Femeia din Ursa Mare

România
 
1982
 
Regia: Adrian Petringenaru
 
Cu/personaje;
Mariana Cercel: Maria, femeia munților, grijește de lemnarii zonei, orfană
de mică de tată...
Dorel Vișan: Murgu Nicolae, artificier, fante evadat din cartier în lumea
mare dar prin provincie mereu.
Emanoil Petruț: Anton Ciortea, șef brigadă construcție hidro
Petru Felezeu: baciul Mihai Urca, al forestierilor cap
Ioana Crăciunescu: Anuța, Ana Ciortea, soția șef-brigadă, indecisă între
soț și amant. coleg și amic soțului, victima unui accident stupid, alunecă în
râpă mortal.
Matei Alexandru: inginerul Constant
Simion Hetea: Zdrenghea, contabilul forestierilor
Al. Virgil Platon: unul dintre muncitorii hidro, actorul celebru în rolul lui
Codin din filmul lui Colpi
Rodica Popescu(viitoare și Bitănescu): dna Marinescu, are un băiat cu
Mur-gu, a divorțat, îl urmărește pentru bani, dacă nu pensie alimentară
Marietta Rareș: Parasta, localnică, mama Mariei
Tudor Petruț: Văsâi, junele din echipa lemnarilor
și cu:
Niță Pampu: forestier
Mihai Oroveanu
Gheorghe Mazilu: forestier/lemnar
Adrian Ștefănescu: Stan tehno-topograf, secretarul de partid, vezi
lamulțiani de la subalterni
Andrei Torok: Ghio, suspiciosul cu medalia lui Murgu
Ștefan Velniciuc: poștașul
 
Genul: dramă, poemă dramatico-epică
Tema: dragoste și statornicie. tot omenie și firesc
Tema: dragostea și viața(munca, destinul, devenirea/cariera, familia, copii,
colegii)
Tematica: noul care schimbă, vechiul care ține esențe
Tematica: cărările vieții sub călăuza mai nărăvașă care e dragostea cu
cărările ei
Stilul: frust-narativ cu intarsii poematice
Mesaj: cât de instabilă viața, tot ca nod le face ața!!!
Mesaj: dacă-n viață sunt vâltori, fă-te punte-adeseori
Cadrare: în aria/colecția povești reale de dragoste și viață(frust-
poematice), film reprezentant de gen aparte, epico-poematicul
Calificativ: bine peste suficient
 
 
Analize, sinteze...
Scene, replici, tehnici, note critice
 
Maria, femeia urs a munților
Femeia vlahă și viața/destinul
Corelații în filmo-tipologia română:
Vitoria Lipan din Baltagul 196...
Angela din Angela merge mai departe 197...
 
Maria este oama vlahă prin definiție și din eres
O Vitoria Lipan de secol 20.
O Angela de la munte, nu oraș
A urma vieții e a te potrivi normalului uman, fiece abateri pune tot viața.
global vorbind
A lupta pentru normalitate, omenie, dragostea aleasă, familie, copil,
casă/sat, comunitate....
Vremea era și ea în devenire, deși cu ceva mai și aparentă destabilizare.
Un fel de semi-dezvelire de glie și montană.
Colonia de muncitori forestieri e în balans cumva cu noul șantier din zonă.
Dar își aduce aportul noilor transformări, desigur plătiți.
Un fel de cvasi-transhumanță
Cuiul poveștii ar fi raportul între schimbările anilor(socio-tehno-
economice)
cu instabilitățile lor inerente și oscilațiile dragostei la oameni.
Dragostea pare a nu face față, nu atât propriilor torsiuni, cât și celor ale
vremii!!
Iată ceva esențial aici
Murgu are mai spre final replica cu întoarcerea sorții.
E doar partea simplă, sic, a lucrurilor.
Întoarcerea poate ajuta/împlini rămânerea/stabilitatea, nu?1
Convulsiunile trecerii prin ani pot fi temperate nu doar de simpla normali-
tate?
 
