Marţi după Crăciun

 
România
2010
 
Regia Radu Muntean
 
Cu-personaje:
Mimi Brănescu – Paul, funcţionar bancar
Mirela Oprişor – Adriana, soţia lui Paul
Maria Popistaşu – Raluca, stomatolog, 26 ani
 
Şi cu:
Sașa Paul Szel (??) – Mara, fetiţa lor
Victor Rebengiuc – Lucu, tatăl lui Paul
Dana Dembinski – mama Ralucăi
Dragoş Bucur – Cristi, prieten comun
... – Narcisa, perechea lui Cristi
... – mama lui Paul
... – Mircea, medic stomatolog, coleg Ralucăi
 Carmen Lopăzan – Cosmina, sau sora Adrianei
Adrian Văncică – ...
 
Genul: dramă de familie-cuplu, psiho-socio-drama
Condiţia căsniciei-familiei-amantlâcului
Mesaj: vitejie sau nerozie, auto-demascarea tot va să vie
Taurul şi luat de coarne, tot va să te răstoarne.
Un bărbat tot în picioare cade, şi dacă nevasta de-a părăsit-o, la bunuri et
co îl...arde?
Stil: rulativ-prospectiv-minipsihoanalitic
Mini-frescă socio-individuală
Egocentrismul fiecăruia, feliaţii-cruciaţii!
Cadrare: exemplu-experiment în registru clasic totuşi
Calificativ: slab-potrivit
 
Aventura mărturisirii şi rănile nefirii mai degrabă, decât ale firii?
Paul e împins după cinci luni de dorul focalizat pentru Raluca să
mărturisească...autorităţii familiale, Adrianei, mde...crima!
De unde o mică explozie cosmică-tragi-comică.
Simbol asociere acestei aprinderi, culmea anume e darul luat lui Liviu,
perechea sorei soţiei, un ochean...stelar, ha, adică un telescop.
Dovada bâjbâielii duble. Paul pomeneşte de ochean, nu de telescop.
 
Universul trinitar, mult narat-narcotizat-nevrozat-narsicizat-argotizat-
tarat...
Psiho-erotico, la bursa bârfei cotiza(n)t...
 
Un tort amar şi foarte...insipid gurgitat au ralenti de crăciun avant...
Cvasi-pseudo-savant
Un fel de pedantism de culoar?
Feliile:
Unu – amoreala amanţilor
Doi – cumpărături cu nevasta
Trei – masa în familie
Patru – la cabinetul stomatologic
...
... explicaţia şi altercaţia
Masa la bunici, părinţii lui
 
 
Un Bucur care se miră fie ce-ar fi..., numai o bere de s-ar găsi.
O Dana Dembinski care poate ucide cu privirea mai rapid decât vipera...
Un postludiu foarte gingășel, pipăiel... Guralivițit...
Dar cu mult plictis garnisit...
Totalmente însă, fie chinga zis estetică oricât de strânsă(?!) un tort fără
cireașă!!!
Ton narativ atot- dar mai mult a-nimic compensativ...
Din prea multă atenție la ton, se cam înăbușe nuanțele.
Este o extremă a pozitivării, care sare gardul...nici al negativării, poate al
neutralizării.
Desigur spiritul viu, geniul zglobiu al acestei anoste adulteromanții e
Mara!
Fără a avea nușce neprihăniri suave, fetița e argintul viu al acestui rece
termometru care ce măsoară?
 
