VREAU S FIU LUP de VAL Mnescu Cinele meu Lup latr. tie el de ce. Lup nu latr aiurea.

Lup nu-i prost. Dac-i e foame, las coada n jos i se linge pe bot. Semn clar c are burta goal. Cnd nu-i nimeni acas, st lipit de grilajul porii i se uit pe strad, n ateptarea stpnilor. Dac-i e sete, bea ap. Dac-i e foame, mnnc. Dac nare chef de nimic, se tolnete la soare. Dac are poft de joac, ia o piatr n gur i i-o aduce la picioare. Te privete-n ochi rbdtor pn te-nduri s iei piatra i s-o arunci ct mai departe. nete ca din pratie i-o caut. Din iarba nalt nu i se vede dect coada, fluturnd ca un drapel de lupt. Vine ano cu piatra n gur.i-o depune, mndru, la picioare i ateapt s-l mngi. Dac te faci c arunci piatra i-l pcleti, i pune coada-ntre picioare i se retrage la el n cote. Lup e detept. Nu-l poi prosti i nici nu tie de glum. Mi-ar plcea s fiu Lup. Smbt efectuam, ca tot romnul, obinuita operaiunea de zapping. La o televiziune, am dat peste un sondaj de opinie n care ntrebarea era ce v enerveaz cel mai mult n Romnia. Din vreo douzeci de intervievai pe strad n-a fost unul s nu menioneze c prostia e cel mai puternic factor de stres care-l scoate din srite. Deodat m-am gndit c dac m-ar fi prins i pe mine la cu microfonul pe strad, primul cuvnt care mi-ar fi venit n gnd ar fi fost tot prostia. Am simit c m-nclzesc de nervi, dndu-mi seama c nu sunt cu nimic deosebit de ceilali, c sunt n aceeai oal cu ei, c gndesc la fel cu marea mas, c nus deloc special, aa cum mi plcea s cred pn atunci. Ce mama dracului, pe toat lumea o enerveaz prostia romnilor i niciunul nu bag de seam c i el e romn? Bun, i pe mine m enerveaz prostia unora, i, dac-i ntrebi pe ia care m enerveaz pe mine cu prostia lor, ce-i enerveaz pe ei cel mai mult, or s-i spun c prostia celorlali i scoate din pepeni. n Romnia, nimeni n-ar recunoate c-i prost, nici s-l pici cu cear. i, de fapt, aa e. Romnii e detepi. Atta inteligen nativ mustete pe plaiul mioritic, nct nu-i de mirare c un cizmar poate ajunge preedintele rii sau c un cioban are partid. Mirarea e, ns, de ce naiba o duce att de prost o naiune att de deteapt? Una-i s fii prost, alta-i s fii prostit. A prosti pe cineva e o expresie cu valoare real care nseamn c-l induci n eroare, c-l pcleti, c-l duci cu vorba, c-l neli. Cel prostit ajunge s fie zpcit, uluit, dezorientat. Dup ce i s-a aplicat prosteala, ceteanului i se d peste cap sistemul de valori. I se pare c tot ce tia el c-i bun, de fapt, e ru. Albul e negru i dulcele amar. Ceea ce lumina pn atunci, ntunec, iar gheaa e cald. Omul nu mai tie ce s cread. Ce-o fi adevrat despre el, despre ceilali, despre viaa asta? Rezultatul aciunii de prosteal este prostul. Dac-i prost, e bun. El poate fi luat de mn i dus la urne, s te voteze. El st cuminte la televizor i plnge sau se rde. D-i trei miloane pe lun i e fericit. D-i ap neagr la robinet, ine-l n frig, cere-i bani pe impozite. Prostete-l s respecte legea, legea-i pentru proti. Prostul se teme de lege. El n-are nici o prere i, chiar de-ar avea, pe prost nu-l bag nimeni n seam. Cui i pas c are i el, acolo, un cap, i, nuntru, un creiera mic cu gnduri n el? C unele gnduri sunt ntrebri rmase fr rspuns? C se mir ca prostul? Vai de mine, fiica Preedintelui era s fie rpit! La mai bine de un an de la farsa cu jurnalitii kidnapai n Iran, n care, la prosteal, serviciile secrete ne-au ameit cu mistere ca din O mie i-una de nopi, pe care o s le dezlegm peste cincizeci de ani, apare, doamnelor i domnilor proti, cagulatul, tovarul de celul al mai mult dect suspectului Hayssam. Ce s vezi ? Hoomanul a auzit el de la Hayssam c frumoasa Elena era prima pe lista rpitorilor, c sunt nite dischete care probeaz

