mg
(fiecare tabletă conţine 200 mg vitamina C). Aceasta înseamnă 3600 mg de vitamina C pe zi. La 6 ani
şi peste, doza maximă dată de dr. Smits este de 6 grame pe zi, în general suficientă pentru atingerea
scopului propus.

13. Administraţi copilului supliment de Zinc: 10 mg pentru copii sub 4 ani, 20 mg pentru copiii între 4 şi
8 ani şi 30 mg pentru copii de 9 ani şi mai mari.

14. Faceţi o programare la un terapeut CEASE. Autismul este o afecţiune serioasă, care poate fi
tratată cu succes, dar necesită ajutor profesional. Altfel veţi fi dezamăgiţi de a nu obţine rezultatele
sperate. Copilul dumneavoastră este prea preţios pentru a-l trata superficial.

The Book of Herbal Wisdom (Cartea înţelepciunii plantelor).

Matthew Wood
(traducere in lb română, Bianca Tăzlăoanu)

Arctium lappa (Brusturele)

Brusturele este o plantă surprinzătoare pentru obişnuiţii terapiilor naturale. Ne-am aştepta să fie o
plantă folosită tradiţional de bunicii şi străbunicii noştri. El este descris în literatura contemporană ca
un „purificator” al sângelui, care „curăţă ficatul şi rinichii” prin eliminarea din sistem de materiale toxice
reziduuale.
Totuşi, se pare că folosirea Brusturelui drept curăţitor al sângelui pentru drenajul ficatului şi rinichilor
datează numai de la sfârşitul secolului al 17-ea şi că a fost introdus de medicii alopaţi!
Planta a fost complet ignorată în America de Nord până la sfârşitul secolului 19 când a fost introdusă
(din nou) de doctorii profesionişti. De aici, brusturele s-a strecurat în vindecarea cu plante obişnuită,
unde acum este prescris pe larg, deşi pe baza unor indicaţii mai degrabă vagi, drept „purificator al
sângelui” şi „curăţitor al ficatului”. Totuşi, pare că vechea tradiţie a insistat îndeosebi asupra
asemănării seminţelor de brusture cu calculii urinari şi a pus mai mult accent pe influenţa pe care
Brusturele o are asupra rinichilor.

Brusturele este o buruiană obişnuită nativă din Europa şi Asia. Scaieţii plantei se agaţă de hainele
oamenilor – sau de blana câinilor – şi, ca rezultat migrează în toate direcţiile. Planta e potrivită unei
game largi de climate şi acum este naturalizată pe fiecare continent. Brusturele aparţine acelei familii
adaptabile denumite Asteracee. Există două specii care sunt folosite interschimbabil :Arctium lappa şi
A.minor.
Dioscorides cunoştea această plantă sub numele Arcteion, însemnând în greacă „Planta Ursului”.
Aceasta face aluzie la întrebuinţări şamanice foarte vechi. Când Brusurele a fost adus în Americi,
Indienii s-au prins de el ca de un leac pentru Urşi. Scaieţii uscaţi maron arată foarte asemănător cu
blana de urs.
Plinius, un autor roman contemporan cu Dioscorides, a numit această plantă Lappa, care derivă dintr-
un cuvânt grec însemnând „a ţine strâns”. Acest nume de asemenea se referă la un cuvânt pentru
mucus. Galen(150 D.C) l-a cunoscut sub numele de Phasganion, pe care Gerard l-a considerat a fi o
stâlcire a numelui „Iarba Victoriei”. (Planta s-a răspândit peste tot şi sigur este victorioasă în această
privinţă.) Vechiul nume englezesc este „Herrif” sau „Aireve” , din cuvântul anglo-saxon hoeg (hedge
-gard viu) reafe (robber-hoţ) sau reafian (a apuca).
Interesant este că numele Burdock (Brusture în engleza contemporană), este în fapt de origine
recentă, hibridă. El incorporează un cuvânt englezesc vechi pentru o frunză mare, doc, împreună cu
cuvântul franţuzesc pentru un scaiete, burre. Autorii din Evul mediu englez şi Renaştere cunoşteau la
modul general planta sub numele de „Clot Bur”, care este înrudit cu vechiul nume german,
Klettenwurzel. Cuvântul „clot” reflectă o rădăcină de cuvinte englezească cu privire la aderenţă şi
cocoloaşe. În cele din urmă, pe la vremea lui Culpeper, numele a fost standardizat ca Burdock.

Această plantă larg răspândită a găsit o nişă în farmacopeea vindecării cu plante a aproape fiecărei
culturi pe unde creşte. Ea este folosită în Europa, India, China şi Japonia. La sosirea sa, Amerindienii
din nord au adoptat-o în folosinţă.
Întorcându-ne la sursele originale ale tradiţiei noastre, aflăm că Dioscorides a recomandat „decoctul
de rădăcină … împreună cu seminţele, împotriva durerii de dinţi, dacă va fi ţinut un timp în gură”.
Seminţele posedă acelaşi gust înţepător, găsit şi la Echinacea, care poate fi folosită în acest mod.
Dioscorides adaugă că Brusturele este de asemenea folositor pentru „oligurie şi durere în şold”. Câţiva
alţi autori romani au vorbit moderat despre întrebuinţările Brusturelui.
Vindecătorii cu plante medievali şi cei din Renaşterii nu au adus completări sau schimbări
semnificative. Gerard adaugă puţin surselor clasice, dar vorbeşte elogios de Brusture ca aliment.
„Tulpina brusturelui înainte ca scaieţii să apară, decojită, fiind mâncată crudă cu sare şi piper, sau
fiartă în supă de carne grasă, este plăcută a fi mâncată.” El avertizează în acelaşi timp că „fiind luată
în acel mod creşte spermatogeneza şi libidoul (pofta trupească)”.

