09.12.

2022, 15:58 jurnal

 
Aurora
 
România
 
2010
 
Regia: Cristi Puiu
 
Cu-personaje:
Cristi Puiu – Viorel Ghencea?, funcționar-inginer (referent specialist
inginer metalurgist)
răzbunător gelos, victime sunt notarul, fosta soție și noul ei soț.
Serial killer neaoș?
Valeria Seciu – Pușa, mama negativ-eroului
Catrinel Dumitrescu – Rodica, mama soacră, victima secundă, bușită-puș-
cată.
Clara Vodă – Gina, doctoriță, amanta eroului
Antonia Ionescu – Amalia, 27 ani și real?, soția ce l-a lăsat ea, sau ai ei?
... – Zoltan Istvan, notarul, Păun acarul?
... – șeful secției de poliție, rudă, coincidență, cu una dintre victime!?
Gelu Colceag – Dan, dl. Livinski, socrul, luat de glonț în cap?
.... – Stoian Aurel? samantul mamei
Gheorghe Ifrim – vecinul al cărui fiu inundă nițel
Luminița Gheorghiu – dna Mioara, vecina Pușei
Ileana Puiu – Oana, fata Ginei
Ctin Diță – polițistul, care dintre cei trei? v. mai sus
...  – Luminița, fata lui Viorel
 
 
Genul – dramă melo-polițistă (sic)
Tema – criminalitatea din gelozie, răzbunarea amoroasă, nițel lărgită!
Mesaj – dacă justiția (divorțul acceptat) nu e justă, pușca lucrurile adjustă?
Calificativ –...în pronunțare, hi!
Tipem – tipo-item, non-distop(ot)ic
Egodistopigenie?
 
 
Subiectul

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 1/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Viorel purcede în lungul de-inițiatic-deliberativ etern demers al său.

Duelul curativ cu viața e un măcel ex-aplicativ
Retro-Golgota unei priviri-stea-pitică
Agonia unei vederi zis reparatorie.
Fiat justitia pereat mundus devine aici: dacă justiția e îngăduitoare...ca un
potop (pentru că
devastează eroul), atunci el, ca Noe va repera onoarea iubirii lui, zis
salvând copilul (o duce pe
fetiță la bunica), și lichidând cu sânge negru-rece nelegiuiții sorții?!
Periplul retro-agonizant, anti-narativ retoric!!!
Dpdv polițist, agathachristic, nu se pune problema vreunei investigații,
nici peripeții de urmărire...
Dar la deșertul de excurs non-narativ-sforăitor era cazul unei lămuriri pe
ultima sută de secunde.
Detalii tot convenționale. Nume, adrese, relația...
Nimic nu trebuie să ne intrige! Culmea! Deși este o dramă! Un noir para-
polițist.
Patima lucidă, paranoia bine...absconsă.
Dar scapă unele ironii, altfel nașpa.
Vezi dialogul de la grădiniță și cel de la buticul de haine.
Dar și motivația, eticisto-filozofardă, așa, ca pentru lucrătorii de la poliție,
să aibe...obiectul muncii?
 
Calitativ stilistico-narativ
În ciuda motivației normale, de coșmar itinerant, un negru catharsis cam
de samsara,
ascunsă-imposibilă tare ar fi și vreo nirvana?!
Lungimea deșertică necesară putea fi totuși redusă.
 
Este Viorel un antisocial, un ursuz-solitar?
Atunci de ce răzbună ce nu prețuiește?
De ce notarul poartă vina? C-a parafat acel...destin?
De ce noul soț al fostei sale soții? Că era pe acolo?
Motivațiile sunt în plus?
Sublimarea care e cazul său e fără prea mare aderență la toate acestea?
Viorel este un dezabuzat generic?
Aurora numai boreală n-ar fi?
Viorel sau moartea...pasiunii? ha...
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 2/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Protecționism și profesionism
Tot maniac demers?
Viorel ia fata de la grădiniță înainte de program, doar pentru că el trebuie
să se predea?
Stohastică situație sadea!? Nesiguranța de sine, se răsfrânge în grijă pentru
copil.
Viorel e atent la preț, dar și lasă... Respectă valoarea. Dar omenia?!!!
Viorel a grijuliu la duș cu prostata. Dar și atenția cu el se joacă? Îl trimite
cu privirea
la tavan, fiind o scurgere de la etaj.
 