asta, c ftuca urma s fie moneda de schimb pentru eliberarea lui Omar! Adic, frai romni, barosanul sirian i-a fcut pucriaului confesiuni de pe patul unde mima suferina! Dup care, a fost dus la spital. Dup care, a fost eliberat ca s se trateze. Dup care, s-a fcut nevzut, dnd cu tifla lui SRI, lui SIE, lui IE i lui MIE. Adic, el crede c-a prostit toat suflarea romneasc, toat clasa noastr muncitoare, de la agenii secrei i procurori, pn la ditamai Guvern i Prezidenie. Apoi, s-o cread el, umflatul naibii! La ct am fost noi prostii n aipe ani, prosteala lui nici nu se simte. Revoluie, mineriade, Bancorex, F.N.I., Caritas, igareta, aviara, termopanul, lacrimi pentru Stolo, alea prosteli pe bune, serioase, profesioniste, nu fuga lui Omar pitit printre oie! Protestez contra unei asemenea ncercri de prosteal fr nici un haz! De detepi ce suntem, la nivel naional, prosteala a devenit o adevrat art. Dar nici la nivel local nu stm prea ru. Avem i-aici campionii notri judeeni, municipali, comunali. Hahalere incompetente care ne prostesc meteugit de pe fotolii de profesioniti. Hoi i mecheri de dou parale, maetri ai gogoriei politice au birouri prin primrii, prin prefecturi, prin judectorii, ba chiar i prin armata romn. Satisfacia c ne prostesc, le ngroa burdihanele. De aptesprezece ani i tot punem s ne conduc, cnd pe unii, cnd pe alii, doar-doar or nelege c jocul democraiei are reguli stricte. Corecte pentru toat lumea, de la aurolac pn la viceprimar i pn la preedinte. i, dac lencalci, e buba. Aa zice la Constituie c n-ai voie s prosteti legea. La prosteala legii, Bacul a fost mereu pe primele locuri n top. S atepi aprobare ca s aplici legea, e ultima invenie n materie. De vreo dou luni, fruntea obtii ateapt, chipurile, concluziile anchetei guvernamentale ca s traneze incompatibilitatea ntre a fi patron i funcionar a viceprimarului Scrip. Nimeni nu pare s ia n serios declaraia n fals pe care acesta a semnat-o la instaurare. E deajuns, pentru ochii lumii, c se analizeaz incompatibilitatea. Ce cuvnt! Te prosteti doar cnd l auzi! Lup e detept. Nu-l poi prosti i nici nu tie de glum. Mi-ar plcea s fiu Lup. Dar dac ara te vrea prost, ce poi s faci? http://www.cafeneaua.com/nodes/show/11947/scrisoare-de-dragoste/1 rezumat: nu-i niciodata prea tarziu in viata pentru nimic Prin ce joc al destinului ,hazardului ,pasi m-au condus spre tine?De ce am amanat atata vreme problema ? Stiam ca nu putea fi evitata .Stiam ca odata cu trecerea timpului se agraveaza .Insa tergiversam sa o rezolv de parca ar fi fost ditamai problema si nu o banala durere de dinti.De fiecare data spuneam ; nu acum! nu azi! mai poate astepta.Apoi cand a devenit obisnuita ,cand nu ma mai deranja ,cand devenise ultima dintre preocupari pe nepusa masa problema trebuia rezolvata si contrar obisnuintei a trebuit sa rog o prietena sa-mi recomande pe cineva .De ce nu am apelat la acelasi cabinet .Nimic nu justifica o alta alegere ,dincontra erau persoane cunoscute in timp ,profesionalismul ii recomanda .Si totusi ,am luat biletelul cu numele si adresa recomandate.La ora stabilita am ajuns ,in fata mea un pusti ,durerea disparuse asa cum se intampla de obicei ... Apoi usa s-a deschis si ochii , ochii cu scantei m-au privit .O mai facusera ,dar cand ? unde? Nu era cazul sa-mi pierd firea ,venisem cu o problema minora la un specialist...Stiam ca stii ,stiai ca stiu , ma asteptai si te cautam .Tarzie intalnire pe cararea vietii.O noua problema ivita si nu este o banala durere de dinti . Timpul,da timpul e de vina . http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13492/mai-mult-decat-durerea/1

EUROPO, VENIM! MO CRCIUN de VAL Mnescu Nu tiu dac i n anul 2006, ca s vin Mo Crciun cu brdu, bomboane i jucrii, e obligatoriu s fii tare cuminte nc nainte cu dou-trei sptmni de 24 decembrie. S nu mai sari gardul la vecinul Ercu dup minge, s mnnci tot ce i se pune n farfurie, s ai numai 9 i 10 n carnet, s nu te bai cu sor-ta i s n-o mai porecleti, s nu faci aia, s nu faci ailalt, n general, s fii un copil model. Ia mai repet colinda, s nu te faci de rs. Vezi c na-tu Paisa abia ateapt s greeti ca s te ia lantrebri din istorie i din geografie! Unde pleci fr fular? i-ai pus ciorapii de ln? C s-a lsat un ger Pe la cinci, cnd cdea noaptea, o porneam cu colinda. Mirosea a cozonaci, a vanilie, a scorioar i a coaj de lmie pe toat strada. Zpada scria sub bocnceii talp de talp, din piele adevrat, adic. Nu prea erau becuri pe stlpi, aa c trebuia s-i nvingi teama de ntuneric i unde gseai o poart deschis, intrai s colinzi. Gospodarii legau cinii, dar trebuia s fii tare curajos s te avni prin ntuneric pn la ua casei. Primii cu colinda? Sor-mea ddea tonul: O, ce veste minunat din Betleem ni se-arat, c-astzi a nscut prunc din duhul sfnt, Fecioara MariaCntam scuturnd steaua de hrtie creponat n mijlocul creia ardea o lumnare. Cnd am mai crescut, am pus n locul lumnrii care se tot stingea, un bec cu o baterie ELBA de 4,5 voli. Iote-te b, s-a mirat taic-meu cnd a vzut inovaia. Parc-ai fi nemi! Da n-o fi pcat? C pe vremea aia nu erau modernizri d-astea! Ia s-l ntrebi pe popa Ardeleanu, c el tre s tie! Preotul Ardeleanu m-a mngiat pe cciula de miel i-a zis c nu-i problem, c mai bine cu baterie ELBA dect s ne dm foc, Doamne-ferete!, la haine, n ajun de Crciun. Erau multe pori deschise, semn c vestitorii erau ateptai. La tovarul miliian Tocil i la cei care lucrau la partid puteai s bai n poart mult i bine. i la profesori te primeau, dar ei te trgeau repede n cas, uitndu-se s vad cine mai era pe strad s-l vad c-a primit cu steaua i, dup ce-i ascultau O ce veste minunat, i ddeau bomboane nvelite n poleial, fondante sau cozonac cu rahat i smochine. La de-alde Doli, Stoica, Pardoseanu, Ruleac, Chiriac, Gnju, Onea, Ichim, Anastasiu, Macovei, Bobeic, primeai cte un leu, doi. Era mult atunci. Un ecler costa un leu i cincizeci de bani, o ciocolat era doi lei, iar pe o carte ddeai cinci. La film, la Cinema 1 Mai, intrai cu un leu i cincizeci. Nou lei kilul de zahr, un leu jumtate pinea, 47 de lei biletul de tren pn la Bucureti. Un salariu bun de muncitor era 800 1000 de lei. Cu un colindat, un copila fcea n jur de 150 de lei. Banii erau ai lui, fcea ce voia cu ei. Putea s-i mplineasc orice vis ar fi avut timp de un an, de la Crciunul trecut. O pereche de patine cu chei, care se puteau prinde de orice fel de nclminte, costa aptezeciicinci de lei. Nu tiu cum se fcea, dar cnd terminam de colindat peste tot pe unde trebuia s colindm, simeam i frigul. Cu bujori n obraji i cu picioarele bocn, ne scuturam de zpad i ne repezeam s ne nclzim minile la sob. N-a venit Moul? N-a venit, cum era s vin i noi s nu fim acas? Moul vine cnd copiii dorm, c nu trebuie s-l vad nimeni cum se chinuiete el s care sacul cu daruri. Bradul era la locul lui, n holul mare, frumos i mirosind a pdure. Mama, ce-i aia Betleem? Cnd s-a nscut Domnul Isus, era decembrie, era ger ca acuma , i Maica lui, Maria, l-a aezat ntr-o iesle cu fn, la Betleem. Pruncuorul ar fi ngheat dac nu veneau animalele s-l nclzeasc cu suflarea lor. Adormeam greu, gndindu-ne la pruncul Isus, la mainue de tabl, la cei trei magi de la rsrit, la