Culpeper este cel care, scriind la cincizeci de ani după Gerard, realizează o prezentare mai sigură şi
detaliată. Această arată dovada experienţei personale cu planta. Multe din indicaţiile pe care le dă el
sunt tradiţionale, dar apar câteva noi şi preferinţa sa hotărâtă pentru a folosi frunzele este personală,
fără vreo relaţie cu tradiţia primită.
Culpeper clasifică frunzele ca ”fiind răcoritoare, moderat sicative şi difuzibile.” Ele pot fi aplicate pe
locuri afectate tip contractură tendinoasă, pe care o uşurează (acesta nu este o întrebuinţare raportată
în altă parte.) Sucul frunzelor băut în vin vechi, „ajută minunat muşcăturile de şerpi” (o veche
întrebuinţare) sau luat cu miere, stimulează urinarea şi vindecă durerea din vezică. Frunzele unse cu
albuşul unui ou şi aplicate oricărui loc ars cu foc, ameliorează fierbinţeala, uşurează durerea şi
vindecă arsura. ”Un decoct de frunze pus pe „orice rană de frecare sau cangrenă opreşte destrucţia
ţesuturilor”. Rădăcina poate fi folosită în scop similar. ”Sămânţa este mult recomandată să spargă
pietrele de la rinichi şi să le elimine prin urină, fiind adesea folosită cu alte seminţe sau leacuri cu
acelaşi scop.” (doctrina semnăturilor – de vreme ce seminţele arată ca mici calculi).
O adăugire complet nouă pe care o aduce Culpeper la indicaţiile Brusturelui şi una care este foarte
deosebită, se referă la uter. ”Venus solicită această iarbă pentru ea însăşi,” scrie el, „prin sămânţa sau
frunză, puteţi să poziţionaţi uterul oricum vreţi, fie în sus, aplicând-o în creştetul capului, în cazuri de
prolaps, fie în jos, în crampe uterine, aplicând-o la tălpile picioarelor; sau, dacă vreţi să stea la locul
său aplicaţi-o la buric şi atunci copilul va fi în siguranţă.” Pare aproape sigur că Culpeper a cules
aceste idei curioase de la practicieni populari. Ştim că celebrul fitoterapeut nu era împotriva
„superstiţiilor absurde” precum face predecesorul său, Gerard. Validitatea acestei întrebuinţări a fost
ulterior confirmată în vindecarea cu plante populară şi chiar în medicina profesională. Arctium se
regăseşte folosit pentru prolaps uterin de către un astfel de doctor pragmatic precum William Boericke.

După Culpeper, doctorii profesionişti şi spiţerii au început tot mai mult să se distanţeze de buruienile
obişnuite şi manualele despre plante care erau obţinute cu uşurinţă de populaţie. Într-un efort de a
ridica prestigiul profesiei lor, ei s-au concentrat asupra leacurilor exotice şi otrăvitoare. Această
direcţie a evoluat concomitent cu doctrinele din chimie, care priveau la proprietăţile valoroase ale
concentraţiilor mici din substanţe adesea otrăvitoare. Vindecarea cu plante a fost surghiunită spre
poezie şi săraci. Este prin urmare suprinzător că pe timpul apogeului Iluminismului, la sfârşitul
secolului al optsprezecelea, Brusturele a fost adus din nou la lumină, pe indicaţii noi şi îmbunătăţite,
chiar de către doctorii profesionişti.
John Crellin şi Jane Philpott trasează această dezvoltare în Herbal Medicine, Past and Present
(1990). În 1719, John Quincey, un scriitor londonez de farmacopee, a notat că Brusturele este „mult
folosit de oamenii de la ţară”. Frunzele sunt folosite pentru ”arsuri şi reacţii inflamatorii”, seminţele sunt
considerate extrem de diuretice şi unii le consideră eficiente în a îndepărta şi elimina toxine, ceea ce
este foarte util în durerile artritice.” În acel moment Brusturele era mult folosit ca înanite. Ulterior, un alt
material medical londonez scris de George Motherby (1785) a declarat că Brusturele era folositor „în
toate cazurile în care sunt folosite rădăcini de Sarsaparilla şi China”. Aceste plante exotice erau
folosite ca tonice care afectau întregul organism printr-o acţiune generalizată a tuturor sistemelor
corpului (de aici ”curăţitor al sângelui”). Crellin şi Philpott notează că aici, pentru prima dată, începe să
apară conceptul Brusturelui drept „curăţitor”. (Brusturele s-a folosit de alte ierburi ca să ajungă la noua
sa poziţie.)
La vremea când Thomas Green a scris Universal Herbal în 1820, vechile şi noile indicaţii ale
Brusturelui au început să fie condensate împreună. „Unii doctorii eminenţi cred că un decoct al
rădăcinii este egal dacă nu superior celui de Sarsaparilla,” scrie el. Este un sudorific, „util în febre,” dar
„acţiunea sa diuretică este valoarea sa cea mai mare.” El elimină nisipul şi calculii din ficat şi vezica
biliară şi este util pentru hidropizie şi probleme venerice. În plus acţionează împotriva gălbinării,
tuberculozei şi „statusului astmatic”.
În timpul acestei perioade, Brusturele era practic necunoscut în America. Thomson (1820-40) şi Cook
(1869) nu-l menţionează de loc. O.Phelps Broyn (1867) îl consideră ca fiind apreciat excesiv. Un
negustor de ierburi din Munţii Apalaşi a notat în 1870 că el cumpăra Brusture doar dacă îl cerea vreun
cumpărător. Totuşi, cam la acest moment, Brusturele a început să intre din nou în medicina
americană. Eclecticii au fost cei care au început să folosească ”Lappa”, precum îl numeau: noi găsim
o menţionare a lui în scrierile lui Scudder, Locke şi King. Apariţia unui medicament brevetat numit
„Burdock Blood Bitters”(Tonic amar al sângelui din brusture) a poate să fi contribuit la reputaţia sa.
Scudder scrie, „Acţionează direct şi foarte blând asupra sistemului urinar, mărind producţia de urină şi
îndepărtând iritaţia. Acţiunea sa în această privinţă este benefică în special în bolile cronice, unde
ţesutul vechi trebuie reînnoit şi diureticele saline nu pot fi folosite. Poate de asemenea să fie folosit
pentru a îndepărta iritaţia bronhică şi să controleze tusea, existând indicaţii generale pentru clasa de
remedii cunoscute drept curăţitoare ale sângelui”. Se poate ca Scudder, folosind mai degrabă insistent
acest cuvânt „curăţitor al sângelui”, să fi fost răspunzător pentru larga sa acceptare în această
categorie de clasificare din secolul 20.
Dr. John King (1898) oferă o compilaţie detaliată a proprietăţilor „Lappa” în lucrarea sa masivă
Dispensary. Deşi el l-a clasificat drept curăţitor al sângelui, totuşi a accentuat acţiunea asupra
rinichilor şi a ignorat (sau minimizat) acţiunea sa asupra ficatului sau sângelui. În fapt, el foloseşte
fraza „diuretic drenor”. El scrie, „Acţiunea seminţelor asupra tractului urinar este directă, ameliorând
iritarea şi mărind activitatea renală, ajutând în acelaşi timp la eliminarea produselor nesănătoase.”
Seminţele sunt benefice pentru hidropizie, obstrucţie renală şi urinare dureroasă. „E de valoare
însemnată în ulceraţii catarale şi aftoase ale tractului digestiv,„ incluzând dispepsia. De asemenea
alină iritaţiile bronho-pulmonare şi tusea.” Bolile pielii, ca urmare a stării deteriorate a ţesuturilor
cutanate şi mai puţin datorită calităţii sângelui, sunt stări în care Lappa şi-a câştigat o altă reputaţie. Îi
sunt lăudate meritele îndeosebi în psoriazis, câteodată necesitând tratament de lungă durată pentru
vindecare. Ooate fi de asemenea folosit în erizipel cronic, erupţii uscate, solzoase, cruste de lapte,
eczeme, scorbut, adenopatii, ulcere persistente, boli venerice şi lepră. „Circulaţia cutanată este slabă
în cazurile care necesită seminţe de brusture,” adaugă el. „Reumatismul, atât muscular cât şi articular,
când inflamaţiile anterioare nu au lăsat modificări structurale, se spune că beneficiază de pe urma
seminţelor.”