 
Scene cheie
Dușul și nudismul explicit.
Necesar relevării comportamentului obsesiv-paranoic
 
Chipul obsesiv
Nu de poker face, mutră impasibilă
Ci traumatizată, mult-negrită ipostază nu doar facială
Unele luciri...luciferice nu sunt chiar de neîntâlnit!
La masă cu actuala, mai târziu cu fosta, la discuție cu noul iubit al
mamei...
 
 
Replici cheie
Gândiți-vă la asta
Reperul nu e important.
Vezi discuția de la butic, unde cam șicanează cu vorbe  și gestual-insinuant
vânzătoarele, ori la grădiniță cu educatoarea.
Replica
Dacă vă zic că sunt în fază terminală e suficient?
Eroul este un sfârșit...ambulant?
De mal de siecle? Mai rău, de început de mileniu!
De unde și interpretarea posibilă că nu avem de a face neapărăt și exclusiv
cu un anti-erou.
Ci chiar cu oglindirea sa înafară! Încă și dublă!
El chiar regizorul de fel, nu musai el!
A judeca și a fi judecat, e chiar un ante-mortal final?
Măcelul nenecesar devine chiar imperios?

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 3/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Negarea negării e...armonia cu afirmarea?

 
Lucidul brun
Viorel din Aurora – aici stoic-sadic
Voichița din După dealuri – aici candid-masochist
...
Scene
Împușcătura în pernă, de exercițiu.
Violențele sale de fel, per total.
Ignorate total. Apatia socială.
Contrast cu implicarea altfel sălbatică a eroului răzbunător, corector?
 
Cheia generică
Sinuciderea oricui prin indiferență, auto-pedepsirea eroului prin implicare.
Iminenta predare ca ultimă eliberare? Nici asta!
Dovadă că și acolo e necesară o clarificare.
 
Lunga neprivire înapoi cu neagră-rece-luciditate-lucire
Tema generică
Scuipatul-crimele aruncate pe bolnava societate a indiferenței, pe unde n-a
(mai) avut de...lins?   
Nu chiar!
Deși răul din viața lui pare să fi fost doar despărțirea de ființa iubită, el se
va răzbuna cam pe toți.
În rest e bine mersi cu mama lui, mai mârâie la iubitul acesteia, mai
agasea-ză vânzătoare
de magazin și educatoare...
Deci nu e justițiar-critic, cât paranoic.
Motivațiile psiho-socio și artistice cam scurt-circuitează.
 
Film inegal
Promite, dar cam le bălmăjește.
 
Aurora
Ar fi ipoteza măsurii
Ca asupra măsură, ilogic reparator-compensator
Luminița de la capătul tunelului nu se aprinde nici cu câteva focuri omu-
cide?
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 4/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Obiecte actor
Petele
Pata inundației la baie și apăraie de sus de la vecina și băiatul neglijent
Petele de sânge de lavictrime...
Petele de lumină de la armă. În parcare, în casa fostei///
Extincția inerțială...
Sau absurdul cursiv?
 
Tot un anti-narativ....
 
Obiecte actor
Colecția de mașinuțe a autorului.
Expunerea la intențional sau etalarea de apatie.
Reminiscență ludică?
Simbol al vaselor ne-comunicante, mijloc inutil de trecere.
Dar și continua circulare cu mașina.
Vezi corelația.
 
 
Interioarele personaj
Apartamentul clasico-baroc-burghez al mamei. Siguranța pa-maternală, și
indecizionalul din infiltrarea noului iubit.
Apartamentul noii relații, stabilizare în curs, sau...
Apartament-vila socrilor, sfidare acum nici vecină de habitat-familie...
Apartamentul inițial, devastat de divorț, în vană renovare?
Toate habit-arealele posibile, eroului o veche-nouă piedică a viețuirii? 
 
