PK (2014)
Avem o respingere instantanee faţă de filmele indiene. Mereu le-am găsit a fi extrem de
copilăreşti şi adeseori naive (şi prin jocul actoricesc de 2 bani şi prin tematicile de
grădiniţă, din punct de vedere al maturităţii emoţionale abordate şi prin accentul exagerat
pus pe dansurile lor specifice, care nu lipsesc din niciun film şi pe siropoşenia dusă la
paroxism în majoritatea filmelor şi din cauză că încearcă să imite adeseori
comportamente occidentale într-un mod de-a dreptul ridicol şi din cauza faptului că-i
asociem cu ţiganii faţă de care avem iarăşi unele chestii de vindecat, şamd).
Una peste alta, nu rezonam cu majoritatea filmelor indiene pe care le-am văzut. Doar "Oh
my God", "Slumdog Millionaire" si "Black" ne-au impresionat în ultimii 30 de ani, in rest
cam nema. Nici nu am avut starea de spirit sa exploram mai mult triliardele de filme de la
BollyWood, este adevarat. In copilarie cred ca plangeam cu totii (cei peste 35 de ani) la
"O floare si doi gradinari" sau la "Vagabondul", dar asta era atunci cand eram copii si
astfel de filme prindeau, aveau priza, deoarece erau pe nivelul nostru de intelegere si
dezvoltare emoţională.
Acestea fiind spuse poate părea o surpriză să vă prezentăm un film indian. Este şi pentru
noi. Deşi multe dintre clişeele tipic idiene sunt surprinse şi în acest film, iar actorul
principal, din rolul extraterestrului PK (numit şi TIPSY cherchelitul) joacă de-a dreptul
infantil, exagerând penibil de mult aspectul aparent de nebun al extraterestrului, filmul
este totuşi, dincolo de comicul până la lacrimi al unor situaţii din film, extrem de profund
şi cu un mesaj minunat. Am râs şi am plâns, ne-am emoţionat într-un mod neaşteptat de
puternic la un film care părea de duzină, zile în şir răsunându-ne în cap diversele ritmuri
muzicale şi replici din acest film care, una peste alta, îl considerăm extrem de reuşit.
Bineinteles că scurta prezentare de mai sus nu surprinde nici o sutime din adevaratul
mesaj al filmului. Nu dorim sa va rapim din placerea de a descoperi singuri acest mesaj,
insa pe foarte scurt, este vorba de a redescoperi lumea prin ochii unui adult-copil extrem
de inteligent şi telepat, de a redescoperi din altă perspectivă cărămizile care stau la baza
societăţii noastre, a tabuurilor sociale şi religioase, a multor tradiţii, pe care majoritatea
oamenilor le înghit, din cauza presiunii sociale a spiritului de turmă, fără să se mai întrebe
de ce şi cum, pe nemstecate. Desi filmul se adreseaza in special zonei indiene, putem
extrapola cu usurinţă pentru a intelege că la fel fac si fanaticii din zona noastră.
Separatismul etnic şi religios, fanatismul, teorismul în numele acestora, sunt nişte
probleme la nivel mondial şi sunt la fel de greşite peste tot. Mercantilismul spiritual este
de asemenea o plagă a tuturor religiilor, doar că în fiecare zonă îmbracă forme diferite.
Filmul reuseste sa puna intrebari delicate intr-o maniera extrem de inteligentă, comică,
neserioasă şi neagresivă, iar pentru asta am da premiul Oscar scenaristului.