Din dragoste cu cele mai bune intenții

România
2011
 
Regia și scenariul Adrian Sitaru
 
Bogdan Dumitrache – Alex
Natașa Raab – Viorica, mama lui Alex
Marian Râlea – .... David, tatăl lui Alex
Alina Grigore – Delia, iubita lui Alex
și cu:
Orsolya Torok Illyes – femeia, accidentata cu mască
Adrian Titieni – dr. Crișan Nicolae, neuro-chirurg
Clara Vodă – dr-ța Elena, neurolog, Nuți...
Gabriela Popescu – vecina de pat salon
Remusz Szikszai –
Cu participarea extraordinară Orsolya Toth
Gelu Colceag – dr. Iliescu
Magda Catone – Lia, colegă Vioricăi
Tamara Crețulescu – Mia, idem
Adina Popescu – Rodica, idem 
Gelu Nițu – Nelu
Ada Solomon – dna...
 
Genul: dramă psiho-socio
Tema: relația maternal-filială, dragoste sau paranoia
Mesaj: ce e prea mult...ucide, explicitul și implicit compromite
Stil-tehnica: perpetuum camera-i-mob-il, face-to-cam, imago au ralenti
Experiment aparte
Stil: contorsionism expresionist, intro-statism 
Cadrare: exemplar de introspectism
Calificativ: potrivit, aparte
 
 
Jocul derutant agasant inoperant al unui șoricuț atot-factor Alexuț cu
fatum, ghemul șansei și neșansei.
Iluzia că poți controla și...controlabilul nu doar vecin, ba chiar personal,
parcă și ignorând sur-menajul-sub-melanjul
Deși se scuză pentru a sa cam reală paranoia! Vecină cu o schizofrenie?
Este de fapt lupta perpetuă și din inferioritate a eului cu atotnimicnicia
superioară a Non-ego-ului!
Distorsiunea altfel controlabilă devenire-fatalitate, ne ține mereu cel puțin
dpdv al intenției, bună-rea-neutră, pe un teren vecin, cel mult tangent, cam
puțin intra(tan)gent?
Grijuliul fiu apare mai degrabă ca factor turbulent în toată tornada cumva
molcomă ce se petrece. Soarta îl tot temporizează. Ceea ce pentru el e
taman incitarea care îl decalibrează.
Ca și cum ar fi glonțul ce el e reculul!
Ar fi un fel de stholism pe dos?
Stholism adică stohastic-holism.
 
Stilul și tehnica
Simple și eficiente. Chit că lungimea peliculei și dilatarea crizei eroului
față cu subțirimea nuvelistică, narativul limitat la periplul cvintadiurn, dau
o notă slabă ansamblului.
Calitativ filmul e slab-potrivit. Dar e un experiment aparte. De neomis.
Este o peliculă net cinemato-grafică! Indiferent, fie vorba, de total.
 
Nota introspectiv-detectivistă
Problematicul filmului, psihologismul intenționat decurge din cele două
principale metode de filmare.
Camera subiectivă și trena au ralenti.
Precum și coperțile cu panoramice și traveling orizontal și semi-vertical.
Atât și e just.
 
Dulcegăreala ca excesivă?
Prea multă drăgălășenie, ce tărășenie?
O lume ultrapozitivă sunt pentru un idem ultra-drăguț o teamă incisivă!
Cuiul lui Pepelea e pro și retro și iectat, atenție, într-un câmp-areal-odaie
n-dimensional!
Culmea, când torsiunea individuală întâlnește torsiunile celorlați și ale
sorții laolaltă, anihilarea devine neutralitate curată!!!
Reacțiile rămân vizibile-reale, dar ce mai contează?
Chițăitorul Alex nu poate evada din cușcă, întrucât oglinda sorții nu e un
motan viclean, cum tot sugerează, ci chiar el răsfrânt, adică însăși cușca!?
 
Paravanele ironice
Atitudinea și replicile tatălui:
E singur la părinți!
Atunci ar trebui să fim toți morți!
Când Viorica se plânge că poate tot ce mănâncă se depune grăsime.
Ale iubitei:
Puiuț,
Dar și inepția de exprimare
Vă simteți bine?
Ale colegei mamei (Magda Catone):
Nu vă certați, bateți-vă!
Dar și multpreaseriosul Alex spre final o aduce din condei para-optimist.
Așadar cu timpul ne rămân pete pe creier la propriu!
Asistența toată surâde.
 
Deruta de fel
Doar Alex pare că ar intermedia ceva, când de fapt el e cel mai...activ.
Scăpând priviri și în cameră. Degeaba.
El e cel ținut de toți sub observație. El e bolnavul.
Camerele-privirile celorlalți toate spre-pe el stau îndreptate.
El nu reușește nimic, ceilalți le rezolvă detaliile toate.
Căci, atenție, nu se întâmplă nimic deosebit.
O furtună într-un pahar cu apă.
O perfuzie care produce o încurcătură de mațe!
 
Chinul altfel metafizic, implicit cristic al eroului dilematic aparent, dacă să
nu moară mă-sa, vorba colegei, care ar echivala parțial cu sacrificarea sa.
Teama ca intenție-scut, gardă.
Și coconul asigurator al atitudinii tuturor, concrescut, socialitate,
reparație?
Personaj simbol
Misterul la vedere
Femeia accidentată facial de poartă mască
Elementul stranietății, necunoscutul nouă vecin, nici el..venin!?
Necunoscutul, moartea grijulie
Accidentata cu mască de...iepure (frica, lașitatea?) îl tot liniștește pe Alex.
Tot element panicard pentru erou.
 
