Vidya Vahini

Suvoi de Cunoastere Spirituala Iluminatoare

de

Bhagawan Sri Sathya Sai Baba

 Centrul Sathya Sai din Bucuresti

VIDYA VAHINI (Suvoi de Cunoastere Spirituala Iluminatoare)

Titlul versiunii originale: Vidya Vahini

2010 Centrul Sathya Sai din Bucureti

Sri Sathya Sai World Foundation
Prashanthi Nilayam (A.P.), India
Toate drepturile sunt rezervate.

Copyrightul si toate drepturile asupra versiunii n limba romn apartin Centrul Sathya Sai din
Bucuresti. Reproducerea partial sau integral a textului din aceast carte este posibil numai cu
acordul prealabil scris al Centrului Sathya Sai din Bucuresti.

Centrul Sathya Sai din Bucuresti:

Str. Cristea Mateescu nr. 1, bloc T4A, sc. 1, ap 35, sector 2
Telefon: +40 21 223 4430 / 223 2259
Email: corina@sathyasai.ro

Editat de: Centrul Sathya Sai din Bucuresti

2
 Sathya Sai Centre of Bucharest

VIDYA VAHINI (Flow of Spiritual Education)

Original title: Vidya Vahini

2010 Sathya Sai Centre of Bucharest

Sri Sathya Sai World Foundation
Prashanthi Nilayam (A.P.), India
All rights are reserved.

The copyright and all the rights of the Romanian version belong to the Sathya Sai Centre of
Bucharest. Partial or integral reproduction of the text from this book is possible only with the
preliminary written agreement of the Sathya Sai Centre of Bucharest.

Sathya Sai Centre of Bucharest

1, Cristea Mateescu, Bl. T4A, Sc 1, ap 35, sector 2
Telephone: +40 21 223 4430 / 223 2259
Email: corina@sathyasai.ro

Edited by: Sathya Sai Centre of Bucharest

3
 Despre aceasta carte

Baba a lamurit faptul ca Vidya, cuvantul folosit pentru aceasta Vahini (Suvoi de Gandire)
inseamna (Ya) cel / cea pe care (Vid) il ilumineaza. In acest sens este evidentiat in expresii
precum Atma Vidya (Cunoasterea Realitatii Supreme sau a Atmei, a Sinelui), Brahma Vidya
(Cunoasterea lui Brahman, realizarea spirituala) etc., sau chiar numele Vidyagiri dat campusului
din Prasanthi Nilayam care cuprinde Institutul de Inalte Studii. Baba ne face sa ne dam seama de
invatatura comparativ inferioara si mai putin benefica data de teorii, deductii, concepte, ipoteze
si interpretari. Invatatura Superioara accelereaza si dezvolta imboldul universal de a cunoaste si
deveni Adevar, Bunatate si Frumusete, Satyam Sivam Sundaram. Baba a venit Om printre
oameni cu o misiune pe care si-a impus-o singur de corectare a greselilor omenirii datorate
urmaririi orbesti si cu fantism a invataturii inferioare. Rasa umana trebuie sa calatoreasca intr-o
barca echilibrata; ea se inclina prea alarmant spre prapastie; invatatura inferioara o coboara in
acea groapa fara fund. Doar Vidya este remediul.

Din copilarie, Baba s-a dovedit un educator, un Guru, dupa cum le placea satenilor sa I se
adreseze. El avertiza fara sovaire, varstnicii din Puttaparti, invatatorii din scoli si conducatorii
castelor impotriva cruzimii fata de animale si exploatarii muncitorilor, impotriva cametei, a
pariurilor, a pedanteriei si analfabetismului, a ipocriziei si fastului. Prin epigrame si remarci
usturatoare, prin parodie si satira, cantece si piese de teatru, tanarul Invatator ridiculiza si
reforma Societatea care onora si tolera aceste rele. Prin Bajanuri cantate in cor de grupuri de
barbati si femei, El le reamintea de valorile umane universale: Adevar, Moralitate, Pace, Iubire si
Non-Violenta inca din 1943, cand avea doar 17 ani. Acestea erau cunostintele de baza pe care
Vidya, Invatatura Superioara, le poate conferi adeptilor.

Asa precum Krishna i-a spus lui Arjuna:Adhyaatma Vidya, Vidyaanaam Dintre toate
Vidya, Eu sunt Atma Vidya, cautarea Adevarului Atmic. Lumea poate fi salvata de la
sinucidere doar prin aceasta Vidya. Metoda este cautarea Adevarului si a Totalitatii, a Unitatii si
a Puritatii; Constienta de Cel Unic reprezinta desavarsirea acestui proces. Acest Mesaj este suma
si esenta fiecarui Discurs al Sau din timpul ultimelor cinci decenii.

Aceasta Carte pretioasa ne ofera sansa sa citim cu luare aminte cele nouasprezece eseuri
pe care le-a scris ca raspuns la apelurile facute pentru clarificarea principiilor care trebuie sa ne
calauzeasca pe drumul reabilitarii Educatiei, ca instrument efectiv pentru instaurarea pacii si a
libertatii in noi si pe Pamant.

4
Prasanthi Nilayam N. Kasturi

14 Ianuarie 1984 Editor: Sanathana Sarathi

Capitolul 1

Cel ce nu are origine, nu cunoaste inceput. A fost inainte de orice sau toate cate existau.
Nu a existat nimic inaintea Sa. Si chiar pentru aceasta, El nu are sfarsit. Se extinde cat doreste,
evolueaza cat de de variat considera si prin Desavarsirea Sa umple, de asemenea, Universul.
Cunoasterea acestui Principiu suprem poarta numele de Vidya, Cunoastere, Intelepciune,
Constienta.

Multi prooroci, cu experienta variata a acestei Constiente unice, au vizualizat in inimile

lor iluminate secretul absolut care se afla la baza frumusetii captivante a Cosmosului;
compasiunea fata de umanitate i-a indemnat sa comunice viziunea cu ajutorul limbajului uman
pentru a starni in suflet setea innascuta pentru cufundarea in acea Fericire. Vidya determina acest
imbold in inimile profetilor.

Sunetul este insasi esenta Vedelor. Sunetul este asociat cu armonia si melodia si de aceea,
Veda trebuie auzita, dobandind astfel extazul. Nu trebuie sa fie analizata, comentata si judecata.
Acesta este motivul pentru care Veda se numeste Sruti (Aceea care este auzita). Dar, prin
ascultarea recitarii sale pot fi dobandite constienta de Atma si Fericirea pe care aceasta o confera.
Aceasta Fericire astfel dobandita se manifesta in cuvintele si faptele care confera la randul lor,
fericire tuturor, pretutindeni.

In general, termenul Vedanta se foloseste pentru indicarea unei scoli de gandire

filosofica. Dar, Vedanta este doar o sectiune speciala a literaturii Vedice. Toate textele
Upanisadice fac parte din Vedanta. Vedanta reprezinta desavarsirea gandirii Vedice. Chiar
Vedele sunt calauze nepretuite catre Cel Suprem. Rks-urile sau imnurile Rg Vedei sunt efuziuni
extatice din spiritul omului, preaslavind incantarea dobandita in timpul contemplarii ordinii si
frumusetii Naturii inconjuratoare. Sama Veda este comoara verbala care ii da posibilitatea
omului sa-L slaveasca prin cantec pe Creator si Creatia Sa. Misterul acestei lumi si al lumilor de
dincolo este elaborat in textele care sunt cuprinzator numite Atharvana Veda. Incantatiile pentru
ritualuri si ceremonii, fie cele benefice, fie cele datatoare de merite sau cele de sacrificiu, au fost
adunate in Yajur Veda.

Literatura Vedica grupata in aceste patru colectii fiecare sub un nume diferit are inca
patru ramuri: Mantrele, Brahmanas, Aranyakas si Upanisadele. Textele Mantra sunt denumite si

5
Samhithas (Colectii); aici sunt grupate impreuna toate incantatiile sacre. Textele care descriu
mijloacele si metodele de utilizare si de beneficiere de pe urma lor, printr-o recitare corecta, sunt
cunoscute ca Brahmanas-uri. Cuvantul Brahma are multe intelesuri. In expresia Brahmanas, el
inseamna Mantra. Brahmanas-urile se ocupa in cea mai mare parte de ceremonialuri si alte
asemenea activitati exterioare. Aranyakas, pe de alta parte, trateaza despre semnificatia launtrica
si disciplinele interioare, precum retragerea simturilor si eliminarea atasamentelor. Upanisadele
incearca, prin analiza filozofica, sa armonizeze cele doua cai. Ele formeaza faza finala a studiilor
Vedice si sunt numite Vedanta. Pot fi considerate ca fiind insasi esenta invataturilor Vedice. Sunt
crema tuturor Scripturilor Vedice. Cand Vedele sunt asimilate prin eruditie, acestea isi fac
aparitia precum untul cand laptele este batut.

Toate formele de literatura Vedica mentionate formeaza astfel cea mai straveche
invatatura, Vidya. Upa-ni-sad cuvantul este format din radacina sad care a capatat doua
silabe upa si ni ca prefixuri. Sad inseamna sedere. Mai are si un alt inteles de
distrugere. Ni inseamna echilibrat, disciplinat. Upa inseamna aproape. Studentul
trebuie sa stea aproape de Guru (Acharya) sau Profesor, fiind mereu atent la ceea ce i se
comunica. Doar atunci poate invata fondul cunoasterii si arta discernamantului.

Upanisadele, Brahma Sutrele si Bhagavad Gita acestea sunt radacinile fundamentale ale
gandirii filozofice indiene. Impreuna sunt cunoscute ca Prasthana Thraya, Triada Autentica.

Aceasta lume materiala obiectiva este ceea ce devine vizibil ochilor nostri, ceea ce ne
incanta simturile, ceea ce ne fascineaza mintea si ne informeaza creierul. Dar, in si chiar prin
aceasta lume, exista o lume subiectiva, non-materiala si care ne este accesibila. Cand aceasta este
cunoscuta, ambele lumi se reveleaza de la sine ca expresii partiale ale aceleiasi Constiinte
indivizibile (Chaithanya). Cele doua se completeaza una pe cealalta formand un Singur Intreg
(Poornam). Din Parabrahma (Cel Intreg) se iveste Jiva (Individul, care este Complementul Sau).
Cand Jiva leapada corpul material in care este invesmantat, Constiinta Universala eterna este din
nou Singurul Intreg (Principiul Parabrahma).

Poornam adam (Acela este Intreg)

Poornam idam (Acesta este Intreg)

Poornath Poornam Udachyathe (Din Cel Intreg s-a ivit Cel Intreg)

Poornasya (din Cel Intreg) Poornam aadaaya (cand Cel Intreg este luat)

Poornam eva (doar Cel Intreg) avasishyathe (ramane).

Vidya sau Procesul Educatiei invata omul ca intreg Cosmosul este o manifestare a jocului
Domnului si nimic altceva. Upanisadele declara acest Adevar astfel: Isaavaasyam idam jagath
(Aceasta lume este resedinta Domnului). De aceea, nimeni nu poate intretine un sentiment de
posesiune personala sau chiar vreo urma de egoism. Renunta la sentimentul de atasament; simte

6
Prezenta Domnului pretutindeni. Primeste cu bucurie Ananda (Fericirea Suprema) pe care
Domnul ca Intrupare a Anandei ti-o confera si experimenteaz-o cu recunostinta si fara sa fii
incatusat de dorinta. Acesta este mesajul Rishilor, al inteleptilor si al profetilor.

Renunta la sentimentele Eu si Tu; doar atunci poti intelege gloria Aceluia care nu
este nici Eu, nici Al Meu. Aceasta nu implica renuntarea la tot. Adevarata Invatatura (Vidya)
arata ca lumea trebuie sa fie tratata asa cum o cere datoria, intr-un spirit de detasare, evitand
incurcaturile. Testul de foc care probeaza daca o activitate poate fi confirmata ca sfanta sau sacra
este sa examinezi daca ea promoveaza atasamentul sau evita incatusarea. Testul de foc care
decide daca o activitate este lipsita de sfintenie sau pacatoasa este sa examinezi daca ea se naste
din sau promoveaza lacomia. Aceasta este invatatura, lectia data de Vidya. Constiincios in
indeplinirea datoriilor tale legitime, te poti ruga lui Dumnezeu sa te tina in viata o suta de ani.
Nu-ti vei atrage invinuiri. Asadar, Vidya te sfatuieste sa te angajezi in activitati cu o deplina
intelegere a naturii si a consecintei lor.

Animalele omoara doar alte animale. Dar omul orb, care nu a dobandit Viziunea Atmei,
care este el insusi, se omoara singur. Si Vidya avertizeaza ca acela care comite aceasta crima
intra in taramurile infricosatorare, cufundate in cel mai adanc intuneric. Vidya, Intelepciunea
Suprema, incearca sa descrie omului caracteristicile Atmei. Atma nu se deplaseaza, ci este
prezenta pretutindeni. Nici chiar zei nu pot tine pasul cu ea, oricat de iuti ar fi. Aceasta isi
reveleaza Prezenta cu mult inainte s-o anticipam noi. Atma este imuabila si omniprezenta. Vidya
declara ca este o sarcina imposibila sa O determini.

Cand omul dobandeste Intelepciunea Suprema sau cel mai inalt nivel al Vidyei,
deosebirea dintre contrarii Atma si Anatma (ne-Atma, non-Sinele), Vidya si A-vidya
(Ignoranta), Vikasa si Vinasa (Dezvoltare si Decadere), dispare. Misticii si inteleptii au atins
acea stare de Unitate Superioara si istoria stradaniilor si succeselor lor este pastrata cu sfintenie
in literatura, datorita Vidyei. Pentru acesti intelepti, de la acel nivel, cunoasterea este tot atat de
periculoasa ca si necunoasterea. Ei isi dau seama de originile misterioase si consecintele
amandurora. Ei sunt capabili sa biruie moartea prin necunoastere si sa dobandeasca nemurirea
prin cunoastere.

7
 Capitolul 2

Semnificatia sublima a Vidyei sau Invataturii Superioare poate fi inteleasa de cineva sau
poate fi comunicata cuiva doar cand mintea pura isi revarsa lumina revelatoare. Intr-o camera
mentinuta deosebit de curata nu poate intra niciun sarpe, scorpion sau vreo insecta otravitoare.
Ele vor fi ca acasa in locurile intunecoase si murdare. Din acelasi motiv, intelepciunea sacra nu
poate patrunde in inimile care sunt intunecate si murdare. In schimb, speciile otravitoare, precum
mania vor gasi ca acele inimi sunt locuri atragatoare.

Daca vrei sa cureti carbunele de culoarea sa, ce poate face sapunul si apa? Nici daca speli
carbunele in lapte, nu vei reusi sa-l cureti. Singura cale este sa-l arunci in foc. Acesta il va
transforma intr-un morman de cenusa alba. In acelasi fel, cand doresti sa inlaturi intunericul
ignorantei si murdaria dorintei, trebuie sa dobandesti constienta de Atma (Atmajnan) sau, cu alte
cuvinte, cunoasterea lui Brahman (Brahmavidya). Poate fi pus capat intunericului, doar cu
ajutorul luminii. Nu putem birui intunericul atacandu-l cu mai mult intuneric. Vidya este lumina
de care omul are nevoie ca sa distruga intunericul launtric. Vidya ofera iluminarea launtrica.
Vidya este autentica Purushothama Yoga, Yoga Persoanei Supreme definita in Gita, cunoasterea
Supremului, Invatatura Superioara, acea Vidya. Aceasta Yoga nu poate fi cumparata pe bani sau
obtinuta de la prieteni sau comandata la companii sau concerne. Ea trebuie sa fie asimilata si
dobandita de fiecare pentru sine insusi, prin credinta ferma si devotiune ardenta.

(Swami face acum un joc de cuvinte in limba engleza) Expresia in limba engleza God is
nowhere (Dumnezeu nu este nicaieri) nu trebuie schimbata; nu e nevoie sa fie contrazisa sau
dojenita. Singurul lucru ce trebuie facut este sa cititi w din silaba where in silaba precedenta
no, astfel expresia va deveni God is now here (Dumnezeu este acum aici). Negativul devine
brusc pozitiv. In mod similar, prin unificarea intr-o singura directie a viziunii multidirectionale
care este acum indreptata spre univers, deosebirile si diferentele dispar si Multitudinea devine
Unicitate.

Ramakrishna Paramahansa, Jayadeva, Gouranga, Tukaram, Tulsidas, Ramadas, Kabirdas,

Saradadevi, Meera, Sakkubai, Mallamma acestia nu-si insusisera comentariile obiective si
elucidarile multor stiinte si texte scripturale, insa astazi ei sunt adorati de adeptii tuturor
credintelor, de aderentii tuturor crezurilor si localnicii tuturor tinuturilor. Evident, motivul consta

8
in credinta lor neclintita in Atma, dobandita prin purificarea mintii. Doar Vidya le-a conferit
puritate si claritate.

Acele persoane sfinte vorbeau ceea ce aveau in inimi, exact asa cum simteau sau
experimentau. Gandeste-te, insa la cei din zilele noastre care pretind ca poseda cunoasterea
Vidyei. Nu este un fapt cert ca nici macar unul dintr-un milion nu vorbeste exact ce are in inima?
Ei infaptuiesc puja (ritual religios) pentru Sathyanarayana, Narayana sau Dumnezeu in Forma lui
Sathya (Adevar), o zi pe an; restul anului, in fiecare zi, ei il venereaza pe Asathya-narayana,
Dumnezeul Neadevarului. Imboldul pentru invatatura obiectiva deriva din acest tip de veneratie.
Merita aceasta invatatura sa fie numita Vidya? Nu, niciodata.

Mancarea din farfurie, daca nu este consumata de noi ori data de pomana unei persoane
flamande, ci ramane neatinsa, se strica. Tot asa, cand greselile si esecurile noastre nu sunt
corectate, fie prin efort propriu, fie ascultand sfaturile acelor suflete pline de compasiune care au
avut succes in procesul purificarii, imagineaza-ti care va fi soarta vietii noastre? Precum farfuria
cu linte fiarta si nemancata, si viata noastra va mirosi urat, se va strica. Odata, un tata lauda
realizarile fiului sau si, in concluzie a spus: El are doar doua mici defecte. Acestea sunt: (1) Nu-
si cunoaste cusururile si (2) Nu ii va asculta pe cei ce i le arata.Aceasta se intampla in trecut.
Dar, astazi, nu un singur fiu, ci toti sunt in aceeasi situatie rea. A devenit natural ca fiecare tata sa
se planga astfel. Oare este aceasta valoarea Vidyei pe care ei pretind ca o au?

Dar, copiii, prin natura lor, sunt foarte buni; defectul se afla in sistemul care le confera
Vidya. Desigur, acest fapt este cunoscut fiecaruia, dar cu totii se codesc sa-si asume sarcina
reformarii sistemului. Aceasta este slabiciunea majora. Este usor sa se dea o mie de sfaturi, dar
nici macar unul nu este practicat. Sistemul trebuie sa fie transformat de la scoala primara pana
la Universitati aceasta se declara si se anunta in ziare; dar, nimeni nu este vazut cum il
transforma sau macar sa indice in mod precis care sunt schimbarile ce trebuie aduse si cum.
Nimeni nu dezvaluie defectele sistemului.

Nu este recunoscut adevarul ca valorile spirituale, morale si comportamentale sunt insasi

coroana realizarilor umane. Cand nu sunt la putere, ei scriu articole si eseuri despre educatie sau
se complac in discursuri papagalicesti, rostite de la tribuna. Cand aceleasi persoane capata pozitii
de autoritate, legifereaza masuri total contrare celor declarate mai devreme.