ppui i la bombonelele fondante atrnate pe lng globurile n care lumina se reflecta n culori nemaivzute. Peste noapte auzeam forfot pe lng brad, dar n-aveam voie s ne ridicm din pat. Trebuia s-l lsm pe Mo s-i fac treaba. Cum n hol nu era co de fum, ai mei ne-au spus c el se strecura prin tabloul electric, printr-o crptur aflat ntre buoane i contor. Eu credeam c vine chiar prin firele de electricitate, mi se prea mai logic. Dei nu prea puteam s explic cum ncape ditamai sacul cu daruri pentru toi copiii cumini din Comneti printr-un fir aa de subire. Cred c eram printr-a doua cnd i-am surprins pe ai mei aranjnd darurile lui Mo Crciun sub brad. M-am trezit noaptea i mi-am zis, fie ce-o fi, trebuie s vorbesc direct cu Moul, s-i spun c vreau un tanc teleghidat cum vzusem la domnul Brjoveanu. Dar n hol nu erau dect tata i mama. Cic Moul se grbea i-i lsase pe ei s mpodobeasc bradul. M-am uitat la tabloul electric i am vzut scobitoarea pe care-o pusesem ca semn, exact la locul ei. M-am dus repede n pat i m-am culcat. Dimineaa, mi-am luat darurile de sub pom i-am mncat portocale i multe bomboane. Scobitoarea dintre buoane nu mai era. De atunci, sunt convins c Mo Crciun exist. El vine cum poate. Acum, n 2007, poate c aduce daruri copiilor prin Email sau SMS. Cine poate ti? http://www.cafeneaua.com/nodes/show/11946/mos-craciun/1

CALEA VICTORIEI II

de Georges Valch la: 30/04/2005 09:38:00

Calea Victoriei... Un furnicar infernal de oameni i maini - un ru care se scurge haotic spre nicieri, venind de niciunde. n toat aceast harababur, cel mai neinsemnat rami tu: omul de sticl. Privirile lor, dac nu te ocolesc, mcar te ignor. Eti a ase miliarda parte dintr-o lume. Fiecare dintre ei ii poart resemnat povestea i crucea, la fel cum tu faci cu ale tale. Dar oare tu, Tudor, Gheorghe Tudor Draguanu, ct ii aminteti din povestea ta? Ct vrei s-i aminteti din ea? Pn nu de mult, o urm de rn pe tlpi era menit s-i aminteasc de unde-ai pornit. Te-ai lepdat acuma de ea i n zadar scrutezi n zare cu ochii minii s vezi de unde ai venit. Sunt lucruri pe care le putem vedea doar atuncea cnd rmnem orbi. ntr-o bun zi, cu ochii inchii ii vei aduce aminte de punctul tu de plecare i mai ales de drumul pe care ii promisesei s mergi. Eu, destinul, nu voi face nimic s apropii sau s ndepartez acea zi. Am s te las s-i trieti viaa pe mai departe, pentru c tiu sigur c pentru, sau n pofida a ceea ce eti, Ziua Adevrului o s vin. Stucul tu uitat de lume, vegheaz de pe culmi la un ora care se golete i se ruineaz pe zi ce trece. Fiindc nu-i uor de uitat acea uli ca un ecou al tu i satul acela ca un primordial parfum al tuturor. Cci nu ignorant se cheam acela, care merge cu neatenia pna la uitare de sine; cel care se mbrac cu piele de om azvrlindu-se ntre cei cu nfaiarea asemenea. Ochii lui privesc nauntrul su, orbi la spectacolul trist al nepsarii pe care-o provoac. Mai ii minte? Primul roman pe care l-ai scris la zece ani, a fost unul poliist pe atunci defapt, miliist. Era vorba, dac nu am uitat, despre un cpitan Cmpeanu, foarte detept i brav, care firete era condus i el de ctre un sergent. Toate ierarhiile astea n grad, toate micile chiibuuri de oameni mari, i-au pus capac. Dup ce l-ai asmuit pe bietul Cmpeanu cu o Dacie n

urmarirea imperialitilor aflai ntr-un Merean, ai hotrt c povestea trebuie s aib un sfrit, unul ct mai trist, aa c l-ai omort, aruncndu-l cu main cu tot, ntr-o prpastie din Fgra. i ce era cel mai interesant? Cum descriai tu atunci mareia munilor: Nici chiar acum, nu cred s gseti ceva mai plictisitor ntr-o scriere dect zugrvirea unui peisaj. Dar, ncepusei s crezi c este musai s plictiseti ct mai tare ca s te poi numi un scriitor adevrat. ntratta de mult, nct nu mai lsai si scape nimic din splendoarea naturii. Intri la Capa. Nu vrei s mnnci, i totui chelnerului trebuie s-i comanzi ceva... Mai ales c acum... foarte muli ani, l-ai altoit bine pe unul dintre ei fiindc i-a permis s flirteze cu iubita ta de atunci... Ce mai distracie, ha, ha! Acum ai s iei o sticla de vin. Unul dulce i bun sa fie, nu conteaz soiul - nu ai s-i nelegi niciodat pe cusurgii care cer vin numai ca s-l miroas i s-i clteasc cu el protezele. ntotdeauna, dac te gndeti bine, e cel mai indicat s nu alegi. Salonul e gol. ns la o mas e Capone Grasu. Porcul: aceast nesfrit mizerie roz. Sigur, el e parc de-aici: nu lipsete aproape niciodat. Te temi de acest om, care i va cere s bei din nou mpreun i nu- i este sete deloc de vinul lui! Cel mai bun lucru este s-l ocoleti. Cu muli ani n urm (nu m pune acum s socotesc ci - stiu doar c tu aveai vreo nousprezece) ai venit aici cu logodnica ta; Ella parc o chema - s srbtorii tocmai logodna voastr. Pe atunci, hotrt lucru c o iubeai - de aceea i-ai i dorit s petrecei la Capa o sear special. De aceea ai chemat nc de la nceput picolul care urma s v serveasc i strecurndu-i n buzunar o sut de lei i-ai spus :"asta-i deschiderea numai, un supliment de vitez, fiindc eu i prietena mea suntem foarte bine dispui i nu vrem s ipm dup tine nici un minut!". Biatul, se vede treaba c a neles foarte bine asta i aproape c intuia de cte ori era nevoie de el. Aa c aperitivele au mers ct se poate de bine. Doar c odat cu felul nti, picolul a fost lasat n culise i lng voi s-a nfiinat un chelner tnar i arogant care a nceput s flirteze cu ea. Erau nite vremuri ciufute, cnd osptarul era un fel de a treia putere n stat. Ei catigau ntr-o sear cam atta ct ctigai tu ntr-o lun. Asta le ddea o sigurana pe care restul, oamenii de rnd nu o puteau egala aproape niciodat. Nu tiu dac srcia ta te deprima cel mai tare sau bogia lor. Ella ta, ca orice putoaic s-a lsat antrenat n jocul lui, iar ie nu i-a rmas dect s taci i s nghii mncarea destul de agreabil i s fi un martor al conversaiei lor. Numai c tu, nu eti nici acum i nu erai nici atunci omul care s lase ceva nepltit. Cnd draguul de osptar a venit s ncaseze nota de plat, i-ai spus foarte politicos c el ar trebui s plteasc fiindc el a fost atracia serii. El a rs ntai servil cum numai slugoii stiu s rd dar tu i-ai spus c nu e nici o glum la mijloc. Proasta lui inspiraie, a fost s cread c cineva ar putea s ia de la tine ceva fr ca s vrei i tu acelai lucru: aa c imediat ce a revenit la arogana lui obinuit, tot ce a reuit s ncaseze au fost dou directe care l-au culcat direct la podea. Apoi n vreme ce colegii lui nu se hotarau dac s intervin sau s cheme Miliia, tu i-ai pus pe piept banii pentru consumaie, baciul pentru deranj, apoi i-ai luat prietena care fierbea de admiraie i ai plecat. Nu ti nici tu i nici femeile care te-au iubit, dac n via te-a ajutat mai mult duritatea ta sau poezia din tine; ai fost ca o stnc cu miez de carne simitoare Cnd ai o mn care far de voie, datorat unui simplu tic sau unei raiuni separate de tine, ncearca s te strng de gt, cred c pn la urm cu un bisturiu ai putea s o scoi la capt. Dac ns, jumtate din fiina ta e pornit mpotriva celeilalte, eti un om terminat i nu mai conteaz care parte din tine va iei nvingatoare. i aminteti de Legiune? Sunt muli cei care au ales Infernul, pentru c Paradisul nu aveau cu cine s l mpart. Ce erai voi, toat aceast armat, dect numai picioare purtnd de grij noroiului i mini ce se fereau s tulbure acel aer pierdut n negur? Pe umeri care au uitat semeia nca mai dinainte s o nvee, purtai capete umplute cu creier care i pierduse prima i ultima deprindere. Trtcue imense care sub un pr rar sau o chelie deas acopereau cogeamite vidul Oameni trind ntr-o