Eroii
Principali:
Maria, stâlpul firii și locului, greu încercat de valul vremii, catarg de care
s-ar lega histrionic Murgu, nu chiar ca Ulise
Murgu, titirezul nefirii, al unui ubicuu in-existențial
Ciortea, stâlpul zis de cuplu, dar strâmb/bețiv/impersonal
Secundari dar semnificativi:
Văsâi, reprezentantul noii generații, care schimbă sau nu, vezi însă cum,
locul/jobul
Zdrenghea, un fel de mic mefistofel, mai bufonel, simbolul comicului
vieți, dar pe modest/minimal
Mihai baci... un fel de părinte/lider secund, mai degrabă subordonat Mariei
Constant, inginerul ...
 
Maria
Arc centripet al sorții
Murgu, arc/așchie centrifug/ă a sorții
Ciortea, arc frânt, înțepenit în soartă
Mihai baci... tătucu grupului, rotundul firii și locului, inel al sorții
 
Actorul ca factor (foctor, foc-faur) dinamic în joc
Dar creator/stabilizator(compoziție/creație)
Spre deosebire de autor/regizor/echipă ce sunt de fel stabili
Odată creată opera
Spectatorii/critica/istoria ca factori receptori/interpretativi obiectiv-
subiectivi
Deci tot stabili barem final sic.
 
Jocul actorului ca vrajă, magie
Un creativ ce sare de real/materic, intră pe virtual/eteric
Farmecul personal plus specificul personajului și aura narativ-anturajului!!
Măiestria interpretativă a actorului ține o multiplă creație ce se decantează
aici: a sa ca fire, a regizorului tot cu fltrare, a operei/autorului/scenariului.
 
Turbionul creație/receptare are chintesență interpretarea
Totul e ceea ce interpretăm fiecare
Dar cu inter-con-dis-lucrare
Inter-pret
Punerea între
Așezarea în careu
 
Actorul este/pare un creator continuu
Mai ales cel de teatru
Perfecționist la fiecare interpretare, virtual zis
E dublu dinamic în rol.
Cum nu ceilalți(autor, regizor, echipa, adică pre-creatorii sic și receptorii,
post-interpreți, public/critici sic)
 
În creația sa, nu putem spune că actorul...se golește total și pune ce?
Ci că regenerează/reconfigurează câteva opere/lucrări care ar fi:
Personalitatea proprie
Viziunea regizorală cu tot cu echipa
Ce transmite opera în cauză/autorul
Ce pune anume actorul în rol
Ce transmite/inspiră vremea/spiritul epocii
 
Actor pensionar??
Nonsens! Atentat la creație, inclusiv cea divină
Creația de orice fel nu are treabă cu spațiul și timpul
Inovația, invenția poate, dar tot modalul le încadrează!!

Imitația fidelă
Tot nu e manieră
Imitația infidelă
Deja e interpretativă, improvizație
Imitația radical infidelă
Deja e creație, barem rebelă
 
Dragostea e ce beție
Pe cărări în viață-o mie
Cum ne poartă din născare
Până la marea plecare
 
 
 
Femeia din Ursa mare
Portretul unei femei etno-ancestrale
De unde și cadrarea nu doar metaforică stelară
Carul ca demers/transformare sau și ursul ca statornicie/localnic-așezare
Confruntarea cu nestatornicia vieții, mai nouă acum, de la momentul
poves-tirii 
Un nou mediu aferent, noi semeni, o nouă afecțiune, dragostea?!
Dar el? Atrăgător fizic, dar respingător moral! Ce ne-om știi face?
Vorba eroinei din Patima, vorbă din zonă...
Tenacitatea eroinei se manifestă filiar/ramificat dar unitar.
Chit că rupturi apar.   
Ce ar și s-ar schimba? Pentru Maria? Să vină la oraș? Să-și cumpere o
rochie
Pentru ocazia vieții? Să cunoască bărbatul vieții ei? Să dea rodul vieții,
băiatul Trică? Dar regulile firii, nu doar morale? Sunt ele mai de potop pe
cale?
Să tot bată drumuri? Cu rata, pe jos, cu Murgu în mașină? Dar destinațiile,
popasul? Casa!
Este Maria omul fac totum?
Omul ei de bază ar fi vâjul mustăcios ce o caracterizează sentențios:
La noi e datină, dacă femeia zice da, e bine. Dacă zice nu, e tot bine.
 