Magnetul poate atrage spre el fierul, dar nu poate atrage piese de fier acoperite de praf
sau rugina. Desigur, discursurile de la tribuna sunt bune; numai practica este paralizata. Pana
cand aceasta boala nu este vindecata, educatia si invatatura reala nu-si pot manifesta valoarea.
Praful si rugina de pe bucata de fier trebuie sa fie indepartate pentru ca magnetul sa o poata
atrage. Cand mintea este astfel curatata si lustruita, efectul va fi, asa cum spune poetul: Un
Mahatma (Suflet mare) are ca indiciu un singur gand, un singur cuvant, o singura fapta. Cand
acestea trei sunt in armonie, este cea mai buna dovada a valorii omului. Aceasta valoare unica

9
este acum tagaduita de om prin propria lui vointa. Pentru ca el nu este constient de Atma Vidya,
veritabila Vidya ce trebuie sa fie invatata.

Contemporani ai lui Ramakrishna Paramahansa au fost foarte multi carturari, eruditi si

experti. Dar constienta de Atma nu a reusit sa-i ilumineze in vreo masura. Drept urmare, numele
carturarilor, eruditilor si al expertilor nu sunt cunoscute astazi. Dar, numele lui Ramakrishna,
care nu putea pretinde eruditia in niciun domeniu de cunoastere materiala sau obiectiva, s-a
raspandit pretutindeni in lume. Care este motivul? Apa amestecata cu zahar si apa simpla sunt
similare cand le privesti. Insa, bea! Atunci deosebesti una ca fiind sirop si cealalta doar apa.

Cuvintele lui Paramahansa sunt pline de intelepciunea suprema. Cuvintele carturarilor

sunt imbibate de invatatura textuala. Invatati pretentiosi care doar au studiat pagini de carti,
alearga dupa castiguri banesti; ei nu se grabesc spre Divin. Betele de chibrit care au cazut in apa
nu mai pot produce foc atunci cand sunt scaparate, oricat de viguros incerci. Ba mai mult, strica
si cutia in care sunt. Tot asa, inimile pline de dorinte si planuri lumesti pot revarsa sfaturi
papagalicesti, dar ele pot avea cel mult doar ascultatori, nu si practicanti. Acestia pot primi
povata, dar nu o vor accepta si nici nu vor actiona corespunzator.

Fiecare eveniment din lume are o cauza speciala care l-a determinat, si anume
cunoasterea. Desigur, fara lucruri care sa fie cunoscute, nu poate exista cunoastere. Insasi
cunoasterea este de doua feluri: accesibila si latenta, directa si indirecta, Pratyaksha si Paroksha,
reala si aparenta. Pratyaksha sau A-paroksha (cunoasterea accesibila) este dobandita cu ajutorul
urechii si a celorlalte organe de simt si prin cuvintele rostite de alti. Paroksha (sau cunoasterea
latenta), cunoasterea reala nu cunoaste pluralitate; ea analizeaza si intelege atractiile si lucrurile
care bantuie mintea. Ea purifica mintea si largeste viziunea inimii.

10
 Capitolul 3

Astazi, sistemul educational, desi dezvoltat cu mari cheltuieli, a ignorat instruirea in

normele morale. In centrele Gurukula din trecut, instruirea era acordata in scopul vietuirii
corecte, progresului spiritual si conduitei si comportamentului moral. In acele zile, studentii erau
invatati sa traiasca intr-un spirit de smerenie, auto-control, virtute si disciplina. Acum, aceste
calitati nu mai pot fi recunoscute in ei. Ei nu sunt constienti de metodele sau semnificatia
controlului simturilor. Din copilarie, ei se desfata cu satisfacerea fiecarui moft si toana; gasesc
placere in jocul nestingherit al simturilor si cred doar in materialism. Drept rezultat, te umpli de
ingrijorare cand examinezi situatia din colegii si facultati,. Seful Departamentului de Sanatate
din Calcutta a constatat ca 80% din studentii Universitatii Calcutta au o sanatate subreda. In
regiunea Bombay, situatia este si mai rea, fiind afectati 90% din studenti. Motivul se gaseste in
faptul ca studentii sunt angrenati in traiul senzual, in urmarirea necontrolata a placerilor
senzoriale si a obiceiurilor rele. Oare pot fi acestea socotite drept castiguri ale educatiei? Sau
trebuie sa fie numite bogatii acumulate dintr-o ignoranta perversa?

Profesorii trebuie sa-si identifice rolul si responsabilitatea. Trebuie sa aiba contributia

majora in cultivarea si mentinerea sanatatii mentale si fizice a studentilor lor inocenti.

Toate fiintele vii privesc la lumea inconjuratoare. Dar, fiecare priveste intr-un mod unic,
in felul sau caracteristic. Acelasi obiect este privit de zece persoane cu zece sentimente diferite.
Un individ este privit de fiu cu sentimentul ca el este tatal. Sotia il priveste ca pe sotul ei. Tatal
sau il vede ca pe un fiu. Tovarasul sau are sentimentul ca el este un prieten drag. Fiind acelasi
individ, de ce nu trezeste aceeasi reactie in toti? Cei care-l vad in mod diferit, sunt afectati in
mod diferit. Acesta este adevarul.

Odata, un Guru (Invatator) din ermitajul (manastirea) Brahmam Mutt, fiind intr-o foarte
buna dispozitie, mestecand betel cu mare pofta, si-a intrebat discipolul: Dragul meu! Cum este
lumea? Discipolul a raspuns: Invatatorule, pentru fiecare, propria sa lume. Desi, toti sunt intr-
o singura lume, fiecare traieste in propria sa lume, modelata dupa propriile sale actiuni si reactii.
Acesta este motivul pentru care Sankaracharya a spus: Umple-ti viziunea cu Intelepciune; si tot
ceea ce vei vedea va fi Dumnezeu. Cand Drshti (vederea sau viziunea) este plina de Jnana
(intelepciune), Srshti (creatia) este umpluta cu Brahman (Dumnezeu).

11
 In vocabularul educational din zilele noastre, Dhanam (bogatii) inseamna Dharma
(Conduita Corecta). Urmarirea bogatiilor este calea corecta. Dhanam este Karma. Fiecare
activitate are ca scop acumularea de bogatii. Dhanam este cel mai sublim Padam (cuvant). Nu
exista ideal mai dezirabil decat obtinerea bogatiilor. Pentru a ilustra aceasta, iata o istorioara:
Narayana (Dumnezeu) are 16 aspecte manifeste si totusi El este Realitatea imanenta latenta. Tot
asa, Narayana (Dumnezeu) material, Rupia (moneda indiana) are de asemenea 16 annas ca
subdiviziuni. Cand oamenii venereaza Rupia ca pe Dumnezeu cel Vizibil, Narayana devine
inaccesibil lor. Cativa incearca sa estimeze cat de mare este pierderea pe care o suporta din cauza
aceasta.

Intr-o zi, in mijlocul conversatiei, Lakshmi, Consoarta Divina si Zeita Bogatiei, I s-a
adresat lui Narayana: Doamne! Intreaga lume Ma adora; nici macar unul dintr-o suta, ba mai
mult niciunul dintr-un milion nu Te venereaza pe Tine. Ea Il tachina astfel pe Domnul si a pus
la cale un plan prin care sa testeze sinceritatea omului: Doamne! Cel mai bine ar fi sa
descoperim cat de adevarate sunt faptele. Vino, vom intra amandoi in lume si vom constata.

Narayana a acceptat. El s-a transformat intr-un mare Pandit (erudit, intelept), purtand
bratari de aur ca dovada de apreciere si admiratie a faimoaselor organizatii academice. In jurul
gatului, avea un sirag de rudrakshe (margele) si dungi pronuntate de vibhuthi pe frunte. El s-a
manifestat pe pamant ca un redutabil carturar. Mergea din sat in sat si incanta oamenii prin
discursurile Sale captivante. Personalitatea Sa stralucitoare si eruditia Sa extraordinara atrageau
oamenii; mii se adunau sa-L asculte si Il urmau dintr-un loc intr-altul. Brahminii (preotii, clericii)
Il invitau in resedintele lor si Il onorau. Sosirea Lui era sarbatorita ca pe un festival, cu mare fast.

In timp ce Narayana era astfel sarbatorit, Lakshmi a aparut si ea pe pamant ca o mare

Yogini (Asceta Feminina). Si ea a inceput sa mearga din sat in sat iluminand oamenii despre
Atma (Spirit), prin discursurile ei. Femeile se adunau in numar mare sa asculte prelegerile ei
fascinante. Ele se rugau sa le onoreze casele cu o vizita si sa ia parte la ospatul pe care erau
dornice sa-l ofere. Ca raspuns, ea le-a informat ca era legata de unele juraminte, fapt pentru care
ii era dificil sa accepte invitatia lor. Nu obisnuia sa manance din farfurii deja folosite in acea
casa. Ea a spus ca trebuia sa i se ingaduie sasi aduca propriile pocale si farfurii. Femeile erau
atat de dornice sa o gazduiasca, incat au acceptat conditia. Oricare era juramantul, ele erau gata
sa-l respecte. Invitatiile curgeau din partea tuturor femeilor de pretutindeni.

Yogini s-a dus in casa unde trebuia sa manance in prima zi si a scos din desaga pe care o
avea cu ea o farfurie de aur, cateva cupe de aur si un pocal (lota) de aur pentru apa de baut. Toate
acestea le-a insirat in fata ei pentru diversele feluri de mancare. Cand masa a luat sfarsit, a plecat
din acel loc, lasand pretioasele obiecte din aur gazdei. Avea un set nou in fiecare zi, a spus ea.

Vestile s-au raspandit. In satele unde Narayana isi tinea minunatele sale discursuri au
auzit, de asemenea, despre Yogini si darurile sale extraordinare. Brahminii care erau admiratori
loiali ai faimosului invatat, s-au grabit si ei sa o invite pe Yogini in casa lor, la masa. Yogini le-a

12
spus ca trebuia mai intai sa-L dea afara pe Pandit, inainte ca ea sa intre in casa lor. Ea nu va pune
piciorul in casa, atata timp cat acea persoana continua sa ramana acolo! Era foarte hotarata in
aceasta privinta. Lacomia lor pentru aur era atat de mare, incat l-au fortat pe Pandit, pe care Il
adorasera atata vreme si cu atat de mult fast, sa paraseasca satul lor.

Apoi, Yogini a intrat in asezarea Brahminului, a tinut discursuri, a luat parte la ospaturile
pregatite in onoarea ei si a facut cadouri farfurii si cupe de aur pentru fiecare dintre gazdele ei.
Astfel, Yogini a reusit sa-L goneasca pe Pandit din fiecare loc unde el cauta recunoastere si
atentie. In schimb, ea si-a asigurat veneratia oamenilor pretutindeni. Neputand sa mai suporte
insulta universala, Panditul a parasit acel rol si Narayana a disparut de pe pamant. Yogini a aflat
aceasta si a renuntat si ea la infatisarea pe care si-o luase si, reluandu-si Forma reala, s-a alaturat
Domnului Narayana. In timp ce discutau, ea I-a spus Domnului: Acum, spune-mi! Ce ai
descoperit? Care dintre noi este onorat si venerat mai mult pe pamant? Narayana a zambit la
intrebarea ei si i-a raspuns: Da, ceea ce ai spus este adevarat.

Da. Astazi, educatia si cunoasterea dobandite sunt puse la vanzare. Banii sunt totul.
Oamenii educati isi parasesc patria-mama, precum cersetorii, in cautarea banilor. Oare este
acesta semn de buna educatie?

Capitolul 4

Bharath (India) a conferit fericire si pace durabila oamenilor tuturor tinuturilor, de-a
lungul a generatii, prin impactul principiilor spirituale pe care le-a cultivat. Idealul spre care
nazuieste aceasta tara, este: Fie ca toate lumile sa fie fericite si prospere, Lokaassamasthaah
Skhino Bhavanthu.

Acesta este telul suprem al oamenilor din Bharath. Pentru cultivarea si realizarea acestui
ideal sfant, conducatorii din timpurile stravechi, Rishii, fondatorii de credinte, carturarii,
invatatii, matroanele si mamele au suferit si s-au sacrificat mult. Toti acestia au renuntat la
onoare si faima si s-au luptat sa-si mentina convingerea si sa-si modeleze vietile potrivit acestei
viziuni universale.

Obiectele rare si costisitoare poate ca atrag prin frumusetea lor exterioara, dar ochiului
iluminat de lumina spirituala, acestea ii vor aparea ca fiind triviale. Farmecul si forta fizica nu
pot sa biruie niciodata farmecul sau forta spiritului. Trasatura de Rajas (pasiunea) da nastere
egotismului si poate fi identificata oriunde se manifesta mandria si egoismul. Pana cand acest
mod de gandire si actiune nu este suprimat, trasatura Sathwa (bunatatea) nu poate deveni

13
evidenta. Si, in absenta acestei trasaturi Sathwa, Divinul, Siva, puterea suprema nu poate fi
impaciuita, multumita si dobandita.

Parvathi, fiica monarhului Himalayei, era de o extraordinara frumusete fizica. In ciuda

acestui lucru, ea trebuia sa dobandeasca trasatura Sathwa (bunatate) prin distrugerea mandriei
datorate frumusetii personale si a egotismului ei nativ, cu ajutorul ascetismului intens. Ea trebuia
sa straluceasca de frumusetea spiritului! Legenda spune ca Manmatha, Dumnezeul Iubirii, care
planuise sa proiecteze asupra lui Parvathi doar farmecul tineresc, pentru a capata atentia lui Siva,
a fost redus la cenusa. Acest incident simbolizeaza faptul ca divina cunoastere (Vidya) nu poate
fi dobandita cata vreme omul este prins in inlantuirile egoului. Cand acesta se echipeaza cu
Vidya, mandria dispare.

Dar, in prezent, trufia si mandria sunt considerate un farmec in plus la invatatura ceruta.
Farmecul dat de invatatura in domeniile privind lumea obiectiva trebuie sa fie abandonat; doar
atunci, se poate manifesta autentica Divinitate innascuta. Doar atunci, personalitatea individului,
care este sinele, poate sa accepte Divinul. In exemplul de mai sus, egoul este Manmatha,
agitatorul mintii si acesta trebuie sa fie transformat in cenusa prin impactul viziunii divine.
Divinul, Iswara, nu va ceda in fata farmecului fizic, autoritatii lumesti, puterii musculare,
intelectuale sau financiare. Aceasta este semnificatia launtrica a episodului Manmatha.

Parvathi a trecut prin austeritati extreme si s-a supus pe sine (adica ego-constiinta sa)
soarelui si ploii, frigului si foamei, si astfel s-a transformat. In final, Iswara (Siva) a acceptat-o ca
jumatate a Sa! Acesta este stadiul in progresul spiritual numit Saayujya (Contopire). Este acelasi
lucru cu Moksha si Mukthi, eliberare si mantuire. De fapt, Vidya implica smerenie, toleranta si
disciplina. Ea distruge aroganta, invidia si toate viciile asemanatoare. O asemenea Vidya este
adevarata Vidya Atmica.

Moksha inseamna eliberare. Toate fiintele intrupate tanjesc dupa eliberarea de limitarea
pe care o implica intruparea. Fiecare fiinta vie este un Mumukshu, adica un aspirant la eliberare,
un practicant al renuntarii. Omul trebuie sa fie un tyagi, versat in detasare. Acesta este Adevarul
ultim, Adevarul indiscutabil. Cei care isi parasesc corpul si pleaca, nu iau cu ei nici macar o
mana de pamant. Cand omul nu invata singur sa renunte, Natura il invata, la moartea sa acest
mare adevar despre nevoia si valoarea detasarii si a renuntarii. Asadar, este bine ca lectia sa fie
invatata inainte ca aceasta sa se intample. Persoana care invata si practica acest adevar este cu
adevarat binecuvantata.

Detasarea este a doua virtute de valoare pe care Vidya ne-o impartaseste. Goleste un vas
de apa; cerul pe care puteai sa-l vezi in vas ca imagine sau umbra, dispare odata cu apa. Dar
cerul autentic intra in vas. Tot asa, atunci cand, ceea ce este non-Atma este lepadat, Atma ramane
si eliberarea este obtinuta. Dar ceea ce trebuie eliberat, nu este impedimentul obiectiv; renuntarea
trebuie sa fie subiectiva. Multi oameni interpreteaza thyaga (renuntarea) ca fiind fie dand de
pomana bani sau pamant, fie indeplinind Yajna sau Yaga (ritualuri sacrificiale) sau alte

14
ceremonii, numite sacrificii, fie renuntand la confortul caminului, la sotie si copii si plecand in
padure. Dar thyaga nu inseamna astfel de actiuni. Acestea nu sunt atat de dificile pe cat se crede.
Daca ar fi asa, omul ar putea indeplini cu usurinta aceste activitati si ar putea renunta la ceea ce
recomanda ele. Adevarata renuntare o reprezinta abandonarea dorintei.

Acesta este adevaratul tel al existentei unui individ, scopul tuturor eforturilor sale.
Abandonarea dorintei implica renuntarea la pofta trupeasca, la manie, lacomie, ura etc.
Renuntarea fundamentala trebuie sa fie cea a dorintei. Celelalte sentimente si emotii sunt
reactiile ce o insotesc. Noi spunem Kodanda Pani (Cel care are in mana sa arcul Kodanda);
dar, cuvantul sugereaza ca el are in mana sa si sageata. Arcul presupune si existenta sagetii. In
aceeasi maniera, dorinta presupune si prezenta poftei trupesti, a maniei, lacomiei, etc. Acestea
din urma sunt adevarate porti catre Iad. Invidia este zavorul acestora, iar mandria este cheia.
Descuie si ridica zavorul poti intra inauntru.

Furia va pata intelepciunea castigata de om. Dorinta nestapanita va manji toate actiunile
sale; lacomia va distruge devotiunea si spiritul sau de dedicare. Dorinta, Furia si Lacomia omului
ii vor submina Karma (Actiunea Justa), Jnana (Intelepciunea) si Bhakthi (Devotamentul) si il vor
transforma intr-un badaran. Dar cauza principala a maniei este Kama (dorinta), si Kama este
consecinta Ajnanei (ignorantei). Asadar, omul trebuie sa se debaraseze de aceasta ignoranta
fundamentala.

Ignoranta este caracteristica animalului (Pasu). Ce este un Pasu? Pasyathi ithi pasuh,
Acela care vede este Pasu. Adica, cel care are viziunea exterioara si accepta ceea ce transmite
viziunea exterioara, este Pasu. Viziunea interioara va conduce omul la Pasupathi (nume pentru
Siva), Domnul tuturor fiintelor vii, stapanul Pasusilor. Cel care nu si-a stapanit simturile este
Pasu. Pasu s-a nascut cu trasaturi rele. Oricat de mult ar incerca sa le elimine, acestea nu pot fi
transformate curand. Pasu nu se poate elibera de ele. Nu are capacitatea sa inteleaga semnificatia
sfatului dat. De exemplu, putem creste un pui de tigru cu afectiune si il putem dresa sa fie bland
si supus. Dar, cand este infometat, va savura doar carne cruda; nu va manca puri (paine prajita) si
cartofi! Dar, omul poate fi educat pentru scopuri mai bune. De aceea, afirmatia din scripturi:
Dintre toate fiintele vii, nasterea ca om este o realizare rara. Omul este intr-adevar cel mai
norocos si cel mai sfant dintre animale, deoarece calitatile sale innascute pot fi purificate. Cel
nascut Pasu, se poate ridica pe sine la nivel de Pasupathi prin efort propriu si instruire. Animalul
se naste crud si moare crud.

O viata traita fara stapanirea simturilor nu-si merita numele. Omul a fost inzestrat cu
multe aptitudini si daca, cu ajutorul lor nu-si controleaza simturile si nu le directioneaza cum
trebuie, anii vietii sale sunt irositi. Vidya sau educatia autentica il ajuta pe om sa aiba succes in
acest proces de stapanire a simturilor. Vidya confera Vinaya (modestie). Educatia promoveaza
smerenia. Prin smerenie, omul castiga dreptul de a se dedica unei profesii. Acea autoritate ii
confera prosperitate. O persoana prospera are posibilitatea sa fie caritabila si sa duca o viata
corecta. Viata corecta poate conferi fericire aici si in lumea de dincolo.

