Colonia îngerilor

 
România
2010
 
Regia: Chiriță Corina Delia
 
După romanul omonim al lui Caraman Ștefan
 
Cu-personaje:
Răzvan Chirilov – îngerul Gavrilă (damnat clinic adică)
Vasilescu Andrei – Mihăilă alt înger damnat clinic, în cărucior adică
paralitic
Alex Floroiu – patronul... Patron, damnat...caracterial-comportamental
Oana Maria Ionescu – Ea, eroina picoliță inițial, ulterior dizeuză,
leucemica, n damnată(clinic, social, charmic....)
Claudiu Cristi – Petru, înger căzut(damnat clinic)
Rareș Zimbran – Vili, gășcar, înger căzut
Vlad Anca –  Ana, gășcar, înger căzut
Căpățână Mihai – Paul, gășcar, înger căzut
Florea Podaru Ctin – Bătrânul, înger senior sic  (damnat oncologic)
și alți îngeri, clienți, damnați diverși, de parcă (mai) contează...
 
Genul: parabolă tragico-lirică
Tema: condiția condițiilor
Stilul: metaforic-parabolic, transfiguratism?
Mesaj: dacă moarte e, nimic altceva?
Cadrare: mostră cvasi-reprezentativă de gen
Calificativ: potrivit-binișor
 
Subiect
La restaurantul de lux al celui de preferă a-şi spune Patron se prezintă o
jună diagnosticată cu leucemie. I-ar trebui cc 50 mii euro spre vindecare.
De unde? Aşa că solicită aici un job. Dat fiind anunţul firmei în cauză.
Aceasta angajează numai bolnavi incurabili dar necontagioşi.
Fata, care îşi declină constant identitatea, are talent muzical. Va deveni
dizeuza localului.
Aici servesc diferiţi...îngeri. Protagonişti sunt Mihăiţă, paralitic în
cărucior, onest-sufletist şi Gavril, ironist-versatil-oportunist şi totuşi
omenos.
Clienţi fideli sunt Vili, amic cu Gavril şi logodnica Ana, la început
oripilată de purtarea prea degajată a lui Gavril.
Apare şi un grup de şoc-comando. Tipi şi tipe de bani gata precum Paul şi
a sa fufă. Care agrează abitual caft-batjocura. Hybris total şi dezmăţare.
Chiar fatală bravare. Paul agresându-l pe Mihăiţă va primi nişte plumbi de
la Bătrân!
Spontanul e în ton. Moartea în direct, rating beton. Exemplu aici fiind
înger-ţalul .... Imediat luat şi în cadru cu ceilalţi mai toţi.
Mai sunt şi leşinurile dizeuzei, intermezzo ocazional, bis sau bonus?
Client constant e şi Bătrânul cu floare roşie în piept, tot un dezmoştenit al
sorţii, cancer.
El îi oferă Fetei şansa vieţii, plata tratamentului contra unirii singurătăţilor
să zicem.
Anterior Patronul încercase şi el, spre a o seduce, dar deviase în comporta-
ment până la-spre o tentativă de viol. Drept care fusese refuzat, dar atât.
Mihăiţă cam se înamorează de Fată şi ar proteja-o.
Când ea îşi anunţă colegii de plecarea cu Bătrânul se produce ruptura,
dezastrul. Aceştia o bruschează şi ea fatal cedează. Va fi făcută nevăzută?
Prin complicitatea cuplului Vili-Ana, care preia localul, dat fiind că şi
Patronul a trebuit să...se topească în zare?
Îngerii colegi rămân pe poziţii, dar ce mai contează?
Metastatici drept ai lui Thanatos para-ostatici?!
Strangulaţii (Fata chiar pe bune de către Mihăiţă-Gavriil, ceilalţi la figurat)
întru ale histrioniei tribulaţii...
Dacă sensul-viaţa e compromis-ă, mai poate fi ceva just interzis, ăă!?
Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis. Dostoievski. Raskolnikov?
Aici. Dacă tot suntem condamnaţi pe nedrept, de ce nu ne-am asuma
contra-păcătoşenia drept...contra-jertfă?!!!
Imperfecţiunea divină, boala genetică, e de combătut-parat cu demonia,
dejecţiunea uman-oid-ă? Astfel metaforic candidă?
Vezi şi simbolul insistent cu scăparea pe el a îngerului Mihăiţă.
 