grimas dominai de un sentiment care aducea cu o rgiala. Via i-atta tot! E banal pentru noi, cei mai muli, noi care nc suntem vii i inima din greu ne mpinge prin vene snge stricat. Dar pentru ei, tot restul, acesta se cheam Triumf! E drept ns c singurii eroi de bun sim sunt aceia care deja au murit. Iar pe ei nu-i invidiaza nimeni. Pentru c Eroul a fost dintotdeauna un soldat prost, care a murit fr s gndeasc la altceva dect la o cauz care nu avea nici o cunotiin de el. Eroul este un ogar, Cauza un vntor fr mil. Patria i e recunoscatoare: nu i va mai tulbura niciodat somnul de veci cu aduceri aminte. Mai mult de-att, voi erai mercenari; triai i luptai pentru idealuri terminate n buzunar. Frontul era o groap comun care se resemnase deja cu morii ei. Iar felul tu aspru de a-i ascunde emoia, te-a salvat. Fiindc numai tcnd puteai s strigi cel mai tare n acea glgie. Cum ai putut s suferi toat aceast gloat? De ce m mir? Trisei n orduirea comunist. Socialismul te-a scpat de posesia a tot ce exista material, ba mai mult, cci i-a umplut pe atunci mintea cu concepii de mprumut care te fereau pn i de raiunea s le descoperi. S gndeti s-a dovedit a fi o apuctur foarte incomod. Dar tot atunci ai nvat c un scop de bun sim trebuie urmrit numai cu mijloace rezonabile. Cci oare cum s-a ajuns la toate astea? ntrebarea pe care guvernele ar trebui s i-o pun nu ar trebui s fie ct cost protecia social, ci ct ar costa lipsa ei cu desavrire. Cnd singur cu un camarad, n deert, ai vzut un rahat de leu aburind n gerul nopii i el, camaradul s-a gndit c ar fi bun de mncare zi drept, la ce te-ai gandit? C ntre el, cel mai prost om din lume i bucata asta aburind de rahat, exist cel puin o diferen frapant: rahatul sta, chiar ii d un pic de gndit. Pentru c fiara care l-a ccat, sigur e prin apropiere i s-ar putea s v mnnce pe amndoi. Iar dup ce l-ai dibuit i l-ai mpucat, n vreme ce mncai din el crud, iar camaradul se minuna de tine iarai te-ai gndit la prostia lui: ar fi mncat un ccat, dar niciodat carne crud de leu! Hotrt lucru, i-ai spus, dac este s ai ceva al tu, ai o tnenie fr margini, o zgrcenie ca nimeni altul i o nesimire de-a dreptul suin. i ca un om milos te-ai gndit cum ai putea s-l omori n aa fel nct s sufere ct mai puin. Dar te-ai gndit mai apoi c dac-i inteligent va fi ntotdeauna un mototol; dac-i iste o s fie un punga i jumatate. Dar dac-i un prost sadea, n-o s-i lipseasc nimic, niciodat! Cine altul dect el fusese pe jos pn la Alger pentru un afurisit de sculament? E ciudat s mergi atia kilometri numai ca s te ntorci cu o boal lumeasc. i a mai cheltuit i solda pentru asta; n cele din urm, nimeni nu va putea s te conving c un trg se limiteaz la altceva, mai mult, dect la ce dai i ce primeti. Ca o cafteal pe cinste! Dar mai exist un adevr tot aa de flagrant, anume c exist un gen de clduri care ncep s bat cmpii i s pretind ca sunt iubiri. Dar cu ce drept s-l judeci? Toi am nceput de la o simpl nebunie. Paranoia ncepe de-abia cnd ajungem psihologi. i cel mai ru lucru care i se ntmpla, este s atepi de la ceilali s fie buni i de la Dumnezeu s fie sfnt. http://www.cafeneaua.com/nodes/show/4489/calea-victoriei-ii/1 Povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici Domnul Arhitect Daniel Alexandrovici mi-a povesti mai deunazi o intimplare din tineretea lui si o astern pe hirtie caci mi-a placut. Iat-o: "In ziua de astazi imi este greu sa inteleg pe copilul care am fost in urma cu patruzeci de ani. Pe atunci eram cunoscut ca "Danutz" si mai erau care adaugau "Poznashul". Daniel Poznashul, asta eram eu. In vara anului 1957 mi s-a intimplat o poveste in urma careia mi s-a mai adaugat la nume ceva "Daniel, Poznashul cel norocos". De atunci eram numit fie ca "Norocosule", fie ca "Poaznasule" si