Lucrurile multe, nu că-s mărunte, care ne de-fragmentează...aneantic!
Lumea micimilor nu infinite, ci doar infime?
Din care vreun Fenix pas a se mai ridica?
 
Fiecare trăiește în capul lui, dar și viețuiește?
Un foc de armă zidurile (dintre) corpuri dar’mă?
Poate cu nu minimal-comunicarea ne-ar...trece marea indiferenței.
Dar nici suavitatea deferenței?
 
Un anti-demers nu doar...artistic, culmea?!
Este un manifest al anomiei...militante
Al logosului ca reflecție viciată!

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 5/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

La ce bun dezbaterea-introspecția când nici artei nu-i pasă de sublimare, d-

apoi
de veridicitate sau și de romantism?
Să nu se mai fi spus asta?
Dar nu vorbim din negurii istorici, din fundul peșterii de non-, anti-, 
primi-tivă... artă?
Și nu e ea sublimarea noastră de fel, expresia divinității noastre?
Păi da!
Nimic nou sub multpreacenușiul soare!
 
Este Viorel un clacat? A capotat?
Sau tocmai procesul contra-decapotării e miza?
Vrea să ispășească ori să se afunde protector în chiar infernul atotucigător?
O auto-pedepsire pur-perversă, abia acum justițiară?
Logos ia locul haosului, respingând și animarea-armonia din-cu pathos?
Ghemul nu e nici de tăiat, nici de re-înnodat...
De descâlcit, e continuu și mai bălmăjit?....
Cheia din urmă e chiar lacăt (iar) pus, pe (ne-)gură!
Haos demiug e posibil?
Când haos ia frâiele de logos auto-germinând, ce rezultă?
Nu ontos și entos, cosmos trinitar, micro-mezo-macro, ci un haloimis?
 
Periplul para-haotic dar tot in-vindicativ?
Ca și în Polițist adjectiv, eroul ca propriu-obiectiv, tot în van demersul?
Nu putem contracara cu vreun cosmos genunea?
Dar nici genunea nu ar fi strictă în rolul de demiurg, nu și l-ar asuma, nici
s-o pici
cu cea mai fină pulbere de aur, cea de anti-materie generatoare!!!!
Dubla-oglindă pe fluxul-radar al pulberii algoritmatriceale neuro-
genomice
Este chiar au-c-mo-torul, perpetuum i-mobile, ființa salvată!  
Spin-Titirezul care coase-descoase comateriei tivul-frezul!
 
Să duci discursul filmic până la imposibil sau și după?
Tot așa ca și Danieliuc în Porunca unșpe.
Sigur, la alte cote, în contexte diferite.
Danieluc vizează holisticul general.
Puiu – cel socio-uman.
Riscul concederii conciziei cu prețul justei complexității.

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 6/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Nu doar viața e complexă?

Cum cita un politdeolog în viață...
 
 
Terminat chiar bio-fizic Viorel?
Ce pastile îi dă Gina?
Ce vizează palparea sub-abdominală la duș? Cancer de prostată cumva?
Este replica dată educatoarei o răutate inventivă ori crudul adevăr?
Și atunci, el de ce să nu... își aroge titlul de avocat-punitiv?
Lichidând răul de la rădăcină?  
Dpvd artistic asta nu ar prea face motivației peliculei cinste.
Sugestia e suverană în artă, nu veridicul ori imaginarul, ci vălul, pasul
dintre ele.
 
Replici-dialoguri cheie
Maniac-depresivul Viorel e cam obtuz, ori distrat?
Pe moment n-ar conta.
Dar el e și a-logos, sau chiar de fel.
Nu remarcă la țanc intuiția fetei Ginei. Că bunica, odată dezbrăcată de lup
spre a fi mâncată,
vănătorul ar fi trebuit s-o scoată goală. I s-a răspuns că a fost ulterior
îmbrăcată cu ceva de prin dulap.
Grobian-gregar?
 
Fatalitatea nu e apanajul criminalului-subiect ori a armei-obiect ci a
existenței...cuplului deget-trăgaci?
Relația strică con-figurația?
Acel ar putea fi e asasinul și al lui a nu fi cel necesar, alternativa!
 
