Şi totul era nimic

 
România
2006
 
Regia: Cristina Nichituş
 
Cu-personaje:
Anca Sigartău – Joiţa, păpuşăreasă aleasă v pt 
Cătălina Mustaţă – Margareta, Margrit, trecut product Japonia, fostă
dansatoare de bar-cabaret, soţie de director de bancă
Adrian Titieni – preotul Elefterie
Magda Catone – Loredana, poliţista, anchetator, zisă colonel
Mihai Mălaimare – Visarion, boss fotbal, patron la Star
Mihai C-tin – Filimon, soţul Margritei, director de bancă sau
Alexandra Velniciuc – Manuela, reporteră vedetistă mereu viitoare
mămică, deoarece la glorie nu strică
Dragoş Stemate – Gică, artbitru prea onest, dar cam face ochi dulci la
toate...
Tora Vasilescu – d-na preşedintă, dc naiba ştie..., politicianista de faţadă,
mereu la caritabilă paradă, bonomia de complezenţă, marcând de fapt de
obraz ne-prezenţă?
Petre Ciobanu – Spiridon, asociat, pictor sau, amant Margritei, filozof
detectiv de ocazie
Andreea Bibiri – Irina, bolnava şi apoi decedata cu doi copii, trecut
product în Spania vreo patru ani la făcut ce bani?
Vlad Ivanov – Nicolae Busuioc, soţul Irinei
Gabriel Spahiu – Stambuliu, poliţist, anchetator
Vasile Muraru – Puiu Coriolan, marele gazetar, în rest de unde şi ce har...
Răzvan Popa – doctorul Basarab Pădureţu, al casei...
Maria Buză – ţiganca, colegă şi la penitenciar
Ovidiu Lipan – Abdul, zis Prinţul, Adrian Fieraru, arab românizat,
manelistul Ţâţădemâţă, pictor de icoane ulterior
Ana Pasti – asistenta medicală
 
 
Calificativ: ?!
Genul: dramă socio-psiho, frescă fără...filigran, că relief şi mai puţin,
peisaj în ceaţă...
Tema: catharsis ca nonsens într-un univers prea sub-pământesc?
imundul mundan, cu mic şi orice...clan
Mesaj: celui ce n-are maculare, i se va da...răcoare
Stil: prospectiv-panoramic, edulcorat-amărui, liricoid-insipid?
Cadrare: experiment sau nici?
 
Viaţa scena a n figuranţi şi nici
A numai parte actori şi ff cabotini şi nici
Dar şi de fapt mereu important e numai
Fiecare să fie cât mai just mănunchi de
autor-regizor-actor-echipă-spectator
viaţa fiind şi scenă şi sală şi culise!
Ba chiar şi peste-sub foaier, magazii, etc.
Portarul putând fi un binom sf Petru şi Caron!
Geaba ne facem luntre şi punte
Tot oale şi ulcele ajungem, lele! Soro, lume!
Tragi-comedie lirico-dramatică
 
Viaţa şi moartea sunt surori
Ce se confundă-adeseori
Nu ştim prea bine când visăm
Iar treji fiind ce fapt bifăm?
Să fie veşnicie clipa?
Vremelnicia ni-e aripa?
 
 
txt
lipan
margareta
pt tine aş opri din mers toate trenurile din univers
 
 
Personajele
prezentări generale
bunii şi răii
sau invers călăii şi ne-bunii
sau inversiunile-pervesiunile de rigoare
 
Gică e arbitru care nu ştie să fure, dar e ateu şi vânează fuste
Margareta e curva spăşită-criticistă mai la pensionare, şi demascatoare
Spiridon desigur e băiatul de casă, la pictor acasă şi cu amanta
acestuia...pe masă.
Irina e pare-se tot curvă, dar sacrificiul ei de către soartă, cu un cancer, ce
vină îi poartă?
Joiţa e justiţiara, păpuşara la bani prin escrocare, haiducul feminin, tot plin
de venin, hârâită în relele de...fapte bune. Şi deci, de atâta cu forţa dreptate
tot ajunge la...facultate, aia mititica, bre!
Visarion e boss în sport, dă banul fără efort...
Manuela e cea inimoasă frumoasă reportericeasă, exemplu în societate,
ajun-ge mămică în devenire de mai multe ori pe an, că dă bine pe micul
ecran?
PreotulElefterie, marele dalb mereu în plus între atâţia diavoli cu faţă şi
angelică, dar şi demonici fără...scrupule. El e mereu împăciuitor dar fără
spor, însă şi de Joiţa sfios poftitor. Părăsit de soţia care a ales calea lumii
acum libere de tot...
Loredana e poliţista, unealtă la două capete cum pare, a statului sau oligar-
hiei-mafiei-interlopilor, altfel doar îşi face meseria, alta nu îi e treaba?
Abdulah este arabul islamist care se converteşte la creştinism, şi devine
manelist, iar apoi de dragul ochilor mândrei sale Margrit trece la pictură de
icoane...
Numai că averea făcută îl trage dincolo, ajutat de binevoitorii din preajmă,
dar vina rămâne în umbră... Medicamentele schimbate, Stixul te vor
străba-te?
 