Scena cheie
Iepurita mască și Alex la fereastră ca o liniștire.
Ca o realipire la natură, la fire, la normalitate.
Femeia plângea surd. Drama ei e atât de multă și reală. Ea desfigurată
facial. soțul rănit la bazin. Fata lor la picioare. Accident de mașină. Alex se
alătură compasiv.
Adevărul dramatic e deci în altă parte!
Dincolo de noi, narcisiaci de altfel.
 
Obiect personaj
Pijamaua roz cu imprimeu o pisică neagră
A Vioricăi. Altă superstiție-prevestire 
 
Scena bisată
Pozarea cu mobilul
A mamei. Pentru îndulcire, amuzat se implică și tatăl.
Ceva ultra-convențional, manie nu doar postmodernistă.
Aici însă sugerează tot frica de dispariție, compensarea post-existenței cu
dâra-cadra remanenței.
Tot sugestiv-simbolic va intra, va fi atrasă și masca în cadru.
 
Obsesia cu atenția tot simbolică
O răceală generală a eroului reproșată de iubita lui și exemplificată prin
lipsa gestului văzut drept convențional de Alex, barem ocazional firesc de
către Delia.
A dăruirii de flori.
Esteticul tot ca...atitudine, intenție.
Ne învârtim într-un univers volițional al angrenajelor care merg și fără să
scârțâie, ca unse, dar tot sec, nu cântă? Nu vibrează?
Dorințe și intenții altfel cablate, cumva tot separate?
Bunătatea ca un compot mai străveziu de nuci verzi, amare?
O dulceață care mai dă și greață?
 
Imprecizia tehno-medicală, tratament și general comportament
Dacă nu mal praxis, totuși urme de slabă competență?
Dar și învinovățirea personală a civililor rude, cunoștințe...
Vezi și colegele ce o înbuibă cu de toate...
Dar și el și tatăl...
Elemente destule de derută pentru anxiatul Alex.
 
Paralela cam surdă dintre suferința umană individuală, mama cu sintonul
nu cu sindromul de accident vascular, nu boală și bolnăvicioasa grijă a
fiului...
Inversă raportare la suferințele cristice și ale Fecioarei!
Sugerată clar dar indirect de conversația la terasă a cercului de prieteni.
Mai ales de obsesia lui... cu cele cinci zile.
Un pathos-catharsis indecis între bios și thanatos. Poate chiar o samsara.
Fără finalizare, nirvana!
În ciuda finalului ferice, aripa neagră a destinului tot pare a plana zonal?!
De ce?
Pentru că tocmai acest accident poate fi semnalul prevestitor.
Anunțul doamnei cu coasa.
Coincidență sau simbol, accidentul se întâmplă taman în perioada de
Paște.
 
Camera subiectivă
Sau baleiajul ca angrenare-drenare
Privirea dinafară ca imersie din plonjare...detașată?
Cine privește? O face dpdv...personal, dar obiectiv?
Transmite obiectivitate, dar e implicat-ă în subiect, deci e subiectiv-ă?!
Procedeul acesta cinemato-grafic este corespondentul relativ al celui
narativ, beletristic al povestirii secvențiale, fiecare personaj cu varianta sa
de relatare a faptelor et co.
Un caleidoscop...rulat, învârtit.
 
Îndreptățire și fire
Nefirea generică a lui Alex
Criza ca accident dar și o latentă stare și minimală de paranoia
Dovada vine din start.
Deși acaparat de aparat (laptop) și de fundalul melodic, Alex e angrenat
într-o bălăcăreală de reproșare iubitei pentru că i-a aruncat un obiect
vestimentar uzat-ponosit, de nefolosit. Dar cu valoare sentimentală lui.
Nervozitatea sa pare permanentă, ar fi un ursuz incorigibil.
El e amarul, totți ceilalți sunt dulcele.
Ar mai fi acrișoara colegă, vezi două replici, și ușor acrișor-reproș ușor,
doctorul.
Dar și mama ar avea faze, sugerează tata mai spre final, pe terasă la Petro-
șani când așteptau rezultatul tomografiei.
 
Rozul
Hap și handicap
V Violeta Ion cronică Liternet
Observă
...nu cumva scăpată de la un spital unde avea alt statut...
 
Nuți doctorița lua pastiluța roz una pe zi.
Pentru Viorica recomandă numai jumătate.
Vezi și colega Rodica, sau care, folosea curent așa ceva.
 
Competență la limite
Atotștiutorii din jur, rude, cunoștințe...
Variantele care mai de care. Enumerând-localizând nume, tratamente,
spitale...
Medicul Crișan, auto-cvasi-realizat provincial, decât codaș la oraș, un
baronel în profesie e mai drăgălaș?
Vezi și colega de profesie, mai în specialitate, dar și cu ce precaritate.
Pentru derutatul și de fel Alexel, tot panoplie a neliniștii.
 
Competența și afectiv-apetența filial-maternală
Nițel și filial-paternală, câteva vagi râcâieli Alex-tatăl.
Alex devine în aceste zile ca o mamă pentru Viorica.
De fapt ei seamănă emoțional-caracterial.
Avem o paralelă cu sâcâitoarele personaje feminine din Felicia înainte...
Aceasta și mama ei. Amărui-acre mai degrabă. Altfel de treabă. Totuși
mult legate. Aici Alex și Viorica tot sâcâitori-cârâietori, dar drăgălitori.
 
Desfacerea de lume inițială e chiar dinainte de anunțarea mini-tragediei
materne. Râca-cearta cu iubita pentru aruncarea-deposedarea de un obiect
drag.
Refacerea finală cu lumea, după happy-endul maternal, e desigur
cu...puica lui. O ia în poală, o îmbrățișează, se sărută. Camera spre
fereastră se mută.
Vorba lui ILC din Telegrame.
Pupat toți Piața Endependenței.
 
 
Damian Luz