Nu e filmul unui alt psihopat cu o pușcă.
Sau doar în parte.
E filmul unui haos substituind și logos și pathos.
Al unei injustiții lucide, care semn și desemnare ucide!
Negru și rece, nimic nu trece.
 
Comentariu
Libera relare
Opera omnium ape-eta-lant

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 7/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Lucrarea artistică, orice creație e floarea deschiderii, corola de lumini și

umbre a lumii de om ținută!
A comenta opere e la fel de îndreptățit generic cu a le produce.
 
Epic-dermicul
Narație pe piele?
Nu doar pe cord...de  gheață?
Vezi replica lui Viorel către amantul mamei.
Că nu îl suportă. E ceva...epidermic.
 
Amalgamul general, de interioare și exterioare, cromatica binomă (cenușie
de fel, luminoasă doar la
scenele crimelor și finala mărturisirii), babilonia obiectelor, dialogurile
surde-backround și directe-seci-
malițioase, toate vi- brează la unison cu încrâncenarea zis temporizată a
răzvrătitului.
Ca și mișcarea și montarea cadrelor-secvențelor. Insistente de fel, bruscat
schimbate.
 
Scene cheie
Cochetarea cu sinuciderea
V min
Pregătind arma, eroul are o zisă tentativă de a-și slobozi un plumb în
beregată.
E doar sugestia de...terminal care ar fi toată această dist-odisee!
 
 
Replici cheie
Explicațiile finale
Motivațiile crimelor.
Vorbe care iar nu mai spun nimic.
Într-o neantică lume, esențialitățile verbale sunt tot spume, glume....
 
Stil cheie
Semi-obturarea asasinatelor
În parcare de stâlpi. Notarul și o femeie cu el.
În vila-casa din Chitila a socrilor de elemente în decor. Mama și tata socru.
Patru crime, atenție, cifra perfecțiunii!
Mascarea relativă nu ține de vreo pudoare socio-estetică.

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 8/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

E un simbol al secundarității actului în speță față cu masca idealității.

 
Idealul ar fi copilul mort...chiar nedorit?
Ceva fără-fără, nevoie-dorință-sens-nonsens poate fi un păcat?
Atenție, eidos ultra?!
Horror dulce decorum?
Violența e abia mângâiere a sorții!!!
 
Unu ca patru
Inițial doar notarul era pe listă.
Femeia cu el e victimă colaterală.
Socrii sunt victime...adiacente, bifa la zisa corectare de soartă, din motive
de slalom în mintea
ordonat-mut-paranoică a executantului. Ba chiar și socrul e victimă
colaterală. Venise nici proaspăt
ce nevasta nu-i murise.
Iată tot o altă simetrie. Cuplul decis și cel indecis lichidate.
Pornind de la reproșul soacrei curățind cartofii!
Barabule și cuțit, bine că v-am nimerit?!
Obiecte personaj.
Cuțitul domestic al soacrei și pușcociul sălbatic al divorțatului.
 
Planare sau imersie
Narativ-introspectare ori epic-inspectiv-dinamic-alert-tensionare
Plonjon mai degrabă! Și-și, dar potrivite!
 
Scene cheie
Lait-motivul cenușiului industrial
Uzina ex-job al eroului.
Biroul lui prăfuit.
Relațiile tot sumbre-nervos-amabil-interesate cu foștii colegi...
Introducere într-un generic străin univers.
Loc comun de fel, aici copertă.
 
Refuzul tensiunii prin detensionare insistentă, flască temporizare
Refuzul introspectării prin dilatarea secii prospectări
Refuzul și al de-condiționării, prin distorsiunea motivării-făptuirii...
 
Stil narativ-epic

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 9/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Viorel are adesea ocazia unei băi, nu, unui jet de micro-mulțime.
Dar el parează onorabil?!
În spații închise, uși par comunicării deschise?
Nu de el totuși compromise?
La fostul loc de muncă, la amantă, la mama chiar, la el acasă, la socrii, la
grădinița fetei, la butic,
final la poliție.
Unu contra minim trei?
Aneanticul...rezistă!
 