În reveriile ei, Maria își vede cavalerul coborând nu de pe cal, ci plaiul cu
haina pe umăr. Ajungând ei la pat apoi sub albele voaluri de ritual...
În hârjonelile apoi reale cu iubitul(același sic) pe o culme montană se lasă
rostogol îmbrățișării. Ca un demers tot liniar trăirii.
 
Tehnici imagistice
Suprapuneri, rol metaforic
Scena
La magazin. În fața vitrinei chipul Marie se suprapune cu chipul unei
cumpărătoare ce proba peste rochie un sutien. Vezi genericul,
Intarsurile poematico-etnogafice
Dansuri folclorice, măști...
Panoramele largi, luminile se-mpletind cu orele zilei...
Dar mai ales reliefurile, formele naturii cu noile forme, ale schimbărilor
vremeii, utilaje, construcții...
Vremurile se schimbă. Ar fi și o goană? Dar soarta te-ajunge din urmă,
cum observă și Murgu mai pe final.
Dar pe Maria n-o răstoarnă. A vieții prigoană.
 
 
Implicarea comunității locale la schimbările nu doar sociale
Lemnarii devin constructori, dar vremelnic.
Își asumă noul rol socio-economic implicit
Preluând și beneficiile, nu doar specifice și cu greutăți. Cum ar fi
vizionările de la caravana cinematografică.
 
Intruziunea eroului în colectiv, dar mai ales în inima eroinei e parșiv-
sinuasă. Ipocrită, dar de firea-i lipită.
Întâi că se dă decorat. E demascat. Ridicat și întors cu capul în jos, la
buzunare descos...
Apoi soarta îl ajută, un accident îl solicită a interveni curajos și eficient!
 
Eroina 2
Condiția feminină
Ana Cirtea
În rol Ioana Crăciunescu
Ca și Maria, Ana are jobul socio-economic general denumit grija la bărbat.
Cei din comunitate, special catering sic. Ea pentru echipa constructorilor.
Maria pentru lemnari.
Atât sau aparent.
Ea fiind însă...veriga slabă. Pe când Maria ar fi chiar zaua toată?!
Neîmpăcându-se cu mediul bărbatului, nu atât ca deplasări(nefiind dese),
ci ca plasări, fiind în provincie.
Drept care o ușurătate în a privi/trăi viața, musai cumva și amantlâcul cu
artificierul, prieten comun.
Martirizată de neînduplecata soartă?!
 
Eroul 2
Anton Ciortea
Inginer constructor șef
Veriga slabă masculină
În rol Emanoil Petruț
O fire blândă, compasivă, aparent autoritară barem profesional.
Dar în relația cu soția e sabotat de soartă prin chiar prietenul unu,
artificierul Murgu, amantul.
Accidentul nefericit al Anei(alunecarea fatală noaptea în râpă) îl face și
mai neutru sic existenței însăși.
 
Eroul trecerii, viitorului
Văsii
În rol Tudor Petruț
Nepotul lui Emanoil Petruț, după evenimentele din 89 cu o carieră la
Hollywood
Ispitit cum s-ar zice de o nouă viață
Din lemnar/forestier, să acceadă la altă carieră. De constructor.
Nu e vorba că ar ezita. Dar nu știe/simte încă mod a le împăca, a sa fire, cu
cea devenire.
 
