27.12.

2022, 15:37 Ddşş

Moartea dlui Lăzărescu

 
România 2005
 
Regia – Cristi Puiu
 
Cu-pesonaje:
Ion Fiscuteanu – Dante Remus Lăzărescu, pensionarul pe moarte
Doru Ana – Sandu, vecinul de bloc
Dana Dogaru – Mihaela, soţia vecinului
Luminiţa Gheorghiu – Mioara, asistenta de pe salvare
Gabriel Spahiu – Leonard, şoferul de pe salvare
Monica Bârlădeanu – Dean pt extern – Mariana, asistentă la spital
Adrian Titieni – dr. Dragoş
Alina Berzunţeanu – dr. Zamfir
Florin Zamfirescu – dr. Ardelean
Clara Vodă – dr-ţa Gina
Dragoş Bucur - Mişu
Doru Boguţă – paramedic, bracardier
Mimi Brănescu – dr. Mirică
Şerban Petre Pavlu – Gelu, alt vecin
Mihai Brătilă – dr. Breslaşu, neuro-
Cerasela Iosifescu – asistentă la un spital
Şi pisicile Fritz (real Ricky), Mirandolina (real Lânoasa) şi Nuşu
 
Calificativ – bine-potrivit
Genul – psiho-socio-dramă
Tema – condiţia umană, odiseea suferinţei, calvarul nerostuinţei!
Stilul – verism trenat mai mult decât angrenant?
Mesaj – du-te-ncolo vino-ncoace, ia-mă doamne, du-mă drace?
De la spital la cimitir, mai ia de soartă o doză ori un kil?
 
Actualitate frustă sau şi parabolă?
Sistemul sanitar dramatic deficitar sau şi sistemul binomic socio-
individual, cam neutru-dual?
Crasa şi fatala indiferenţă? De semen ce demonică defienţă, mefienţă?
Deferenţă de conivenţă?
Tragedia senectuţii solitare şi ale celorlalte etăţi convertoare.
Conflictul secundar e un accident rutier finalizat cu 11 morţi, echipă non-
combatantă? Fenomen indeterminat bine corelat, integrat.
Moartea vecină şi existenţa agitat-vegetal meschină?
Preocupările personalului sunt minore. Fenomenele ce-i însoţesc, cu care
in- terferează ca majore primează.
Alegorie cam străvezie altfel. Simbolistica e cam periferică.
Moartea unicităţii solidarităţii nu doar umane în infern-deşertul
solitarităţii zis universale.
Nomen placat de anomie.
De unde şi personalizările mai în paralel, colaterale anume.
Lăzărescu și pisicile trei. Vecinul cu soţia. Cupluri libere de doctori şi asis-
tente. Şi coparticipări de asistente cu şoferi-bracardieri.
Pensionarul trece Styxul chiar din viaţă. Charon e însă feminin, asistenta.
Dar cu completare masculină, şofer-brancardierul. Pare drumul mai lung
decât infernul?!