15
 Capitolul 5

Procesul educational trebuie sa determine si sa cerceteze natura si caracteristicile cautarii

spirituale a Absolutului ori Suprasinelui sau Paramatma. Trebuie sa-si dovedeasca adevaratul
rol, manifestandu-se ca sursa de moralitate, formuland axiomele virtutii. Vidya este propria sa
dovada evidenta. Este radacina credintei din fiecare Credinta. Ea pregateste mintea omului sa
aprecieze si sa adere la Credinta si sa-i dirijeze viata de-a lungul acelei directii. Aceasta a fost
numita Filozofie.

Filozofia inseamna iubirea cunoasterii. Cunoasterea este o comoara de o valoare

inestimabila. Educatia este telul neabatut al cunoasterii, stimulata de iubirea pentru valoarea sa si
neclintita de dificultati. Vidya incearca sa cerceteze dincolo de formele asumate de lucruri si de
aparentele pe care acestea le-au imbracat si sa descopere realitatea singura care le poate explica.
Adevarul trebuie cunoscut si trait; Adevarul trebuie vizualizat; acesta este rolul Vidyei.

Vidya este stralucirea care umple o viata desavarsita. In vest, Vidya trateaza mai mult
concepte si conjuncturi; in est, Vidya trateaza mai mult Adevarul si Totalitatea. Principiul cautat
de Vidya este mai presus de domeniul simturilor. Omul este o combinatie triunitara a corpului,
mintii si spiritului (Atma). Drept urmare, el are trei naturi in alcatuirea sa: (1) una inferioara,
natura animala, (2) natura umana, inzestrata cu talent si cunoastere materiala si (3) natura
autentica a omului, adica natura divina, Atmica. Constientizarea acesteia a treia naturi a omului
si statornicirea in ea inseamna Vidya.

Corpul este asemeni unei masini ce are in componenta sa cinci elemente eter, aer, foc,
apa si pamant. Dumnezeu se joaca cu ea, El insusi fiind nevazut.

Trupul este asemeni unui pom; iubirea Sinelui este radacina; dorintele sunt ramurile pe
care el le intinde; calitatile, atributele si comportamentele bazate pe natura fundamentala sunt
florile; bucuria si suferinta sunt fructele ce le ofera.

Trupul uman este el insusi un univers. Sangele curge prin fiecare parte a corpului si o
anima. Dumnezeu curge prin fiecare loc din univers si il activeaza.

16
 Exista o singura lege care indruma si protejeaza aceasta lume legea Iubirii. Fiecare
natiune sau comunitate are bucurii sau suferinte, un trai bun sau rau, hotarate si determinate de
activitatile sale. Si raul este bun, de fapt. El ne ajuta sa invatam ce trebuie evitat. Nu va fi
rau pentru totdeauna; este mereu de scurta durata. Nu se poate spune nici despre rau, nici
despre bine ca sunt stari absolut de netrecut. Vidya reveleaza si clarifica faptul ca binele si
raul sunt doar reactii cauzate de slabiciunile si dispozitiile mintii omului.

Omul trebuie sa fie capabil sa observe diferenta dintre un lucru bun si altul care ne pare
a fi mai bun. Daca nu poate sa faca aceasta, va pastra primul lucru pe care el l-a considerat a fi
bun, inlaturand restul. Dar, trebuie sa se inteleaga ca mai bun nu dauneaza celui bun. Asa
cum nedreptatea indeamna omul sa cultive dreptatea, necazurile il determina sa manifeste
compasiune si caritate. Compasiunea are ca samanta inevitabila, Suferinta. Daca n-ar fi existat
greseala si suferinta, omul ar fi devenit ori bustean, ori piatra. Cel care nu are capacitatea sa
chibzuiasca sau sa raspunda apelului agoniei sau durerii este precum o persoana oarba care nu
poate distinge intre ceea ce este bine si ceea ce este rau. Oamenii lipsiti de discernamant se
comporta ca niste orbi.

Dorinta naste pofte. Poftele determina nasterea si, de asemenea, moartea. Cand omul este
lipsit de dorinta, nu mai are nevoie sa treaca prin nastere si moarte. Viata viitoare este rezultatul
dorintelor neimplinite din aceasta viata si este determinata de ele. Cei care nu au nicio urma de
dorinta pentru obiectele materiale, pot dobandi constienta realitatii Armice.

De fapt, dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a-L iubi pe Dumnezeu si de a fi iubit

de Dumnezeu, nu este o dorinta care incatuseaza. Cand constienta de Dumnezeu rasare in toata
splendoarea sa, orice dorinta senzuala, lumeasca, este redusa la cenusa in flacarile acelei
Constiente. Sinele individual se va intoarce catre Sinele Universal, de indata ce dorinta ia sfarsit
si se va desfata in Pacea Suprema, Paramashanthi. Sinele trebuie sa intrerupa orice contact cu
non-sinele pentru a putea dobandi nemurirea.

Gandurile tale joaca un rol vital in modelarea vietii. De aceea, esti sfatuit sa-ti
supraveghezi gandurile si sa le intretii doar pe cele bune. Omul este o multime de ganduri. Vidya
fixeaza in mintea omului gandurile bune ridicandu-se astfel la statutul de Atma Vidya. De
exemplu, un scaun trezeste in mintea ta o idee despre o anumita forma, cu un anumit nume.
Cuvantul lemn nu produce acea idee si acel nume-forma. Valoarea acelui nume-forma depinde
de utilitatea pe care o atribui lemnului. Relatia dintre tine si lumea materiala trebuie sa fie de o
asa natura incat sa determine dorintele sa plece de la tine si nu sa le intensifice sau sa le extinda.

La drept vorbind, nimeni nu iubeste sau doreste vreun articol sau lucru pe care-l
apreciaza pentru ceea ce este. Intotdeauna il iubeste doar din motive egoiste, doar pentru propria
placere. Omul nu face nicio miscare fara un anumit scop. Dar invatatura dobandita din Vidya va
revela ca individul nu este complet responsabil pentru motivul care-l stimuleaza. Karma sau
Activitatea nu-i apartine in totalitate! Karma este cea care ridica sau degradeaza statutul omului.

17
 Moartea implica anumite progrese care slabesc si sting viata. Ea nu afecteaza Atma;
Atma nu are moarte. Ea nu poate fi distrusa. De aceea, omul nu trebuie sa se teama de moarte.
Moartea nu este decat un alt stadiu al vietii. Oricat de mult sufera omul din pricina bolii sau
oricat de severa este vatamarea, moartea poate interveni doar cand iti vine Ceasul. Cand dorinta
de viata ia sfarsit, nu mai poate exista nastere.

Aceeasi unica energie (Sakthi) este cea care activeaza toate mainile, vede prin toti ochii si
aude prin toate urechile. De fapt, intreaga omenire este facuta din aceeasi substanta divina.
Corpul uman, fie ca este din America sau China, Africa sau India are aceleasi componenete:
carne, sange si oase. Impulsurile instinctive si constienta sunt comune tuturor fiintelor vii. Cand
se fac investigatii prin metode stiintifice, poate fi demonstrat adevarul ca exista semne de viata
constienta in piatra, copaci si metale.

Atma este o scanteie a Divinului. Existenta sa latenta poate fi cunoscuta de cautatori

spirituali. Dumnezeu este UNUL. Oricare ar fi nationalitatea omului, religia careia ii apartine, el
poate realiza Absolutul Universal (Brahma) daca stapaneste stiinta progresului spiritual (Atma
Vidya). Credinta intr-un SINGUR Dumnezeu este esenta, punctul central. Celelalte convingeri,
concepte si conjuncturi orbiteaza undeva, la periferie.

Capitolul 6

Destinul inevitabil al fiecarei fiinte vii este atingerea Desavarsirii. In niciun fel, aceasta
nu poate fi evitata sau tagaduita. Conditia noastra prezenta de nedesavarsire este consecinta
activitatilor din vietile precedente. Adica, gandurile, sentimentele, pasiunile si faptele din vietile
trecute au determinat situatia in care suntem in prezent. Tot asa, conditia noastra viitoare este
cladita pe baza faptelor si dorintelor, gandurilor si sentimentelor noastre prezente. Cu alte
cuvinte, doar noi suntem cauza norocului sau a ghinionului nostru. Aceasta nu inseamna ca omul
nu trebuie sa caute si sa capete sprijinul altora pentru promovarea succesului si evitarea
ghinionului. De fapt, acest ajutor este esential pentru toti, cu exceptia poate a unui numar mic de
oameni. Cand omul obtine acest ajutor, Constiinta sa este purificata si transformata, iar progresul
sau spiritual este accelerat. In final, omul realizeaza perfectiunea si desavarsirea (Poornathwam).

Aceasta inspiratie insufletitoare nu poate fi obtinuta din studierea cartilor. Poate fi

dobandita doar atunci cand un element minte contacteaza un alt element minte. Chiar daca
omul isi petrece intreaga viata studiind si prin aceasta ajunge sa fie foarte talentat din punct de
vedere intelectual, totusi nu poate avansa, catusi de putin, in cultivarea spiritului. Ar fi
nejustificat sa se sustina ca o persoana care a atins apogeul ineligentei, prin aceasta a progresat si
a izbutit sa atinga apogeul intelepciunii spirituale. Eruditia si cultura nu sunt in relatie de cauza si

18
efect. Oricat de invatat ar fi omul in cunoasterea materiala, daca mintea sa nu este instruita,
invatatura este doar un deseu. Sistemul educational care preda cultura si o ajuta sa patrunda si sa
purifice invatatura acumulata, este cel mai bun si cel mai fructuos.

Ca rezultat al studierii cartilor, sau cu alte cuvinte, ca rezultat al educatiei laice,

inteligenta omului poate fi ascutita si largita. El poate chiar sa tina minunate discursuri pe teme
spirituale. Dar, nu se poate considera ca viata sa spirituala a avansat in aceeasi proportie.
Invatatura care ne este impartasita de o persoana, nu poate sa ne patrunda in inima si sa ne
transforme firea. Acesta este motivul pentru care invatatura fara cultivarea intensiva a spiritului
se dovedeste a fi sterila.

Cel ales care are intiparit in inima adevarul Atmic este singurul care trebuie sa fie
acceptat ca Invatator (Guru). Individul care poate primi acest Adevar si este dornic sa-l cunoasca,
este singurul care trebuie acceptat ca Discipol. Samanta trebuie sa aiba in ea principiul de viata
latent. Terenul trebuie arat si pregatit pentru insamantare. Recolta spirituala va fi abundenta daca
sunt indeplinite aceste doua conditii. Ascultatorul trebuie sa posede un intelect receptiv si clar,
altfel principiile filozofice care formeaza fundamentul Jnanei (Intelepciunii) nu vor fi intelese.
Atat Gurul, cat si Discipolul trebuie sa aiba aceste calitati. Ceilalti, care nu au aceste insusiri sau
aceasta autoritate, nu pot decat sa trateze cu usurinta domeniul spiritual.

Exista Invatatori (Guru) cu calitati mult mai inalte si aptitudini mult mai profunde decat
acesti maestrii eruditi si invatati. Ei sunt Avatarii, Intrupari Umane ale lui Dumnezeu. Prin
simpla lor vointa, ei confera binecuvantarea fortei spirituale. Ei poruncesc si prin puterea acelei
porunci, cel mai josnic se inalta la statutul Aceluia (Siddhapurusha). Asemenea persoane sunt
Guru tuturor Guru. Ei sunt manifestari supreme ale lui Dumnezeu in forma umana.

Omul nu Il poate vizualiza pe Dumnezeu in nicio alta forma decat cea umana. Dumnezeu
apare in forma umana ca raspuns la rugaciunea omului, deoarece acesta poate experimenta doar
aceasta viziune ca reala. Cand incearca sa si-L imagineze si sa-L vizualizeze pe Dumnezeu in
orice alta forma, trebuie sa contemple vreo forma hidoasa cocosata si sa faca un efort urias sa
creada ca acea forma care este inferioara celei reale este El. O persoana ignoranta accepta sa
modeleze un idol al lui Siva si petrece multe zile realizandu-L. Ca urmare a muncii sale
neintrerupte, el a creat in final chipul unei maimute! Cata vreme suntem oameni, vom fi
incapabili sa ni-L imaginam pe Dumnezeu in orice alta forma, decat cea umana. Asadar, omul
trebuie sa astepte sa i se iveasca sansa perceperii realitatii Persoanei prin atingerea stadiului mai
presus si dincolo de nivelul uman.

Cercetarea superficiala facuta dintr-un motiv banal, si nu hranita de intelepciune, ne poate

ajuta sa percepem doar nimicnicia. Cand asemenea persoane tin prelegeri condamnand Avatarii
si se intampla sa fii prezent, intreaba vorbitorul: Venerabile Domn! Ai inteles semnificatia
cuvintelor omnilocatie, omnipotenta si omniprezenta? Omul este limitat la Natura obiectiva pe
care o contacteaza prin simturi. Asadar, este incapabil sa inteleaga aceste idei. Vorbitorul nu

19
cunoaste aceste concepte mai mult decat un om analfabet. Desi sunt ignoranti in aceste vaste
orizonturi de gandire, vorbitorii de acest tip creeaza confuzie si suferinta prin invataturile lor.

In realitate, educatia spirituala este experienta Adevarului, constienta Adevarului.

Oratoria atragatoare nu trebuie sa fie confundata cu experimentarea Adevarului. Aceasta
experienta are loc doar in cel mai launtric locas al sinelui.

Asa cum este creat in prezent, omul este prin natura sa, prins ca intr-o carcasa si de aceea,
Il poate vedea pe Dumnezeu doar sub forma umana. Nu exista scapare. Daca bivolii doresc sa-L
venereze pe Dumnezeu, limitati fiind de natura bivolului, ei si-L pot imagina pe Dumnezeu doar
ca un Bivol Cosmic. Tot asa, omul isi imagineaza Principiul Divin ca un Purusha Cosmic cu
infatisare si calitati umane.

Omul, Bivolul, Pestele acestia pot fi comparati cu niste vase sau recipiente. Considera
ca aceste vase se indreapta catre oceanul nelimitat al Divinitatii sa se umple cu el. Fiecare poate
sa cuprinda atata cantitate cat ii permite forma si marimea, nu-i asa? Vasul-om Il va dobandi si
accepta pe Dumnezeu ca avand forma omului; vasul-bivol, ca avand forma bivolului; vasul-
peste, ca avand forma pestelui. Toate aceste forme-vase contin apa identica din Oceanul
Divinitatii. Cand oamenii il vizualizeaza pe Dumnezeu, ei Il vad pe Dumnezeu ca om. Fiecare ii
atribuie lui Dumnezeu propria sa Forma.

Capitolul 7

Fiinta umana este precum o samanta. Asa cum samanta incolteste devenind vlastar si
apoi, se dezvolta continuu pana ajunge copac, tot asa omul trebuie sa progreseze si sa atinga
desavarsirea. El trebuie sa stapaneasca doua domenii de cunoastere pentru a atinge acest tel.
Prima este cunoasterea lumii, adica cunoasterea Universului manifestat. A doua este cunoasterea
celeilalte lumi. Prima confera mijloacele de trai (Jeevana Upaadhi); a doua confera scopul vietii
(Jeevana Paramaavadhi). Mijloacele de trai sunt lucrurile care pot satisface nevoile cotidiene ale
omului. El trebuie sa le obtina si sa le stocheze sau sa dobandeasca aptitudinea de a le obtine
atunci cand este necesar. Cunoasterea scopului vietii implica introspectia asupra problemelor de
genul: Pentru ce traieste omul?, Cine este Creatorul tuturor lucrurilor de care devenim
constienti?, Mai exact, cine sunt eu, acest Eu individual distinct?. Aceasta introspectie
reveleaza in cele din urma, scopul. Scripturile tuturor religiilor si numeroasele coduri morale ce
se desprind din ele sunt preocupate de probleme care transcend limitele acestei lumi, precum:
De ce suntem aici?, De fapt, ce trebuie sa facem ca sa meritam aceasta sansa a vietii si Ce
trebuie sa devenim?.

20
 Care este pentru om cel mai benefic mod de a trai in aceasta lume? Raspunsul este:
trairea unei vieti ordonate si disciplinate. Adevarata educatie trebuie sa instruiasca omul sa
respecte aceste limite si restrictii. Induram multe dureri si suferim privatiuni in scopul insusirii
cunoasterii lumii. Urmam cu mare grija un anumit regim pentru a dezvolta fizicul. Oricare ar fi
obiectivul nostru, ne supunem unui cod corespunzator de disciplina.

Mai exact, care sunt foloasele unei gandiri si conduite disciplinate? Mai intai, regulile si
regulamentele sunt elementare. Apoi, ele permit omului sa fie constient de regiunile inaccesibile
simturilor. Mai tarziu, omul poate calatori dincolo de limita mintii si chiar dincolo de cele mai
indepartate hotare accesibile tuturor puterilor avute de corpul uman. In final, el realizeaza si
experimenteaza adevarul Adevarului, adica omul este Cel care este imanent in tot, adica, in
intregul Cosmos. Cand se statorniceste in aceasta Credinta si Constienta, este plin de Fericire.
Aceasta este Vidya, dobandirea adevaratei Educatii, apogeul celui mai bun proces educational. In
timpul acestui process, Vidya furnizeaza informatii si despre configuratia ideala a societatii, cele
mai dezirabile afilieri intre om si om, cele mai benefice relatii intre oameni, rase, natiuni si
comunitati si cea mai buna modalitate si maniera de traire a vietii de zi cu zi. Vidya sadeste
aceste lucruri in inima atat de profund cat este necesar pentru progresul uman.

Dintre toate profesiile, cea de educator, de profesor trebuie sa adere la idealul Adevarului.
Cand profesorii se abat de la Adevar, societatea sufera un dezastru. Mii de copii gingasi,
nefamiliarizati cu caile lumesti, trec prin mainile lor. Impactul profesorilor si al personalitatii lor
va fi mare si de durata. De aceea, profesorul trebuie sa fie lipsit de obiceiuri rele. Pentru ca, in
mod automat, copiii adopta obiceiurile si manierele varstnicilor. Acesta este un pericol mereu
present. Cand influenta rea este dirijata catre mii de copii care o absorb, atunci societatea devine
poluata. Si, in timp, raul social il contamineaza, de asemenea, pe profesor, intr-un fel sau altul.
Aceasta lectie m-ai invatat, O Doamne! spune cantecul. Si intr-o buna zi, profesorul este
ridiculizat si umilit de proprii sai studenti. Asadar, profesorul trebuie sa se inzestreze cu virtuti.
Regele este onorat doar in imparatia sa. Este adorat doar in cadrul hotarelor sale. Dar omul
virtuos este onorat si adorat in toate tarile.

O persoana poate sa aiba o frumusete fizica remarcabila; poate avea vivacitatea tineretii
viguroase; poate sa se faleasca cu o nobila si inalta descendenta; poate sa fie un faimos carturar,
dar, daca ii lipsesc virtutile pe care i le poate garanta disciplina spirituala (Vidya), el poate fi
apreciat doar ca o floare minunata, dar fara parfum.

Cand era foarte tanar, Mohandas Karamchand Gandhi a asistat impreuna cu mama sa la o
piesa de teatru despre Sravana si devotiunea lui fata de parinti si a hotarat ca si el trebuie sa
devina asemeni lui Sravana. A vazut o piesa de teatru despre Harischandra si acea drama l-a
impresionat atat de profund incat a hotarat sa devina tot atat de eroic devotat virtutii, precum
insusi Harischandra. Acestea l-au transformat atat de mult, incat a devenit un Mahatma (suflet
mare). Cand era student la scoala, Gandhi a avut un professor care-l invata cai gresite. Dar,
Gandhi nu a adoptat sfatul sau. Drept urmare, el a fost capabil sa aduca libertatea (Swaraj) tarii.

21
In aceasta tara a Bharatei, sunt mii si mii de Mahatma in devenire. Exemplele pe care trebuie sa
le aducem in fata lor sunt cele ale barbatilor si femeilor care au invatat si practicat educatia
spirituala (Atma Vidya).