Replici:
Raluca descriind problema dentară a fetiței pomenește de o categorie de
clasa a treia. Mara observă imediat: eu sunt în clasa a patra!
Paul tatăl se miră că Barbie primită ar fi negresă. Mara contestă. E
bronzată!
La masă Mara refuză spanacul. Rucola, spanac și alte verdețuri, nu grețuri.
Eu nu mănânc iarba asta. Nu-s girafă.
Ești capră, spune, nedelicat, Paul. Măcar căpriță de zicea. Mara replică.
Nici măcar.
Mara e, vai, mde, nițel pârâcioasă. Îl spune pe bunul bunei că vorbește
urât.
A zis moașă-ta pe gheață. Bunica se grăbește a spune că îl pedepsește. Să
vezi ce-i fac!
Mara nu e sclifosită. Chiar îi place cu dințișorii ei de crocodil. Și apoi cu
inesteticul aparat dentar care o face sâsâită. De fapt copiii au un apetit
pentru neconvențional, pentru inedit. 
Alintul verbal între amanți.
Raluca se tot leagă de degetele de mutant ale lui Paul. Și îl tot gratulează
cu feminizarea numelui mic. Dar și cu păpușă, păsărică... Așa că
mimetismul nu e de mirare. Paul îi spune la fel, păi nu?
Paula, Paulica, vai ce bleagă ți-e pul...ica?! Bonus de la mine, hi!
După clipa de extrem hybris pe un eșantion soft de sunt foarte îndrăgostit,
Paul primește vulgar de îndreptățita invecție/infecție: Tu o lași pe aia să
umble în gura fetei noastre cu mâna cu care ți-a umblat la pulă?!
Mic detaliu nu degeaba ar fi că și Mara își pusese mănuși chirurgicale! 
Nada replică a Adrianei. După bombița...atomică a lui Paul. Sunt foarte
îndrăgostit. Nevasta, totuși nedilematică îi aruncă razant cumva un: poate
aș închide ochii să ai o amantă. De ce trebuie să distrugi totuși familia?
Super, nu?!
Raluca lui Paul. Ai făcut din mine o cârpiță. Dar și Adriana, după bocetul
mai reținut, ar mai lua/da o guriță?
 
După zece ani cu Adriana, și de cinci luni cu Raluca, Paul se vede ră-sucit
de marea dar noua întâmplată dragoste nouă față cu vechea. El, bărbatul
bărbat, precis ca orice agent bancar, cumva, știe că trebuie acționat.
Așa că taie în carne vie?!
Decât mai apoi să moară corpul tot, nu un membru să scot?
Un război nejucat, și el gata...întâmplat!
Cam acesta e și epicul ca torsiune.
Ni se arată direct statuia distrusă de ratatul artist.
A luat-o de la capăt.
Ca și în O lună în Thailanda. Din lac în puț, că-i mai drăguț!?
Numai că aici e și o puică mică. E și adulter. Nu doar schimbare de iubite.
Aici și dincolo, trecerea în an e în neant un elan!!??
Crăciunul nu-i bun dragostei nicidecum?
Sărbători nefaste! Zis filmele aste!
 
Din prea multă temperată normalitate stilistică se cade în banalitate
artistică.
Subiect, personaje, mesaj chiar ar fi fost și ele suficient angrenaj? Sau
tot...mulaj?
Doar stilul...îndoaie pistilul?
 
Triunghiul conjugal, judecat nu frugal, migălit totuși inegal, sunând nu ca
un trianglu, ascuțit-egal!?
 
Arma de fapt zgomotoasă, cu piedica totuși netrasă?
Nu pistol cu amortizor, ci cu au ralenti...zor?!
 
Adulterinul cam afectiv-labil, deși se dă normal-înamorat-curat...
Victima demnă, soția, dar și slobodă la înjurătură neaoș-vulgară și la caf-
teală...
Amanta de treabă, ludică dar și meticuloasă...
Părinții-bunicii mereu amabili-bibilitori...
Cunoștințele-amicii tot atenți-curenți...
Și cireșica-fetica!
Pentru care toți au făcut totul să fie/rămână o sărbătoare!
Un gest spre final al mamei dând mai pe la spate cadoul tatălui să îl pună
la brad, când fetița era la ușă cu colindătorii, e item de încheiere-
subliniere.
Ce mai (de la) galerie, că de situat mai spre staluri tot n-ar fi să fie? 
Lumina scenei lasă numai copila.
 
Deși destul de la înaintare, personajele au viață, dar nu prea au-fac față.
Ceea ce de fapt e de demonstrat. Noncombat.
 