Replici cheie
Nimic nu este adevărat, totul este posibil. V q
Am avut totul, şi totul era nimic. Alexandru Macedon.
 
Joiţa
Ar fi haios ca Dumnezeu să fie îndrăgostit de diavol.
 
 
Univers invers dar şi într-un vers
Lumea pe dos, dar nu dată la dărăcit, la întors, şi de vreo metaforă, vreun
sublim arătos?
Curve care ridică vreun schit să le mai treacă-şteargă din păcate...
Politicienese care tot fac vizite moderne de lucru, adică la cămine, dar
depistează şi spau-uri...
Corupţi care sunt sau se lasă şantajaţi şi escrocaţi de alţii ca ei, că aşa e
fair play?...
Patroni de echipe sportive care le-ar avea cu religia, şi ar ridica de-un schit
barem la fiecare victorie...
O haiduciţă care hărţuie preotul cu întrebări mit-eliadeşti de genul de ce a
fugit calul în ţara tinereţii? Şi deci cu calul ce a avut?
 
Stil
Metafore la mâna a doua...
Hulubi albi, seninul, muzica religioasă...
Icoane, ochii lor...
Cadrul insistent în bisericuţa, schitul de lemn...
Biserica Înălţării Domnului
Prinţu manelist care (se) dă peste cap-ochii iubitei şi devine-se transformă
în Geniu, pictor iconar.
Filimon e magnatul...de carton, cu gaşca în ton.
Mâţele desigur abundă, pui mai mulţi, dar nicio ţâţă în vreo plăcere nu ne
scufundă!
În schimb avem ţâţă şi bulane de bune dame, de fapt chiar zisa spăşită-
moralista lupoaică, Margrit.
Pui mici sunt şi copiii aici. Irina-lipsă-vina are doi. Pe la cămine şi alte
locuri sunt puhoi...
 
Imaginile alb-negru nu evocă trecutul, cum ar fi regula?
Dar nici ca metaforizare nu ar prea da?
 
Joiţa
E fac-totum, rezonera, justiţiara şi victima, crist în togă de satan sau
viceversa, ori poate ambele.
Elefterie
E exorcistul pasiv, specialistul divin ne-deontologic cu clienta-enoriaşa
Margrit
E parvenita de trotuar, viteaza acuzatoare post păcătuire...
Visarion
E patronul putred la capital ce negociază ca în treacăt un mic serviciu, un
11 m, pe acorduri de intelectuale referinţe
 
 
Personaje cică 103
Din care abia palpită 2-3?!
Nu o mie trei ca în Spania cum amante zicea ... v opera
 
Paiaţe
O mască râde, dar râsu-plânsu, e Joiţa
O mască plânge, e muribunda Irina
O mască râde...plânsul, plângând râsul trecut, e Margrit
Ar mai fi măştile masculine, mai mult strâmbături:
Pasiv-zis-complezente, la Visarion.
Acuzativ-rechizitorii, la Spiridon
Compasiv-indulgente-simpatizante, la Elefterie
 
Calificativ
Actorial – dezastru cam pe linie.
Femininele roluri:
Oarece valori secunde la Tora şi la Cătălina.
O prezenţă meritorie pentru Alexandra.
Dar cu fb pentru Anca.
Masculinele roluri:
Oarece valori la Adrian, Ovidiu, Dragoş.
Atât la actori.
Echipa, imagine şi muzică – bine-potrivit, dar nu mai mult. 
Scenariu şi regie – un dezastru.
 
 
 Damian Luz