Toată lumea din familia noastră

 
România
2012
 
Regia Radu Jude
 
Cu-personaje:
Şerban Pavlu – Marius, tatăl
Sofia Nicolaescu – Sofia, fetiţa de cinci ani a lui Marius şi a Otiliei
Mihaela Sârbu – Otilia
Gabriel Spahiu – Aurel
Tamara Buciuceanu-Botez – Coca, mama Otiliei, zisă Bursucul de către
nepoata Sofia
 
Şi cu:
Stela Popescu – dna Vizureanu, mama lui Marius
Alexandru Arşinel – dl. Vizureanu, tatăl lui Marius
Coca Bloos – voce vecină
 
Genul – tragi-comedie acru-amară
Tema – familia dezbinată, relaţii cu altercaţii, violenţa domestică
Stilul – realism crud-frust-agrest, umor acru
Mesaj – până la armonie, ne macină, bulversează justiţiara demonie!?
Calificativ – potrivit-bine
 
Subiectul
Marius vine la fetiţa sa pentru a o lua la mare, în cadrul timpului afectat
legal după diveorţ et co.
Necazurile încep din start. Obţine greu cheile maşinii tatălui, a lui fiind în
service, ceartă serioasă, dar şi rezolvare...mămoasă. Hâra fiind ex-soţia
fiului desigur, personajul negativ.
Cuiul lui Pepelea e...fetiţa, Sofia!
Ajuns la mama soacră et co., problemele continuă. Sofia a fost răcită.
Amantul insistă să vină mama, plecată la cosmetică. Întârzierea incită
discuţie şi ceartă între fostul şi actualul.
Când apare mărul critic, Aurel, amantul era deja victimă un pic. Luase în
frunte uşa deschisă cu forţa de Marius.
Motiv în plus pentru Otilia să tergiverseze. De fapt să taie pofta tatălui de
a duce la mare copila.
În continuare situaţia se degradează la maxim. Cearta ajunge la apelul la
organe. Treptat chiriaşii sunt sechestraţi, cu bandă legaţi, spre a face pe
morţii în păpuşoi să plece poliţia. Aş! Nici ea, nici ei nu se potolesc. Oricât
cu binele...forţat Marius a insistat.
Poliţia cu vecinii tatonează la uşă, sonerii, mobil...
Otilia şi Aurel fedeleşi se tot agită, urlă răguşit... Coca soacra se frământă,
dar îi cam ţine partea eroului. E prea împăciutoare. Sofia nu crede, cum i
se spune liniştitor, în acest joc de oameni mari, dar e...cuminte.
E pusă de tată în căsuţa preferată. Şi cu una sută ron ghini di tăt şpagată!
Vâzând că totuşi nu are pe unde scoate cămaşa, poliţia nu mai pleacă, ai
lui nu se liniştesc, iese pe balcon, apoi în jos, dar şi accidentându-se, bine
că era doar et.1.
La farmacie pretextează un accident, e bandajat la arcada spartă, cică.
Gata.
 
Scene, replici, gaguri
Vezi paznicul de la farmacie ce zice.
Scoală-te, Lazăre, şi umblă!
Marius ceruse o ţigară...adevărată.
Vezi ce fuma el. Electronice.
Asta era!
Tragi-comedia!
Marius traversase infernul casnic!
Revenea la viaţă, chiar şi cu capul spart, altfel detaşat?!
Mai conta ce ar urma?
 
Motivaţia de violenţă a lui Marius. Vezi cui.
Şi Isus i-a biciuit pe vameşi în templu.
 
Scena mai pe la început.
Pe balcon fata şi tata.
Văd un convoi mortuar.
Unde ajung ei?
Ce să răspundă părintele despre ei. Că...în rai.
Rezultă că...toţi?
Da, toată lumea din familia noastră.
Nici o excepţie?
Marius o spune adiacent, ca pentru el.
Înafară de un unchi de-al meu, ăla nu.
Chiar dacă nu ascultă?
Insistă Sofia.
Atunci se schimbă treaba...
 
Sofia
Nu atât înţeleaptă, precât de liniştită, dar şi mincinoasă la un momendat.
Crede că Marius l-a bătut pe Aurel. Acesta doar a fost lovit la cap când a
deschis uşa primul.
Îşi pune întrebări despre judecata de apoi, nu doar pentru că a auzit de la
mamă...
E preocupată de demonstraţii artistice.
Se întoarce din drum, de la maşina tatălui, recul cvasi-gratuit specific
feminin. Motivaţia ar fi fost de nelinişte, remanenţa tensionării imediat
anterioare.
Imaginează violenţe de la noul tătic spre a se da importantă celui real.
 