Răutăcismele lui Viorel:
Rătăciri și răutăți
Mini-maladivele care ne des-fuck traiul...
Bancnota ruptă de la colegul îndatorat
Mărunțișul incorect al vânzătoarei
Agasarea cu vorba și unele gesturi a vânzătoarelor buticului de haine.
Ironizarea directoarei grădiniței
 
Imposibila misiune a anti-eroului
De a tangenta reciproc real cu ideal.
Desigur rezultatul e scurt-circuit fatal.
Justiția lui nu e nici oarbă.
 
Scene
Fetița dusă la vecinii bunicii.
Alienarea intrinsecă nu doar a fiicei.
Droaia de personaje, omeniei-firescului tot...baraje?
Fata e simbol tot pentru erou.
Solitar întru comunitar.
 
Raportul de fenomene naturale și umane
Aurora ar fi nu doar raza de speranță ne-a-venită nici finalmente, ci o
cortină interioară,
o sudură tot imaginară?
Toate scenele umane sunt corelate cu alternările zi-noapte.
Ritmul naturii racordat la placid-freneticul existențial.
 
Viorel vrea schimbarea.
Răului care l-a afectat, divorțul ce elanul existențial i l-a amputat.

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 10/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

În bine.
Dar de la rădăcină, tot ca alt mare rău va să vină.
E tot egal și lui.
Qui, qui, qui! Atunci? Mămăliga-n cui!
Gândește-te! La asta nu v-ați gândit!
Logos peste pathos (iubire și ură) nu mai dă nici o măsură!
Logos inter chaos cosmos, adică ontos și logos genesis est.
 
Dacă nu e comunicare, și rosturile personale devin tot anomii.
Impenetranța incomunicării să detensioneze cumva frenezia poate haotică
a comunicării
altfel sterile? N-ar fi tot avortonă? Și de nonsens?!
...
 
Dacă totul este iluzie, de ce ar face comunicarea excepție?
Dacă omenia în speță, comuniunea de fel are la bază comunicarea, de ce
n-am arunca
în aer și această convenție?
Ca și legalitatea, normalitatea, moralitatea....
Demitizarea e singura religie intolerantă însă!
Atotmitizarea e toleranța justă!
Adică mitizarea unului ca dumnezeire-nonentitate, a lui doi ca entitate vie
și abstractă,
și trei ca devenire a lor împreună!!! Comtitate!
Credință și știință ca aliaj pudră!
 
Fina la infinit dispersie
E justa monad(ic)ă compresie!  
 
Grav-circumflex
Cu botu-n plex
Săgeată și arc
De (ens întru nens) mă descarc
Orice entitate
Săgeată-i și țintă arcului-nonentitate
 
Tot aruncând cu pietre în fructe fie și pomădate, nu ne devine rebeliunea
streche iar nu haiducie?
Arta demitizează, dar sublimând.

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 11/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Auroră și noapte complinind armoniei și joase.

De altă frecvență ca viața și moartea, valoarea și ne-cantitatea.
Arta nu e rebel fără cauză.
Arta pune cauza și anomia în parteneriat.
Compromis virtual, și ne-am scos din dual!
Cauza artei nu e pauza armoniei (normă și sens).
 
Bun așa!?
 
Insuficienta comunicare e tot în aer de comuniune o aruncare.
Dar impenetranța scoarței n-o înmoaie maleabilitateaa cordului. Ci poate
tot ductibilitatea ideii?
Așa că mai avem până la un eidos tors, cu dus-întors? Atot-modelabil?!
Mai aproape ar fi un binom de eidos-pathos re-acordat la bios????!!!
Un ego trinom-ic!
 
Palpitul haotic, nu prea just vivant nici holistic, al vieții...
Eroul îi răspunde cu punctarea (poc! pounctare) sa tot radicală?!
Nu se interferează două tornade.
Ci se ciocnesc două ovoide...puroide!!
 
Stil cheie
Ce mică e lumea?!
Dar în artă nu doar serialitatea, saga sau mai puțin, ar chema repetiției și
de personaj necesitatea.
Ci simbolul și-ar aduce neprecupețit și just obolul.
 