Cultura straveche a Bharatei, Sanathana Dharma (Religia Eterna Universala), este slavita
ca fiind de o valoare inestimabila, nu numai de catre Bharathyieni (oamenii acestei tari), ci de
catre oamenii din toate tarile. Motivul acestei recunoasteri universale este acela ca se bazeaza pe
Vede. Vedokhilo dharma moolam. Vedele sunt sursa tuturor principiilor morale sau Dharma.
Dharma cuprinde toate recomandarile pentru actiunile si atitudinile necesare pentru a mentine
omul la statutul pe care l-a castigat, ca fiind superior tuturor animalelor si fiintelor vii. Vedele
reprezinta tezaurul care contine toate datoriile si obligatiile, drepturile si responsabilitatile pe
care omul trebuie sa le accepte si sa li se supuna, in timpul vietii. In manastirile, ermitajele
stravechi (Gurukulams), dupa ce studentul isi termina studiile sub indrumarea Gurului, acesta ii
dadea un asemenea sfat inflacarat, cum niciun student din nicio alta tara nu primea de la
profesorul sau: Mathru Devo Bhava (Fie ca mama sa-ti fie Dumnezeu), Pithru Devo Bhava (Fie
ca tatal sa-ti fie Dumnezeu), Aacharya Devo Bhava (Fie ca profesorul sa-ti fie Dumnezeu),
Sathyam Vada (Vorbeste Adevarul), Dharmam chara (Actioneaza in mod cinstit), No
Itharaani (Nu adopta alte cai). Acestea erau poruncile. Inceteaza toate actiunile care sunt
necinstite. Angajeaza-te doar in acele activitati ce iti vor promova progresul. Acesta era sfatul.
Vedele si Upanisadele fac referire la aceste porunci cand spun ca trebuie sa rostim Shanti,
Shanti, Shanti, rugandu-ne pentru pacea pe pamant.

Povata data studentilor este, in fiecare particica a sa, foarte eficace. Prin serviciul sau
devotat mamei si tatalui, Dharmavyadha a castigat faima eterna. Prin aderarea ferma la Adevar,
Rama si Harischandra au devenit nemuritori. Datorita conduitei corecte, oamenii simpli s-au
ridicat la statutul de Mahapurushas (mari intelepti). Buddha nu a facut niciun rau fiintelor vii. El
a vorbit despre Ahimsa (non-violenta) ca fiind Paramo dharmah (moralitatea suprema).
Asadar, el a fost venerat drept profesorul lumii.

In viata, adevaratul thapas sau ascetism este respectarea acestor discipline si restrictii, asa
cum sunt recomandate. Mintea este cea mai importanta dintre cele trei instrumente din om
(Thrikaranas: trei instrumente: gand (minte), cuvant (gura) si fapta (mana)). Trebuie sa ne
protejam mintea asa incat atasamentul, pasiunea si framantarea sa nu patrunda. Aceste extreme
sunt proprii mintii. Furia inalta, creste in minte valurile poftei trupesti, maniei, lacomiei,
atasamentului, mandriei si invidiei. Acestia sase sunt dusmanii launtrici ai omului. Primii doi ii
trag dupa ei si pe urmatorii patru. Pentru a ne elibera de primii doi si astfel sa urmam calea
spirituala, trebuie sa practicam Sadhana. Prin Vidya, invatam aceste practici.

22
 Capitolul 8

Munca facuta fara preocupare sau dorinta pentru castigul rezultat din ea, din pura iubire
sau dintr-un simt al datoriei, este yoga. Aceasta yoga distruge natura animalica a omului si il
transforma intr-o fiinta divina. Ajuta-i pe ceilalti, vizualizandu-i ca fiind Atma inruditi cu tine.
Aceasta va ajuta omul sa progreseze; il va salva sa nu alunece in jos, din etapa sprituala atinsa.
Ajutorarea (Seva) este mult mai folositoare si decat juramintele si ceremoniile religioase (Puja).
Ajutorarea dezintegreaza egoismul latent in tine; deschide larg inima; face inima sa infloreasca.

Asadar, munca facuta fara nicio dorinta este idealul suprem pentru om si cand casa vietii
lui este construita pe aceasta fundatie, cu ajutorul influentei subtile a acestui fundament
Nishkama Seva (ajutorare dezinteresata), virtutiile se vor aduna in jurul lui. Ajutorarea trebuie sa
fie exprimarea exterioara a bunatatii launtrice. Si, pe masura ce omul intreprinde din ce in ce mai
multa seva, constiinta lui se mareste si se adanceste, iar realitatea sa Atmica este cunoscuta cu
mai multa claritate.

Acest ideal al ajutorarii si indemnul de a o practica formeaza insasi nucleul educatiei.

Iubirea Pura, manifestarea sa principala aceasta este educatia. Nimic altceva nu poate fi.
Dumnezeu ii iubeste pe cei care fac bine omenirii, ca pe copiii Sai dragi. Ei sunt fratii ideali ai
compatriotilor lor. Ei merita si dobandesc constienta Atmica.

Oricine isi cedeaza averea, puterea, intelectul si devotiunea pentru promovarea

progresului omenirii trebuie sa fie tratat cu respect. Acestia sunt cei care se nasc pentru un scop
nobil, care respecta juramantul sfant al ajutorarii, nepatata de ganduri egoiste.

Cand o persoana isi dedica averea, talentul si inteligenta, pozitia si statutul social,
stimulat fiind de imboldul promovarii progresului celorlalti, el devine cu adevarat mare. Un
asemenea om este un trimis important pentru lume. El realizeaza neabatut legamantul ajutorarii
altruiste. Cel care este constient de datoriile si obligatiile sale fundamentale si isi petrece timpul
indeplinindu-le, va fi in pacea suprema, oriunde s-ar afla. Prin influenta sa, cei din vecinatatea lui
se vor impartasi, de asemenea, din acea pace.

Vidya impulsioneaza omul sa toarne in focul de sacrificiu egoul sau meschin si sa cultive
in locul lui Iubirea universala, care este temelia suprastructurii victoriei spirituale. Iubirea care
nu cunoaste limite, purifica si sfinteste mintea. Lasa gandurile sa se centreze in jurul lui

23
Dumnezeu, sentimentele si emotiile sa fie sfinte, iar actiunile si activitatile sa fie expresia
serviciului altruist. Lasa mintea, inima si mana sa fie astfel saturate de bine. Vidya trebuie sa
adopte aceasta sarcina a purificarii. Mai intai trebuie sa impartaseasca haina ajutorarii.
Ajutorarea altuia trebuie sa confere bucurie deplina in toate modurile. Vidya trebuie sa
accentueze faptul ca in numele Sevei ori Ajutorarii, nu trebuie sa fie pricinuit celuilalt niciun rau,
nicio durere sau suferinta.

Seva, in timp ce este acordata, nu trebuie sa fie patata de sentimentul propriei satisfactii.
Ea trebuie sa fie acordata ca o parte esentiala a insasi procesului vietii. Aceasta este esenta reala
a Vidyei. Asa cum sunt caramida si mortarul pentru o casa ce se construieste, tot asa activitatea
de Seva are nevoie de Vidya care poate consolida hotararea noastra de a ne purifica gandul,
cuvantul si fapta pentru indeplinirea datoriilor ce le avem. Aceasta Vidya este cheia progresului
tarii.

Mai exact, care este secretul asigurarii pacii si prosperitatii omenirii? Sa fii de ajutor
altora fara sa astepti in schimb ajutor. Karma sau activitatea care incatuseaza este precum un
copac care se dezvolta rapid, devenind urias. Toporul care poate reteza radacinile acestui copac
este acesta: Fiecare fapta pe care o savarsesti sa fie precum un act de veneratie pentru
glorificarea Domnului. Aceasta este adevarata yajna (ritual al focului sacrificiului), cel mai
important ritual. Acest sacrificiu promoveaza si confera Brahma Vidya (realizare spirituala). Ia
aminte ca dorinta nestramutata de a face Seva trebuie sa curga prin fiecare nerv al corpului, sa
penetreze fiecare oscior si sa activeze fiecare celula. Cei care se angajeaza in Sadhana (disciplina
spirituala) trebuie sa-si insuseasca aceasta atitudine fata de Seva.

Seva (ajutorarea) este bobocul Premei (iubirii), o floare care umple mintea de extaz.
Caracterul inofensiv este parfumul acelei flori. Fie ca orice marunta actiune pe care o intreprinzi
sa fie inmiresmata cu compasiune si veneratie; fii incredintat ca astfel caracterul tau va straluci
foarte frumos. Fericirea suprema este multumirea. Unde nu exista cruzime, acolo sfintenia va
prospera si virtutea va inflori. Unde exista lacomie, va lua nastere viciul. Omul trebuie sa
distruga complet dorinta de a duce o viata izolata, precum un bivol singuratic. Nu intretine
aceasta dorinta nici macar in vis.

Vidya te invata mai intai sa-ti amintesti de tine insuti. Dupa transformarea ta, incearca sa-
i corectezi pe ceilalti; acesta este sfatul oferit de Vidya. Atasamentul amagitor fata de lumea
obiectiva poate fi dezradacinat prin intermediul ajutorarii dezinteresate, oferita ca inchinaciune
lui Dumnezeu. Devotiunea fata de Patria - mama, Iubirea Patriei - mama, acestea trebuie sa fie
apreciate la fel de mult ca si iubirea si devotiunea fata de intreaga omenire. Bhakthi (devotiunea)
autentica este caracterizata de iubirea pentru toti, mereu si pretutindeni.

Caracterul iti este dezvaluit de faptele, gesturile, privirile, vorbele, obiceiurile,

imbracamintea si mersul tau. De aceea, fii atent si asigura-te ca vorbele, miscarile, gandurile,

24
comportamentul tau sunt toate corecte si pline de iubire, sathwice (calme, pure) si lipsite de
salbaticie si indaratnicie.

Trebuie sa cultivi smerenia, sa ai convingerea ca ai multe lucruri bune de invatat de la

ceilalti. Entuziasmul, ambitia puternica, hotararea, capacitatea de munca, bagajul de cunostinte,
intelepciunea, toate acestea trebuie sa fie utilizate pentru binele tuturor, nu numai al tau. Inima ta
trebuie sa-i cuprinda pe toti. De asemenea, gandurile tale trebuie sa fie modelate conform acelor
indrumari cuprinzatoare.

Mancatul este un ritual sfant, o yajna. Nu trebuie sa fie indeplinit in momente de neliniste
sau tensiune emotionala. Hrana trebuie sa fie considerata medicament pentru boala numita foame
si ca mijloc de intretinere al vietii. Trateaza fiecare necaz ca pe o buna oportunitate de a-ti
dezvolta forta mintii si de a te intari.

Caracteristic Naturii este sa se manifeste in mod divers; caracteristic Divinului este sa

absoarba in unitate. Asadar, oricine are repulsie sau il uraste pe celalalt ori il injoseste si-l
denigreaza, este cu adevarat un prost; pentru ca astfel, el are repulsie, uraste, injoseste sau
denigreaza doar pe el insusi! Doar, ca este inconstient de acest adevar. Vidya instruieste omul sa
se statorniceasca in acest Adevar si sa demonstreze Divinitatea implicita tuturor.

In gradina inimii, omul trebuie sa planteze si sa ingrijeasca Trandafirul Divinitatii,

Iasomia Smereniei si Generozitatea ca Champak (arbore est-indian din familia magnoliei). In
cutia cu medicamente a fiecarui student, trebuie sa fie pregatite tabletele discernamantului,
picaturile autocontrolului si trei prafuri: credinta, devotiunea si rabdarea. Prin folosirea acestor
leacuri, el poate scapa de boala serioasa numita ignoranta (Ajnana).

Exista multe forte distructive in lume dar, din fericire, exista pe langa ele si multe forte
constructive. Studentii Vidyei nu trebuie sa se transforme in adoratori ai bombelor si yantrelor, ci
in persoane active care-l venereaza pe Madhava (Dumnezeu, nume pentru Krishna) si Mantrele.
Autoritatea si puterea sunt droguri puternice. Ele polueaza si otravesc omul pana cand este
distrus. Ele dau nastere ghinionului. Dar, Vidya va conferi desavarsire si noroc.

Capitolul IX

Beneficiul pe care-l putem dobandi din orice este proportional cu credinta pe care ne-o
punem in acel lucru. Din adorarea zeilor, pelerinajele la locurile sfinte, rostirea mantrelor sau
apelarea la doctori dobandim doar beneficiul corespunzator credintei noastre. Cand cineva tine
un discurs, cu cat mai multa incredere avem in el ca erudit si indrumator, cu atat mai limpede si
mai direct putem sa absorbim in inima tema si sa intelegem discursul in tot mai multa

25
profunzime. Pentru cresterea credintei si a intelegerii, o cerinta esentiala este puritatea inimii, a
insasi bazei de gandire (Kshetra), a nivelelor de constiinta (Chittha). Deoarece, cand cercetarea
sinelui sau introspectia asupra Atmei, ce exista prin sine insusi, este brusc intreprinsa in timp ce
te afli in mijlocul diverselor incurcaturi lumesti si materiale, efortul va fi nerodnic, pentru ca nu
va veni dintr-o vointa inflacarata.

Mai intai, constiinta (Chittha) trebuie sa fie retrasa din lumea obiectiva (Prapancha) si
indreptata inauntru catre constienta Atmica. Semintele pot incolti rapid doar cand sunt plantate
pe un teren bine arat. Tot asa, samanta intelepciunii Atmice, a Vidyei, poate incolti pe campul
Inimii (Hrdaya Kshetra), doar cand a trecut prin procesul necesar de purificare (Samskara).

Nu te multumi doar cu ascultarea sfatului. Ceea ce ai ascultat trebuie mai apoi sa se

reflecteze asupra sa si ce s-a intiparit astfel in minte trebuie sa fie dupa aceea experimentat si
exprimat in gand, cuvant si fapta. Doar asa poate fi Adevarul o comoara in inima; doar atunci
poate sa curga prin vene si sa se manifeste in deplina splendoare prin tine.

In zilele noastre, ascultarea prelegerilor si discursurilor a devenit doar o pasiune, o boala,

o manie. Daca au auzit o data, oamenii isi inchipuie ca stiu totul. Dar telul real al cautarii
Adevarului este eliberarea. Dorinta trebuie sa fie profunda si persistenta. Atunci dorul de a
cunoaste si experimenta Adevarul va deveni o Yoga, un proces de uniune.

Uniunea in Yoga este intre Dharma (Corectitudine) si Divinitate. Cu cat iau nastere in om
rele precum pofta trupeasca, mania etc., cu atat mai mult se diminueaza Divinitatea din el. Adica,
credinta sa in Atma (spirit) va fi in declin rapid, in timp ce se dezvolta cele rele.

Tot ce este important este credinta. Credinta ca propria Realitate este Atma aceasta este
adevarata Vidya. Cand pofta trupeasca, mania etc., se diminueaza si dispare, credinta in Atma si
in justetea introspectiei spirituale va creste si se va adeveri. Non-atasamentul este chiar fundatia
pentru dobandirea Brahma Jnanei (constienta Brahmica, a Universalului Absolut). Chiar si
pentru o mica structura, fundatia trebuie sa fie stabila si solida, altfel se va prabusi foarte curand
ca un morman de moloz. Cand trebuie sa facem o ghirlanda, avem nevoie de fir, ac si flori, nu-i
asa? Tot asa, cand Jnana (Intelepciunea) trebuie dobandita, devotiunea (firul), non-atasamentul
(acul) si concentrarea neabatuta (florile) sunt esentiale.

In aceasta lume, fiecare doreste victoria. Nimeni nu doreste infrangerea. Toti ravnesc la
bogatie; nimeni nu ravneste la saracie. Dar cum poate fi dobandita victoria sau bogatia? Trebuie
sa se reflecteze asupra acestui lucru pentru a fi aflat. Si nu avem nevoie sa cautam prea mult
solutia. Potrivit Mahabharatei, Sanjaya i-a revelat regelui Dhrtharashtra secretul: Unde sunt
Krishna, Domnul Yoga, si Arjuna, Cel care manuieste Arcul, victoria este asigurata si bogatia
dobandita. Ce nevoie avem mai mult decat de acest sfat? Nu-i necesar sa initiem o lupta intreita
fizica, mentala, intelectuala pentru a repurta victoria. Nici nu este nevoie sa ne tulburam sau
sa ne ingrijoram. Nu-i nevoie sa tanjim dupa bogatie si prosperitate. Refugiaza-te in Dumnezeu;
manuieste arcul curajului, adica mentine-ti inima curata. Aceasta este suficient. Victoria si

26
bogatia sunt ale tale. Cand urmaresti victoria si bogatia, aminteste-ti ca acestea sunt umbrele, nu
lucrurile substantiale. Nu iti poti ajunge umbra cand ai soarele in spate, chiar daca o urmaresti
milioane de ani, pentru ca alearga mai repede si este intotdeauna imposibil de ajuns. Intoarce-te
catre Soare si mergi. Priveste ce se intampla. Umbra cade in spatele tau si te urmeaza, in loc sa te
conduca. Paseste pe urmele tale ca un sclav. Considera umbra un simbol al Mayei. Cata vreme
urmezi Maya, Madhava este ignorat si ascuns vederii. Nu poti castiga viziunea Sa. Vei fi prins in
incatuselile nasterii si mortii si vei fi mereu in sclavie. Din aceasta atmosfera de dependenta,
omul trebuie sa se straduiasca sa se elibereze. Altfel, daca toate eforturile sunt indreptate spre
obtinerea placerilor senzuale, acesta este semn clar de ignoranta crasa.

Cei aflati in sclavie, trebuie sa-si foloseasca tot talentul si energia pentru ca mai intai sa
se elibereze pe ei insisi. Aceasta atitudine este cruciala pentru realizarea oricarui alt lucru; toate
celelalte sunt subsidiare. Dar acum, oamenii sunt cufundati in realizarea unor obiective
subsidiare, uitand ce este fundamental. Trebuie sa-si reaminteasca in fiecare clipa ca ei sunt
Atma, nu inventii asamblate sub forma corpurilor.

Un rege avea in palatul sau, un papagal Rama. Acesta traia intr-o colivie de aur. Era
hranit cu fructe dulci. Pentru a-si astampara setea, avea nectar. In fiecare zi era hranit din belsug,
rasfatat cu iubire, dezmierdat si chiar regina ii vorbea. Dar, se bucura oare papagalul Rama de
viata sa? Nu, deloc. Era intotdeauna trist. Care era motivul? Nu ii pasa de colivia de aur, nici de
fructele si bauturile dulci; nu se mandrea ca era ingrijit si hranit chiar de regina. Nu dadea atentie
acestor lucruri. El tanjea dupa ziua cand va putea sa stea pe creanga unui copac inverzit, intr-o
padure linistita. Corpul sau petrecea de minune in colivia luxoasa, dar mintea ii era in mijlocul
padurii din care fusese prins si adus in palat. Fusese nascut in jungla si traise intr-un copac.
Papagalul simtea ca era mult mai bine sa fie liber in habitatul sau natural ca pasare neinsemnata,
decat sa fie intr-o colivie, rasfatat si admirat, hranit bine si dezmierdat de regi si regine. Daca
omul ar avea aceasta constienta, ar tanji cu siguranta dupa casa lui, care este Paramatma si s-ar
indeparta de lumea obiectiva in care este strain.

Din motive politice sau de alta natura, unele persoane sunt arestate si tratate ca detinuti
pentru mentinerea ordinii si legalitatii in tara. Sunt inchise in cladiri mari, li se da un tratament
special, potrivit statutului lor si li se asigura hrana corespunzator rangului lor in viata sociala si
politica. De asemenea, li se da si articole de lux. Dar, in jurul cladirii si in jurul gradinii vor fi
mereu de paza politisti. Oricare ar fi standardul vietii sale si atentia cu care este coplesit,
individul este, totusi, un prizonier. Nu este un om liber. Tot asa, individual limitat la aceasta
lume si la viata in cadrul ei n-ar trebui sa se simta exaltat cand are posibilitatea sa consume
diverse mancaruri speciale sau sa se bucure de o varietate de obiecte de lux si de un confort
placut simturilor. Nu trebuie sa se simta mandru de prietenii si rudele sale. El trebuie sa
recunoasca si sa tina minte Adevarul ca este in inchisoare.