Drama alegerii care ar fi comedia culegerii?
Fatalitatea ar fi nu eroismul zis al deciziei, ci tragicul secund, al fetiței
destin de acum crud?!
Adriana, după criza iminentă, revine decentă. Amanta nu e mai puțin
onestă afectiv-etic. Cum nici el nu e cât de cât un masculin socio-
etic...cvasi-mo-del!?
Și atunci? Unde e zbârca? Descarce-se dilemei...cârca!
 
Plafonarea în amorul conjugal, marele al aruncării în neant portal?
Trambulina patinării relației ca elan inerent saltului în platina/podiumul
aventurosului nou...imanent?!
 
Erotismul și vulgarismul
Jaloane, etaloane, galoane și zorzoane
Cumva tot compensator pe ginofilism  trecem la androfilism?
Se cam insistă pe goliciunea masculină. De fapt o paralelă a preciziei de
imagine, ha, cu imprecizia de persoană a eroului.
Dar și între senzualitatea amantlâcului și seriozitatea maritală.
Organele sexuale ca simbol culmea al neorganicității consensuale?
Scenele n-ar fi decât două.
Un prelung postludiu, cc 10 min, între Paul și Raluca, unde vulva și
penisul sfidează poate2nisul? Sau ce sport, joc de post-reluat efort!?
O scenă la baie, el gol în picioare și nevasta tunzându-l.
Anosticul general freșizat mai pe lateral? Că vertical, hi, nu vedem nimic!
 
Amorul dual ar fi moral? Pare-poate că da. Nu pentru eroii noștri, mda.
Între simțire și simțire, cum e să rămâi în fire? Acest mărțișor nu rezistă, îl
fărâmă insațiabil dor?
Adriana ar fi dalb fir, al inerției? Raluca, roșul, al re-animării? Poftim
despărțenie! Maculată curățenie!
 
Mental :
Bărbatul e dilematic necauzal, sincretic. Convergent neideal.
Femeia e problematică total, anomic. Intransigentă dar nu ideal.
Comportamental:
Bărbatul e completiv-selectiv. Decis ne-fatal.
Femeia e completamente selectivă zis ideal, de fapt nici colectivă. Indecisă
total-fatal.
 
Bărbatul totuși alege, femeia nici culege.
 
Scena
La cabinet
Scena confruntării...esoterice
Vinovăția para-asumată a lui Paul și a Ralucăi.
Inocența celorlalți. Adriana, Mara, Mircea.
Meci inegal.
Raluca se sau nu trădează prin minuția cu care mănușile și le așează, și
cum oponentei lucrarea pentru fetiță explicitează, ca și delicatețea tratării
Marei, o liftuiește cu aparatul, etc.
Paul abia stăpânește nervozitatea, n-are stare decât în picioare...
Mara tot într-o glumă-joacă o ține...
Adriana e ca și Mircea în baltă bine. Sau în ceață. Doar pe ea cea
măgăreață?
 
Paralela
Ducerea durerii, vina și pricina.
Paul duce vina cinci luni.
Mara ar urma să ducă pricina, dentaparatul un an.
Paul nu acceptă prelungirea neconvenției, adulterul.
Mara acceptă ca și natural convenția de..neconvențional, aparatul dental.
Ce mari pot fi cei mici și invers, nu? Asta ni se spune, ăsta filmului atu!
 
Intimitatea corporală și ca suport pentru radiografia epic-analitică.
Dinte pentru dinte, viața nu te minte? Și nici pe tine nu prea te lasă!
Cortina-i trasă...deoparte! Nu te mai ține aparte!
Nuditatea ca simbol pentru operația...pe cord deschis!
Dar fără anestezie? Ba da, fiecare scenă ca non-fantezie!
Tocmai realismul patinat al momentelor e amortizarea idealei sau nu
confruntări cu irealismul sufocant al marii iubiri. Care se întâmplă! Dar ca
un glonț în tâmplă!
 