 
 
Fleacurile care (ci)c(ă c)ontează...
Canapeaua lui Marius pe care doarme Aurel
Cheile maşinii tatălui...
Uşa luată în frunte de contabilul uzurpator
Sofia întreabă ce înseamnă uzurpator
Vezi dacă aici e noţiunea...
Suta de ron care temperează fetiţa. Remarcă ea ce mulţi sunt.
Biblioteca de...dvd burduşită!
Plăcintele şi cafeaua ca degustare-tratare, ospitalitate la părinţii lui, dar şi
la soacră.
 
 
 
Ce avem aici?
Dincolo de raiul şi iadul presugerate de discuţia fetiţei cu tatăl...
Un purgatoriu mai mult iad!
Coca zice că vine apocalipsa!
Infernul casnic niciodată mai puţin...praznic?
Adică show!
Ordalie în bucătărie!
Cam unde converg drumurile prin casă!
Război în bucătărie iar?
Vezi filmul cu Dinică.
 
Replici
Otilia se trădează involuntar-agramat!
Ea spune că a fost în loc de fusese.
Deci se avea cu Aurel înainte de a se despărţi de Marius.
Vezi exact.
 
Conversaţie cu improvizaţie
Marius şi tatăl
Marius apropos de credinţa părintelui spune parafrazând, citând de unde:
Forţa dumnezeiască este egală cu produsul dintre masa dumnezeiască şi
acceleraţia dumnezeiască.
Rezultă că ateul în cauză ar fi victimă potenţial-reală a dreptăţii divine?
 
 
 
Otilia
Mărul otrăvit
Dar din care Marius ar muşca iar.
Convenţionalist-exclusivistă, socio-egoistă
Crede că doar ea contează pentru copil
Nu până poliţia ar pleca, amendă ei să nu ia?
Nu a suportat violentismul bărbatului. Şi zisa neglijare în creşterea
copilului.
Cum aflăm mai spre final, tatăl se laudă sincer fetiţei a fi fost chiar model.
A preferat un bărbat zis mai aşezat, un conţopist, o cârpă?
De fapt a cam trădat...lupta vieţii?
Dar mai important acum e că bagă beţe în roate relaţiei tatălui cu fata.
Marius
În război cu toţi, sau aceştia cu el?
Complotul real-aparent al mai tuturor din familie împotriva sa.
Tatăl pentru că îl ceartă în privinţa eşecului în custodia nepoatei.
Aurel pentru că îi pune piedici în calea relaţiei cu  copilul.
Otilia idem mai ales, şi în toate.
Poliţia pentru că îl încurcă. Ea a chemat-o. Dar el nu poate pleca cu fetiţa
pe uşa din dos. Aşa că o-ntinde el de pe fereastră-balcon.
Barem, culmea, dar nu, este ştiut, soacra îi cam face jocul.
Nu complice, doar împăciutoare de fel.
La atâtea disjuncţii, fie şi o conjuncţie.
 
Anormalul pe post-aparenţă de normal
Într-o lume stresată-pasivizată terorismul domestic cu rol justiţiar ajunge a
fi chiar convenţional!?
Sofia e singura neagitată. Fiind de fel talentată. Vezi ce le cântă şi ce le
dansează.
Şoul primează?!
Nici Marius nu pare a fi tocmai scorţos de violentos!
Nu doar prin accente tempo şi efuziuni. Gândirea îi rămâne logică.
Purtarea oscilează între angelic şi demonic.
Lucrează prin învăluire cu multiplul inamic, Otilia-situaţia-Aurel, vag
chiar şi Coca cu Sofia, dar când centrează dă cu...mâna, nu cu capul sau
piciorul!
Strategul Marius nu utilizează şi o tactică adecvată.
Din lături străluceşte, din mijloc o zbârceşte.
Nu o convinge nici pe fosta soţie că fata e sănătoasă, zglobie şi poate s-o
ia la mare.
Poate şi unde tactica s-a restrâns la mărul putred, Otilia? Căpoasă intenţio-
nat.
Dar are antecedente? Din reproşurile fostei neveste rezultă că la grădiniţa
fetiţei nu mai avea acces din motive de comportament turbulent?
 
 
 
 
Replici
Vulgare, dar...caracterizatoare
Debitând numărul telefonic Marius dă rima vulgară cunoscută. Să mă
apuci de...
Nu mă atinge că îmi iei vopseaua...
În general clişeele ne conduc gândirea.
De unde şi manierele (prost, sic) re-instinctualizate!
O îndobitocire verbal-virtuală şi gestual-depersonal-izat-ă!
 