Cam la această dată Brusturele a început să devină cunoscut pe larg. În general, el era considerat un
„purificator al sângelui” sau „detoxifiant al ficatului”. Deşi aceste definiţii sunt mai degrabă vagi şi din
„populare”, Brusturele şi-a găsit „nişa de piaţă”. Ideea este că ficatul, sediul metabolismelor, nu
funcţionează suficient pentru a îndepărta toate produsele reziduale, în vreme ce rinichii şi pielea sunt
supraîncărcate sau incapabile să îndepărteze aceste produse reziduale. Şi vasele limfatice participă la
toată această acţiune. Ele sunt congestionate şi „îmbibate” cu resturi metabolice difuze.

Cu Arctium lappa s-a făcut o scurtă testare homeopată. O scurtă dar folositoare trecere in revistă a
utilităţii sale este dată de William Boericke. „Foarte important pentru terapeutica pielii”, spune el. A
continuat să îl recomande şi în prolapsul uterului. Cyril Boger aminteşte de utilizarea Arctium în cartea
sa A Synoptic Key of Materia Medica.Dr. Edward Shook a rezumat istoricul şi proprietăţile acestei
plante valoroase în conferinţele sale din 1947.
„De-a lungul secolelor, acest important remediu pentru suferinţele umane a rezistat testelor acide ale
inconsecvenţei umane, prejudiciului şi ignoranţei şi astăzi încă este una din ierburile cel mai mult
folosite de oamenii de la ţară şi vindecătorii cu plante din toată lumea civilizată. Ştim cu siguranţă că el
a vindecat sifilisul, după ce toate celelalte tratamente au eşuat. Pentru tratamentul cu succes al bolilor
cronice de piele, în special eczema, brusturele nu are egal, în vreme ce pentru furunculoză (furuncule)
efectul său de rapid curăţător al sângelui şi curativ este cu totul remarcabil.”

Virtuţile Medicale ale Brusturelui

„Planta are o rădăcină adâncă şi puternică,” observă vindecătoarea cu plante Kate Gilday din
Coldbrook, New York. „Brusturele creşte prin crăpăturile din trotuare”. Este o plantă puternică cu o
influenţă lentă, fermă, rezistentă, ce influenţează afecţiuni cronice. Ajută persoanele astenice să
prindă putere. Acţionează în principal asupra ficatului, rinichilor şi pielii. Frunzele sunt neobişnuit de
bune pentru urticarii care provoacă mâncărime, eczeme şi erupţii produse de oţetarul otrăvitor,
seminţele pentru acneea la adulţi.
Vindecătorul cu plante 7Song din Ithaca, New York, spune: „Brusturele este potrivit în special pentru
cazurile vechi, cronice unde există o lipsă de vigoare şi inerţie. Persoana este blocată în declinul fizic
lent al bolii cronice.” Şi unul din studenţii mei spune „Brusturele ajută corpul să-şi amintească cum e
să fii sănătos,” şi e potrivit cazurilor cronice „unde firul sănătăţii s-a pierdut.”
Mier Michel Abeshera, unul din profesorii de început ai Macrobioticii cu George Oshawa, şi-a exprimat
părerea într-o conferinţă la care am participat. „Brusturele este o plantă interesantă. Poţi să dai cu
piciorul în ea, s-o loveşti şi s-o tai, dar ea se îndreaptă întotdeauna direct către ficat.”

Acţiunea Brusturelui este complicată şi încă necunoscută complet. Uitându-ne la fiecare parte a
plantei, putem să înţelegem diferitele afinităţi şi întrebuinţări. Seminţele (sau fructul, în fapt), scaietele,
frunzele şi rădăcina plantei, toate au fost folosite în medicina vindecării cu plante.

Rădăcina. Brusturele este o plantă bienală cu o rădăcină pivotantă ancorată profund. Totuşi, rădăcina
putrezeşte de la mijloc după prima iarnă, aşa încât ea trebuie recoltată pe timpul primei veri. Rădăcina
are o aromă moderat amăruie şi dulce, şi o textură compactă, săţioasă, datorită unui conţinut înalt în
ulei. Aceasta contrastează cu aroma ascuţită, înţepătoare a seminţei picante. Ea este servită
tradiţional în bucătăria franceză cu alimente bogate, uleioase, pentru a ajuta digestia grăsimilor şi
uleiurilor. Este folosită la fel în bucătăria japoneză – o întrebuinţare care ne vine prin macrobiotică.
Amestecul amărui şi dulce indică spre stimularea funcţiei digestive.
Aspectul ”decrepit” al rădăcinilor putrezite ale Brusturelui ne aminteşte de alţi mari „purificatori ai
sângelui şi ficatului”, Păpădia şi Rostopasca. Acelaşi aspect veştejit poate apare în părţile lor aeriene.
Acest aspect ne reaminteşte cum poate fi distrusă structura corpului, tiparul sănătăţii pierdut, iar
esenţa care guvernează şi dă formă slăbită şi risipită. Rădăcina de Brusture acţionează mai încet
decât seminţele, şi prin urmare a fost folosită pentru stări cronice, unde se doreşte un stimul cu
acţiune lentă, dar persistentă. „Ea influenţează încet dar sigur pielea, calmează rinichii şi uşurează
limfaticele,” a scris Dr. R. Swinburne Clymer. ”Are mare valoare în tratamentul tuturor bolilor de piele
şi în afecţiunile scrofuloase. Este foarte calmantă pentru mucoasa membranară a întregului sistem şi
de aici este valoroasă în stări inflamatorii. „Grăsimile, uleiurile şi amidonul au efect lubrifiant şi
protector. „Abilitatea sa de calmare este extinsă şi asupra seroaselor, fiind util în reumatism şi în bolile
venerice”.