27
 Capitolul 10

Acum, problemele lumii capata forme ciudate si proportii mai mari. Ele nu mai sunt
individuale sau locale, ci globale, afectand toata omenirea. Pe de-o parte, stiinta si tehnologia
avanseaza in directia calatoriilor interplanetare. Prin mase plastice, electronica si tehnologii
computerizate, minunile stiintei moderne ating inaltimi din ce in ce mai mari. Pe de alta parte,
omenirea este tulburata de repetate crize politice si economice, rivalitati nationale, zonale,
religioase, rasiale si de casta, loialitati meschine si tulburari in campusurile studentesti. Aceste
lucruri au raspandit indisciplina si imoralitatea in toata lumea.

Aceasta este o situatie reciproc contradictorie si dezechilibrata. Care este de fapt cauza
ei? Oare se afla in declinul inspaimantator pe care religia si moralitatea le-au incurajat in
gandirea umana? Omenirea are acces la multe mijloace si metode prin care poate dobandi
intelepciunea si pacea! Poate sa-si asigure o indrumare nepretuita din Vede si Sastre, din Brahma
Sutra, din Biblie, Coran, Zend Avesta, Granth Saheb si alte texte sfinte al caror numar depaseste
o mie. Nu se duce lipsa in aceasta tara (Bharath), de conducatori de manastiri si ordine
religioase, exponenti ai doctrinelor si disciplinelor spirituale, carturari si venerabili varstnici. Si
ei raspandesc si proclama pe o scara larga. Totusi, mintea omului degenereaza in domeniile etic,
spiritual si religios ale vietii, in mod continuu si intr-un ritm accelerat. Care este motivul acestei
prabusiri?

Acum, oamenii au devenit mai viciosi decat niciodata. Mai mult decat in secolele trecute,
ei isi folosesc inteligenta si talentul sa se dedea la cruzimi. Oamenii se delecteaza si se desfata
pricinuind suferinta altora, atat de mult incat au fost purtate 15 000 de razboaie in ultimii 5 500
de ani, dupa cum ne reveleaza istoria. Si inca nu sunt semne ca aceasta distractie odioasa se va
sfarsi! Iminentul razboi atomic ameninta sa distruga intreaga rasa umana. Care este mai exact
cauza acestei nelinisti si frici? Este clar ca bestia din om mai predomina. Inca nu a fost biruita.
Doar cand se realizeaza acest lucru, noi, tara noastra si lumea, putem sa obtinem pacea si
bucuria.

Ura, invidia, lacomia, dorinta de etalare pompoasa, de comparare si competitie cu altii

aceste trasaturi rele trebuie sa fie dezradacinate. Aceste trasaturi viciaza nu numai majoritatea
oamenilor obisnuiti, dar si pe asceti, calugari, conducatorii institutiilor religioase si panditi.
Dintre acestea, invidia si lacomia s-au dezvoltat nebuneste. Cand acesti maestrii si preceptori,

28
care pretind ca sunt personificari ale idealurilor, manifesta aceste caracteristici josnice, cum ar
putea ei indrepta lumea? Pot doar intensifica poluarea.

Ceea ce lumea are nevoie astazi, nu este o noua ordine, o noua educatie, un nou sistem, o
noua societate sau o noua religie. Remediul se afla intr-o minte si inima plina de sfintenie.
Sfintenia trebuie sa prinda radacini si sa creasca in mintile si inimile tinerilor de pretutindeni, ale
baietilor si fetelor, ale tuturor copiilor. Cei buni si evlaviosi trebuie sa se straduiasca sa
promoveze aceasta misiune ca pe cea mai nobila Sadhana pe care trebuie s-o intreprinda.

In aceasta misiune, succesul poate fi realizat doar cu ajutorul Brahma Vidyei. Dar, astazi,
omul are credinta profunda doar in castig si acumulare. El nu poate abandona sau renunta. Nu are
credinta in Adevar. Este atras de falsitate; considera ca Adevarul este o piedica. De aceea, este
incapabil sa realizeze ca Moartea este desavarsirea fericita a unei vieti glorioase. El moare in
neliniste si nefericire. Oamenii pronunta neincetat, papagaliceste, cuvintele Adevar, Non-
violenta, Dreptate si Iubire. Ei declara ca nu exista religie mai inalta decat Adevarul. Dar,
surprinzator este faptul ca singurul lucru pe care omul nu doreste sa-l posede este Adevarul!

Omul doreste cu ardoare sa cunoasca toate lucrurile; dar, nu doreste sa cunoasca

Adevarul. Mai presus de toate, el nici macar nu manifesta cea mai mica dorinta sa cunoasca
Adevarul despre sine insusi. Nu-si indreapta atentia in acea directie. Chiar daca o face, este doar
ca sa-si justifice fricile si prejudecatile. De aceea, principala sarcina a omului este sa se lepede de
slabiciunea sa si de tendinta de a rani pe altul.

Ceea ce nu se poate gasi la inceput sau la sfarsit, ci se manifesta doar in acest interval, in
perioada de mijloc, nu poate fi Real. Este mithya (amestec de adevar si falsitate; nici adevarat,
nici fals, ci intre acestea), nu Sathya (Adevar). Cosmosul nu a existat inainte sa apara, nici nu
poate exista dupa ce se scufunda, adica dupa Pralaya (sfasitul lumii). Ceea ce este evident intre
timp, poate fi doar Adevar aparent, Adevar temporar si limitat. Nu poate fi Adevarul
neschimbator.

Omul trebuie sa exploreze, potrivit acestor indrumari, valoarea si valabilitatea fiecarui

obiect din univers. De exemplu, corpul nu a existat inainte de nastere si nici nu va fi aici dupa
moarte. Precum o oala de lut, ea exista ca oala, cu acea forma si acel nume, pentru un timp, iar
mai tarziu isi reia natura sa de lut. Oala este doar lut cu o forma si un nume adaugate prin
mijloace artificiale. Indiferent de obiect, totul in Univers este in mod inexorabil supus impactului
Timpului si trebuie sa infrunte moartea si descompunerea. Copacul si pamantul, casa si trupul,
Regele si Imparatia fiecare trebuie sa sufere acelasi sfarsit. Omul ignora mijloacele care-l pot
ajuta sa devina constient de caracterul sau Nemuritor. El este indragostit de cunoasterea
privitoare la lumea fenomenala. Cei care cedeaza acestei tentatii sunt precum aceia care parasesc
gradina Raiului si alearga in jungla cu vegetatie otravitoare. Ei se indeparteaza de cel original
(bimba), de Atma. Ei sunt fascinati de imagine (prathi bimba), de vizibil, de fenomenul

29
observabil (drsya). Prin aceasta atitudine, ei se declara singuri ignoranti, nu cunoscatori sau
cautatori ai Adevarului.

Omul ar trebui sa stie ca nici macar o farama de fericire autentica nu se dobandeste din
cele trei lumi, cele trei diviziuni ale timpului si cele trei nivele de constiinta din viata
cotidiana (trezie, vis, somn profund). Dintre oameni, doar prostii cauta sa se multumeasca cu
fericirea limitata contrafacuta ce este creata de activitatile lumesti. Cei intelepti stiu mai bine. Cei
care trec pe langa tufele incarcate cu struguri dulci si alearga catre tufele de maracini sunt
camile. Nu pot fi clasificati in categoria vreunei alte specii.

Piscurile muntilor sunt incantatoare de la distanta; cand te apropii, te intampina cu

junglele inspaimantatoare. Tot asa, lumea (Samsara) pare incantatoare atunci cand oamenii nu i-
au cercetat semnificatia si valoarea. Cand se foloseste discernamantul pentru a-i estima valoarea,
se reveleaza adevarul ca jungla familiei sau jungla lumii nu poate oferi fericire autentica. Doar
Atma poate darui acea binecuvantare. Poate un lac, care nu este decat un miraj incantator, sa ne
potoleasca setea? Daca omul se amageste cu convingerea ca este posibil si alearga catre
inexistenta intindere de apa, nu poate decat sa devina mai insetat. Niciun alt beneficiu nu poate
rezulta.

De aceea, omul trebuie sa invete Atma Vidya, procesul prin care devine constient de
Realitatea sa Atmica. Invatandu-l si traindu-l, isi poate potoli setea si poate ajuta la astampararea
setei intregii omeniri.

Capitolul 11

Omul trebuie sa realizeze multe lucruri in timpul vietii sale. Dintre acestea, cel mai
valoros si mai inalt tel este dobandirea Compasiunii lui Dumnezeu, a Iubirii lui Dumnezeu.
Iubirea lui Dumnezeu ii va conferi marea intelepciune de care are nevoie pentru dobandirea Pacii
Interioare (Shanthi) de nezdruncinat. Fiecare trebuie sa se straduiasca sa inteleaga adevarata
natura a Divinitatii. Desigur, omul nu poate sa priceapa chiar de la inceput fenomenul Absolut
nemanifestat. Ma intai, trebuie sa atribuie o forma si unele atribute ca sa si-L faca accesibil.
Apoi, incetul cu incetul, trebuie sa incerce sa-L aseze pe altarul inimii sale, ca pogorare a
Energiei Divine (Sakthipaath). Persoana angajata in cautarea incununarii cu succes a acestui
efort nu este doar un simplu aspirant indreptatit sa-si urmareasca telul. El trebuie sa cultive si
spiritul de ajutorare (Seva) si sa se angajeze in fapte bune care aduc recunostinta oamenilor. Doar
astfel poate sa indeplineasca sarcina purificarii nivelelor constiintei (chittha) si sa devina un
candidat potrivit pentru victoria spirituala.

30
 Sanyasa sau Calugaria nu inseamna simpla acceptare a celei de-a patra etape a vietii si a
drepturilor si obligatiilor acesteia, retragerea in padure dupa ruperea contactului cu lumea si
ducerea vietii austere a ascetilor. Sanyasi trebuie sa mearga printre oameni, devenind constient
de suferintele si bucuriile lor si sa le impartaseasca indrumarea si inspiratia de care ei au atata
nevoie. Aceasta este datoria pe care ar trebui s-o indeplineasca calugarii.

Sanyasi poate fi asemanat cu o specie de peste. Pestele se misca peste tot in adancul
lacului, nu va sta intr-un loc. Si in timp ce se misca, pestele inghite viermii si ouale daunatorilor,
curatand astfel apa. Tot asa, Sanyasi ar trebui sa calatoreasca mereu, pana in cele mai indepartate
colturi ale tarii. Datoria sa este sa curete societatea de rau prin propriul sau exemplu si precept.
El trebuie s-o transforme, prin invataturile sale, intr-o societate lipsita de vicii si rautate.

Copacul isi poate intinde mult ramurile. Dar ramurile pot sa dea florile care produc
fructe, doar cand radacinile sunt hranite cu apa. Insa, daca apa este turnata pe ramuri, fructe si
flori, oare poate copacul sa creasca si sa se extinda. Societatea are ca radacini prosperitatea si
pacea, calitatea devotiunii si a dedicarii. De aceea, sistemul educational trebuie sa acorde atentie
promovarii si consolidarii acestor calitati in randul oamenilor. Persoanele care ocupa pozitii de
autoritate sunt numite Adhikaaris. Acest cuvant poate sa insemne si Adhika-ari, cel mai rau
inamic! Adevaratul Adhikaari trebuie sa evite cu grija acea tendinta si sa-si foloseasca functia
pentru ajutorarea oamenilor care sunt in grija sa.

In vremurile de demult, cand oamenii dintr-o regiune erau cufundati in teama si neliniste
sau cand sursele de bucurie si multumire secasera, ei socoteau ca pentru aceasta napasta, cauza
era greseala de a nu oferi inchinaciune lui Dumnezeu in templele din acea zona. Ei cautau sa
identifice aceste greseli si sa le corecteze, asa incat sa poata avea pacea interioara. Aveau
convingerea ca procedand astfel, crizele puteau fi controlate. Acum, aceste actiuni sunt stranse la
un loc si etichetate drept superstitii care trebuie lepadate. Dar, aceasta nu este deloc superstitie.
Oamenii de stiinta moderni se afla la un nivel de intelegere atat de jalnic, incat nu admit aceste
lucruri importante. Acesta este stadiul initial de confuzie determinat de progresul tipurilor
moderne de educatie.

Stramosii au priceput Adevarul suprem numai dupa ce au experimentat personal

valabilitatea sa. Insa, oamenii zilelor noastre resping descoperirile lor. Acesta este motivul
dezvoltarii barbarismului in asa-numitele tari civilizate. Multi nu au acceptat acest fapt. Fiecare
fiinta vie tanjeste dupa fericire; nu ravneste la nefericire. Unii doresc dobandirea de averi, altii
cred ca aurul ii poate face fericiti. Unii aduna o gramada de obiecte de lux, altii colectioneaza
masini, dar fiecare este preocupat sa obtina lucrurile despre care crede ca ii pot da bucurie. Dar,
cei care stiu de unde se poate dobandi fericire sunt foarte putini la numar. Fericirea este de trei
feluri. Un tip este acela care la inceput este de natura otravitoare, dar mai tarziu se transforma in
nectar. Aceasta fericire este asigurata de constienta Atmica; este fericirea Sathwica (pura).
Adica, Sadhana (disciplina spirituala) premergatoare sama (sfat bun), dama (controlul simturilor
exterioare), etc., prin care trebuie sa se treaca, pare dificila si neplacuta; ea implica lupta si efort.

31
Asadar, reactia la ea poate fi de amaraciune. In Yoga Vasishta, Inteleptul Vasishta spunea: O,
Rama! Oceanul nemarginit poate fi baut de om pana la ultima picatura, cu mare usurinta. Uriasul
munte Sumeru poate fi smuls de pe fata pamantului cu mare usurinta. Flacarile unui incendiu de
proportii uriase pot fi inghitite cu mare usurinta. Dar, stapanirea mintii este mult mai dificila
decat toate acestea. De aceea, daca omul reuseste sa-si cucereasca mintea, atunci dobandeste
constienta Atmica. Acest succes poate avea loc doar cand omul trece prin multe ordalii si
renegari. Fericirea pe care o dobandeste dupa aceea este suprema. Ca implinire a intregii
Sadhana, el se statorniceste in calmul perfect al constiintei imperturbabile (nirvikalpa Samadhi)
si Ananda (beatitudinea) care il umple este de nedescris. Este ambroziaca, egala cu nectarul
nemuririi. Nirvikalpa inseamna starea de constiinta lipsita de orice fel de gand. Aceasta stare
poate fi atinsa prin Sadhana (disciplina spirituala) potrivita. Ea este de doua feluri: Non-duala in
deplina experienta si starea de non-dualitate atunci cand gandul dual ia sfarsit. Prima conduce
omul dincolo de trinitatea: Cunoscator, Cunoscut si Cunoastere, el fiind constient doar de
Inteligenta Cosmica sau Brahman (aceasta este Adwaitha Bhavana). Al doilea stadiu este atins
cand toate atributele date lui Dumnezeu si omului se contopesc intr-UNUL care imbratiseaza
Cosmosul si tot ceea ce el cuprinde (Aceasta este Adwaitha Sthayi sau Adwaitha Avastha).

Mai exista un alt tip de fericire: din cauza impactului obiectelor exterioare asupra
simturilor perceptiei, se iveste placerea care este confundata cu nectarul. Dar, in timp, placerea se
transforma intr-o otrava amara, cumplita. Aceasta este fericirea Rajasica (emotionala, pasionala).
Cand omul intampina cu bucurie aceasta placere senzoriala Rajasica, slabesc forta, constienta,
inteligenta si entuziasmul sau de a atinge cele patru teluri ale stradaniei umane, cunoscute ca
Dharma (Conduita Corecta), Artha (bogatie), Kama (Dorinta Corecta) si Moksha (Eliberare),
deoarece interesul sau scade.

Al treilea tip de fericire este cel Thamasic (ignorant). Acest tip de fericire prosteste
intelectul de la inceput pana la sfarsit. Gaseste satisfactie in somn, trandavie si greseli si din
acestea isi extrage fericirea. Persoana Thamasica ignora calea care duce la constienta Atmica;
nu-i da atentie intreaga sa viata.

De aceea, adevarata educatie este cea care dirijeaza si povatuieste mintea si intelectul
omului catre castigarea fericirii Sathwice (pure). Desigur, ea poate fi asigurata doar printr-un
neobosit efort. Scripturile declara: Fericirea nu poate fi dobandita prin fericire (Na sukhaanath
labhyathe sukham). Doar trecand prin nefericire poate fi castigata fericirea. Acest adevar trebuie
sa fie inoculat prin Vidya sau educatie. Cand omul cunoaste Ananda (beatitudinea) pe care o
poate conferi aceasta fericire Sathwica, el va constata ca si Vidya este usoara si placuta.

Fiind nascuti ca oameni, toate eforturile noastre trebuie directionate catre dobandirea
acestei Amrtha Vidya (Educatie pentru Nemurire), alaturi de Vidya centrata pe cele materiale si
pamantesti, pentru ca numai Amrtha Vidya poate sa reveleze Atma si sa-i permita omului sa
experimenteze Atmananda (beatitudinea Atmica, beatitudinea realizarii de Sine).

32
 Capitolul 12

Vid este radacina din care, adaugand ya, deriva termenul Vidya. Ya inseamna
care si Vid inseamna Lumina. Asadar, Vidya este cea care daruieste Lumina. Acesta
este intelesul de baza al cuvantului. De aceea, este evident ca doar Brahma Vidya (Cunoasterea
lui Dumnezeu, realizarea spirituala) merita sa fie cunoscuta ca Vidya. Stramosii considerau
Cunoasterea drept Lumina, iar Ignoranta drept Intuneric. Asa cum lumina si intunericul nu pot sa
coexiste in acelasi loc si in acelasi timp, Vidya si Avidya nu pot exista impreuna. Asadar, toti cei
care calatoresc pe cararea progresului trebuie sa-si purifice constiinta si sa se ilumineze cu
ajutorul Brahma Vidyei.

In capitolul despre Vibhuthi Yoga, Gita ne informeaza Adhyaatma Vidya Vidyaanaam

Eu sunt Adhyaatma Vidya (Brahma Vidya = realizarea spirituala) intre toate Vidya, declara
Domnul. Toate celelalte Vidya sau sisteme de cunoastere sunt precum raurile; Adhyaatma Vidya
este precum oceanul. Asa cum raurile isi gasesc implinirea cand se unesc cu oceanul, in acelasi
fel toate Vidya se varsa in oceanul Adhyaatma Vidyei, care este telul suprem. Si aceasta nu este
tot. Cand raurile se intalnesc si se amesteca cu oceanul, ele isi pierd numele si formele distincte
si isi asuma chiar numele si forma oceanului. Tot asa, diversele Vidya referitoare la lumea
obiectiva exterioara, renunta la numele si formele individuale cand ajung la confluenta cu vastul
Ocean al Brahma Vidya.