Obsesional-maniacalul realisticului să fie implicit și torsiune de artistic?
Ca și la scrierea arabă, diacriticile tot contează.
 
Doar realitate nu mai ține de artisticitate!
Doar imaginar nu e de artistic destul habar!
 
Dacă totul e vid, mai contează în care spațiu mă închid?
Eu mie și ei pe mine?
Crimele sunt doar șuturi trase sorții...
În...butul porții.
Iluminarea nu e totuși luminița de la capătul tunelului.
Ci lanterna drept minimală călăuză intern-confuză.

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 12/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

 
Reglează contul cu Viața, trăgându-și chiar singur șuturile.
Crimele nu vor rezolva nimic. Nici din contră.
Grăbind sentința de...viețaș.!!!
 
Disonanța suverană
Zgomotul și furia
Scenă cheie
În intrândul unei intersecții eroul este oprit, culmea, în anomia sonoră
gene-rală, de o
muzică de la o terasă. Ar putea fi...o armonie? Distonia poate in-clude
generativă vreo tonie?
Niște tipi dansând la oarece înălțime să nu mai conteze ca simplă
mulțime?
Întrebămu-ne fără fine?
 
Eseuri...cronic(izant)e
Cronici eseizante
 
Melanj-cofraj-aliaj
De cine-cronici și eseistică de film
 
Sin(ta)grafia
Caracteristică de stil luzian
Stilul poegramfic
Sim-poem-grafic
Limbajul ca incomunicare de fond.
Gândirea ca fragmentare
Eul uman e fragmentat para-existențial de limbajele numite gândire, afect,
simțire.
Limbajul verbal e funcție a gândirii.
Gândirea se exprimă pe sine ca o altă...simțire.
Trăirea însăși e un generic de funcții-simțiri, o torsiune de viu-neviu,
concret-abstract
întru afect...înalt-spiralat.
Gândirea ca organ al eului.
Simțirea ca organ generic.
Trăirea ca tors din corp (formă, ego) și organe (funcții)
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 13/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Fus fârlifus
De pe caer dus?
v...
 
scena cheie
dușul
la ce nuditatea
v și mai sus
total dez-intimat, nuditatea pentru personaj-narațiune nu e în plus la bifat.
E chiar parte integrantă din acest sublimat.
 
Narațiune
n-are-acțiune
nara tracțiune
na, rațiune!
 
Personajele celelalte
Copiii și câinii
Pentru un alienat cine ar mai fi ca virtual barem aliat?
Copiii odată.
Fetița lui pe care cu grijă o ia-conduce la loc sigur, el pe ducă fiind...
Băiețelul vecinei certat excesiv e de empatizat.
Animalele apoi.
Mariana, cățeaua de la uzină e de luat în seamă...
Binecuvântați animalele și copiii!
Vezi și filmul.
Alt ce avem pe astă lume?
Referință cumva?
Drama care ne scoate din circuit.
Lăzărescu care suferă moartea soției.
Viorel care suferă divorțul.
....
De-butonare de soartă și clacare, de-capsare de individ.
 
Ce-mi plac exprimările mele!
 
Mereu prietenul cel mai bun al omului
Câinele sau hamletianul craniu virtual
Mirandolina lui Lăzărescu

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 14/15

09.12.2022, 15:58 jurnal

Mariana lui Viorel

 
Nu pușca ar putea fi reperul dilemei de a fi, ci...câinele?
Nu ruptura prin obiect, ci legătura, fie și inerțială prin alt-un mai mic
subiect.
 
Declarația din final, care nici n-a început.
Clarul, clarificarea care nu copertează obscurul parcurs.
Dosarul clasat fără a fi...de-scris, deschis-scris.
 
 
E ceva, cam totul, putred în lumea-gara-Danemarca noastră mică.
Deși deci păpădie? Suflă, alt nici adie?
Atunci ce vânt-poc să fie?
Vânătorul cu pușca își va înghiți singur gălușca!
Viorel a tras! Nu reculul l-a ars? Chiar...cătarea!
A topit zarea! N-a mai cârpit destrămarea...
 
Aberare de eseizare?
 
 
 
 
 
 
 
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/aurora dm cro 2.htm 15/15