Seminţele (sau Fructul)

Seminţele au gust picant şi înţepător. Gustul lor este penetrant, provocator, difuzibil şi ascuţit. Măresc
evident salivaţia şi stimulează şi alte secreţii digestive, influenţând totul până la rinichi şi piele.
Din cauza acestor influenţe combinate, seminţele au capacitatea de a penetra profund, stimulând
metabolismul şi digestia, promovând îndepărtarea deşeurilor, mişcând produsele reziduale spre
periferie şi în afară prin porii pentru transpiraţie, urină şi scaun. Este un bun remediu pentru rinichi,
folosit să îndepărteze hidropizia şi nisipul, la fel ca şi produsele reziduale care stagnează în altă parte
în sistem datorită unei proaste funcţionări a rinichilor.
Clymer a preferat să folosească seminţele mai degrabă decât rădăcina când exista o inflamare activă
şi febră (în situaţii acute). „În infuzie fierbinte (seminţele) influenţează glandele sebacee şi sunt foarte
bune în scarlatină, alte erupţii şi de asemenea în febra tifoidă.” Aici el combină seminţele cu
Echinaceea, câte o parte din fiecare. ”Rădăcinile vor acţiona la fel, deşi într-un mod mai puţin activ.”
Seminţele de Brusture (sau rădăcina) sunt benefice atât pentru transpiraţia profundă cât şi pentru lipsa
de transpiraţie. Dr.Cyril Boger (1931) unul dintre puţinii homeopaţi care par să fi folosit Arctium, dă
simptomul de „transpiraţie axilară” de grad mare. Atât Brusturele cât şi Socul sunt potrivite pentru
aceste două extreme. Ambele sunt potrivite pentru boli acute sau cronice ale pielii acute sau cronice
O veche clientă şi-a adus noul soţ să mă vadă. Erau pe punctul să plece în luna de miere spre Riviera,
dar el era un pic bolnav şi ea voia să se asigure că putea face faţă. El suferea de transpiraţie
abundentă a feţei şi plus transpiraţie generală şi avea o privire îngrijorată. Domnul deţinea o poziţie
importantă în conducerea oraşului, aşa încât mi-am închipuit că are multe motive de griji – şi apoi era
nunta şi luna de miere. Seminţele de Brusture au îndepărtat imediat grija, transpiraţia şi urma de febră
şi ei au plecat liniştiţi.
Altădată, predam un curs în Indiana. Pe timpul pauzei de prânz am observat o femeie care avea o
transpiraţie profundă şi o privire îngrijorată. Am întrebat-o dacă era bine. „Nu, nu prea,” a exclamat ea.
„Mulţumesc că aţi observat.” Suferea din cauza unui gât inflamat, fierbinte. Îngrijorarea continua de
mult timp, atât de serios, încât femeia îşi frângea mâinile din cauza anxietăţii. Am ieşit în curtea din
spate, am găsit un loc curat lângă casă şi am dezgropat o rădăcină uriaşă de Brusture. Pacienta a
ciugulit bucăţi de rădăcină, iar transpiraţia i-a scăzut, şi în cele din urmă s-a vindecat complet. A fost
nu numai recunoscătoare pentru plantă, ci pentru faptul că cineva a observat că îi era rău. Adevăratul
medic observă boala la debutul ei, nu atunci când toate simptomele îi strigă prezenţa.
O altă femei trecea prin stres la serviciu. Era o persoană de bază în domeniul ei, dar se simţea
nesprijinită şi era îngrijorată şi anxioasă. A primit remediu homeopat Calcarea carbonica 30x (care are
nesiguranţă, sentiment de nesprijinire). În luna următoare, simptomele s-au ameliorat, dar pielea ei era
uscată şi cu erupţii, în special la încheieturi. Tinctura de rădăcină de Brusture a deschis porii, pielea s-
a întors la normal şi ea s-a simţit mult mai bine.
Recent o mamă şi-a adus băiatul de cincisprezece ani să mă vadă. El suferea de anxietate mare şi
exces de griji. Făcea tratament cu Prozac. După ce am vorbit mult cu el, singurul lucru care părea
evident era pielea uscată. Altfel, nu m-aş fi gândit la Brusture. Acesta s-a dovedit a fi remediul benefic
pentru piele, dar fricile au persistat.
Părul este un element important în legătură cu pielea. De pe vremea lui Dioscorides, Brusturele era
folosit pentru pierderea părului. Scaietele arată ca un cap mic cu părul zbârlit. Testările homeopate
confirmă relaţia cu scalpul.
Am avut odată un caz unde Brusturele a oprit pierderea de păr asociată cu un scalp nesănătos.
Clientul era un bărbat de douăzeci şi opt de ani care era sănătos, exceptând că pierdea păr din
creştetul capului, „în smocuri,” de aproximativ o lună. Nu părea a fi o adevărată chelire, ci un fel de
stare temporară. Scalpul îl mânca uşor. Pielea era în general umedă şi sănătoasă. Pulsul era
superficial şi sârmos, limba cumva uscată, cu mici puncte roşii pe un fond roz pal. Exista puţină
roşeaţă peste arcul zigomatic: o uşoară congestie malară. Avea dureri de cap, în general surde, dar
ocazional acute la frunte şi tâmple, însoţite de congestia sinusurilor şi iritare. De asemenea, o urticarie
sub axila dreaptă, care îl mânca tare. Exista transpiraţie excesivă la ambele axile, dar nu în altă parte.
(Urticaria, furunculele, transpiraţie profundă sau/şi lipsa transpiraţiei sunt în general bune indicaţii ale
obturării vaselor limfatice.) Am întrebat dacă are bufeuri, dar nu erau. Puţin mai târziu, pacientul a
comentat, „acum simt că am bufeuri” şi faţa lui părea mai roşie în zona malară. S-a plâns că se simte
încordat, dar eu m-am gândit că arăta mai degrabă îngrijorat. Seminţele crude de Brusture, o priză de
câteva ori pe zi, cât timp a trebuit, i-au adus strălucire părului, au oprit căderea, au îndepărtat urticaria
şi tot restul problemelor. După prima doză el s-a simţit relaxat şi pulsul a fost scăzut în mod evident.
Limba era evident mai umedă şi se simţea mai puţin dureroasă (domnul nu menţionase înainte că era
dureroasă). Părul i-a crescut înapoi frumos.