Replici
Minciunile standard
Adriana ca personaj păcătuiește prin prea mult convenționalism frazal.
Ai fost cea mai mare dezamăgire din viața mea.
Nu m-ai iubit cu adevărat vreodată.
Măcar înjurăturile și caftul sunt firești, hi!
Crede-mă că și eu sunt făcut bucăți. Paul dixit cumva împăciuitor.
De fapt el e rumeguș. Un indecis, un nici auto-compromis.
Lover imaginar...sieși.
Culmea, ei sunt neclari. Ele, deși rănite sau zis fericite, totuși limpezi
cumva.
Aici și în Luna Thai...
 
Replici
Cu oiștea în gard
Masată bine la tălpi de distratul tandru Paul, Adriana mulțumește băbește.
Să-ți dea Dumnezeu sănătate!
Mai aiurea nu se poate!
 
Iubirea ca de fel orbire?
Problema e când se produce-induce...
Că de ex...it nu mai se, hi?
Este sau devine, dar de ce nu se mai și disipează?
Sau iluminări treptate?
A iubit pe Adriana Paul, cică da.
Dar tot așa de...tare întâmplare și cu Raluca pare, e oare?
Ar fi tema. Cât despre tratare...
Subiect-scenariu-mesaj cam cad și nu doar la montaj-decupaj...
Nici jocul actoricesc nu rotunjește, sau totuși mulțumitor, pe partea...lor.
Fina zisă analiză...nu prea trece de baliză!
 
Orbire sau iluminare, iubirea cea mare, una pe viață, sau două, sau mai
multe, nu prea mărunte, dar pe rând cum cere morala!
Care e scofala?
Și voi, vai, bărbații, aveți oscilații?
 
Doar din doritul cevamaimultdecât totul?
Nu e sigură soluția...disoluției atunci?
A vrea mai mult decât tot-ceva e a (te) partaja!
E cădere! Adam avea totul ca ceva/el. A vrut mai mult și deci a obținut mai
puțin!
Acest Paul, ca și Radu din O lună..., doi Adami cam de doi bani?
 
Cine se întinde mai mult decât plapuma...trebuie să schimbe patul! Ha!
 
Ar fi eroul de condiție medie, care din zis echilibru generic, cam stă pe
mult întuneric? Doritor de excesivă lumină, și cu...dilema o termină?
Să nu fie suficient (și) iubirii un etico-fizio-socio coronament?
Ia să fi fost ei mai oropsiți, n-ar mai fi condiționat baroc-romantic amorul,
cam pedant-programatic-ideatic!?
Să lăsăm geniile, creatorii să lupte cu sublimitatea iubirii? Sunt mai în
dreptul...ne-firii?!
Ex nihilo...nihil.
E cam îndreptățit aici.
E greu să faci artă cu material cam steril.
 
Critici para-psi-noici
Lucian Maier. V chiar la acest film cronica popo-lo-loghie aiurea...
Pitbull
...
 
 
Scenă
Cheie sau textură
Lecția de pian cu Mara
Tatăl audiind-meditând-conlocutor pe canapea.
Ar fi paralela de firi. Moștenire.
Interiorizare. Confuză la tată. În devenire la fată.
Ar putea fi un impas lui. În a separa, limita o comunicare.
Un început de ratare, sau o revenire, corectare.
 
Scenă cheie
La dentist pe hol. Cei trei. Situați aliniați. Pe scaune. Spre ecran Paul. Apoi
Adriana. Și Mara. Ni se prevestește!
Urmează confruntarea, para-judecata. Pe jar de cărbuni.
 
Scenă cheie
În baie Paul nud e tuns-ajustat de Adriana ne-nudă. Nimeni nu...asudă. Dar
la final e loc de un gest net sexual. Ea îi prinde ca-n treacăt...scula.
Certificare de continuă în timp, aici intervalul de cinci luni al adulterului,
și maritală sexualitate. 
 
 
Mesaj
Alternativ sau nu
Tot șpilul nu e cum rămâne cu copilul, ar fi obsesia nevestei.
Sau cu viața distrusă a femeii. Și el se dă făcut bucăți.
Ci decizia ca dilemă sau tot ratată problemă.
Soluția ca disoluție
Confuz(at)ul Paul se dă mare hero hybris?
Cade din lac (Adriana) în pu...? Țțțț! Ăă? În altă baltă (Raluca)!
 