Vidya thapobbyaam Poothaatma Cu ajutorul Vidya si Thapas (austeritate), omul se

transforma intr-un suflet purificat. Vidya poate fi considerata ca avand doua aspecte: Baahya
Vidya si Brahma Vidya. Baahya Vidya furnizeaza cele necesare traiului omenesc. Omul poate
studia multe subiecte, poate dobandi titluri valoroase, obtine slujbe din ce in ce mai bune si reusi
sa-si traiasca viata fara griji si temeri. Acest tip de Vidya il ajuta pe om indiferent de pozitia
sociala pe care a obtinut-o, fie ca este muncitor necalificat sau Prim Ministru. Pe de alta parte,
Brahma Vidya inzestreaza fiintele umane cu taria care sa le permita sa-si indeplineasca cu succes
datoria pe care o au fata de ei insisi. Ea stabileste calea care conduce atat la bucurie in relatiile
lumesti, cat si la beatitudine in viata de dincolo. De aceea, Brahma Vidya este cu mult superioara
tuturor Vidya care sunt accesibile omului pe pamant. Brahma Vidya are puterea divina sa

33
elibereze pe fiecare din sclavie. Baahya Vidya nu are aceasta putere. Brahma Vidya te face
constient de Omnisine, de Absolut, de Parabrahman; Thapas te ajuta sa te unesti cu Acela. Vidya
este procesul dobandirii cunoasterii; Thapas este cel cunoscut. Primul este indirect, este metoda.
Al doilea este scopul, finalul.

Guru inseamna ad literam o persoana mare, persoana mareata. Adica, guru trebuie sa
si le fi insusit pe acestea doua Vidya si Thapas. Cand omul doreste sa curete murdaria de pe
hainele pe care le-a purtat, are nevoie atat de sapun, cat si de apa curata. Tot asa, cand omul este
dornic sa indeparteze murdaria ce s-a prins de minte, atat Vidya, cat si Thapas sunt esentiale.
Doar cand ambele sunt folosite, nivelele de constiinta pot fi curatate in totalitate. Niciun vehicul
nu se poate misca fara macar doua roti, nicio pasare nu poate zbura doar cu o aripa. Tot asa,
niciun om nu se poate sfinti sau purifica fara Vidya si Thapas.

Thapas nu inseamna sa te asezi cu susul in jos, cu capul pe pamant si picioarele in sus,

precum liliacul. Nu inseamna nici renuntarea la posesiuni si proprietati, nevasta si copii, si
vlaguirea corpului, tinandu-si nasul pentru reglarea respiratiei. Nu. Activitatile fizice, afirmatiile
verbale si hotararile mentale toate acestea trei trebuie sa fie in armonie. Gandul, cuvantul si
fapta, toate trebuie sa fie pure. Acesta este Thapas adevarat. Si ele trebuie sa fie coordonate nu
sub constrangerea datoriei. Efortul trebuie sa fie intreprins in scopul satisfacerii dorintelor
launtrice, pentru multumirea sinelui. Aceasta stradanie este esenta Thapasului.

Gita il descrie pe Guru ideal si pe Sishya (studentul) ideal studentul este

Adhikaaramurthi (candidatul merituos) si profesorul este Avataramurthi (Dumnezeu incarnat).
Arjuna a castigat dreptul sa invete; Krishna a venit ca Om pentru a-l invata pe om. Studentul este
Narothama (cel mai bun dintre oameni); Profesorul este Purushothama (Cel mai bun dintre
Intruparile Fizice). Studentul manuieste arcul; Guru manuieste secretul tuturor abilitatilor, Yoga.
El este Yogeswara (Maestrul Yoga). Arjuna este Dhanurdhaari (arcasul). Cand acestia doi se
intalnesc, Vidya se transforma in Brahma Vidya.

Studentul, Arjuna, dupa ce si-a insusit invatatura data de Krishna, a spus: Karishye
Vachanam thava, Voi face precum poruncesti. El s-a lepadat, nu de arcul sau numit
Gaandeeva, ci chiar de acest urias ego, Ahamkara, care il amagise. Guru era Sutradhaari
Regizorul piesei. Sishya, Arjuna era Paathradhaari (personajul din piesa). Sishya (studentul) nu
trebuie sa fie mandru ca i s-a incredintat o sarcina; pentru ca atata vreme cat esti ingamfat, nu
poti capata un Guru. Cand Guru te accepta, mandria iti va disparea.

Omul nu trebuie sa se simta mare sau sa fie mandru cand da totul si sa se faleasca cu
acest simt al renuntarii. Adevarata renuntare este abandonarea de sine. Atunci, Guru ii va acorda
libertatea sa-si urmeze propria vointa, asa cum a facut Krishna: Preaiubit Arjuna! Yathechchasi
thathaa kuru, Asa cum doresti, asa sa actionezi. Gandeste-te bine. Si fa precum iti place, i-a
spus Krishna. El voia sa spuna ca ii daduse toate sfaturile de care avea nevoie si, de asemenea, ca
acceptase egoul de care se lepadase Arjuna. Si astfel, acum i se putea da lui Arjuna libertatea de

34
a actiona asa cum dorea, pentru ca vointa lui Arjuna devenise vointa Sa. Individului care a atins
acest nivel trebuie sa i se dea libertatea. Guru nu trebuie sa fie neindurator dandu-i porunci lui
sishya, doar pentru ca sishya i s-a daruit lui cu trup si suflet. Gurul lacom si discipolul indolent
ambii se duc la pierzanie. Guru nu trebuie sa se transforme intr-un Vitthaapahaari, o persoana
care fura averi; el trebuie sa fie un Hrdayaapahaari, o persoana care fura inimi! Guru trebuie sa
fie precum un ceas desteptator. El trebuie sa-i trezeasca pe cei care sunt cufundati in somnul
ignorantei si sa-i rasplateasca cu invataturile despre Atmajnana, cunoasterea Realitatii lor
Atmice.

Un drumet calatorind prin tara, din sat in sat, a avut de infruntat revarsarea unui rau.
Apele se umflau si navaleau. Era neajutorat deoarece nu stia cum sa traverseze pe celalalt mal.
Si-a aruncat ochii de jur imprejur. A vazut doi oameni ghemuindu-se sub un copac, la mica
distanta de locul unde se afla el. S-a dus catre ei. A descoperit ca unul era schiop si celalalt orb.
Asa ca a dedus ca nu aveau cum sa stie unde raul era adanc si unde era suficient de mic ca sa
poata fi traversat. Deci, a facut cale intoarsa, fara sa-i intrebe nimic. Stia ca nu trebuie sa tina
seama de raspunsurile lor.

Profesorul care nu si-a insusit Sastrele, ce sunt detinatoarele experientei castigata de

cautatorii din trecut, este reprezentat in aceasta poveste de catre drumet. Iar persoana schioapa
reprezinta omul care nu a pus cunoasterea in practica, castigand astfel experienta personala. De
fapt, cunoasterea Sastrelor si experienta castigata prin aplicarea ei in practica acestea doua
desavarsesc omul. Numai un asemenea Guru il poate salva pe Sishya, prin indrumarea si
exemplul sau. Aceasta este concluzia prezentata in Mundakopanishad.

Mult mai dificil decat obtinerea unui bun Sishya, este sarcina dobandirii unui bun Guru.
Doar cand un Guru adevarat ii accepta, Sishya pot deveni persoane exemplare. Studentii curati la
suflet, lipsiti de egoism, altruisti - cand asemenea aspiranti il abordeaza, Guru exulta in bucurie
extatica. Imparatul Parikshith a renuntat la tot si a decis sa-L realizeze pe Dumnezeu si chiar in
acel moment a aparut Maharshi Suka sa-l ghideze direct catre telul sau. Similar, cand Sishya
buni capata buni Invatatori (Guru), ei au succes nu numai in dobandirea Fericirii, ci si in
conferirea pacii, prosperitatii si bucuriei asupra intregii lumi.

Capitolul 13

Studenti! Persoana Nemuritoare, mai presus de iluzie si intuneric, trebuie sa fie perceputa
de fiecare prin propriul efort. Prin nastere, ati mostenit aceasta stare de Fericire Eterna. Sunteti
copiii mult-iubiti ai Domnului. Sunteti tot atat de puri si sacri precum aerul. Nu va
autocondamnati ca pacatosi. Voi sunteti pui de lei, nu oi. Sunteti valuri ale Nemuririi, nu trupuri

35
alcatuite din materie. Obiectele materiale se afla aici ca sa va ajute si sa va indeplineasca
poruncile; voi nu trebuie sa le serviti si sa le indepliniti poruncile.

Sa nu credeti ca Vedele enunta o multime de reguli, regulamente si legi. Fiecare dintre

acestea a fost formulata de Domnul, ca legiuitor. Toate elementele din Cosmos, fiecare particula
de pretutindeni actioneaza in fiece clipa conform poruncii Sale. Aceasta este ceea ce ne
informeaza Vedele. Nicio inchinaciune nu poate fi mai inaltatoare si mai benefica decat slujirea
unui asemenea Dumnezeu. Omul trebuie sa-I ofere Iubire, mai multa Iubire decat poarta pentru
orice altceva in aceasta lume si in cealalta. El trebuie sa fie iubit ca Singurul si Unicul. Trebuie
sa fie pastrat in memorie cu o asemenea Iubire intensa. Acesta este rodul educatiei adevarate.

Frunza de lotus se naste sub apa; ea pluteste pe apa, dar nu se umezeste. La fel si omul
trebuie sa fie in lume in ea, prin ea, pentru ea, dar nu de-al ei. Aceasta este caracteristica
educatiei Superioare, sa te pregateasca pentru acest rol.

Adica, avand inima cufundata in Divin si mainile ocupate cu munca, asa trebuie sa
traiasca omul pe pamant. Iubirea nu trebuie sa degenereze intr-un articol comercial. Iubirea se
implineste in Iubire. Religia hindusa nu incearca sa statorniceasca prin conflict si controversa,
vreo doctrina sau teorie. Ea cauta sa evalueze toate teoriile si doctrinele pe criteriul experientei.

Copacul este judecat dupa fructele sale. Normele de conduita, practicile spirituale si
manifestarile de Iubire, toate poseda calitati extraordinare care promoveaza progresul omului.

Potrivit punctului de vedere al oamenilor mari si invatatorilor spirituali ai Indiei, omul

evolueaza, nu de la falsitate la Adevar, ci de la adevarul partial la Adevarul deplin. Fiecare Atma
individual poate fi numit o pasare Garuda. Ea zboara tot mai sus si, acumuland o forta
supranaturala, in final atinge Globul Solar cu o nelimitata Splendoare si Maiestate.

Adevarul fundamental al Creatiei este Unitatea in Diversitate. Acest lucru a fost inteles
de indieni. Toate celelalte religii au acceptat anumite doctrine stabilite si sisteme construite de
ele. Ele se multumesc cu intemeierea unor asemenea grupuri de credinta. Au elaborat metode de
inchinaciune, rugaciune si veneratie potrivit sentimentelor si emotiilor, metode pe care apoi le-au
declarat valabile si valoroase. Ajutorarea pe care fiecare religie o ofera omenirii este largirea
constiintei omului dincolo de sfera materiala si aprinderea scanteii Divinitatii deja existente in el.
Modul de veneratie al Bharathiei (India) se bazeaza pe intelegerea ca Unicul se manifesta prin
multe forme diferite si prin multe atribute diferite cand se afla in variate situatii si conditii.
Asadar, dintre toate popoarele lumii, Bharathya poseda toleranta intelectuala declarand tuturor ca
Dumnezeu exista si poate fi regasit in fiecare religie. Aceasta este averea lor unica si
extraordinara.

Una din regulile de baza ale vietuirii este sa nu-ti fie rusine cu stramosii tai. Pe masura ce
citesti tot mai multa istorie si iti faci o imagine din ce in ce mai clara despre conditia umana din
acele epoci, mandria trebuie sa-ti creasca tot mai mult. Lasa increderea in realizarile

36
extraordinare ale stramosilor sa-ti curga prin vene si sa-ti energizeze sangele. Lasa forta acestei
convingeri sa-ti intareasca trupul, mintea si spiritul in mod egal. Rodul autenticei Vidya este
acceptarea faptului ca fiecare comunitate de oameni si fiecare religie pe langa o unitate
fundamentala, are ceva caracteristic de oferit.

De fapt, in istoria omenirii, nicio tara nu a fost tinta unor asemenea cumplite nenorociri si
nu a suferit atat de mult sub conducere straina, precum India. Cu toate acestea, Bharathieni
(indienii) sunt gata sa infrunte curajos orice noua furtuna dezastruoasa, pentru ca vietile lor sunt
inca, mai mult sau mai putin, bazate pe idealurile stravechi. Aceasta a fost temelia modului lor de
viata. Credinta in Dumnezeu este credinta in Atma (Spirit). Ei au convingerea ferma ca doar
credinta a fost cea care i-a calauzit si aparat.

Aceste principii calauzitoare ale vietii Bharathiyei nu au fost limitate de hotarele

geografice ale tarii. Fie ca poporul acestei tari doreste sau nu, ele s-au raspandit si in alte tari. Ele
transforma literatura acestor tari, insuflandu-le valorile lor in ganduri si sentimente.

Stiintele materiale ne pot furniza doar hrana, imbracaminte si alte asemenea lucruri. Doar
stiinta spirituala poate conferi sinelui tarie si stabilitate. Studentii trebuie sa acorde atentie
speciala acestui fapt. Gandeste-te la ce bun sunt hrana, imbracamintea si alte asemenea, chiar din
belsug avandu-le, cand omul nu are forta sau stabilitate.

Revenind, atunci cand se doreste promovarea bunastarii natiunii, trebuie neaparat sa

aduni in tine toate resursele spirituale pe care le ai. In trecut, era cunoscuta necesitatea si se
faceau eforturi ca aceasta sa fie indeplinita; in viitor, de asemenea, aceasta nevoie trebuie sa fie
perceputa si implinita. Adica, toate inclinatiile, convingerile si imboldurile spirituale, care acum
sunt plapande si disipate, trebuie sa se uneasca si sa se fortifice, unele cu celelalte.

Caracteristicile unice ale religiei Bharathiyei formeaza baza ei solida. Ele sunt tot atat de
cuprinzatoare, ca si cerul si tot atat de eterne precum Natura. Din punctul de vedere al religiei,
crezurile si cultele pot exista precum ramurile unui copac. Omul nu are nevoie sa le condamne ca
gresite. Dar nico ramura nu ar trebui sa lupte impotriva alteia sau sa concureze cu alta. Cand se
intampla asa ceva, copacul va fi distrus si totul va sfarsi in ruina. Cand crezurile se complac in
rivalitatea competitiva, religia este ruinata si lumea este distrusa. Ekam sath; vipraah bahudhaa
vadanthi (Doar Unul exista; cel intelept il descrie in multe feluri).

Fiecare dintre noi poate avea idei diferite despre natura si caracteristicile, forma si
atributele lui Dumnezeu. O persoana poate crede ca Dumnezeu are calitatile si forma oamenilor.
O alta persoana poate crede intr-un Dumnezeu fara forma si trasaturi umane, dar care se
manifesta in intrupari. Altul poate crede in Dumnezeu fara absolut nicio forma. Fiecare dintre
aceste persoane poate gasi in Vede, declaratii care sustin afirmatiile lor. Pentru ca toti au credinta
in Dumnezeu, adica intr-o Putere (Sakthi) misterioasa, care este sursa si sprijinul tuturor, care
intretine viata in toti, o Putere care cuprinde totul. Acesta este adevarul proclamat si elaborat in
Vede.

37
 Capitolul 14

Oricare este invatatura despre numele sau forma lui Iswara sau Dumnezeu, nu este foarte
important. Nu este cazul sa ne ciondanim cu privire la aceste distinctii si diferente. Invatatura
despre Dumnezeu este de mare ajutor. Bharathiyeni nu accepta opinia altora ca lumea si
Universul din care face parte a venit in existenta cu mii de ani in urma si ca va suferi disolutia
candva, in viitor. Nici nu accepta afirmatia ca Universul s-a nascut din vid (Soonya). Ei au
convingerea ca Prakrithi sau Proiectia (Natura) nu este nascuta din vacuitate, ci a fost
intotdeauna deplina si completa (Poornam). Nu are nici inceput, nici sfarsit; are doar forme
grosiere si subtile. Nu este semn de iluminare sa se conchida ca, neexistand o dovada a
deplinatatii si totalitatii, trebuie sa fi fost, la inceput, vidul. Exista alte nivele de existenta de luat
in considerare.

De exemplu, omul nu este doar trupul; el are in corpul grosier un corp subtil, mintea si alt
corp mult mai subtil decat mintea, si anume jivatma, Atma Individualizata sau Sinele. Acesta din
urma nu are nici inceput, nici sfarsit, nu moare si nici nu decade. Acesta este adevarul in care
cred Bharathiyeni. Aceasta credinta se bazeaza chiar pe declaratia Vedelor. Cand Il veneram pe
Dumnezeu, inchidem ochii. Nu incercam sa-L descoperim pe Dumnezeu in exterior, ridicand
capul si privind in sus. Altii admit faptul ca Scripturile lor au fost scrise de persoane inspirate de
Divinitate, dar Bharathiyeni cred ca Vedele sunt vocea autentica a lui Dumnezeu tasnind din
inimile inteleptilor.

Studenti! Cel care se autocondamna, zi si noapte, ca neinsemnat si slab, nu poate sa

realizeze nimic, niciodata. Cel care crede ca este nenorocos si inferior altora, devine astfel,
nenorocos si inferior altora. In schimb, cand cultivi credinta ca esti o scanteie a lui Dumnezeu, ca
realitatea ta este Divinitatea Insasi, poti deveni intr-adevar Divin si poti avea autoritate asupra
tuturor puterilor. Asa cum simti, asa devii. (Yad bhaavam, thad bhavathi). Ceea ce simti,
conteaza cel mai mult. Aceasta formeaza baza pentru tot ceea ce esti. Ai credinta in Atma,
Sinele. Aceasta este pentru om, o necesitate imperioasa. In absenta ei, omul este redus la un
monstru, care se desfata in viciu si rautate. Strabunii tai au dobandit prosperitate, pace si bucurie
si au avut succes in atingerea telurilor lor doar cu ajutorul credintei. Cand oamenii isi pierd
aceasta credinta, ajung la ruina, in mod sigur. Pentru ca aceasta credinta este chiar suflarea vietii.
Fara respiratie, omul devine un cadavru (Savam). Cu suflul acestei credinte, el devine Divin

38
(Sivam), identic cu Insusi Siva. Credinta in Sine este expresia Principiului Siva din om; aceasta
credinta poate sa inzestreze omul cu toate formele de putere, sa-l implineasca si sa-l
desavarseasca (Poorna). Pentru ca Atma, prin insasi natura sa, este deplina, intreaga. Nu este
necesara nicio alta Sadhana (disciplina spirituala) pentru realizarea acestei stari.

De asemenea, puritatea este natura noastra; desavarsirea (Paripoornathaa) este, de

asemenea, natura sinelui. Impuritatea si caracterul incomplet sunt straine naturii omului.
Studentii nu ar trebui sa ignore sau sa uite acest fapt. Adevarata educatie trebuie sa trezeasca
aceasta credinta si sa insufle sentimentul acestei desavarsiri in fiecare activitate. Acesta este
obiectivul esential, esenta tipului corect de educatie.

Exista un alt adevar pe care trebuie sa-l tinem minte mai mult decat orice altceva. Pentru
Bharathiyeni, religia inseamna experienta, nimic altceva. Atitudinea noastra este ca nicio
realizare nu are valoare daca omul nu o dobandeste prin efort propriu. El trebuie sa cultive tot ce
este valoros. Gratia Divina este in asteptarea straduintei si sadhanei individuale. Doctrinele si
indrumarile religioase trebuie sa fie asimilate cu ajutorul experientei efective. Nu este suficient
daca omul invata sa le repete papagaliceste.

Adevarul trebuie sa fie identificat; acesta este primul pas. Cu cat intelegem mai repede
Adevarul, cu atat mai curand dispar conflictele religioase si disensiunile dintre culte. Paraath-
para (Cel Mai Presus de Orice), Omnisinele, este mai aproape decat cei mai apropiati; toate
celelalte entitati, desi sunt aproape, de fapt sunt foarte departe. Sa devii constient de acest fapt.
Doar atunci pot fi dezlegate nodurile in care inima este inlantuita.