Frunza. Frunzele mari ale plantei sunt o „semnătură” pentru piele şi plămâni. Plantele cu frunze mari
„transpiră” mult. Adică, ele transpiră dioxid de carbon şi vapori de apă prin porii abundenţi din frunze.
Frunza este analogă pielii şi plămânilor din corpul omenesc, care fac schimbul de gaze prin pori.
Acestea sunt sistemele organismului care depind de o suprafaţă extinsă pentru a-şi îndeplini
activitatea. Toate plantele cu frunze mari, precum Brusturele, Mullein, Tătăneasa etc au acţiuni
puternice asupra pielii şi plămânilor. Frunzele de Brusture în general nu sunt folosite pentru probleme
interne, dar sunt folosite extensiv ca unguent sau cataplasmă pe piele.
Shook povesteşte un caz din practica lui unde cataplasme din frunze s-au dovedit eficace pentru
probleme ale pielii. „Cu câţiva ani în urmă, un bărbat la vreo treizeci de ani, a venit la noi pentru ajutor:
el suferise de aproape un an de furuncule pe diferite părţi ale corpului. Avea nouă pe ceafă. Vreo
douăzeci şi nouă fuseseră incizate de doctori înainte de acest grup de nouă. Gâtul lui arăta oribil. Mai
avea câteva furuncule pe diferite alte părţi ale corpului. Două sub un braţ şi unul sub celălalt. Alte
câteva erau răspândite la încheieturi, fese şi picioare. Era cel mai rău caz de furunculoză pe care l-am
văzut vreodată. Din fericire, aceasta s-a întâmplat la începutul toamnei şi ştiam un tufiş foarte des de
brusture nu prea departe.” Shook l-a făcut pe tânăr să adune saci de frunze care nu erau trecute şi să
sape după rădăcini de un an. Frunzele urmau să fie făcute cataplasme, fără încălzire, stropite cu ulei
de eucalipt. Rădăcinile au fost fierte şi o cană de decoct luată în fiecare zi.” În trei săptămâni,
furunculele au dispărut toate şi într-o lună acest tânăr a fost bine complet.” El nu a mai avut vreo altă
problemă cu furunculoza de atunci.
Acţiunea asupra afecţiunilor pielii de la subraţ arată o afinitate pentru structurile limfatice, care sunt
grupate sub braţ. Arctium a fost folosit de asemenea pentru probleme ale pielii de la pliurile
încheieturilor, conform lui William Boericke.
Deşi Brusturele nu mai este mult folosit acum ca un remediu respirator, are o istorie de folosire în
această patologie şi ar trebui luat în consideraţie. După cum am văzut, Brusturele a fost folosit pentru
iritaţie bronşică, tuse şi astm.
Există un număr de alte organe care pentru a funcţiona au nevoie de o suprafaţă mai largă de acţiune.
De pildă, rinichii sunt compuşi din mii de glomeruli care ajută la eliminarea sărurilor şi fluidelor
excesive. Ficatul este plin de vase de sânge, pentru procesarea produselor metabolice reziduale
provenite de la vena portală. Intestinul subţire, de asemenea, are o suprafaţă extinsă, chiar dacă este
conţinută în abdomenul limitat de volum. Şi creierul pare să necesite o arie de suprafaţă suplimentară,
de aici aspectul ondulat. (Aici, bineînţeles avem o frumoasă semnătură, deoarece scaietele arată ca
un cap). Din nefericire, nu ştim exact ce face Brusturele pentru creier. Totuşi, există unele indicaţii.

Scaietele. În afară de a fi inspiraţia pentru adezivul tip Velcro, scaietele are un istoric în fitoterapie.
Scaieţii, mai mult decât oricare altă parte a plantei, ne amintesc de proprietatea de „agăţare”; ei de
asemenea arată precum capul unui om.
Indienii din sud au folosit scaietele drept un remediu pentru îmbunătăţirea memoriei, conform „The
Swimmer Manuscript”, un manual de medicină Cherokee publicat de faimosul antropolog şi prieten al
populaţiei Cherokee, James Mooney (1932). Ideea este că îi oferă memoriei caractere de velcro,
astfel încât lucrurile care trec pe lângă ea să fie apucate sau reţinute. O persoană modernă poate
crede că acesta este un mod superstiţios şi ridicol de a folosi o plantă, dar pe de altă parte, o astfel de
folosire poate să reflecte esenţa plantei şi să-i permită să-şi exprime mai complet adevărata natură.
Aceste întrebuinţări magice se bazează pe o interpretare mai degrabă literală a doctrinei semnăturilor.
Ele ne ajută de asemenea să ne vedem facultăţile (în acest caz memoria noastră) într-o lumină unică
şi neobişnuită. Adunaţi scaieţii seara, când mintea se odihneşte. Faceţi ceaiul dimineaţa, timp de
câteva zile la rând, pentru stimularea memoriei. Ştim că rinichii, conform medicini tradiţionale chineze,
depozitează „esenţa”, materialul genetic-hormonal care furnizează tiparul, „originalul” , pentru ceea ce
ar trebui să facă corpul. Sunt de asemenea organele care „agaţă” mai puternic în acţiunea lor asupra
sângelui. Rinichii preiau sângele în interiorl lor, unde este cântărit şi apreciat. Partea nefolositoare
este eliminată în jos pe uretere, în vreme ce restului îi este permis să se întoarcă în circuitul sangvin.
Rinichii, sau tractul sexual-urinar, sunt de asemenea organele cel mai probabil a fi vătămate de sifilis
(vedeţi Scaietele). Această boală descompune în mod direct „esenţa”, distrugând ţesuturile tari,
cadrul, tiparul. A fost considerată o boală a „esenţei”, în Europa, India şi China.
Brusturele este considerat drept un leac pentru uter.
Într-o zi stăteam pe acoperişul şopronului meu punând smoală şi şindrilă, când Adam Leibling, un
fitoterapeut din Cambridge, Massachusetts, a intrat cu maşina pe alee. Mi s-a alăturat pe vârful
acoperişului. „Da, eu am petrecut timp învelind acoperişul cu William LeSassier de asemenea,” a
comentat el. „ Acesta e un lucru care îmi place în privinţa fitoterapiei. Ea este o ocupaţie de
diversitate. Într-un moment ajuţi o persoană, într-altul culegi plante din păduri şi apoi repari şopronul.”
Am vorbit despre plante pe când puneam adezivul de culoare întunecată. Adam a spus că scaieţii
mari sau ciulinii, precum găsim la Brusture sau Scaiete, au indicaţii pentru uter. Înclin să mă gândesc
la orice mai degrabă în formă de glob ca la o semnătură pentru cap, dar el a spus că ne reaminteşte
de influenţa radiantă, circulatorie pe care o are uterul ca să hrănească fetusul şi de asemenea ca să
se menţină în bună stare când nu există fetus.
Folosirea Brusturelui drept un leac pentru uter este de asemenea expusă de fitoterapeuta australiană
Dorothy Hall, în frumoasa ei carte, Creating Your Herbal Profile (1989). Am avut un caz care a verificat
această întrebuinţare. O femeie la vreo treizeci şi ceva de ani a venit să mă vadă. Ea suferea de o
senzaţie de greutate în uter care fusese diagnosticată ca prolaps. Nu voia o histerectomie, dacă putea
să o evite. Întreaga ei personalitate părea neplăcut de ştearsă, picioarele îi erau obosite. Lucra pe
cont propriu, avea o florărie şi stătea mereu în picioare. Nu eram prima persoană care îi recomanda
să nu mai stea mult în picioare, dar am fost prima persoană care să-i dea seminţe de Brusture. M-am
întâlnit întâmplător cu ea şase săptămâni mai târziu. Întreaga ei personalitate era mai sigură pe sine.
„Cum e uterul?” am întrebat eu. „O, am uitat de el,” a spus ea. Era bine acum. Femeii părea să-i pară
rău că nu are nimic de care să se plângă, sau să trebuiască să recunoască că se simţea mai bine.

