Loverboy

 
România
2011
 
Regia Cristian Mitulescu
 
Cu-personaje:
George Pistireanu – Luca, junele mic afacerist şi nadă pentru trafic de curve
Ada Condeescu – Veli, juna rustică, amorezată şi auto-sacrificată
Ion Besoiu – bunicul lui Luca, decrepit+ramolit, asistat, mai şi...permutat?
Clara Vodă – d-na Savu, parteneră de mică afacere, popas bufet, cu eroul. Resemnata femeie cvasi-
trecută, dintr-o viaţă anterior cumva cruntă, rezumată la munca măruntă??
Coca Bloss – Ramona, vârstnica îngrijitoare a bunicului. Va opta pentru un job mai mănos. Cu scuzele
de rigoare.
...
Celelalte personaje:
Remus Mărgineanu – Toader, tatăl eroinei, cioban dur etic deci onest.
Adina Galupa –  Dani, juna fentată cu străinătatea
Bogdan Dumitrache – comisarul...Dumitrache, anchetator
Alexandru Mititelu – Zvori
 
Calificativ – slab-potrivit, ca pentru aşa ceva?!
Genul – dramă post-modern romantică
Tema – condiţia iubirii de cuplu, dragoste şi (zisa) datorie(banii, afacerea ilicită, mde)-el,
sacrificiu(etic)-ea.
Stilul – cvasi-introspectiv liric-cinic...praxialist? Realism dur-cinic, mai zis şi post-modern
Cadrare – film experiment+al-licesc? La coada producţiilor de gen. Altfel instructiv cumva, clar nu film
de casă. În ciuda intenţionatelor delăsări moraliceşti, vorba vine.
 
Subiectul pe scurt:
Luca e un mijlocitor de peşti. Agaţă june naive, se arată mare inimos romantic, şi le pasează traficanţilor
de carne vie la produs peste hotare. Dar şi un mic afacerist cam păgubos. Veli e o provincială ce cade în
plasa amorului perfid. În onestitatea ei va face fatalul pas. Se va sacrifica etic, pentru a-şi ajuta financiar
iubitul.
Punct. Şi?
Câteva secundarităţi. Bunicul lui Luca e un asistat. De o vârstnică menajat. Luca are şi o asociată în
afacerea cu localul popas la şosea. La începutul istoriei o naivă păcălită, când e să îl demaşte pe erou, tot
din iubire, ezită şi evită. Dar şi acesta nu e prostuţ. Se dă bruscat de...poliţist. Tot aşa, se va machia, când
cu Veli un diferent ar avea.
Punct din nou. Final.
 
Prima dragoste nu a fost nicicând mai periculoasă.
Ar fi deviza peliculei.
Pe...liculoasă? he!
Dar nici mai confuz-meticuloasă?
Caracteristica regizoral-stilistică ar fi şi aici meditaţia de continuă...perspectivă. Mai va şi introspectivă.
Eroii sunt temporizat bântuiţi de un frondist eticism. Ba bine că nu!
Ar fi tot o trăsătură postmodernistă desigur.
Tornada acestui ultim curent artistic se va lega când şi cu...clasicu’?!
 
Probleme şi rezultate
Scene, replici, gaguri, secvenţe
Sexul dezinvolt ilustrativ şi dramatic-analiticul expresiv
Temă şi dezbatere
Amorul pe ce feţe, pe ce...cearceafuri?
Perversa puritate şi suava vitalitate din actul sexual nu doar juvevil?
Tratarea tandru-tantric rebelioasă, totuşi şi postmodernist frust-romanţioasă?
 
Scene
Secvenţa cu moarta la morgă.
Cineva scrie a da semn de viaţă.
Tratarea discret-anatomică
 
Secvenţa cu sexul eroinei cu partenerul de afacere al eroului
De ce?
 
Scena cu bunicul scos la soare, la amicii-vecini.
 
Scena cu băgatul fetelor la apă. La mare. Cu ceva bruscare.
 
Scena cu un mic party, dezmăţ? familial...
Poate scenă cheie, ar fi trebuit să încheie? Ce? Asta e!
E vorba că mai mult piesa de fundal ar fi argumentul mai cert? Jocul eroilor e abia o tatonare. Până la
antrenare ar mai fi de-o cale?
Cu neetica pe etică a fi călcând?
Şi astfel ce configurând?
Ca figură de cine-stil e ok. Cam atât.
 