"Danut" ma numeau doar parintii si sora mea mai mica, Domnul sa-i ierte pe toti. Primele doua alternative erau folosite si de profesorii mei de la scoala incit uneori aveam impresia ca asa sunt trecut si in catalog. Si cum a inceput mai totul? In vara anului 1957 primisem in dar o bicicleta nemteasca marca Mifa. Era asta o minunatie mecanica si o indragisem foarte. Cu ea urcasem, mai calare, mai pe jos, toate cele sapte coline ale dulcelui tirg al Iasului. Deobicei mi se alatura bunul meu prieten si tovaras in sotii - Raducu, cu care eram vecin si coleg de clasa. In vara anului 1957 era mare zapuseala. Nu mai mare ca in alte veri, dar acum aveam bicicleta si i-am propus Raducului sa mergem la o scalda in Lacul Ciricului ca se ne mai racorim. Spuse Raducu: "As merge dar i-am promis mamei ca repar balustrada balconului". Radu era orfan de tata si hotarise de mult timp sa nu-i iese din vorba maica-si. Stiind asta n-am insistat si a doua zi am pornit singur la drum. Plouase in timpul noptii si in acea dimineata vremea era placuta dar stiam ca iar va fi cald mai tarziu. Lacul se afla la rasarit de oras si drumul trecea pe linga Cimitirul Eternitatii. Ca deobicei o lua-i pe o scurtatura care trecea printr-o padurice aflata intre cimitir si lac. De la intrarea in paduricea aceea poteca, caci poteca era, cobora in panta abrupta pina la Ciric. Pasarelele ciripeau, aerul era proaspat si placut... Frumos! "Eu, bicicleta si fortele naturii", mi-am spus si o luai "in direct" intr-un slalom printre copaci. Problema a fost ca pamintul era umed de la ploaia din acea noapte, bicicleta a derapat si partea stinga a ghidonului a lovit un copac. Si de aici a inceput toata "bucuria". Minerul mi-a rupt briul pantalonilor si a intrat, unde?, in corp deasupra soldului sting si m-am rostogolit la pamint cu bicicleta cu tot. Mai am si astazi cicatricea. Norocul a fost ca n-am lesinat. Si stau eu asa intins pe mama glie si singele imi tisneste din rana de se formase acolo o baltoaca. Imi aduc aminte ca m-am gindit: "Ce frumos a fost pina acum, iar acum voi muri naibi aici la doar 15 ani si cine stie cind ma vor gasi". Dupa un timp miam spus: "Nu. Nu se poate. Nu ma dau batut". Imi scot din buzunar batista, o pun pe rana si leg strins peste ea ce mai ramasese din briul acela. Mai apoi apuc tulpina unui copacel si incet, incet, ma ridic in picioare. Ma uit la bicicleta, mai bine zis la ceea ce mai ramasese din ea. Bara in continuarea careia era pedala stinga se rasucise in directia cadrului si nu mai putea fi rotita. Roata din fata pierduse citeva spite si arata ca un fel de opt. Frina din fata era rupta. Mi-am spus: "Sa ramin aici n-are rost. Sa merg nu-s in stare. Am sa urc pe bicicleta asta asa cum e si drumul fiind in panta am sa alung la Ciric printre oameni." Zis si facut, numai ca nici frina "torpedo" nu functiona caci nu puteam sa misc inapoi pedalele. Si prinde bicicleta viteza si incep iar un slalom vijelios printre copaci. Dupa un timp gasesc poteca si-mi aduc aminte ca mai am un necaz. Drumul ma ducea la un canal transversal de vreo doi metri latime prin care curgea apa murdara de la Uzina de Purificare a Iasului. Podet nu era acolo, dar mi-am adus aminte ca am vazut acolo ultima data o birna lata de doar vreo 10cm. latime aruncata peste canal. "In primul rind cine stie daca birna mai e acolo, in al doilea cum naiba am s-o nimeresc in halul de lesin in care ma aflu si inca la viteza asta", am gindit. Si iata si canalul. Esteee! Birna e acolo. Da Domnul si ma vad cu bine de partea cealalta si aud plescaitul birnei care a cazut in canal. Ca prin vis aud glasuri omenesti si vad apa Ciricului. Intru cu mare viteza in lac si bicicleta opreste dupa vreo zece metri. M-am prabusit in apa si, probabil, am lesinat. Cind m-am trezit eram pe genunchii unei fetici cu nasul in pieptul ei. Bine nu-mi era, dar nici chiar rau caci fetica aceea era frumusica si sinii ei tari miroseau ca Raiul. Gindesc: "Poate ca am murit caci nici dureri nu mai simt". Si o aud ca spune: "De unde ai mai aparut, baiete si cum ai ajuns in halul asta?" "Bine. N-am murit si nu ma aflu in Rai. Mare noroc mai am". Si o mai aud pe fetica ca tipa: "Mai Ioane. Du-te, mai, la telefonul ashela si cheama Salvarea". Numai ca palnia telefonului lipsea. Cine stie ce hotomani i-au facut felul, dar Ion, baiat descurcaret, smulse un difuzor de la un stilp pe care era montat, mesteri nu stiu ce la telefonul acela si facu legatura. Peste un timp am auzit sirena Salvarii. Au iesit doi infermieri cu o targa si m-am