 
Aurel... ache
Vezi verbul durere din engleză
Relache
Vezi cumva Relache din filmul Dimineţile unui băiat...?
Acolo era un domolit june, neidealist convins...
Contabilul pasivist
Elementul moale
Uzurpator volens-nolens
Şters cum şi trebuie, de înţeles.
Convenţionalismul şi egoism-exclusivismul feminin îl preferă.
 
Rolul patern restrâns la week-end lunar de lege după divorţ
Creator de vortex implicit, dramatic nu doar psihic.
Frustant pentru un părinte, chiar mai puţin profesionist, mămos.
 
Stil
Narativul e axat pe impactul crizei casnice stricte.
Impasul decurs din blocaj.
Marius nu poate pleca cu fetiţa.
Motivat sau nemotivat?
Derularea cu accent pe forţarea de părţi.
El s-o ia. Ceilalţi să nu.
Sechestrarea, comentările, altercaţiile, violentări diverse...
Ameninţări, semi-împăcări... Pledoarii, invective...
Tornadă nu chiar în pustiu?
Cum decurge deci scriitura?
Un tăvălug, un raff cu şi fără perdaf!!
E o naraţie cumva plată, dar mult...aridă, agrestă.
Pe cât de urcat tensionat se desfăşoară, pe atât de levitat ne ţine curent
aderent surescitaţi.
 
Cronica pedalată
Finalul ca şi obligatoriu deschis.
Şi-a ratat tatăl dreptul să-şi mai vadă fata. Cine va primi amenda? Etc.
Cerinţă artistică expres.
Altfel am fi avut un fapt divers.
media.
Încheiem co media?
 
Mizeria comportamentală
Provocată de ipocrizia legal-morală
Mental deplasat, chit că motivat
Justiţiarismul terorist
Violenţa domestică ca unealtă implicită în anomalia explicită
Conjugala războire drept continuu pseudo-armistiţiu?
Există viaţă conjugală...după divorţ?
Dacă un copil la mijloc nu ar fi, nimic nu s-ar mai potrivi, povesti, împo-
rivi?
Prostii?!
 
Marius
Stomatolog
Puţin cam lăudăros, ori cam încrezător.
A făcut lucrare dentară Cocăi.
Mai sunt probleme, nu de la operaţia lui, spune.
O va programa la un coleg. Plăteşte el.
Ochelaristul urât, de fii-sa numit.
Vezi mai cum...
Crocodil dinţos?
Că tot fredona fetiţa melodia cu respectivul.
Precum şi cea cu
Volevo un gatto nero, nero, nero
Mental şi comportamental Marius e un feroce gentilom!
Un mitocan educat!
Un ateu moralist.
Contrastant, dar nu mai puţin re-prob-ant?
Justiţiarul terorist dă un recital deloc gratuit fantezist.
El este adus la limită de soartă şi de cea ex-consoartă!
Circumstanţele atenuante ponderează excesul crizei agravante?!
Benevolentul malfactor
Tatăl iubitor şi responsabil e şi foarte sarcastic şi violent.
El nu transmite curent ci mai degrabă scurtcircuitează releul.
Cabotin cumva, dar nu...de mucava?
Are oarece cultură în spate. Vezi nu doar biblioteca şi de cărţi şi de dvd.
Vulgar dar şi stilat.
Parodist inspirat.
Vezi şi imitarea de voci, nu doar pentru amuzarea copilei sale. Ci şi replici
ironice celor mari.
 
 
Mesaj de contră
Răul terapeutic poate ar mai fi, paideic minimal?
 
 
Eroii
Toată lumea familiilor
Micro-nule universuri nici măcar paralele
Zis detaşate: Sofia, Coca, mama lui, amantul, fosta soţie
Zis implicate: Marius, tatăl lui.
Cine parează sau nici?
Cine şutează sau nici?
Meci nul ori suspendat?
Ce e drept, se va desfăşura şi fără pauză...
Toată lumea cât de cât punctează, dar toţi sunt depunctaţi logic-moral-etc.
 
 
 
Contrafeerie trash
Neorealism
v.
Sebastian M. Ciolca
 
 
Escaladare, escaladare...
De certuri, violenţe, frustrare
Dar şi cu accidentare.
Coadă de peşte ca...rezolvare.
Introspecţie mai cu blurare?
Prospecţie prea ca sondare, alunecare!
Perspectivă în ceaţa cea mare!
 