Brusturele de asemenea acţionează bine asupra prostatei. Recent am văzut un bărbat de patruzeci şi
trei de ani care suferea de prostată tumefiată de circa cinci ani. Îl ajutasem în trecut, dar efectul
remediilor dispare după câţiva ani. Remediul din Brusture a acţionat bine. Mai târziu am menţionat
acest caz prietenei mele Margie Flint, o fitoterapeută din Marblehead, Massachusetts. Ea a spus „eu
folosesc mereu Brusturele pentru prostată mărită. Saw Palmetto ( planta indicată în această suferinţă)
atenuează într-un fel simptomele, dar Brusturele pătrunde la esenţă şi vindecă permanent. El
funcţionează pentru tinerii care au o prostată umflată de la ridicat greutăţi în mod incorect, la fel ca şi
pentru bărbaţi mai în vârstă.” Acum am înţeles de ce clientul meu a avut probleme cu prostata la o
vârstă tânără – el a menţionat că a ridicat greutăţi la sală.

În rezumat.
Brusturele acţionează într-o măsură atât de mare asupra întregului organism încât e cumva dificil să
identifici afinităţile sale precise. Putem spune că deschide porii şi stimulează secreţiile suprafeţelor
interne şi externe. El pare să acţioneze îndeosebi la nivelul ficatului, sistemului limfatic şi rinichilor.
Stimulează metabolismul la nivel hepatic, curăţind şi hrănind prin limfă, şi îndepărtează reziduurile prin
vene. Astfel, el fortifică, întăreşte şi tonifică ţesuturi şi organe, incluzând uterul şi prostata. Acţionează
puternic asupra pielii, unde stimulează sau corectează transpiraţia.
La nivel psihologic, Brusturele ne ajută să ne ocupăm de grijile noastre în privinţa necunoscutului,
„Haimanalele de rând”, urşii care pândesc în codrii întunecaţi în afara controlului nostru. El „agaţă”
problemele profunde, complexe, pătrunde la esenţă şi aduce la suprafaţă amintiri vechi şi răspunsuri
noi. Ne dă încrederea să ne mişcăm înainte pe drumul nostru, în ciuda problemelor necunoscute care
ne pot prinde în capcană pe drum. Ajută persoana căreia îi e teamă să devină mai curajoasă, în timp
ce îl aduce pe rătăcitorul îndrăzneţ înapoi pe drumul său iniţial. Restaurează vigoarea şi avântul.
Preparare, Toxicitate şi Dozaj

Rădăcina e culeasă la sfârşitul primului sezon. Ea este dificil de depozitat, deoarece conţinutul ridicat
de ulei are tendinţa de a face ca rădăcinile să râncezească cu uşurinţă. Un preparat glicerinat al
rădăcinii este în deosebi plăcut, întrucât gustul dulce şi textura rădăcinii se amestecă bine cu glicerina.
Coniacul e cel mai bun alcool pentru a evidenţia aroma dulce şi amară. Fructele pot fi culese toamna
când sunt coapte , dar nu mult după, întrucât ele sunt consumate de insecte. Ele ar trebui date printr-o
râşniţă de cafea sau un procesor de alimente, pentru a îndepărta spinii mici care se agaţă de ele din
scai. Ele nu ar trebui tăiate. Seminţele negre-maronii pot fi mâncate fără o altă preparare, câteva
odată. Ele au un efect rapid, salutar.

Nu există toxicitate cunoscută pentru Brusture, dar câteva precauţii ar putea fi menţionate. Nu
mestecaţi niciodată un scaiete sau vreo sămânţă proaspăt îndepărtată din scaiete, exceptând dacă
micile firişoare care o înconjoară au fost îndepărtate. Aceasta pare a fi cea mai evidentă observaţie
din lume, dar unii oameni au nevoie să fie informaţi în mod specific. Eu însumi mă număr printre ei.
Odată am rupt câteva seminţe dintr-un scai şi le-am mestecat. (Efectiv mestec orice în sălbăticie).
Micile firişoare mi s-au lipit de limbă şi au stat acolo câteva zile. Am pus frunze de Pătlagină ca să
încerc să le scot.
Am crezut că nimeni altcineva nu poate face erori atât de mari, dar am menţionat acest lucru la
cursurile mele din când în când. Am fost surprins când unul din studenţii mei mi-a pus o notiţă. ”Eu îmi
îndreptam dinţii,” a scris el. „Încercasem toată vara să-mi fac molarii să iasă cu elastice ataşate de
dispozitivele de pe dinţii mei. Nu s-ar fi clintit sau mişcat de loc. Cu câteva săptămâni în urmă eram
afară pe câmp vânând fazani şi am hotărât să mănânc nişte scaieţi de brusture, numai ca să-mi tai
limba serios în timp ce-i mâncam. Timp de două nopţi, m-am simţit mizerabil şi am dormit cu frunze de
pătlagină acoperindu-mi limba ca să scot firicelele. Limba mea a fost mai bine, dar de asemenea
molarii mei s-au mişcat şi au erupt foarte dramatic.”

Sindromul de hiperventilaţie – explicaţia modernă pentru „atacurile de panică”

Dr. Sorina Soescu

Ce este hiperventilaţia?

Hiperventilaţia înseamnă mişcarea prin torace a unei cantităţi de aer mai mare decât poate fi
gestionată normal de corp. Majoritatea oamenilor trăiesc perioade de hiperventilaţie – numită şi
respiraţie excesivă – sub forma „atacurilor de panică”. Hiperventilaţia este o reacţie normală de
răspuns la apariţia unui pericol brusc sau a unei stări bruşte de excitaţie, iar semnele sale sunt uşor de
recunoscut:
- ritmul respirator şi ritmul cardiac sunt accelerate
- începe să curgă adrenalină în întreg corpul
- muşchii întregului corp sunt tensionaţi
- întregul sistem nervos este „în alertă”

Uneori oamenii leşină sau îşi pierd cunoştinţa, sau găsesc puteri super-umane să depăşească
situaţia. După ce evenimentul stresant se termină, corpul se întoarce la starea sa iniţială relaxată.

