Tache

România 2009
 
Regia – Igor Cobileanski
Cu-personaje:
Mircea Diaconu – Tache, C-tin …, gropar la Odihna Tuturor
Mara Nicolescu – Geta, vânează văduvi bogaţi, ademeneşte…tandreţea!
Radu Gabriel – Pafălău, firmă pompe funebre
Iulia Lazăr – Nineta
Gabriel Spahiu – Nestor, administrator cimitir şi bar
Ctin Drăgănescu – Bobicescu, amic fidel cu Tache
Bogdan Talaşman – jurnalist amator
Bogdan Cotlet – fiul lui Păfălău, un descurcăreţ…pămpălău?!
 
Şi cu:
Marinela Chelaru – sora grasă
Virginia Login – florăreasa
Gabriela Butuc – Sofia, nevasta lui Nestor
 
Genul – comedie (semi-)neagră
Tema – condiţia post-vitală? A muri nu doar cu demnitate, de se poate,
dar mai ales a-ţi avea locul menit-merit-at? Cu ce preţ?
Mesaj – vai, că se poate?! Dacă nu fix, conex ar fi tot la ţanc?
Stilul – cvasi-burlesc, tragi-comic
Calificativ – simpa-modest
Cadrare – piesă de modest reper în clasa peliculelor exixtenţiale, postde-
cembrist româneşti
 
Drept în plex ba, dar măcar conex, ha?
Tache ce visa un loc măreţ-naltăreţ de veci se vede subminat de soartă.
Fentat, locul dat la persoană…altă. Dar tot acolo, ceva mai sus e loc şi lui
deajuns?!!!
Piramida de-căderii!? Iaca jocul nevoii-puterii?!
Puterea voinţei unui harnic-onest gropar faţă cu ale celor pro şi contra lui,
respectiv Păfălău antreprenorul, Nestor şeful cimitirului, Geta cvasi-
amanta, Bobicescu amicul de-o viaţă, etc.
 
Tragicomedia cu gust evident amărui. Miştocara realitate şi pseudo-
umana idealitate?
Dacă prea rău nu iese, se cheamă tot un fel de succese?
 
Subiectul scurt ff
Tache, un harnic-onest gropar se vede pus pe ultima sută de doamna cu
coasa. Ce-i rămâne? O ceremonie de înmormântare şi în avans cu mare
fast.
Dar pe un lot vizat de el mereu şi neapărat. Pârdalnica de soartă altcumva
îl poartă. Dar ambiţia hilar-macabră rezolvă treaba destul de degrabă.
Undeva mai sus e loc şi pentru un mai umil al sorţii supus?!
De ce nu? Iată că se putu!
Tot răul e spre câtdecât bine?
 
 Fix vital e ceva post-mortem, -mortal?!!!
 
Cine îi face jocul sau şi beţe-n roate îi pune?
Antreprenorul Păfălău e interesat de privatizarea sieşi a cimitirului şi îl
ajută pe erou să îl demaşte pe aşa-zis coruptul administrator.
Jurnalistul amic-aciuat marşează la flagrant, dar e cam nătăfleţ.
Fiul lui Păfălău, cam ţinut din scurt de tată reuşeşte a prelua afacerea
toată.
Ajutat parşiv de soartă.
Geta …
Bobicescu amicul de-o viaţă cade în groapă în locul eroului. Atac de cord.
Păi cum? 
 
Tragicomedie amărui-agreabilă, cvasi-vulgară şi nu tocmai.
Mizerabilismul capitalist nu e mai puţin con-învingător decât celălalt!?
Viaţa termenuită la două luni restanţă nu mai are decât a ritualului
mortuar prestanţă?
Pentru un neshakespearean gropar de 61 de ani, filozofia, idealul şi
menirea fac un talmeş-bullshit-balmeş neaoş?
Enteresul şi iar enteresul, monşer? Hai, câh, pune fesul???
 
Pelicula se susţine totuşi. Nici n-ar fi genul cerut de capodopere?
Actorii-eroii nu sunt mai nepotriviţi, cabotini decât chiar soarta impune?!
Jocul nu e decât real-histrionic. Pe bune! Din păcate?
Un fel de leapşa cu destinul. Fentareciprocă? Fentare reciprocă.
Vreo perfecţiune actoricească, regizorală etc ar fi fost cumva tot o
şarjare?!
S-a lucrat la cote reale.
Ceea ce nu impune vreo calificare maximă anume. Doar mini-medie.
Just.
 
Nu-ţi săpa groapa singur, că vine altul şi ţi-o ia?
 
Dricul celebrei lady Di e achiziţionat şi re-tunat de Păfălău cu mult ambiţ.
Ca altă marcă firmei.
Simbolic. Să faci din orice rahat bici se poate!!! Numai la noi?
 
Curvele de pe centură – alte oropsiri ale sorţii sunt desigur fete de treabă.
Nu doar aceea… Petrecăreţe dar just-miloase şi plângăreţe?
 
Producătorul spune despre peliculă a fi o comedie neagră de-a-ndoaselea,
căci nu e crudă, horror.
Comizerdie – comedie a mizeriei sorţi?
 
Eroul cam învie din morţi!!
Condamnatul iniţial la sacrificarea bio-naturală era sănătos, tun…işor.
În schimb cade răpus prietenul etern, care se îndoise de el cumva şi chiar
prinsese a-l sabota.
 
Cine moartea cam ocheşte, respectiva de el se cam fereşte?
 
Opinia publică de mai acana:
Taximetriştii
Florăreasa
Centurienele sexului
Medicii
 
Inamicii ăi mai injurioşi – taximetriştii?
Aş, doar unul, celălalt fiind normalitatea întruchipată.
În rol Nicodim Ungureanu.
 
Personajele feminine
Mai vitregite de viaţă, condiţie, predicţie şi…pierdiţie?
Geta – e femeia uşoară ce caută mai spre pensionare tandreţea cea mare,
care cu săbii de catifea o va ferici, a??
Nevasta şefului de cimitir - cu droia de puiet scut şi balast? Aflând de o
falsă sumă de bani agonisită de soţ îl ia la refec, apoi pace-pace?… Deşi
acesta
amanta seretară îşi face?
Fetele de pe centură – vesele şi bune nu doar de băutură?
 
În salopeta, nu în pielea unui personaj, se intră nu cu picioarele?
Parafrazând actorul principal, care ce-o fi vrând a spune?
Dar cu talent mai puţin…suculent? Tot…insidios, inso-lent?
Diaconu are un stil histrionic desigur personal.
Actorul român musai să şi exceleze în aceast mojar balcanic?
De unde confuzia contra-pro calitate.
Dar şi tragicitatea are parte de nu mai toată onest-integritatea?
Dar burlescul comic?
Dar melodramaticul lirism? Melancolismul să fie cumva niţel alcool-
holic?!!!
 
Efectele pentru înhumare sunt cu predare. De la Tache la Bobicescu.
 
Gaguri, poante, replici
 
Dialog
Unde-l duceţi? La morgă! Păi n-a murit încă! Nici n-am ajuns!
 
 
Damian Luz