trezit in Salvare si fetica linga mine. Drumul era plin de hirtoape si desi dinsa m-a sprijinit, am lesinat iarasi. Cind m-am trezit eram pe masa de operatie, si un batrin in halat alb, doctorul, isi facea de lucru linga mine. Mai era acolo si o asistenta de-a lui. A spus doctorul: "Mai baiete trebuie sa vad daca nu ti s-a spart splina. Nu-i vorba ca se poate trai si fara ea, dar sa vedem. Acum am sa-ti fac o injectie ca sa nu simti durerea". Dupa un timp mi-a spus. "Se pare ca Dumnezeu te iubeste. Niciun organ intern nu a fost lezat. Acum am sa-ti cos rana si vei ramine la noi citeva zile ca sa vedem daca rana nu se infecteaza." La sfirsit m-a intreabat: "Cum te numesti?" "Care e problema?", intreb. "Cum care?", intreaba doctorul cu mirare in glas. "N-ai mama, n-ai tata? Ei nu trebuie instiintati?" "Pai chiar ca nu", gindesc. "Daca tata afla cum si ce, mai face, fere, un atac de inima" si cu glas tare spun: "Cred ca am amnezie temporara. Nu tin minte nimic". "Io-te, smecherul! Amnezie pe capul lui. Ia nu ma mai duce cu zaharelul. Pe cine minti aici? Eu sunt medic si mai stiu si eu ceva. Nu amnezie si nu nimic". Cine l-a adus aici?" Spune asistenta: "In Salvare era cu el o tinara, dar a plecat, cred". Se departeaza doctorul bombanind: "Auzi, domnu. Amnezie. Ha!", si asistentei" "Du-l, draga la camera 13 si pune-i infuzie. Trebuie sa anunt Politia caci altminteri am sa primesc o portie de la parintii lui". Si iata-ma-s in rezerva aceea si dupa un timp mi-a spus asistenta: "Acum incearca sa dormi" si am ramas in sfirsit singur si am inceput sa-mi planuiesc "evadarea". De ce? Simplu. Trebuiam sa ajung acasa ca sa vada ai mei ca traiesc inainte de intra Politia pe fir. Sa ies pe usa principala ar fi fost o prostie. Si atunci cum? Sa ma catar pe fereastra tot nu era o solutie in halul in care eram, dar am vazut acolo inca o usa cu geamlic si prin el am vazut de partea cealata cogeamite vaza de vreun metru inaltime si in ea un fel de arbust. Usa nu se deschidea, dar dupa ce am tot impins-o o vreme am capatat o deshidere de vreo 25cm. Mai mult nici nu-mi trebuia, slab cum eram pe atunci. Am iesit afara si slava Cerului. Camera era la parter. Incalec balustrada si iata-ma in curte. Era Spitalul Sfintul Spiridon, cum altfel? Mi-am aranjat ce mai ramasese din camasa, mi-am luat un aer indiferent de derbedeu si fluierind am trecut cu bine portarul de acolo. "Acum ce?, m-am intrebat. "Cum naiba ajung eu acasa caci in halul asta am sa lesin pe drum si s-a dus toata smecheria". Pe atunci trecea acolo tramvaiul si poate ca si acum. Statia era vis a vis de poarta spitalului. Iata si tramvaiul. M-am urcat cu mare greutate pe scara si m-am prabusit pe primul scaun liber gasi acolo. Dupa un timp l-am auzit pe taxator: "Baiete, belet nu-ti trebuie?" M-am uitat la el si am spus". Mi-ar cam trebui, dar n-am o letcaie". L-am vazut ca se uita la mine si dupa un timp a spus: "Vad ca esti rupt si plin de singe. Care-i baiul?" "M-au jefuit niste derbedei", am raspuns. "Bine. Treaca de la mine de data asta". Iata Palatul si statia mea. Cinci sute de metri batuti pe muchie si am ajuns acasa. M-a vazut mama si a strigat: "Doamne fereste. Ce ti s-a intimplat? Esti plin de singe. Cine te-a batut?" "Lasa, mama. Trece", am spus. "Te rog pregateste balia cu apa calda sa ma spal". Am imbracat haine curate, am intrat in camaruta mea si inainte de am adormit l-am auzit pe tata care tocmai venise. "Auzi veste, nevasta. Un baiat a fost batut in padurea Ciricului si nu se stie daca va scapa cu viata." Eroul zilei, nu alta. Cind m-am trezit tot familionul era la capataiul meu. Nu te mai plictisesc cu povestea pe care am spus-o parintilor. Dupa vreo alte citeva zile, iata pe Ion. Il tii minte. Bravul acela care a telefonat spitalului. Eram pe o bancuta in curte si am vazut ca mi-a adus si bicicleta, draga de ea, reparata ca noua. "Draga omule", am spus. "Nu ma demasca parintilor. Ei nu stiu amanuntele, dar le-am spus ca m-ai ajutat." O vad pe mama ca vine si-i spun: "Mama. El e domnul Ion care m-a ajutat". Si a sarit mama de gitul lui cu multumiri multe. Dupa dulceturile la care mama era mare specialista si paharul de posirca pe care tata il numea vin, preparat chiar de el, mama ne-a lasat singuri. "Ion", spun. "Unde e fetica? "Care fetica", intreaba Ion. "Nu era acolo nicio fetica". Deh. Poate ca chiar am trecut prin Rai, sau poate ca fetica era un inger pazitor." Aceasta este povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici si eu cred ca Dumnezeu il iubeste.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/20599/povestea-d-lui-arhitect-daniel-alexandrovici/1

i plimb privirea peste cretetul blond al copilului. Nepotul s-a ncurcat acolo, jos, printre picioarele lui. A crescut, i ajunge deja pn la genunchi! Nepoata e mai mare, a trecut n grupa mijlocie. La grdini. Bunicul este mndru c a pus umrul la nscrierea ei. Vorbise la telefon cu directoarea, i declinase identitatea i fostul loc de munc. Inspector la.... Nici nu fusese nevoie de mai mult. L-a servit. Se rezolvase. S-l mai bombne cineva c nu se preocup de cei mici... Fetia ncearc s i se urce pe genunchi. L-a mpins pe frate-su i d s se cocoae, sprintena ca o veveri. O descurajeaz cu un gest blnd, dar ferm. Are discopatie, nu se poate expune. Doctorul i-a interzis categoric. Trebuie s aib grij de el. ntre timp, bieelul a nceput s urle, nciudat. Of, Doamne, cui o fi semnnd, aa de ncpnat? Maic-sii, desigur. Dei nici cu ginerele nu-i e ruine. I-a atras atenia ct risc printr-un asemenea gest... c pot trece ani de zile pn s-i revad familia... i-ai gsit! Fugise, trecnd Dunrea not. Acum e ntr-un lagr, n Austria, ateptnd viza de Australia. Abia dup ce-o ajunge acolo se va pune problema s-i cheme i pe ei. Tana a rmas singur cu tia doi, sigur c nu-i e uor s-i creasc. O ajut i el ct i cum poate... Dar nu e capabil de minuni. i nici stof de erou nu are. Nu te poate condamna nimeni pentru atta lucru, e omenesc. Astea sunt vremurile, ce poi s faci? - Hai mi, Bibi.... ce-i era dac le aduceai i tu un kil de mere la tia mici? Vii aa, cu mna goal... Bunica. Mereu agasant, crtitoare... pus tot timpul pe ceart. De-o via, de cnd o tie, tot critic la adresa lui. Ct poi s reziti? Ai i tu nervi, mndrie... Oameni suntem. Adevrul e c avusese ghinion. Fusese prost inspirat, asta e. A preferat s lase maina n parcare. Economisea i benzina, fcea i micare. De cnd ieise la pensie, era chiar obligatoriu. Apoi... he, he.... se oprise la manichiur. La atta rsf avea i el dreptul, ce naiba.... Nuica l servise, ca ntotdeauna cu toat atenia; drgu i ndatoritoare, nu se dezminte. i avea un decolteu.... - Rzvan, potolete-te! Drcuorul cu pistrui se urcase pe furi pe braul fotoliului. De acolo, ntins peste umrul bunicului, ncepuse s l giugiuleasc cum numai el tia s o fac. Pe nesimite (aa e cnd nchizi ochii i le dai nas) i smulsese un fir din mustaa lui alb i atent dichisit. Plmia tras peste fund a fost mai mult simbolic, un moft, dar copilaul url ca din gur de arpe. Ce-or s se fac cu el cnd o fi mare?.... Treaba lor, el i-a fcut datoria i le-a spus. Nu mai are rost s stea, n-are chef de ceart. Rzvan l refuz, ndrjit i ciudos. Toat cldura srutului de rmas bun rmne pentru nepoat, care se pisicete cu folos, ntinzdu-i obrazul. E deteapt, s-a nvrtit de 5 lei. Bunicul pornete agale spre cas. Pasul lui cumpnit strbate strada aglomerat, urt. Ocolete o ditai coada, ntins pe trotuarul din faa Alimentarei. Slav cerului, nu e obligat s stea, s se umileasc n ngrmdeala flmnd. Nu i-a plcut niciodat s se ating de trectori, s vin n contact cu necunoscuii. i repugn. De aceea s-a enervat att de tare cnd a dat dobitocul acela peste el, cu nici un ceas mai devreme. Plus c i-a spart toate oule. Cte or fi fost din izbitur, cte sau fcut zob cnd s-a rupt punga... Patele m-sii de academician-doctor-inginer, cu polimerii ei cu tot! i bunica asta, care i reproeaz c a venit cu mna goal la nepoi... Ce tie ea? A ajuns la loc mai larg. Calc tacticos, pas de promenad. Se admir, cu coada ochiului, n geamul