Mai greu de identificat este sindromul cronic de hiperventilaţie, o modalitate obişnuită de respiraţie prin
care respiraţia excesivă devine un obicei uzual – ca urmare a unei stări prelungite de stres sau
tensiune. Acesta se caracterizează prin simptome variate, care apar de cele mai multe ori din senin.
Unele simptome pot mima boli mai serioase sau amintesc celui suferind de evenimente înfricoşătoare
ale unui atac din trecut. Aceste simptome pot fi:
- dificultăţi de respiraţie la repaus, fără nici un motiv aparent
- oftaturi prelungite sau căscaturi prelungite şi repetate
- dureri la nivelul peretelui toracic
- palpitaţii
- senzaţie de ameţeală sau „de cap uşor”
- furnicături sau amorţeli la nivelul buzelor sau extremităţilor
- probleme intestinale sau sindromul colonului iritabil
- dureri musculare sau articulare, tremur al extremităţilor
- oboseală, stare de slăbiciune, somn întrerupt, coşmaruri
- probleme sexuale
- mâini umede de transpiraţie, anxietate şi fobii

Când respiraţia excesivă devine cronică, echilibrul dintre aerul bogat în oxigen pe care îl inhalăm şi cel
bogat în dioxid de carbon pe care îl expirăm se modifică şi nivelul dioxidului de carbon începe să
scadă. Prin scăderea acestuia, celulele corpului încep să producă acid lactic pentru o echilibrare a pH-
ului, care se modifică spre alcaloză. Încep să doară muşchii, metabolismul este mai puţin eficient,
apare epuizarea şi oboseala cronică, cu senzaţia de depresie fizică şi mentală – toate fiind semne
tipice ale hiperventilaţiei cronice cu evoluţie de lungă durată. Nu sunt afectate numai celulele
nervoase, ci şi cele musculare, precum şi vasele de sânge, căile respiratorii şi intestinele, muşchii
netezi ai acestora contractându-se drept răspuns la scăderea nivelului dioxidului de carbon. Creşte şi
eliberarea de histamină, care agravează răspunsul la alergii, inima începe să bată mai tare iar
persoana care se hiperventilează simte o stare de panică, cu palpitaţii şi senzaţia de „foame de aer”.

Care sunt condiţiile care declanşează hiperventilaţia?

Spuneam că respiraţia excesivă este o reacţie normală la stresuri şi perioade tensionate. Ea devine
anormală numai când stresurile şi tensiunile se prelungesc şi determină o hiperventilaţie cronică.
Toate acestea pot apare în mai multe circumstanţe:
1) cauze organice – de exemplu durere fizică repetată, pneumonie, anemie, afecţiuni cronice ale
toracelui sau inimii
2) cauze fiziologice – de exemplu febra, nivelele crescute de progesteron, vorbitul îndelungat,
altitudinea înaltă, afecţiunile hepatice, renale sau diabetul
3) cauze psihologice sau sociale, de exemplu frica, anxietatea, depresia, personalitatea perfecţionistă,
separaţia/divorţul, pierderea serviciului, singurătatea etc
4) drogurile – de exemplu nicotina, cafeina, aspirina, amfetaminele etc.

Multe dintre cauzele de origine ale hiperventilaţiei pot fi tratate şi vindecate, dar la unii oameni centrul
respirator din creier suferă o setare şi hiperventilaţia devine habituală, adică un obicei normal. Chiar
dacă perioadele grele din viaţă au trecut, ritmul respirator rămâne în continuare crescut.

Cum putem trata sindromul de hiperventilaţie?

Fiind una dintre cele mai noi şi moderne entităţi diagnosticate de medicina modernă, sindromul de
hiperventilaţie este încă destul de greu de identificat şi diagnosticat.
Dar odată stabilită relaţia dintre ritmul respirator rapid, exagerat şi simptomatologia care deranjează
pacientul, există mai multe posibilităţi de tratament.

Englezii propun un plan cunoscut ca BETTER (= mai bun), care implică:

B = (breathing retraining) re-educarea respiratorie
E = (esteem) stima de sine
T = (total body relaxation) relaxare corporală totală
T = (talk) vorbire
E = (exercise) exerciţiu
R = (rest and sleep) odihnă şi somn

1) Re-educarea respiratorie necesită foarte multă răbdare şi concentrare, precum şi o practică

regulată, la toţi cei obişnuiţi cu hiperventilaţia cronică. Unii pacienţi vor reuşi să schimbe relativ repede
modelul respirator, altora le vor trebui câteva luni să nu mai aibă simptome. La început poate părea
inconfortabil, dar folosind eforturi conştiente pentru restabilirea modelelor respiratorii inconştiente
permit centrilor de control ai respiraţiei din creier să se reseteze de la „rapid” la „normal”.
Există tehnici care pot ajuta la restabilirea respiraţiei normale. Unii pacienţi este posibil să aibă nevoie
de un fizioterapeut care să-i ajute cu respiraţia şi cu postura corpului, pentru a detensiona sistemul
musculo-scheletic.
Cei patru paşi pentru re-educarea respiratorie sunt:
- conştientizarea modelelor eronate de respiraţie
- învăţarea respiraţiei lente, pe nas
- învăţarea relaxării părţii superioare a toracelui şi umerilor
- restabilirea volumului şi ritmului respirator normale, de 10-14 respiraţii pe minut
Poziţia cea mai bună de exersare este pe întins pe spate, cu tot corpul relaxat. Este mai uşor în acest
fel să te focalizezi pe respiraţia abdominală, pentru a re-învăţa modelul natural de respiraţie. Apoi se
va trece la exersarea ei în poziţie şezând şi apoi în picioare. Este vitală relaxarea umerilor şi a părţii
superioare a toracelui. Cu buzele lipite şi mandibula relaxată, se va inspira uşor aer pe nas, relaxând
şi expansionând zona abdominală. Dacă apare o stare de ameţeală, înseamnă că vă hiperventilaţi, în
loc să respiraţi adânc. Puneţi palmele căuş la gură şi reinspiraţi aerul din pumni, până dispare
ameţeala.

2) Stima de sine
Este absolut indispensabil să vă liniştiţi, să vă relaxaţi şi să găsiţi o parte amuzantă în viaţa
dumneavoastră, care să vă furnizeze material pentru râsete. Râsul din tot sufletul eliberează mintea
de modele de gândire negative, adesea repetitive. Stresul este esenţial pentru viaţă, am muri de
plictiseală fără el. Dar prea mult stres ne poate, de asemenea, omorî. Modalităţi bune de a preveni
reacţia excesivă la stres (inclusiv respiratorie) sunt:
- acceptarea faptului că modul în care răspundem la stres şi nu stresul în sine ne dăunează
- realizarea faptului că respiraţia în exces afectează toate sistemele corpului
- înţelegerea faptului că respiraţia, deşi în majoritate automată, este şi sub controlul conştientului
- folosirea tehnicilor de respiraţie pentru a evita dezechilibrele chimice ale corpului şi simptomele
cauzate de hiperventilaţie.