Scena cu...încercarea puterii, bărbăţiei, omeniei?
Venit nu chiar în vizită la familia eroinei, eroul e...provocat la un fel de luptă dreaptă cu viaţa, cu zisa
soartă. Adică e solicitat a tăia un miel! Tipul se execută fără şovăiri vreo sută.
Secunda cheie.
Scena cu darul...de omenie. Tatăl fetei vine la cei doi cu produse. Situaţia e însă critică. Şi îşi reclamă
fiica înapoi. Cum ea refuză, ciobanul îşi retrage oferta umanitară. jertfa alimentară.
 
Bestia candidă, pragmatist-lucidă şi frumoasa cam ameţit-adormit-momită
Imunda realitate şi a sa cinică neprihănire, neîm-potrivire, pierdută suavitate?
 
Mixed-positive
Mediu cu calităţi
Calificativ extern pt filme de gen
 
Mediocru
Dar nu chiar gălbejit, cel mult spre...ocru?!
 
Mizerabilismul nefandosit, pseudo-esteticizant, ca substanţă artistică
Realismul generic ca pastă vivace artei dibace
 
Eroina e totul!
Condiţia feminină
Tornada vieţii şi crinul dimineţii (juneţea involtă) pălit
Veli e cea ingenuă, golaşă fatal-provocator în-veli-tă, deci murdărită.
Juna ce se deschisese dragostei, cade în abisul interesului, amorului pervers.
Mielul sau mieluţa?
Simbolul cu mielul
Plurisemie.
Mielul ca naturaleţe şi artificiozitatea existenţei.
 
Eroul pendulat de cinism pragmatic şi dreaptă sentimentalitate
Eroina bulversată de dragostea curată şi murdara soartă
 
Conceptul etico-filozofic torsionat, deviza eroului.
În orice lucru rău e şi un bine şi invers.
De unde teoria negativă că le face un bine fetelor scoase din sărăcie şi trimise la preacurvie.
Concepţia torsionată a eroinei.
Dragostea merită orice sacrificiu...!?
De unde totuşi şi ce beneficiu?
 
Finaluri deschise, dar şi compromise...
Tâlcuri bunicele, dar tot aiurea de rebele?
 
Joc de tensiuni.
Conflictul interior între identitatea firescului şi afectivitatea dorite şi de lipsă, nu doar vecină, ci chiar şi
personală.
Conflictul exterior cu interesele frust-directe, presant-injudicioase sau pe acolo.
Iubiţii între ei.
Ei de sine şi între. Ai lor; puţini şi destul de semnificativi.
Tatăl fetei, un dur cu suflet şi înţeles şi pe mentalitate-interes.
Complicii din reţea. Interesaţi şi cinici, libertini dar fără maniere.
Partenerii de viaţă. Colaboratoarea Savu. Bătrâna de ajutor. Bunicul eroului. Vărul.
 
Se scrie un neo-realism mai amărui-acrişor, faţă de cel clasic franco-italian al anilor 50-60 care era mai
dulcic-amar. Un cinism mai neutru acum, faţă de o frusteţe mai suavă atunci.
Un de la sine înţeles acum, noncondiţional, faţă de un ineluctabil fatal, nonsens de înţeles atunci.  
Un joc de-a uite sensul nu e sensul, torsionat mereu. Atunci asumare dureros-pasivă. Acum nici asumare,
dar tot, placidă însă, pasivitate!?
 
Iubirea ca asumare şi ratare.
Neprihănirea e învinsă la scor deschis?
Chiar de o altă virtute, cea a sacrificiului, altfel persversă?!
 
Life is a journey not a destination
Unv-vc
 
Trăieşti deci călătoreşti. Între popasuri, destinaţii de-să le doreşti.
Tu, ale tale, celelalte toate sunt cadre, episoade, secvenţe. Tot-nimicul e filmul.
 
Personajele secundare
Necesitatea lor, fie şi ea tot modestă.
Bunicul e dovada omeniei de fel a eroului. Singura necondiţionată, ceea ce chiar e capital. Căci Luca îşi
pune la bătaie dragostea sinceră pentru Veli, şi şi-o recuză, vai! Sau e lăsată în ceaţă, e tot pe acolo.
D-na Savu e dovada spiritului onest de afaceri al eroului.
Vărul e atributul unei relaţii rudă dar şi banul şi vice-versa.
Tatăl eroinei e anti-dotul unei masculinităţi reprobate a fiicei, şi expresia unei torsiuni de caracter ca
rezultantă.
Ar mai fi sau nu.
Puţin şi necesar.
 
Damian Luz