file:///C:/Users/dan/Desktop/moartea dl laza cr.htm 1/3

27.12.2022, 15:37 Ddşş

E Valea Plângerii, adică viaţa, alee prin pustă, punte la nivelul lavei?
Pentru erou personajele celelalte sunt umbre sâcâitoare. Alte chinuri.
El ştie una şi nu tocmai bună. Durerea de cap şi complementar de burtă.
Nu ca semne ale morţii iminente, cum este avertizat continuu, ci ca piloni,
ce-i drept putrezi, ai rezistenţei vitale.     
Dante rătăcind prin infernul terestru. Însoţit de doi salvatori. Un Lazăr nu
de înviat însă. Ci unul balcanic, cu escu. Şi Remus, fiind mai
dinspre...pustă. Deşi originea nominal-latină e baza. Virgil ca ultim
însoţitor, brancardier.
Un doctor se numeşte Anghel.
Ore două şi jumătate pentru un periplu de la zece seara la patru
dimineaţa, deci şase ore. Proporţie trasă de peliculă?
Micimea în toate la existenţele curente faţă cu problema vitală a eroului.
Sordid la hiper-sordid? Meci nul?
Atenţia tuturor nu e însă şi soluţionare. Grija eroului pentru durerea sa nu
e totuşi cheia. Alteritatea e. Raportul dintre unic, ins şi comun(itate)
alterat.
Tema e – deşertăciune toate sunt, fie cât de înfloritoare par.
Alteritate – un hiat, haos între unicitate şi comunitate?  
Caritatea de circumstanţă a tuturor luată în piept de cea uman-
profesională a asistentei de pe salvare. Egoismul de senectute al eroului şi
lipsa de res-ponsabilitate la mai toţi maturii ceilalţi.
Una din temele incluse. Raportul dintre etăţi. Perechi şi familii. Copii mai
mult absenţi. Fata lui Dante în străinătate. Copiii celor doi de pe salvare
doar în conversaţie inerţială. Vecinii ca familie bine mersi dar de fapt nu.
Doctori şi asistente în flirtre.
Moartea ca fapt capital a eroului e un ce desigur fatal. Invincibilă. Cu
toată sforţarea tuturor, reală şi aparentă. Contrapunct e accidentul de pe
un dn, de unde se mai şi scapă, fie şi parţial. Dar şi scorul e anume. 11
rămaşi. E-chipa supravieţuitoare.
Tema muririi, a morţii tărăgănate. Asocierea cu vieţile 9 ale pisicilor.
Dante nu are câine sau alt pet, ci pisici trei. Trei ori nouă fac doi-şapte şi
egal tot 9...
Dante străbate nu cele nouă ceruri ci trei spitale... Al patrulea e...terminal.
Moartea ca...treime a vieţii?
Sf Spiridon, Universitar, Filaret...  Bagdazar e doar final?!
Neo-realism balcanic postdecembrist.
Contraste:
Vecinii foarte grijulii local, dar se refuzând unui demers la spital. Cadrele
medicale foarte în temă, pansatori chiar, dar impasibili, pasatori altfel!!
Bătrânul bolnav de moarte foarte sigur pe...diagnosticul lui, cumva
optimist, dar tot mai deprimat minut cu minut, impasibil şi deja...rebut?
Angajarea eroului şi a asistentei întru necaz-nenorocire, ocrotire-însoţire
şi dezangajarea-degajarea celorlalţi.
Un dualism chiar necesar între ideal şi real. Dialog surd între omenie şi
indi-ferentism-egoism.
Parteneriat la durere. Bătrânul de cancer, asistenta de bilă. Victimizaţi
volens-nolens ambii. Pacientul şi cadrul inferior.
Histrionismul atitudinal-verbal al doctorilor de fel, parşiv-miştocar, moti-
vabil în contrast cu universul morbid de toată clipa. Aici capătă valenţe
metaforice. Punctări fireşti. Dar şi blazarea simi-criminală e de parabolă.
Paradox. Vii medici cu morţii-răniţii accidentului de pe un dn. Şi viul de
murit, dar care ar putea rămâne viu, e cam de unul singur, pasat de toţi
viii aceştia.    

file:///C:/Users/dan/Desktop/moartea dl laza cr.htm 2/3

27.12.2022, 15:37 Ddşş

 
Filmarea. Camera peripatetic ondulantă, de finiş fixantă.
Prezentarea fentează direcţia. Slalom şi ca pudoare. Nu intră cu cizma.
Călătorii trei, eroul şi cei doi de pe salvare necăjiţi-hârjoniţi şi gazdele
atent-indiferente, histrionic-impasibile.
Eroul – victimă şi personală nu doar socio-sistemică. Şi-a cam făcut-o. E
cauza. Restul e urmare?
Efectul e murirea. Naraţia însăşi.
 
Vox clamavis in desertum...
Sic transit gloria mundi...
Disperarea care creşte dar sieşi se zideşte
Varicele ascuns, finalmente...dedus e o altă metaforă. Dezbandajarea îl
arată ca pe un semi-Lazarus. Un pre-salvat din morţi. Ceva de dos.
Murim pe drum oricum.
La plecarea pe ultimul drum din viaţă chiar Lazăr de înviat ia seamă la
regnul vecin, aici trei pisici. Ieşirea din frăţia cu semenul inferior şi in-
trarea în cursa-cuşca semenilor zis egali, sau şi mai?!
Dovedită disoluţie iar nu soluţie.
Gris-verite’
Secretul tenului mereu întinerit e că de sperma soţului e boit. Aflăm de la
asistenta la tomograf Mariana.
 
 
Damian Luz
 
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/moartea dl laza cr.htm 3/3