Ar fi o eutopie? Cam malignă însă.
Un paradis demonic ori un iad mai tranzitoriu.
Un party pervers orgisiac.
Big Kind Boss Brother şi colivia de aur pentru damnaţii cumva astfel
benigni?
Patronul ca demon...benign şi salariaţii ca negre oiţe cu îngereşti aplicaţii.
Proteguitorul opresor şi neprihăniţii delicvenţi.
Deviaţionism caracterial şi context defulator.
La capete jocul de hybris-show clienţi-personal!
Agresarea verbal-fizică e luată ca defulare terapeutică de fel, sau de loisir
mai direct zis.
Ana e iniţial pe dinafară, normal, dar intră în joc ulterior total?
Fata e şi ea mai greuţ de acomodat, dat felul ei deschis aderă şi la
compromis. Cumva tot aiurea. Refuză banii de salvare ai Patronului.
Întrucât acesta devenise violent-os. Dar îi acceptă pe ai Bătrânului
gentilom. Care îi propune concubinajul.
Un joc nevoit-gratuit ce sens implicit-explicit mai are?
Joaca de-a răutatea (mai) e o fericire? Măcar o împlinire? Sau compensare
a devenirii ratate? E de gândit.
Jumătate de destin, între fatal final şi amânare, ar fi just ca show-festin?
Declasaţii diferitelor nivele. Intratabili şi interlopi, ce asociere!
Şi ce contra-parteneriat au ei de bifat?
Obiectele cu rol. Ochelarii negri ai clienţilor. Aripile ospătarilor.
Chiar floarea roşie purtată de Bătrânul canceros mărinimos.
O lume ante-decrepidă ce orizonturi să îşi mai deschidă?
Enclavizate unei locante, au aceste suflete pierdute, clienţi şi personal
preun pârleaz de sărit peste...fatal?
Ghizdul ar fi cu revers, tiv, ceva advers?
Specularea momentului forte. Moartea în direct. Vezi îngerul ... care...cade
la datorie! Dar şi repetatele pierderi ale Fetei pe scenă de conştiinţă. Un fel
de semi-moarte, nu?
Vezi Prevert, a pleca e a muri puţin.
Locanta ca purgatoriu, tranziţie satangelică...
 
Un mic-redus pact cvasi-diavolesc
Patron se înţelege cu Gavriil. El nu îl va concedia pe amicul Mihăiţă.
Gavriil va (re)media legătura boss-dizeuza.
O promisiune neonorată.
Fata ar interveni pe lângă patron pentru ne-concedierea lui Mihăiţă.
 
Victimizare multiplă.
Fata.
Fusese depistată cu leucemie.
Ar avea o şansă prin Patron. Contra partidă de sex.Varianta cade, acesta e
chiar viol-ent.
Apare şansa secundă prin Bătrân. Contra concubinaj-turism...sexual? Vezi
călătoria promisă peste hotare şi pentru tratare. N-o apucă fiind strangulată
de cuplul ţalilor.
Leşinurile repetate, sferto-decesuri garantate...
 
Demonizare continuă?
Gaşca de playboy şi playboiţe în jocul de fiţe, distractive torturi cu ţalii.
 
Replici
Aici e viaţa ta!
Mâna lui Patron în pantalon.
Nu am venit cu mâna goală. Avea o sticlă cu băutură.
Fata: da, ai venit cu scula în mână.
Mertec...
 
Scene
Patron se dă amabil la cuplul ce-şi face aici veacul, expresie vulgară la
Gavril, imediat auto-corectată drept clienţi fideli. Îi serveşte cu cea mai
scumpă băutură. Chiar invită pe Ana la dans şi o cam...îmbrăţoşează...
Ulterior transpare, cam tot evaziv-obscur o cârdăşenie, poate din gelozie o
lichidare?
Patron dispare, dar e înlocuit de Vili-Ana!
 
Cuplul de pomină al anarho-arhanghelilor
Mihăiţă
E rezoneurul. Inimosul. Simpatizează enorm cu Fata. Duce la greu
ideologia.
Vezi scena-discurs lângă, nu la oglindă. Cam lungi...ndă.
E romanţios. Când Fata. şocată de violentarea chiar pe bune de la Patron,
în candoarea ei feminină îi aplică sărut frontal lui Mihăiţă, acesta e chiar
uşor bulversat.
Contrar biblic ca milităros.
Gavriil tot contrar biblic ca evanghelist. Vestea bună la el e numai vulgari-
tate verbală. Profită parţial, sferto-erotic, libidinos la genunchii Fetei, când
pledează pentru salvarea de la concediere a colegului.
 
Scene
Sexul şi inferior violenţei-batjocurii
Fiţoasa în călduri îi cere lui Paul o repriză la budă.
Cineva din anturaj observă că ar avea de pierdut umilirea lui Mihăiţă.
 
Final expeditiv
Rezumat oral de cuplul prim-angelic
Şi cam obscur.
Ce lovitură-răsturnare de teatru-situaţii?
Mai mult confuzie actal-motivaţională!
Unde şi de ce se evaporă boss
Cum de preia locanta cuplul Vili-Ana
Unde dispare cadavrul Fetei
Etc etc
 
Nume
Numele generice încă odată simbolice
Emblematicul nominativ.
Fata, adică puritatea, adevăratul înger, cum subliniază şi Mihăiţă, coborât
în infernala totuşi speluncă, ca o penultimă salvare. Nu şi a ei, e martiră
iar.
Patron, adică părintele aspru, dominator-protector, adună oropsiţii, dar îi şi
dă pe mâna, pune la rea-dispoziţia troglodiţilor cu bani, inclusiv cu porniri
violante, -ente.
Bătrânul, adică cel trecut prin iadul vieţii, gentilom definitiv, justiţiar
spon-tan-decis, dar şi atrăgând june candide?
...
 
Deviza locantei...serafice
Moartea în direct
Veniţi la noi! Se moare în direct!
Plăcerea cea mare, direct în rect?
Vezi şi ticul...fiziologic al lui Mihăiţă de a se scăpa (mereu) pe el.
Atât de des, încât observând asta odată e crezut real, el exprimându-se la
figurat.
Multe replici de doi bani de fel, a-just-at-e însă, normale în context.
Doar e vorba de viaţa asta de rahat, nu?
Fin, dar...cu moţ?
Sau coadă?
Sau...sub?
Sug i e...oooooo
 
 
Damian Luz