Analize pe
Text, vezi notițe replici, descrieri
Imagine, vezi extrase, fotograme
Texte externe, cronici, comentarii, note, articole varia repere
 
 
Condiția umană
Condiția feminină
Medii și interferențe
Rural și urban
Cei care veșnicesc și sfințesc și conservă locul
și cei care re-desțelenesc/construiesc. Schimbă locurile
de la confruntare la colaborare și invers
Femeia dârză, vulcanică dar de stâncă și bărbații aventuroși/instabili dar
orgolioși
 
Universul rural/provincial
Ancestral/conservator de fel
Universul urban/municipal
Modernist/transformist de fel 
Caracterele localnicilor între
deschidere la nou ca posibilă cutie pandorică
instabilitate/negativitate
și devenirea necesară, noua pozitivitate
 
Natura
Măreția universului terran și statura celor ce îl păstoresc
și mărreția umanei creații integrând siluetele bune-rele-între ale celor 
ce o ridică/aplică/instituie.
Imaginile, cadrele, desfășurările camerei și ale firului narativ servesc acest
viu dialog, cu valențe poematice
 
Film în film
Sau pe aici
În zonă sosește caravana cinematografică
Bun prilej și pentru o recuperare virtuală de valori?!
Piersic, care e de-al lor!
E aici o re-transcriere de specific nu doar personal, de tip regional-național
Cumva parte și întreg de neam la unison.
 
Victimologia în artă
Personajul sacrificat nu doar narativ e Ana, orășeanca inadaptabilă vieții în
deplasare, neorășene.
Victimă și a instabilității masculine.
Pare excesiv. Ana nu are parte nici de soț, nici de amant, nici de mediu
propice/felice, dar nici de viață pur și simplu.  
Ea ar fi opusul Mariei, dar nu chiar ca erou negativ, vezi cumva adulterul.
 
Celelalte personaje
Portrete cadrate prelung mai mult, narativ trecute cam în umbră.
Dat fiind specificul rezumativ-analitic al subiectului.
E sugerare mono-filmică, derogare de monografie?!
Platon(celebrul Codin) se remarcă nu doar prin prezență, discret-amăruie
cu tot zâmbetul său la demascarea mincinosului Murgu
 
Murgu
Numele e ales special?
Sugestia e de nematuritate și instabilitate(negativă vivacitate)!
 
Ana
Cadra la oglindă
Eroina privată de feminitate existențială
Se ocupă de colectiv, de catering, dar de ea?...
Pentru Maria ar fi nu ignorare, ci doar secundarizare. Vezi scena cu vitrina
la oraș, sau cu vălul, sau cu rochia de cumpărat...
Nici pentru Ana chiar prioritizare. Dar tăvălugul chiar temporizat al vieții
nu lasă loc nici de p(op)as, și ca vârtej 
 
Racord portretistic
În vis Maria se trezește alături de Murgu!
Dar...lipit:
În real Ana se trezește alături de Murgu!
Super metaforă!
Asta da, figură de cine-stil!
 
Scena rostogolirii
Hârjoana erotică la Maria și Murgu
Ludo-purtarea și matură candorea
Circumvoluțiunile simțirii??
Scena gestului dorsal la Murgu și a palmei de la Ana
Alte intimități ludo-comportamentale
 
Maria
Statornicia firii și locuirii și drumurile vieții
Peregrinări tot ale devenirii, dar nu ca și minime devieri
 
Murgu
Nărăvașul imatur
Aventuros și parte periculos, auto-dez-avantajos
Scena metaforă cu caruselul
În care se confruntă virtual cu cele două partide și copiii
 
Din versurile genericului final
Semnificativ-metaforice:
Ce-i cerul și stelele
Tot își mută semnele
Ca pământul vorbele
Fost-am tânăr și-n putere
Ca un munte care mere
Din picioare tăiam brazdă
Codrii mulți îmi erau gazdă
 
Omul e frate cu natura/stabilul
Cu a divinului/dinamicului investitura
 
Super
 
Dixit
 
Damian Luz