In vocabularul Vestului, omul isi paraseste viata. Dar in limbajul Bharathiyenilor, omul
isi paraseste corpul. Occidentalii sustin ca ei au corpuri si corpurile au suflete. Bharathiyeni nu
afirma acest lucru. Ei declara ca omul are un suflet si ca sufletul este, temporar, inchis in corp.
De aceea, ei sunt de parere ca civilizatiile si culturile care cauta placerile senzuale si gloria
seculara sunt cladite pe o fundatie de nisip si pot straluci doar pentru scurt timp dupa care se
prabusesc.

Studenti! Imitatia nu poate sa devina niciodata cultura. Puteti sa imbracati robe regale si
sa jucati acest rol dar, ca rezultat al acestei imitatii, oare puteti deveni regi? Un magar imbracat
in piele de tigru nu devine tigru. Imitatia este semn de lasitate. Nu poate promova progresul
omului. De fapt, tendinta de imitare degradeaza omul pas cu pas, aducandu-l intr-o forma
odioasa. Trebuie sa va straduiti sa va inaltati singuri, asa cum sunteti. Trebuie sa fiti mandri ca
sunteti Bharathiyeni, trebuie sa fiti mandri de stramosii vostri. Eroismul vostru laudabil se
gaseste in afirmatia plina de bucurie ca sunteti Bharathiya (copil al Bharathei, Indiei). Nu trebuie
sa-i imiti pe ceilalti si sa le copiezi atitudinile, dar poti sa-ti insusesti ceea ce au ei bun.

Trebuie sa invatam de la ceilalti lucrurile bune. Plantam seminte in pamant. Le dam

ingrasamant si apa. Samanta incolteste, devine puiet si se dezvolta intr-un copac urias. Ea nu
devine solul in care am plantat-o, ingrasamantul care a hranit-o si nici apa cu care a fost udata.

39
Ea doar se imbiba din fiecare cu tot ce ii poate fi de folos. Ea se dezvolta in ceea ce EA este in
esenta, adica un copac urias!

Fie ca si voi sa va dezvoltati la fel. Trebuie sa invatati mult de la altii. Invatati despre
Suprem si mijloacele de atingere a Lui chiar si de la cei mai josnici; invatati de la alti cum sa
practicati sadhana spirituala progresiva si incarcati-va cu ea. Dar sa nu va transformati in cei de
la care ati invatat. Aceasta este invatatura buna pentru om, Smrithi (Codul) lui Manu. Aceasta
este lectia pe care studentii trebuie sa o invete. Este prima si cea mai importanta lectie, lectia
cruciala.

Capitolul 15

Poti sa stapanesti un miliard de domenii de cunoastere; insa, daca nu ai cultivat atitudinea

de detasare, aceasta cunoastere nu are nicio importanta. Sa imparti cu ceilaltii, sa-i ajuti, aceasta
este principala Sutra (regula, maxima) a Vidyei, expresia ei autentica. Educatia se innobileaza
cand se insufla spiritul de ajutorare. Ajutorarea celorlalti trebuie sa fie lipsita de orice urma de
egoism meschin. Acest lucru nu este suficient. Ideea de ajutorare nu trebuie sa fie patata de
dorinta rasplatei. Trebuie sa acorzi ajutor ca si cum ai realiza o importanta Yajna sau Sacrificiu.
Precum pomii care nu-si mananca fructele, ci le ofera altora sa le manance, intr-o atitudine de
detasare, precum raurile care fara sa bea apa pe care o poarta, astampara setea si racoresc arsita
de care sufera altii, precum vacile care-si ofera laptele, produs mai intai pentru viteii lor, intr-un
spirit de generozitate nascut din Thyaga (Sacrificiu), pentru a se ospata si altii din el, tot asa, cei
care au dobandit Vidya trebuie s-o ofere altora, indemnati de motivul ajutorarii si fara interese
egoiste. Numai in acest fel isi pot justifica statutul de oameni nobili, Sajjana.

Adevaratul erudit nu trebuie sa intretina egoismul in gandurile sale nicio clipa. Totusi,
ghinionul este ca, astazi, invatatii sunt chinuiti de un egoism fara limite. Drept urmare, urmaresc
idealuri gresite si apuca pe cai gresite; ei pastreaza foloasele educatiei numai pentru ei si rudele
lor. Rezultatul este ca ei isi uita pozitia lor printre Sajjana (oameni nobili) si respectul pe care
acest statut il poate aduce. Omul trebuie sa impartaseasca cu generozitate celorlalti cunoasterea,
maiestria si perspicacitatea pe care le-a dobandit. Daca nu se face acest lucru, progresul uman
este periclitat. Pentru promovarea binelui omenirii, omul trebuie sa cultive imboldul sfant al
ajutorarii celorlalti (paropakaaram) si atitudinea de daruire.

Vorbele rostite papagaliceste precum Ajutorul acordat omului este Serviciul in slujba lui
Dumnezeu (Manava seva este Madhava seva), nu ajung la toti oamenii; cei care debiteaza
aceasta axioma nu cauta sa descopere ce oameni trebuie sa fie ajutati. Ei sunt nerabdatori sa-si
umple stomacul; in acest scop, ei isi limiteaza orizontul mental numai pentru inaltarea propriilor

40
oameni. Astfel, irosesc educatia valoroasa pe care au primit-o. Omul uita faptul ca Dumnezeu
este in forma perceptibila in toate fiintele. Ajutorul acordat oricarei fiinte reprezinta ajutorul
oferit lui Dumnezeu. Acesta trebuie sa fie telul principal al celui educat.

Nara este Narayana. Omul este Dumnezeu. Fiecare actiune a Omului trebuie sa fie
transformata intr-o actiune de ajutorare a lui Dumnezeu. Dar, astazi, studentii nu stiu cu
exactitate ce este Narayana si ce este Nara. Cum poate o persoana sa pretinda ca este educata
cand nu poate identifica Principiul Nara Narayana? Acestea sunt entitati denumite de
Upanisade thwam si thath, tu si acela. Cel care nu a devenit constient de acestia doi nu
poate pretinde ca s-a cunoscut pe sine insusi. Si educatia care nu-ti reveleaza sinele, ce rost are
sa-ti reveleze orice altceva? Dar, spre ghinionul nostru, cei educati, care sunt educatori, sunt
angajati, nu in promovarea celor mai bune interese ale noastre si in ajutorarea noastra, ci in
savarsirea de mari deservicii pentru noi, avand in vedere doar necesitatile lor. Este foarte ciudat.
Pentru ca, persoanele educate trebuie sa-i serveasca nu numai pe cei care le ajuta, ci si pe cei care
le fac rau. Aceasta atitudine face ca ajutorarea sa fie de doua ori sfanta. Ajutorarea celor care ne
fac un serviciu, este doar o reactie naturala. Ajutorarea celor care ne fac rau este o virtute mai
mare. Pentru ca, acest din urma mod de actionare implica o intelegere mai profunda a celor mai
importante interese ale omului si o atentie concentrata asupra momentului, locului si
circumstantei. Educatia trebuie sa confere si sa cultive aceste calitati.

In timp ce se ocupa de oamenii din popor lipsiti de cultura, omul trebuie sa-si exercite
prudenta. La fel si cu semenii nerecunoscatori care uita binele ce li s-a facut. Legea este
instrumentul pe care Guvernul il foloseste sa-i pedepseasca pe cei care gresesc. Dar, persoana
educata si studentul nu trebuie sa-i invinuiasca fatis. Trebuie sa-si manifeste virtutea naturala a
detasarii si sa practice atitudinea sa caracteristica de ajutorare.

Apararea Patriei este o datorie nobila. Este datoria principala a fiecarui student. Studentul
nu poate sa pretinda ca a invatat mult daca nu este capabil sa descopere care este datoria sa si s-o
indeplineasca, precum si care este rolul sau imediat in situatiile care necesita asemenea decizii.
Atat omul educat, cat si studentul care trece prin procesul educatiei trebuie sa cultive simplitatea;
ei trebuie sa renunte la ostentatie. Daca se lasa prada ostentatiei, isi pierd natura sau
individualitatea lor autentica. Studentii trebuie sa ia aminte la aceasta. Daca o persoana este un
licentiat in toate domeniile de stiinta sau un faimos intelectual, daca nu are smerenie si disciplina
in modul sau de comportare cu ceilalti, trebuie sa fie exclus din randul eruditilor si panditilor.
Asemenea persoane nu trebuie sa fie onorate de societate. Ei pot castiga respect pentru un timp,
dar foarte curand, aceasta pozitie va intra in declin. Acest respect nu aduce credit primitorului.
Doar naturaletea si simplitatea pot castiga onoare. Ele aduc o frumoasa onoare. Parada
nebuneasca de eruditie produce doar scurte perioade de reputatie si ridicol. Cand omul renunta la
ostentatie, poate capata un permanent respect din partea oamenilor. Adevarata educatie confera
spiritul de renuntare, repulsie fata de ostentatie si dorinta puternica de a-i ajuta pe ceilalti.

41
 Unele persoane incep sa aiba ifose imediat ce dobandesc un pic de cunoastere. Pretind ca
sunt experti in orice domeniu si se falesc toata ziua cu realizarile lor. Merg tantos incoace si
incolo de parca ar cunoaste totul: Frunza pe care s-a servit un pranz indestulator va ramane la
pamant. Frunza pe care nu s-a pus nimic, va zbura la fiecare rafala de vant. Asa spune
proverbul. Tot asa, persoana care are multa invatatura si indemanare va duce o viata cuminte.
Dar cel care nu a dobandit o reala educatie si taria pe care aceasta o poate conferi, traieste in fast
si mandrie. El se chinuieste sa-si ascunda defectele pentru a nu fi cunoscute de ceilalti. Dar, in
final, stradania sa nu reuseste. El o sa sufere o dubla nenorocire nu experimenteaza Ananda si
nu impartaseste Ananda celorlalti. Devine tinta ironiilor.

De aceea, nu ingadui dorintei de ostentatie sa-ti patrunda in minte; nu permite egoismului

sa se apropie de tine. Fii smerit si loial idealurilor inalte. Doar atunci servesti cauza pacii si
prosperitatii lumii. Sreyaasthe Viswasreyah. Doar cand individul reuseste sa faca bine
celorlalti, lumea poate deveni, de asemenea, buna. Cel care este dornic sa fie un student adevarat
trebuie sa puna pe primul loc idealul pacii si prosperitatii lumii. El trebuie sa fie lipsit de
pretentii. Trebuie sa faca legamantul de a fii de ajutor celorlalti. Aceasta este esenta adevaratei
educatii sau Vidya.

Capitolul 16

Studentul care cauta sa-si insuseasca Vidya trebuie sa fie inzestrat cu bunatate,
compasiune si iubire pentru toate fiintele vii. Bunatatea fata de toate fiintele trebuie sa fie insasi
natura sa. Daca aceasta este absenta, el devine un badaran. Vidya inseamna, mai mult decat orice
altceva, compasiune fata de toate fiintele vii. Daca o persoana poarta pica altei fiinte, educatia sa
este fara sens. Sfatul dat in Gita Adweshta Sarva Bhoothaanaam, fara a purta pica niciunei
fiinte transmite acelasi mesaj. In aceeasi maniera, Gita avertizeaza ca orice insulta, injurie sau
chiar neglijenta fata de orice alta fiinta vie, este un act de insulta, injurie sau neglijenta fata de
Divinitate. Sarva Jeeva thiraskaaram Kesavam prathigachchathi. Iubirea si compasiunea nu
trebuie sa fie limitata doar la oameni. Ele trebuie sa cuprinda toate fiintele vii.

Gita spune Sunee chaiva svapaakecha, pandithaah sama darsinah. Adica, omul invatat
care a dobandit prin Vidya smerenie, trebuie sa trateze vaca, Brahminul (preot), elefantul, cainele
si pe cel care se hraneste cu carne de caine cu egala compasiune si consideratie. Aceasta
compasiune manifestata nediferentiat se transforma intr-o bunastare nediferentiata pentru
primitori. A dori bine tuturor este indiciul celui care a dobandit Vidya. Viziunea ingusta care este
limitata la comunitate trebuie sa fie abandonata. Cultura Bharatiyei pune accentul pe adevarul
suprem, pe o viziune toleranta. Impartasirea acestui ideal este obiectivul Vidyei, dupa cum este

42
stabilit in Bharath. Nicio alta tara nu a asezat in fata poporului sau un ideal atat de nobil,
atotcuprinzator si benefic.

In zilele noastre, tara se confrunta cu ruina deoarece acest ideal a fost neglijat. Vidya a
fost in mod grosolan limitata si sistemul educational polueaza organismul social cu meschinarie
si strambatate. Asadar, trebuie sa fie facute schimbari radicale in sistem. In prezent, avem doar
invatatura livreasca. Dar ce se invata din carti trebuie sa fie confirmat si corectat prin punerea in
practica in viata sociala. Doar atunci poate fi dobandita cunoasterea inrudirii dintre oameni.
Astfel, invatatura este transformata in Vidya. Vidya nu poate fi dobandita doar prin excelenta in
citit, scris si aritmetica.

Dupa o analiza inteligenta, fiecare student trebuie sa decida, cu fiecare ocazie, pentru
calauzirea sa, care scop este cel mai bun si care actiune este cea mai potrivita pentru realizarea
acestuia. Atat scopul, cat si actiunea trebuie sa serveasca nevoilor societatii si sa ajute la
progresul acesteia. Oamenii nu trebuie sa se antreneze in actiuni nedrepte, violente si imorale.
Nici nu trebuie sa considere ca propriul castig este cel mai important.

Studentii trebuie sa acorde mare atentie si altei calitati importante curatenia, atat
exterioara, cat si interioara. Cand una dintre acestea este absenta, acea persoana nu este de niciun
folos in indeplinirea unei sarcini. Hainele pe care le poarta, cartile pe care le citeste si mediul
inconjurator trebuie sa fie curate. Aceasta este curatenia exterioara. Adica, fiecare obiect material
de care se foloseste pentru a trai, trebuie sa fie pastrat curat. Dintii si ochii, hrana si ceea ce bea,
toate trebuie sa fie lipsite de murdarie. Si drept rezultat, omul poate fi sanatos. Corpul trebuie sa
fie spalat si frecat in fiecare zi, altfel straturile de mizerie vor produce mancarime si vor aparea
furuncule. Ele se pot extinde infectandu-i si pe altii. Si sanatatea acelei persoane se va subrezi.
Omul poate sa aiba doar unul sau doua seturi de haine. Dar, trebuie sa aiba grija sa le spele
inainte sa le poarte. Nu trebuie sa devina mizerabile.

Cartile dupa care se studiaza nu trebuie sa fie aruncate dupa bunul plac. Trebuie evitata
mazgalirea paginilor. Hartia trebuie pastrata curata si fara pete. Cei care le vad trebuie sa
aprecieze grija cu care studentul mentine lucrurile curate. Camera in care locuieste trebuie sa fie
bine aerisita. Studentul trebuie sa fie capabil sa-si atraga iubirea tuturor. Camera in care locuieste
si imprejurimile trebuie sa fie mentinute in curatenie. Si in camera nu trebuie atarnate pe perete
imagini indecente. In fata ochilor trebuie sa fie doar imagini care inspira ganduri nobile si
idealuri inalte.

Oricat de bogat ar fi un om, el nu poate fi fericit fara sanatate, nu poate dobandi deplina
bucurie din averile pe care le poseda. Un dejun il epuizeaza; fara a dejuna, se simte slabit. Astfel,
inainteaza in greutate, fara sa fie fericit vreodata. Asadar, curatenia exterioara promoveaza
sanatatea si fericirea.

Apoi, vom da atentie curateniei interioare - adica pastrarea mintii si a intelectului in

puritate, calm si sfintenie. Cand gandurile si sentimentele sunt impure si agitate, omul nu poate fi

43
calm si fericit. Cand mintea este poluata, reactiile sunt poluate. Pentru mentinerea mintii curate,
omul trebuie sa analizeze plin de intelepciune situatiile in care sunt implicati ceilalti si activitatile
acestora, si apoi sa hotarasca cum sa reactioneze la ele. Nu trebuie sa se grabeasca sa traga
concluzii. Adoptarea reactiilor altora nu este de dorit. Omul trebuie sa hotarasca cum sa
actioneze doar dupa o inteligenta analiza si cu discernamant. O anumita directie de actiune este
urmata de unii de-ai nostrii; asadar, si noi vom urma aceeasi directie. Aceasta atitudine este
jalnica si injositoare; este semn de slabiciune. Este consecinta unei ignorante totale. Oile se
comporta in acest fel.

Nascuti oameni, traind in societate ca persoane educate, totusi urmandu-i prosteste pe

altii, precum oile, si poluandu-si mintile cu idei debitate de gurile altora, toate acestea sunt
lucruri ce trebuie evitate.

Ideile si declaratiile altora pot fi deseori jignitoare, sau pot induce sentimente de ura intre
oameni. De ce ar trebuie sa le adoptam si sa ne modificam astfel sentimentele? Nu ar trebui sa
incercam sa ne adaptam sentimentele si comportamentul conform sentimentelor si
comportamentului celorlalti. Nu ar trebui sa renuntam la credinta, experienta si sfintenia noastra
launtrica.

Poate ca nu suntem intotdeauna capabili sa cunoastem motivele credintei noastre. Aceasta

ia nastere si este conturata de lucrurile care ne plac si cele fata de care avem repulsie, de propriile
noastre sentimente dominante. Dar nu trebuie sa cadem prada maniei, urii si geloziei si faptelor
rele la care ne conduc acestea. Un student trebuie sa cultive sentimente frumoase, atot-
cuprinzatoare. Numai atunci este indreptatit sa dobandeasca cunoasterea superioara. Doar atunci
poate castiga respectul in societate. El trebuie sa se tina la distanta de gandurile, sentimentele si
planurile meschine si egoiste.

Capitolul 17

Cauza principala a tuturor nelinistilor si nenorocirilor omului este INVIDIA. Putem gasi
in Bhagavad Gita cum Krishna il avertizeaza din cand in cand pe Arjuna: Arjuna! Trebuie sa
fii lipsit de invidie. Nu te contamina cu invidie. Invariabil, invidia este insotita de ura. Acestea
sunt doua rele gemene. Sunt paraziti otravitori, care ataca chiar la radacina personalitatii omului.

Un copac poate fi impodobit cu flori si fructe, dar, cand viermii daunatori se pornesc sa
atace radacinile, imagineaza-ti ce se intampla cu frumusetea sa! Chiar in timp ce privim cu
admiratie la splendoarea sa, florile se ofilesc, fructele cad si frunzele se ingalbenesc si sunt
imprastiate de vant. In final, copacul insusi se usuca, moare si se prabuseste. Tot asa, cand

44
invidia si ura infecteaza inima si incep sa lucreze, oricat de inteligent si educat ar fi omul, se
prabuseste. El se transforma intr-un dusman al societatii. Devine tinta batjocurilor, deoarece
caracterul uman i-a disparut. Nu mai poate fi considerat membru al comunitatii. In cele din urma,
chiar si prietenii sai credinciosi il parasesc si ii devin dusmani. Pierde respectul grupului din care
face parte si nu mai starneste in ceilalti nici macar politetea obisnuita. Isi petrece zilele numai in
suferinta.

Niciun inamic nu poate fi atat de viclean precum gelozia. Cand omul vede pe un altul mai
puternic, mai invatat, cu reputatie mai mare, mai bogat, mai frumos sau chiar purtand haine mai
bune, el devine chinuit de gelozie. Gaseste dificil sa recunoasca si sa accepte situatia. Mintea sa
cauta mijloace sa-i injoseasca si sa-i umileasca in ochii oamenilor. Asemenea slabiciuni si
tendinte rele nu ar trebui sa prinda niciodata radacini in mintea studentilor si a persoanelor
educate. Nu ar trebui sa le polueze caracterul.

Studentii trebuie sa invete sa fie fericiti si plini de bucurie cand altii sunt aclamati si
respectati pentru virtutiile si idealurile pe care le pretuiesc. Ei trebuie sa-si largeasca orizontul si
sa cultive puritatea motivelor. Trebuie sa fie mereu vigilenti ca demonul invidiei sa nu-i posede.
Acel demon, in mod sigur, distruge tot ce este pretios in ei. Le va ruina sanatatea si le va vatama
sistemul digestiv. Le va fura somnul. Le va stoarce puterea fizica si mentala si ii va aduce in
starea tuberculosilor cronici.