Replică...telectuală.
Cristi vede o carte mai cultă la Raluca în casă.
Precis e de la Cărturărești.
Ca și cum alte librării ar fi...inferioare.
 
Replică
Te-am iubit, știu că sună de căcat. Paul dixit.
De super-căcat. Adriana a replicat.
Telectuali, mde! El agent bancar, ea la justiție...
 
Cam toată pelicula miroase a telectual-nuvelă!
Iată chintesența, vai!
A psiholo-cotcodă-geală!
Do-gmo-geală
 
Cărniță de real-ism cam puțină și nefezandată.
Osatură estetică puțină și cam convențional și aleasă și tratată.
Generic, asta e, calitatea e cam ratată.
 
Eroul rigid, culmea adică psiho-frigid!
Și acest Paul-a, și Radu din O lună, și Aurel, sau v. din Aurora...
Așa-ziși reflexivi-introvertite personaje, mai mult carton-mulaje...
Nu și ...Andrei sau, din Toată familia...
 
Ele sunt mai rapid-reactive.
La modul resemnat benign, Raluca, deși sau ca devenită cârpiță.   
Chit că avusese o criză de respingere eventuală, de răspântie. Îl întreabă pe
el unde e, dar se viza pe ea mai degrabă. De unde și retragerea pre-victori-
oasă la mama. Pentru...deliberare.
La modul resemnat malign, Adriana, după criza înfrângerii totale. Chit că
avusese și o supremă ironie, altfel ar fi fost prea frumos adevărat să fie, de
a accepta dualitatea, verbal! Nu se mai știe și real!
El însă e ca și ne-, nu re-semnat post-avant! Ca și actual.
Dovadă dubiul tot...confuz generic din garsoniera amantei.
Terra promisa e cam...incognito nu doar pe moment.
Debarcarea e o încarcerare, mai mult decât să sublinieze (re-compenseze?)
o descarcerare!
Nu se descurcă la frigider cu produsele, poate cu dozele pentru amic. Nici
la șifonier... Un dvd e tot ceva străin...
Parcă e mai familiar amicul Cristi?...
 
Specific
Dramogediei vlahbalcice
Dramatico-tragedia
Valaho-balcanic
Vorbe tari, bârfă, certuri, tensiuni fățișe și mocnite, pe scut dizordie!
hâră multă, concordie...scurtă  
concordia a murit, trăiască discordia!?
 
Tornada victimei principale care ar fi Adriana nici are ce stoarce!
Vine peste un pustiu și...unde ar mai întoarce?
Vârtejurile de scaieți, Paul la băieți, și ne-viole(n)ta de Raluca la fete abia
acoperă lungul post(ne-di-)lud/viu și alte nișe.
 
Sunt totuși victimele egale victimizării sorții?
Au vină ca soarta nu mai mare, dar spre-pe acolo?
Rutina sau ispita, cine ce pozitiv-negativul mai tare trezit-a?
 
 
Radu Muntean
Interviu citate
E greu să filmezi sentimente, în afara convenției de melodramă.
Nu poți merge cu jumătăți de măsură. E ca și cum ai face sex cu chiloții pe
tine.
 
Dm hi
Dar e mai bine-excitant-neconformist cu ei...în vine!
Sentimentele ca personaje.
Obiectivele ca decupaje
 
Melotehnie
 
Trăirile ca amperaje-, nu voltaje-tensionări
Nu jouli, să nu ne julim.
Amperi, dacă nu te astâmperi, că tot speri...
Tensiune măsură amperi... U
Forța măsură jouli
Puterea măsură volți
Intensitatea măsură ... I
Formulele:
Watt măsoară consum...
 
 
Damian Luz
 
 
Bonus sic
Vezi ultimele pagini de aici
Reflecții și despre alte pelicule noi și de gen/stil