unei vitrine goale. Se ine bine, ce mai.... De aceea l invidiaz toi. Raglanul elegant, i subliniaz inuta zvelt. Are o distincie care l individualizeaz, tie asta i e foarte mulumit de el. Orgolios? Nicidecum. Doar realist. ine la demnitatea lui, a muncit o via ca s i-o consolideze. Nu e deloc arogant, doar contient de propria valoare. Partea sentimental... nimeni nu e perfect. Fiecare are dreptul la o slbiciune, o pasiune. Poate chiar la un pic de viciu. n fond, ce mare pcat este s te plac femeile? Tocmai a ajuns n dreptul prvliei pe care scrie Frizerie Coafor . Dinuntru se aude corul lcrimos al frizerielor, coafezelor i manicuristelor, fcnd un karaoke patetic pe lng o melodie la mod a lui Dan Sptaru, ce se revars din difuzorul dat la maximum: Drumurile noastre toateeee.. .Se vor ntlni, vreodat?... Drumurile iii iubirea.... Nuica e printre ele, tocmai a ncheiat divorul i l-a pus n tem cu noutatea. A naibii Nuica asta... A ajuns cu bine acas, nu nainte de a-i cumpra 3 fire de garoaf lui Mani. Acolo, la ar, ea nu primete dect produse. Carne, ou, legume... Datorit ei, nu le lipsete nimic. Dar i lui! A meritat s o in n facultatea de medicin atia ani. O s scape ea i de stagiul sta la ar, e fat tnr, are toat viaa nainte. Dar deocamdat... ce s-ar face fr circa ei de la Balta Neagr? Bunica vitreg, cum a botezat-o diavolul la mic, tocmai s-a strns de pe navet. Nici nu-l ntreab de unde vine aa trziu. Cum s nu fie nervoas? Ce s-o mai amrasc, s-i spun ce-a pit cu oule? Data viitoare, cnd le-o mai duce cteva, o s le ia 2 lei pe bucat, n loc de 1,50 i i scoate discret paguba de azi. Tactul i elegana dou din calitile pe care i le recunoate cu mult plcere. Ce pcat c smucita de fiic-sa nu i le nelege, mcar. C, de motenit.... http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12592/bunicul/1

Noapte. Luna mngie cu razele-i albe luciul apei. Lacul adnc, linitit, zace ntre munii nali, asemeni unei rni deschise. Armonia celest tese intunericul n jurul copacilor, mpnzind pdurea ce se sfrete undeva dincolo de zare. Neatins. Adormit. Privesc pe fereastr. n ochi mi se nasc licriri de lumin, frnturi de imagini adormite demult. Apoi se linitesc din nou, n timp ce spiritul meu calatorete spre timpuri senine. Stau i privesc luna prin ferestruica cristalin. Pelea mi se ncreete din cnd n cnd, crescnd bubie mrunte de frig. Iau o igar. Ora trei. Aprind lumanarea de pe masa de lemn i ntind mna dup hrtia curat; i penia, nchis n cufarul negricios. Ora trei. Noapte. De-a avea acum plria rupt de-acasa De-a putea s scriu din nou pe apa mloas cu vreascul rupt din gardul batrnei Ioana, i literele s tot dispar, nghiite A face, poate, aceleai lucruri.