Culmea, arta cu final deschis
De fapt soluţia, tâlcul l-au închis!?
Paradox.
Arta nu trebuie să ofere soluţii.
Ar cădea în real.
Sau chiar în imaginar-artificial.
Indiferent că e realistă sau ficţionară.
Arta e sublimare.
Cauză, efect, urmare sunt...secundare.
Premize-expoziţie, decurs-moment culminant. conflictualizare, deznodă-
mânt-finalizare...
 
eroii
principali
Marius şi Sofia
Intenţia-dorinţa lor de a petrece o vacanţă ca în rai
Obstrucţionată total de ai lor de la fac trecerea-blocare un iad
Purgatoriul plusat în van de ei este.
Factorii destabilizatori
Tatăl coleric, pe motiv de fiul de capul lui...
Amantul fostei, pe motiv de pacienţă, şi întâietatea decizională a iubitei, ca
mamă
Poliţia, chemată de mamă, dar indirect îi stă în cale.
Dar mai ales vulpea de Otilia, de fapt o hienă cam jigărită psihic?
 
 
 
Spre un ultim...final
Ne punem iar-mereu întrebarea.
Odată ce am constatat cu stupoare cât de mult merită eroii toţi de aici să
ajungă în rai?
Cum rămâne cu unchiul lui Marius?
El nu? Şi de ce? Şi cine e?
Sau ce simbol relevă?
E întotdeauna un nuştimce, un nuştimcine care taină-nod la toate rămâne?!
E locul lăsat de întors?
Ce sens de stors?
 
Obiectul personaj principal
Nu foarte în cadru decât la început.
E cadoul pe care Marius îl face fetiţei de ziua ei, întârziat, fiind de fosta
refuzat că nu era în limita legală termenul(data) încadrat.
Caracatiţa e o păpuşă personalizată, de pâslă et co.
Simbol al situaţiei tensio-tentaculare în derulare.
 
Obiectul bivalent
Ghiveciul cu flori
Simbol suprarealist, grotesc-funambulesc
Florile sunt speciale, ciudate, denumirea încă şi mai mult, curios?
Prezentate corect soacrei, dar pentru fosta soţie.
Când Otilia întreabă oripilată ce e în...găleată, Marius răspunde la mişto.
Vezi
 
 
Umorile
Supa primordială
Sau diluviul fatal final?
Criza psihogenă ca permanentizare nici tranzitorie?
Grotescul armat cu duioşia ironică să ne fi devenit firescul?
 
Armare sau înarmare, tandreţea şi bruscheţea
Alifiile durerii ei de viaţă?
 
Comedie neagră cu personaje altfel mult cenuşii, colorate doar de reacţiile,
nu acţiile, lor, rafinat şi ne-corelate?
 
Micul univers zis sufletesc al familiei din bulevardul cu pricina et co
mem-brii unde se petrece drama rapt-terro-sechestrare-violentare şamd.
este de
fapt oglinda societăţii noastre, nu doar ca familie.
Dacă nu cumva şi la nivel general-global? Ca variantă barem.
 
Înstrăinarea în sine ca nesine chiar anume, iată un paradox nou.
Postmodernist?
Fiecare cu a sa iluzionare, iată marea fărâmiţare.
 
Felia de viaţă greu suportată chiar şi la o cafea, două, idem şi prăjitură.
Cu vişine, la mama lui Marius, atenţie la simbol, sunt acrişoare!
Sau plat-dulci plăcinţele. La Otilia, ca ea?
 
Viaţa luată la mişto şi pentru denumirea unei plante, nu e până la urmă
caşto?
Vezi sensurile
 
Marius
Poliedric caracter
Caleidoscop sado-maso ca purtare.
Dar nu sexual, ci psihologic doar.
Şi totuşi perdant.
Jocul cu oarba divină voinţă nu prea îi iese.
Credibil tocmai prin torsiunea real-ideal!
Psihopatul din Aurora, caz relativ asemenea, era un nefericit, un împietrit.
Un tragic cu o ideologie majoritar egoist-idolatră. Un sarcastic.
Marius e un hedonist-histrion de fel. Şi la vorbă şi la port.
 
Fenomen actual.
Divorţul accentuează ratarea masculină şi desăvârşeşte inadaptarea
feminină.
Ce să mai vorbim de copii...
 
Din nimic sărită scânteia iritării, până la fandaxie, d-apoi apoplexie, calea
Incendiului total se scurtează nici cu ochii văzând?
Ciudat că mai şi ocoleşte, la un popas...răcorind?! Ha! 
 
Aproprierea de rudenie, relaţie umană de fel, ca maximalizare a
permisivită-ţii depărtării, înstrăinării şi de sine, nu doar de semeni.
Cu cât am fi mai asemenea, cu atât putem fi şi mai anti-, mai greu pasiv-
neutri?
Paradox? Contradicţie?
 
 
Damian Luz