Restabilirea unei imagini de sine puternice şi sănătoase înseamnă că veţi fi în stare să observaţi
reacţiile corpului dv la stres, precum şi primele semne de oboseală şi epuizare.

Este important să realizaţi schimbări ale stilului de viaţă pentru reducerea nivelului de stres, precum şi
să programaţi timp pentru relaxare, masaje, re-educare respiratorie şi somn, care să reducă din
efectele stresului.

Postura corectă este un ingredient esenţial pentru combaterea sindromului de hiperventilaţie. Verificaţi
mereu postura, închipuindu-vă un fir care vă trage în sus de creştetul capului. Vorbiţi despre
simptomele dumneavoastră cu un prieten sau cunoscut care vă poate asculta şi înţelege. Nu suferiţi în
tăcere şi căutaţi să găsiţi un prieten sau un grup de sprijin.

3) Relaxarea corporală totală

Dacă vă luptaţi de luni sau ani cu hiperventilaţia cronică, cu simptomele bizare, fricile şi tensiunile care
o însoţesc, probabil vă va fi greu să vă relaxaţi.
Eliberarea tensiunii fizice va ajuta la uşurarea tensiunii mentale. Este important să vă găsiţi metoda de
relaxare care vi se potriveşte cel mai bine, din varietatea de metode existente în prezent.

Se recomandă o poziţie de relaxare întins, pe burtă, cu o pernă sub burtă, timp de 10-15 minute în
fiecare zi. Se poate sta pe braţe sau pune faţa pe o pernuţă mică. Dacă vă ţineţi mâinile sub bărbie,
această poziţie poate detensiona zona toracelui superior.

Există şi alte forme de relaxare, precum relaxarea musculară progresivă (stând întins, să relaxaţi
fiecare grupă musculară pe rând, pornind de la faţă şi nivelul capului, în jos, până la picioare).

Puteţi alege exerciţiile de meditaţie, ori de vizualizare creativă, ori exerciţiile de tai-chi sau qi-gong
(gimnastică chinezească) care combină mişcările lente, cu postura corectă şi o respiraţie lentă. Sau
oricare alte exerciţii de relaxare pe care doriţi să le alegeţi. Ideal este să aveţi timp să introduceţi în
programul zilnic o astfel de şedinţă de 10 minute de relaxare.

4) Vorbirea
Coordonarea dintre vorbire şi respiraţie este adesea o problemă majoră pentru cei care se
hiperventilează. Sunt două motive importante:
- controlul respiraţiei este mult mai dificil în timpul vorbirii
- vorbirea despre simptomele şi anxietăţile asociate cu sindromul de hiperventilaţie pot adesea
declanşa hiperventilaţia

Există câteva sfaturi care vă pot ajuta:

- relaxaţi umerii şi respiraţi abdominal înainte de a începe să vorbiţi
- trageţi aer pe nas între propoziţii, în timp ce vorbiţi, în loc să trageţi aer rapid pe gură
- puneţi-vă virgule şi puncte mentale în discurs
- exersaţi vorbirea în faţa unei oglinzi – recitaţi alfabetul rar. Priviţi şi corectaţi mişcările toracelui.
- Practicaţi cititul cu voce tare dintr-o carte şi înregistraţi-vă – este interesant să vă monitorizaţi
progresul, repetând acest lucru la fiecare două săptămâni
- Urmăriţi tiparele respiratorii ale altor oameni în timp ce vorbesc şi ascultaţi în timpul conversaţiilor
telefonice – vedeţi dacă vă puteţi da seama de o altă persoană care se hiperventilează.
- Fiţi atenţi să vă centraţi respiraţia – profundă şi înceată
- Combinaţia dintre mâncare, vorbire şi respiraţie poate fi provocatoare pentru unele persoane. Staţi
jos când mâncaţi şi nu vorbiţi cu gura plină, aşa cum v-au sfătuit părinţii în copilărie.

5) Exerciţiile
Tulburările de respiraţie şi sedentarismul merg mână în mână. Aproape toate persoanele care se
hiperventilează se plâng de oboseală musculară. Se pot realiza exerciţii musculare progresive,
plimbare sau urcarea scările. De fapt, mişcarea în aer liber, prin parc sau pe malul unei ape,
reprezintă principalul exerciţiu recomandat persoanelor care se hiperventilează. De asemenea,
fumatul trebuie redus sau oprit, întrucât agravează în mod evident toate simptomele de hiperventilaţie.

6) Odihna şi somnul
Prin odihnă şi somn, organismul nostru se reface energetic, ca urmare a solicitărilor zilnice. Somnul
profund furnizează o eliberare a tensiunilor acumulate în presiunea vieţii zilnice. Majoritatea oamenilor
prezintă, în cursul vieţii, perioade de tulburări de somn, în perioadele foarte fericite sau triste ale vieţii
lor. Simptomele cele mai frecvente la persoanele care se ventilează sunt somnul agitat sau visele
urâte sau coşmarurile. Lipsa unui somn odihnitor poate fi un stres la fel de mare ca şi lipsa somnului.
Se pot folosi preparate pentru inducerea somnului tip infuzii fitoterapice sau remedii homeopatice, sau
se pot realiza rutine de culcare (exerciţii, aerisirea încăperilor, ascultarea unei muzici liniştitoare,
exerciţii de meditaţie sau relaxare etc).

Sindromul de hiperventilaţie poate fi tratat şi de un medic homeopat sau fitoterapeut, cu ajutorul unor
remedii de echilibrare. Dar fără participarea activă a persoanei, care doreşte să-şi îmbunătăţească
stilul de viaţă şi modul în care răspunde la stresul zilnic, nu se pot obţine rezultate de durată. Fiecare
dintre noi este răspunzător de starea în care se găseşte corpul său şi mintea sa. Instrumentele pe
care le-am primit când am sosit pe pământ, corpul şi mintea, sunt cele de care trebuie să avem grijă în
permanenţă. Să le creştem, să le îngrijim, să le curăţăm şi să le vindecăm, pentru că prin intermediul
lor ne trăim toate experienţele în lumea în care ne aflăm. Corpul nostru este maşinăria minunată care
ne găzduieşte energia vitală. El trebuie ţinut în cea mai bună stare, trebuie hrănit cu cel mai bun
„combustibil” (vezi hrană şi emoţii) şi pus în repaus sau „renovat” de câte ori are nevoie. Sindromul de
hiperventilaţie apare atunci când am neglijat luni şi ani semnalele de alarmă ale corpului şi minţii, iar
tulburările apărute ne accentuează atât dezechilibrele fizice, cât şi pe cele emoţionale.