Sărutul

 
România
1965
 
Regia – Lucian Bratu
 
Cu-personaje:
Gratiela Albini – Saveta, eroina penelopiană
Emanoil Petruț – Petru, șoferul ca amant-iubit
Maria Cupcea – Maria, soacra fatal penelopiană  
și cu:
Gh. Novac – Nicolae? Tatăl Olimpiei?
Elisabeta Preda – Olimpia, șefa-colegă (sic) de gospodărie, de omenie
Marieta Rareș - bătrâna la praznic cu prevestiri
 
Dinu Gherasim – Mihai?, rivalul nou ivit al lui Petre
Vasile Ichim –
Gh. Cărare –
Ctin Guriță – popa, apreciază ultima enoriașă de vero
Emil Bozdogescu – Ciomârtan, dascălul cu guriță cam acră
Stela Popescu – Paulina, săteanca jună, se sau s-ar ține cu-de Petre, vezi la
danț, umblă cu bârfe...
Mircea Cojan –
Enache Manea
Amato Checiulescu –
 
Genul: dramă socio-amoroasă
Tema: condiția feminină ca Penelopă și nora și soacra dar vezi de care fel.
Mesaj: fatalitatea intrinsecă de a fi corect-onest, dar și finalitatea ca nu
tocmai minimă...reparație.
În ciuda repetițiilor, vezi și șaga lui moș Nicolae, cu băutura, că de ce
întârzie la petrecere, onestitatea eroinei duce și la ceva bun, continuarea și
perfectarea relației cu Petre
Stilul: tragico-epico-liric, anticlasic...
 
 
 
 
 
 
 
note, replici, scene, metafore...
 
amară sim-fobie în alb și negru
două eroine cvasi-antagoniste menite atașării meta-idealiste
meta-idealismul atașării etice între destin ferice și fatalitate
există și destine fericite? Chiar cele împlinite nici?
Simfobie, nu simfonie, stilistic însă totuși și da, și nici fobie, nu e
patologic de fapt, deși...
Pare orbirea sorții
E însă omogenizarea persoanei cu firea nu doar a sorții la braț chiar cu
nefirea?!
O brazdă în vreme, nu între orânduiri-înfăptuiri socio-istorice (războiul și
sfârșitul său, noua orânduire), ci între cum se scriu caracterele în contextul
etic, ele cu alb pe negre file!
Iarna nu doar cromatic exprimă asta bine. Detașare și implicare, cartea cea
mare.
Ieșirea din apocalips (titlul nuvelei lui Alecu Ivan Ghilia) e...de lipsă
Sărutul de dimineață (titlul original-inițial) e cu limpezire...pe față?
Sinceritatea ucide nu doar de două ori?!
Odată indirect, mărturisirea violului face soțul disperat-imprudent încât e
ucis. Secundo, e cu întors? Mărtusrisită noului iubit, istoria ar fi de întors?
Final deschis, mde!
E An nou, de ce nu am lua-o de la cap?!
 
 
Inadvertență logico-istorică
Violul din partea nemților e cam neplauzibil. Poate de ruși, dar filmul e
făcut în regimul trecut, filo-rus, ulterior tot comunist, ha!  
Cerbicia feminină aici nu e fobie și nici idealism fatalist. E re-de-plierea
dintre destin și caracter. Duelul surd al omului cu soarta, care decurge (de-
vine!) inclusiv dintr-un joc...inerțial!
E lege stoho, stohastic-holistică!
 
Replici
Dascălul despre Maria, soacra, moarta zice că era cam smintită
Smintit adică ex-mentenantum, mișcat din loc????
Popa îl corectează: era prea amărâtă!
 
 
Destine marcate...
De unde remarci alte?
Moș Nicolae rămâne la...repetiții. cu țuica, mde.
Toader, consătean-comeseanul e de rezon...
Vecinul-sătean șchiop, invalid de război, la priveghi se vede cu toți, ca o
panoplie, nu chiar neanimată, dar de răul sorții perimată?
 
Ca în tragediile antice, un moș-sătean localnic aduce Savetei vestea că
mama soacră e într-o stare dramatică...
Semnele nu doar ca superstiții?
Cererea Mariei de a-i mai da Nicolae în gromovnic să fi devenit futilă?
Acesta însuși nu mai crede în ele, cum nici nimeni?
Tradiția moare, dar nu se șterge?... Tot lex absordia!
Lex absordia, adică absurd-concordă! Sau stoho, stohastic-holistică.
Cum poți opune planității-orizontalității etho-istorice directețea, verticali-
tatea ego-caracterială?
Este un duel-dialog just?
Tragismul grec și contangențele (cotongențele, hi? Sic) valahe, cumva la
paritate?!
 
Scene
Viziunea Mariei în ogradă...
Alaiul de sărbători, sorcoveții pare a aduce, avea în frunte pe Gheorghe...
Determinism clasic de fel, dar lianța cu ghaoenzia?...
Chaos-gheena genesis anarhos-ordos
Metafore
Țurțurii
Ieșind din casă Saveta...
Imaginea întârzie pe streașina înțurțurată...
Mai apoi pe oțelitele crengi...
Natura...de fier, dar și ale eroinelor caracter!!
Fulgurații sau zgripțuroase altercații?
Fulgere răzbunătoare sau luminări revelatoare, re-călăuzitoare?
Minuție și temperanță
Maria dar și Saveta tot aranjând a cagulei...ață.
Din ce fizic afectiv transpare...
 
Surâzâtor-pișicherul Petre dând cu lopata, cușma pe-o ureche, țigara oț
din-tre buze jucând
În universul lor mohorât...
 
Finalul cu urătorii copii
Candida etate la toate cu justă finalitate
Nu fatalitate, nu idealitate
Firea a de toate
 
 
Damian Luz