Îngerul necesar

Romania 2007
 
Regia: Gheorghe Preda
Muzica: Cristian Lolea
Imaginea: Silviu Stavilă
 
Cu-personaje:
Ana Florea – Ana Coman - muziciană, asmatică, alergică,
anorexică
Ctin Florescu – Stan, investigator poliţist, şi el discret fan
Emily Daler – Kate, directoare la o firmă de publicitate, amica
englezoaică
… - K., un stalker, un ghid-hunter, distructiv-admirativul lover
 
Şi cu:
Cornel Zamfir –
Iulia? Vandici -
 
Genul: dramă existenţial-curentă
Tema: caracterul feminin faţă cu problemele vieţii
Subiectul pe scurt:
Ana trăieşte retrasă în universul ei muzical, para-hedonist. Va
fi vânată de insistenţa amoros-admiratoare a unui bogătaş
care îi oferă alternativa unei…alte colivii de aur?!
Un investigator poliţist solicitat a rezolva problema e puţin…
eliminat?!
Spitalele vieţii sau ale morţii? Interioare de ne-suflet sau
exte-rioare de…abis?
Stilul: estetism filmo-atmosferico-vizual, a la Antonioni, David
Lynch, Resnais, etc.?
Kafkianism filmico-pseudo-narativ-impresiv
 
Hărtănită de mică de un univers sonor dodecafonic şi de o
exis- tenţă anonim-singuratică, Ana e ca peştele din acvariul
perso-nal, sau mai puţin. Deoarece e împlinită în chiar
fractalitatea ei!?
 
Mesajul
Nu contează cum suntem şi ne e traiul, important e al sinelui
alaiul? De senzaţii, emoţii, viziuni…? Între calmări şi presiuni
tot firea şi nefirea ne leagă de viaţa întreagă.
Contra stilului felie-de-viaţă, realism mizerabilist, vezi
Mungiu, Muntean, Puiu, se mai pune şi stilul feliile-vieţii-
(ne)firii!
Artă pentru artă? Nu! Cum nici susnumiţii nu fac sociologie,
artă cu tendinţă.
Cum bine zis-a Caragiale, să preferăm tendinţa cu artă?! Ar fi
cazul mereu?
 
E clar că regizorul a vrut să pedaleze pe un liric estetism, pe o
budistă viziune…revizuită, altfel mai mult contorsionată. Ana
e  un sine-jur aparent fără cusur. În ciuda hibelor. Astm,
alergie, copilărie neconformistă…
Ideea e că ne poate fi virtual bine, oricâte rele ne-ar pândi-
vâ-na?! Dacă avem un al nostru duc-mă-ncolo-mi-vin-încoa’?
Asta da!?
Şi pentru acest mesaj filmul are un consistent valoric gramaj!
 
Alte personaje
Dodic Marcel – bogătaşul admirator posesiv
Pleşa – tipul ce-o urmăreşte, cu dosar
Surorile de la aşa-zisul spital
 
Metaforita
Între albul cam crème, al eroinei şi albastrul, cam
spălăustrucit (strălucit-spălăcit)? al admiratorului nărăvaş-
pătimaş şi chiar distructiv e o antiteză altfel instructivă.
Romantism vs roman-tism. De ce nu? Albul solitar şi bleul
senin-misterios, ce mai ne- cuplu…vânos-vânjos? Duel ne-
dilematic-os?
Stranietatea şi lingvistică. În cadrul exoteric-kafkian al
spitalu- lui închipuit pentru eroină maghiara surorilor pare o
limbă ex-traterestră.
 
 
Inadvertenţe
Luxul damei suferă de o baie confort 2? De verificat.
 
Ceva de power-flower. Nu doar că iubitul din umbră pune flori
şi trimite mesageri în uniforme-blăni albastre. De agitaţie nici
lăuntrică pe cât de jur-păzitoare. La ambii protagonişti. Ei se
vânează-păzesc cu un calm ai zice englezesc.
Dar şi mult aseptic areal! Decoruri chiar din natură, nu doar
arhitectură. Un umanism al artificialului necăutat ci tocmai a-
decvat!
 
Păcatele filmului:
Prea mult estetism, efecte cu ghio(n)tura, însăilarea poliţistă
prea firavă şi cât ar fi fost necesară, jocul actorilor e cam
anapoda, deşi în ton, adică sunt aerieni bine.
Preţiozitatea regizorului atotductor. Pune reclamă pe un
tricou chiar numele lui, joc de cuvinte. Preda porter! Vezi
pret-a-por-ter.
Metafora din titlu e doar aluzivă.
Îngerul este ea, un îngeraş de fetiţă odinioară, cu o copilărie
cam deturnată, cu o mamă-profesoară cam stresantă, cu o a-
ventură juvenilă cam confuză, niţel bruta- lă, vezi manevrele
a-morezului, cu boala şi depresia ei continuă, cu
indiferentismul ei de farniente juruitor pasiunii muzicale, mai
mult o fobie decât un job-hobby!!
Necesar înger – atât să ne ţinem firea peste nefirea vieţii,
nu?!!
Clar!!
Explicit şi implicit. Filmul nu e tocmai împleticit. Cum pare
can-titativ. Calitativ e chiar util, chit că cvasi-futil!
 
Asocieri filmo-storice
Duminică la ora şase. Vezi curtea interioară claustrantă
fetiţei. Şi cea pentru Ana, dar şi scările-palierele externe,
ilegalista din filmul lui Pintilie. Aici uşa târzior salvatoare?
Blow-up. Gratuitul restructurant. Şi de necesarul ilogic. Crima
acolo de cercetat, aici de ignorat!? Pozele puse la uscat-ilumi-
nat de făptaş.
Ediţie specială. Fotograful confruntat cu o lume a lui ca job şi
nu tocmai de genere? Implicare cu faultare.
 
Ironia rece, pe cât de atent(a-c-ti)ivă pe atât de jemanfişistă?
Doctorul îi recomandă regim sechestrator, ei o solitară
incura-bilă oricum.
Voaiorism(pe românește de la voyeur) circum-reciproc? Tot
un simbol al nepăsării…asuma- te! Teamă sau curiozitate? Un
şicedacăsepoate!
Voyeurism.
 
  
Damian Luz