Studentii trebuie sa urmeze exemplul celor ce sunt mai buni decat ei si sa castige aceeasi
apreciere. Trebuie sa se straduiasca sa dobandeasca cunoasterea si sa ia note tot atat de bune ca si
ceilalti. Aceasta este ambitia corecta. In schimb, daca doresc ruinarea celorlalti pentru ca ei sa
ramana singurii incununati de succes, isi dau in vileag natura animalica. Aceasta ii va duce la
pierzanie. Este un virus ucigator.

Lauda de sine si condamnarea celorlalti sunt tot atat de ucigatoare. Incercarea de

ascundere a propriilor josnicii si rautati si purtarea unei masti de bunatate, justificarea propriilor
greseli si exagerarea propriilor realizari acestea sunt de asemenea, caracteristici nefaste. La fel
de nefast este obiceiul ignorarii partii bune din oameni si cautarea ferventa doar a defectelor
acestora. Niciodata sa nu spuneti cuvinte care injosesc pe cineva. Cand suntem prietenosi cu
celalalt si il placem foarte mult, orice face pentru noi va fi in mod cert numai bine. Cand parerea
se schimba si aceeasi persoana ne este antipatica, chiar binele pe care il face pentru noi va fi rau.
Ambele reactii sunt gresit intelese. Ele nu sunt deloc laudabile. In Sumathi Sathaka, exista un
vers care ne invata aceasta lectie: O Sumathi! (Persoana deosebit de inteligenta) Afla ca ceea ce
este gresit este corect, atunci cand prietenia este puternica si ceea ce este corect este gresit atunci
cand prietenia este pierduta.

Studentul trebuie sa se transforme intr-un Sumathi. El trebuie sa evite sa ajunga un

Durmathi (Persoana cu inteligenta pervertita, poluata). O gramada uriasa de lemne poate fi

45
redusa la cenusa de o mica scanteie de foc. O picatura de otrava poate face o galeata cu lapte
complet nebaubila. Invidia si ura sunt scantei care distrug manunchiul de virtuti din om.

Studentii trebuie sa fie mereu atenti la sentimentele si reactiile lor. Ei trebuie sa nu lase sa
le patrunda in minte egoismul, invidia, mania, lacomia si alte asemenea tendinte negative.
Acestea sunt plase care prind omul in capcana. Aceste vicii coplesesc si distrug sfintenia din om,
asa incat aceasta nu il mai poate influenta deloc. El va uita de sine insusi si se va comporta
precum alt individ mai rau, un individ prins de frenezie. El va trancani verzi si uscate, fara sa-i
pese de efectul produs bun sau rau. El isi va angaja mainile in munca ce place mainilor.

Invidia nu inceteaza cu acest sir de stricaciuni. Ea ne face sa ne delectam cu scandalizarea

celorlalti. Acest obicei rau este larg raspandit printre tineri. Se prinde natural de ei pentru ca este
semn al ignorantei. Pentru a se debarasa de acest obicei, omul trebuie sa dedice un timp,
dimineata devreme si inainte sa mearga la culcare, pentru explorarea mintii si examinarea
defectelor care l-au impins aici. El trebuie sa se roage la Dumnezeu sa il scape de aceasta
tendinta. Indata ce am castigat Gratia lui Dumnezeu putem fi siguri ca asemenea absurditati nu
ne vor deforma caracterul. Studentul cu discernamant poate fi recunoscut prin compania buna in
care se afla, activitatile benefice in care se implica si cuvintele bune pe care le rosteste.

Acesta este motivul pentru care in atatea ocazii subliniez ca Ochii care cauta raul,
urechile care se delecteaza cu raul, limba care ravneste raul, nasul care se bucura de aerul viciat
si mainile carora le place sa faca rau acestea trebuie sa fie evitate cu desavarsire. Oricine are
unul dintre aceste vicii trebuie sa fie ocolit. Altfel, viitorul este, cu siguranta, dezastruos.
Defectele celor cinci Indriyas (simturi) vor avea ca rezultat distrugerea celor cinci Pranas
(energii vitale) si uciderea celor cinci Kosas (invelisuri). Desigur, simturile produc placerea si
bucuria de moment dar, cum zice zicala senilitatea sta la panda. Placerile senzuale vor aduce
foarte curand o mare suferinta.

Studentii au nevoie de incredere in ei insisi, mai mult decat orice altceva. Absenta
increderii in sine marcheaza inceputul declinului omului. Astazi, lumea se confrunta cu ruina si
dezastrul pentru ca oamenii si-au pierdut increderea in ei insisi. Doar increderea in sine poate sa
confere pace si prosperitate fiecarui om. Pretutindeni, el primeste ceea ce este bun; este onorat
peste tot. Tot ceea ce atinge devine aur. Cand omul nu are credinta in sine, cum poate el sa-si
puna credinta in altii? Chiar atunci cand are aceasta credinta, ea nu poate fi sincera si ferma. Este
cel mult artificiala si superficiala. O asemenea persoana nu va avea incredere in mama sa, tatal
sau, in sotie sau copiii sai. El pretinde ca are incredere, atata tot. Asadar, se comporta in mod
perfid si poate chiar sa-si raneasca parintii.

Prin urmare, increderea in sine este o necesitate pentru fiecare student. Studentii trebuie
sa studieze carti despre persoanele care au aderat la dreptate si au dus o viata virtuoasa. Trebuie
sa cultive credinta in normele de moralitate formulate in Dharma Sastra, nu sa le neglijeze.
Puranele ne ofera idealuri fundamentale pentru bunastarea si progresul nostru.

46
 Capitolul 18

Profesorii dezvaluie directia si telul. Studentii isi astern calea si calatoria in viata.
Indemanarea si forta, situatia si calitatile omenirii sunt conturate si promovate proportional cu
valoarea si caracterul profesorilor sai. Caracterul este pecetea omului. Profesorii trebuie sa-si
dedice invatatura si intelepciunea marii misiuni de ridicare a elevilor la nivele superioare de
cunoastere si actiune. Virtutiile pe care le insufla elevilor sunt esentiale si pentru inaltarea
societatii. Cand virtutiile sunt inradacinate in inima, omul straluceste in plina glorie. O viata fara
un bun caracter este precum un altar fara lumina, o moneda contrafacuta, un zmeu cu sfoara
rupta.

Atat profesorii care predau gandindu-se la salariul cu care sunt platiti, cat si studentii care
invata, gandindu-se la slujbele pe care le pot capata, urmeaza carari gresite. De fapt, misiunea
unui profesor este sa-si indeplineasca datoria de instruire si inspirare a studentilor, asa incat
acestia sa-si dezvolte talentele latente si sa avanseze spre perfectionarea abilitatilor lor. Sarcina
studentului este sa dezvaluie Divinitatea din el si sa se pregateasca pentru a servi societatea cu
abilitatile si cunoasterea sa.

Omului i s-au daruit trei instrumente: mintea care il antreneaza in procesul gandirii,
puterea de a vorbi care-i permite sa-si exprime gandurile si puterea de a actiona prin care poate
sa-si puna in practica gandurile, singur sau impreuna cu altii, pentru el sau pentru altii. Mintea
proiecteaza gandurile care sunt ori folositoare, ori daunatoare. Mintea poate conduce omul la
sclavie, la implicarea mai adanca in dorinte si dezamagiri. Ea poate conduce omul la libertate,
detasare si lipsa dorintelor. Mintea este o multime de preferinte si repulsii. Manas (mintea) este
locasul mananei (meditarea indelungata asupra experientelor senzuale si mentale).

Mintea este angajata in doua activitati: Aalochana sau construirea de planuri si

sambhaashana sau dialogul. Ambele urmeaza directii diferite. Construirea de planuri are ca scop
rezolvarea problemelor care se prezinta in fata mintii. Dialogul multiplica problemele si incurca
solutiile, pricinuind confuzie si adoptarea de metode gresite si dezastruoase pentru rezolvarea lor.
Conversatia interioara si flecareala controversata continua de dimineata pana seara, pana cand
somnul cuprinde mintea. Aceasta produce o stare proasta a sanatatii si imbatranirea prematura.

47
De cele mai multe ori, flecareala are ca subiect defectele si greselile celorlalti, sansele si
ghinioanele lor. Acest dialog interminabil este cauza tuturor nenorocirilor omului. El invaluie
mintea intr-un intuneric dens. Dezvolta rapid caracterul salbatic si inabuse valoarea autentica
umana.

Vorbaria care ocupa mintea in timpul starii de veghe persista chiar si in vise si priveaza
omul de odihna atat de necesara. Si rezultatul final al acestui exercitiu este, la drept vorbind,
zero. Niciun om nu poate sa pretinda ca este desavarsit si liber pana cand nu reuseste sa opreasca
acest obicei rau.

Upanisadele ofera anumite sadhane (exercitii spirituale) curative pentru inlaturarea

acestui obstacol pentru pacea launtrica. Prima sadhana este Pranayama, Reglarea Respiratiei.
Pranayama nu este nici gimnastica, nici un exercitiu formidabil. Inhalarea aerului se numeste
Pooraka; expiratia se cheama Rechaka. Retinerea aerului este Kumbhaka. Mintea trebuie sa se
concentreze asupra perioadei de retinere si asupra pocesului de inspiratie si expiratie. Cand
atentia este astfel fixata, vorbaria interioara despre chestiuni neinsemnate va lua sfarsit si este
astfel dobandita forta mentala.

A doua Sadhana este implicarea in Karma, activitatea benefica adica, ajutorarea

oamenilor ceea ce va servi la diminuarea egoului, la infaptuirea de activitati care sunt bune si
evlavioase. Cand gandurile sunt angajate in asemenea activitati, mintea se indeparteaza de
flecareala in care se complacea.

Apoi, Sadhanele de Sravana (ascultarea povetei spirituale), Manana (reflectarea asupra

indrumarilor spirituale) si Nididhyasana (descoperirea cailor si mijloacelor de intarire a credintei
in Spirit), de asemenea, de Japa (recitarea numelor lui Dumnezeu) si Tapas (retragerea mintii de
la preocuparile senzoriale) au fost recomandate de Scripturi mai mult pentru a reduce la tacere
aceasta flecareala mentala, aceasta vorbarie interioara, ca o pregatire pentru atingerea Realitatii,
decat pentru Realizarea ei. Pentru ca, numai cand mintea este curatata si limpezita poate infaptui
un lucru atat de profund. Doar atunci lectiile invatate si experientele traite pot fi pure si nepatate.

Al doilea instrument care ii este daruit omului pentru propria sa inaltare este vorbirea -
utilizarea cuvintelor. Vorbirea este incarcata cu o putere fantastica. Cand, prin vorbire,
comunicam unei persoane ceva care ii tulbura echilibrul sau ii produce suferinta, atunci cuvintele
il secatuiesc complet de forta fizica si curajul mental. El cade la pamant, incapabil sa se tina pe
picioare. Pe de alta parte, cand prin vorbire, ii comunicam ceva ce ii aduce fericire sau o bucurie
neasteptata, el capata forta unui elefant. Cuvintele nu costa nimic, dar sunt nepretuite. Asadar,
trebuie sa fie folosite cu grija. Ele trebuie sa fie intrebuintate nu pentru barfa, care este searbada,
ci doar in scopuri pure si eficiente. Anticii recomandau juramantul tacerii in scopul purificarii
vorbirii de cele rele. O minte indreptata catre viziunea interioara a lui Dumnezeu si vorbirea
indreptata catre viziunea exterioara a Sa, vor promova forta si succesul spiritual.

48
 Capitolul 19

Dintre cele trei instrumente folosite de om pentru gandire, vorbire si actiune, al treilea
instrument este corpul gata sa execute cu mainile gandul exprimat in cuvinte. Fapta, activitatea,
munca in care este angajata mana omului sunt sursa fericirii sau nenorocirii lui. Omul afirma ca
este fericit sau nelinistit, ca ii este teama sau ca este la ananghie. Si cauza acestor situatii o pune
pe seama oricarei alte persoane, decat el insusi. Aceasta credinta se sprijina pe un temei fals;
fericirea si nenorocirea se datoreaza propriilor fapte. Indiferent daca omul accepta sau respinge
acest adevar, el trebuie sa suporte toate consecintele actiunilor sale. Aceasta este legea naturii.
Omul poate sa nu creada in vara sau iarna, in foc sau ploaie, dar nu poate scapa de arsita sau frig.
Oricum ar fi, ele vor avea efect asupra lui. De aceea, cel mai bine este sa ne dirijam activitatile in
directii bune.

Nu doar mainile sunt membrele sau factorii implicati in activitatea umana sau Karma.
Omul trebuie sa fie atent ca tot ceea ce face, aude si vede sa fie pur. Gandul, cuvantul si fapta
trebuie sa fie lipsite de mandrie, lacomie si ura. Cuvintele rostite trebuie sa fie lipsite de aceste
defecte; lucrurile pe care omul doreste sa le auda trebuie sa fie lipsite de aceste insusiri atractive,
dar superficiale; placerile pe care omul le urmareste nu trebuie sa fie poluate de rau. Mai intai,
studentii trebuie sa asimileze aceste lectii mentale si sa demonstreze efectul in vorbele lor.
Lectiile care le sunt predate in cuvinte trebuie sa le traduca in practica.

Totusi, in zilele noastre, educatia nu transforma mintea. Ea se limiteaza la procesul de

ascultare de catre ureche. Ceea ce intra pe ureche, ar putea sa nu fie clar mintii; ar putea sa
ajunga la minte intr-o forma nedeslusita. Asadar, educatia trebuie sa fie impartasita astfel incat sa
fie receptionata clar de catre minte. Pentru a atinge acest scop, ea trebuie sa fie transmisa de
minti, limbi si maini pure, care nu au niciun cusur ce ar putea sa denatureze. Doar atunci
procesul invatarii poate fi clar si intelepciunea sclipitoare.

Studentii studiaza doar cativa ani, dar profesorii pentru a-si justifica meseria trebuie sa fie
mereu angajati in studiu, fara incetare. Asadar, profesorii trebuie sa fie considerati drept singurii
studenti. La intrebarea Cine este un student adevarat? raspunsul este Profesorul. Va trebui
sa fiu studentul ideal, al carui exemplu elevii mei sa-l urmeze, acesta trebuie sa fie motto-ul care

49
sa inspire profesorul. Un asemenea profesor si-a identificat, cu siguranta, datoria. Profesorul
trebuie sa se coboare la nivelul studentului; daca nu face astfel si totusi continua sa predea, soarta
studentului este la voia intamplarii.

Acesta este procesul numit Coborare. Nu inseamna coborarea de undeva din varf pe
pamant, inseamna doar acceptarea nivelului persoanei care beneficiaza. Copilasul care sta pe
podea nu poate sari in bratele mamei cand ii spune sa se ridice. Eu sunt om mare; nu ma pot
apleca daca mama gandeste asa, ea nu poate lua copilul de jos. Aplecarea nu face o persoana
sa fie mai mica. Tot asa, profesorul nu se injoseste cand se coboara la nivelul elevului pentru
procesul invatarii. Acesta este doar un laudabil semn de Iubire.

In prezent, multi profesori au obiceiul sa spuna Ei bine! Am pregatit lectia pentru astazi.
Datoria mea este sa vorbesc despre aceasta. Voi face doar aceasta si voi pleca. Au inteles elevii
lectia bine? Ce subiect trebuie sa fie predat, in ce mod, prin ce metoda? Aceste probleme nu par
sa-i preocupe. Mai mult, ei trebuie sa se comporte in aceeasi maniera in care ii sfatuiesc si se
asteapta ca studenti sa se comporte. Cand lectiile le sunt predate cu iubire, atunci si respectul lor
fata de profesor va creste. Fiecare profesor trebuie sa se straduiasca sa incurajeze progresul
studentului din toate punctele de vedere. El trebuie sa-si largeasca inima cu ajutorul Iubirii si sa
nu-si iroseasca anii vietii in urmarirea propriului interes.

Profesorul nu trebuie sa intretina sentimente de diferentiere. Rishii si inteleptii din trecut

isi tratau fii si studentii cu egala afectiune. Astazi, ne-am pierdut convingerea ca profesorii nostri
au acest caracter. Cand fiul directorului scolii raspunde la intrebarile din foaia de examen,
directorul nu ar trebui sa fie acolo ca supraveghetor, cu atat mai putin sa-i dicteze raspunsurile
corecte si sa-si ajute fiul sa obtina note bune! Dar in ermitajele, manastirile din trecut nu exista
suspiciunea ca guru manifesta asemenea preferinte sau partialitate. Astazi, coruptia s-a strecurat
in gand, cuvant si fapta, la toate nivelurile. De aceea, aceste precautii. Profesorii trebuie sa
adopte Sadhana purificarii propriilor emotii pentru a dobandi statutul si autoritatea de guru.
Adevaratul guru trebuie sa-si calauzeasca elevul catre o viata demna si fericita. Iar elevul
adevarat trebuie sa raspunda cu inflacarare si adoratie.

Profesorii sunt responsabili pentru natura si calitatea activitatilor studentilor, precum si

pentru caracterul lor. Pentru ca ei influenteaza tineretul prin eruditia si calitatea lor de lideri.
Asadar, ei trebuie sa se indeparteze de dorinta egoista de marire si de manevrele politice,
singurul ideal al vietii lor sa fie iluminarea spirituala. Membrii corpului didactic trebuie sa fie ca
fratii. Studentii isi dau seama de neintelegerile si rivalitatile dintre profesori. Desigur, diferendele
sunt inevitabile si pot fi chiar utile. Dar, ele nu trebuie sa polueze relatiile mutuale, sa fie
obstacole in calea progresului institutiei sau sa afecteze nefavorabil procesele de invatamant. In
acest domeniu, ei trebuie sa se consulte intre ei si sa coopereze cu altii.

De asemenea, printre studenti nu gasim acest spirit de unitate a scopului si cooperare

frateasca. Sadbhav (bunatatea) si Sath-sang (compania buna, sacra) au devenit rare; iubirea

50
reciproca si dorinta pentru o companie buna s-au diminuat. Cum este conducatorul (Raja), asa si
supusii (Praja), spune proverbul. Cum este profesorul, asa si elevul pare sa fie la fel de
adevarat. De aceea, profesorii trebuie sa fie interesati de modul de gandire elevat si sa duca o
viata de renuntare. Persoana specializata in chimie sau fizica poate ca nu stie tot atat de multa
biologie precum cineva specializat in aceasta stiinta. Dar, este necesar ca ei sa fie prietenosi si sa
lucreze intr-un spirit de echipa. Pentru ca, indiferent de domeniul specializarii, trebuie sa fie
insusita si stiinta spiritului, stiinta care conduce la Adevarul Suprem. La Centrul de Cercetare
Atomica, am spus ca orice lucru poseda energie latenta in el fie ca este o foaie de hartie sau o
bucata de panza. Cand energia latenta este epuizata, rezultatul este moartea; cand energia vine si
umple, are loc nasterea. Sath Chith Ananda este energia. Noi (Sath) suntem (Chith) fericire
(Ananda). Energia este totul si energia deriva din Dumnezeu. Aceasta este chiar fundamentul
omului. Acum, noi construim suprastructuri oriunde in alta parte, dar nu pe aceasta baza.
Principiul Divin fundamental este ignorat. Suntem fascinati de subiectele si studiile care promit
sa ne hraneasca stomacul si sa ne faca din punct de vedere material, fericiti si puternici. Dar
adevarul ferm este Divinul din spatele tuturor. Omul trebuie, fie sa cunoasca Adevarul Suprem al
Existentei Unice din spatele intregii Deveniri, fie macar sa cunoasca Adevarul practic al Iubirii si
Fraternitatii. Aceste doua puncte sunt limitele pe care educatia trebuie sa le aiba mereu in vedere
punctul de plecare si telul.

51