Vrem s dm timpul napoi, gndindu-ne c ne-am rescrie soarta. Nu! [] Ar fi la fel ca atunci cnd, baieandru fiind, ardeam clare cmpiile deschise ctre mama ce m atepta n poarta nclinat a casei. La fel a fi fost clare, scldat n chindia aurie. Mi-e i acum att de greu s-o descriu ; creasta negricioas a dealului peste care se alungeau siluetele celor ce veneau trudii de la fanea, coasele ce atrnau pe umerii lor lsai, plria rupt i firul de secar dintre buze, desaga rotund cu resturi de merinde spnzurate n vrful baltagelor. Alii coborau pe cai sau naintea lor, inndu-i de cpestre, vorbind, rznd sau njurnd pe Nea Hurdea, cu pirchiele lui cu tot. Dragi oameni, fee terse de timp, prfuite, uitate-n drmtura cea din margine. Apoi nucul cel gros din mijlocul ogrzii nucul n care, scldat n acelai soare, citeam Mos Nechifor Cocariul sau Moromeii. Mult de-atunci. La fel ar fi fost i horele, unde stteam pitit ntre grmezile de tulei, ca s nu dea de mine vreunul dintr-ai mei. De acolo priveam feciorii ce sltau ct gardul i fetele ce scoteau aceleai sunete fr de-neles. i cele cteva fclii ce nconjurau roata curtea. i dimineile de Sfant Duminic, n care umblam trei sfert din sat ca s ajung la biseric. i corul, cu vocile lui unduite de vreme ce nlau imnuri n cer. Iarna avea i ea farmecul ei. Cojoace peste tricotri grijulii din ln, obraji roii s plesneasc, desaga neagr cu flori galbene, esute n rzboiul Zamfirei, toiagul moului i un sat ntreg de cutreierat. Doamne, ci colaci adunam! Unii aveau bnui ndesai ntre mpletituri. Oamenii ne primeau cu sufletul deschis, femeile btrne cu zmbetul pe buze i cu amintirea-n ochii strvechi, din care se prelingea cte o lacrim curat. Moii ne priveau drz, mndru, de parc aa ar trebui s facem, de parc aa ar trebui s fie. Aa cum a fost de secole. - S nu fugi, Ionele, s nu rceti, c-apoi nu mai iesi la joac! Nu fugeam, da de unde! Rupeam crruile dltuite-n neaua mai mare ca noi. Ajungeam acas noaptea, i bunica m atepta cu lapte cald sau jindi. Dormeam dus n strujac, acoperit cu dricala, n camarua cu vatra. Lng patul meu dormea i cloca n lada cu paie, pzind cu sfinenie ouale. O auzeam din cnd n cnd cum se foiete. Dimineaa devreme eram trezit de mo Ghi, ce se cznea s-ajung la podrum, s trag o gur de uic. Mai trziu stteam, privind pierdut n zare lanurile nesfrite de porumb verde-nchis i mtasea fin a grului auriu. M aezam n genunchi, singur n lan, mulumind Celui de Sus c d road grnelor. -O sa fie pine, tuea btrnul Hurdea. Vocea lui mi se prea mereu c sun ca pmntul brun ce se rupe sub fierul plugului. Poate de la fumat. Era att de inofensiv, bietul om, dar cetele lui de ortnii i adunau njurturile stenilor. Fceau o glgie infernal. Sttea singur, cci femeia murise demult. Avea multe pisici, pe care le hrnea grijuliu cu lapte i paine uscat. Ele ddeau iama-n cmar i i mncau crnaul. Nu-l deranja, ns. Mnca i el odat cu dobitoacele, din acelai crna i aceiai pine. Numai s fumeze nu le ddea. Nu ddea nimnui tutun. Spunea multe peripeii din rzboi. Ne povestea de fiecare dat cum i-a pierdut piciorul, cum au tras ghimonii l el dup ce a czut n noroiul amestecat cu snge, tremurnd. Iar noi, ditai flcii, stteam adunai n jurul lui, privindu-l cum mparte mncarea pisicilor. Sorbeam fiecare vorb, zvntnd-o de nvminte. Era unul dintre acei btrni nelepi ce urma s ne prseasc n curnd. - Mergei, copiii mei, mergei la casele voastre. S dormii bine i s fii sntoi.

ntr-una dintre diminei, ns, Mo Hurdea nu s-a mai trezit. Una dintre pisici ncepuse s-i mnnce o ureche. La nmormantare toi plngeau. Era att de sfietor. L-au ngropat cu mare cinste cei din sat. Nu avea copii. Ne avea pe noi, o ceat de flci i grmada lui de me. n casa lui nu s-a mutat nimeni. Doar prunii i mai vruia primvara vduva Putroiaca. Ciudat femeie! Erau cumva de aceeai vrst. Doar c soul ei, camarad de front cu Hurdea, murise la Odessa. Ea nu s-a mai cstorit. S-a nnegrit la suflet i s-a tuburat la minte. Umbla singur pe ulie noaptea trziu pn dimineaa devreme. Ddeam de ea cnd ne ntorceam de la hor. Ne zguduia prezena ei, privirea tnguitoare din ochii inroii de plns. Avea albea pe unul. Era nfiortoare. Fcea de multe ori pine i pasc cu bunica mea. Vorbeau mereu ale lor, dar tcea subit cnd intra un brbat n odaie. O tcere sinistr, rece, asemeni unei chindii iernatice. Aflasem pn la urm toat povestea. Eu, mai mult ca toi, eram strin n acel sat. Nu m nscusem acolo, nu m nscusem nici mcar n aceeai ar. mi amintesc puine despre origini, ns soarele din Palermo e la fel de viu n mintea mea ca i chindia romneasc. M-au crescut la fel ca pe unul de-ai lor. M-au nvat s vorbesc, s ascult, s joc i s nva pe alii aa cum au facut i ei, din timpuri imemoriale. Aparin. La fel Multumesc acum celor ce au fost acolo n acele vremi ancestrale Al vostru sincer, Omerta Ora cinci i ceva. Undeva n Scotia
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/23718/dep%C4%83rt%C4%83ri/1 Papa care demisioneaza. Traznetul loveste Vaticanul (la fel ca si alte sute de traznete in ultimii ani). Se apropie datele fatidice de 1 si 8 martie. Un ditai meteoritul bubuie in Urali. Ce mai urmeaza? http://www.cafeneaua.com/nodes/show/29810/apocalipsa-frate/1 Melania este o femeie despre care nimanui nu ii daduse prin cap sa se intrebe daca nu cumva isi pune ochelarii cu lentile groase, rotunde, mari cit Farul din Constanta (asta, desigur, numai si numai in orele ei de intimitate, cind e convinsa ca nu o priveste nimeni) ca sa citeasca pe ascuns, in acest secol lipsit de aplecare catre cultura, carti din acelea Grele. Cartile, se stie, vor face intr-o buna zi din ea, cum s-ar zice, un om cultivat.

De vreme ce picioarele ei lungi pina in amigdale, mostenire directa pe linie materna, nu ii adusesera nici un avantaj social, in afara de acela ca o ajutau la deplasarea bipeda, nu-i ramasese decit sa se retraga in lumea ei mioapa si sa mediteze, cum altfel decit adinc, la rostul vietii, ajutata, desigur, de alde Aristotel, Dostoievski, Jung, Kundera, Hesse si altii asemenea. Asta n-o impiedica insa sa studieze, ca la o adica cine stie?, si revistele pentru femei, burdusite cu sfaturi si opinii ale specialistilor care erau de parere ca pina si ea, Melania, daca ar vrea, nu-i asa, desi nu e obligatoriu, ar putea, cu un strat de fard si un decolteu bine potrivit, sa se ia la trinta pe teren estetic cu una ca Jennifer Lopez. Ca pina la urma, cum bine ziceau aceiasi specialisti, aia avea un cur cit casa si uite ca nu isi mai facea complexe, ba chiar si-l arata pe tot ecranul televizorului intregii suflari omenesti. Si tot asa, nimanui nu ii daduse prin cap sa se intrebe de ce nu iese si ea, ca toata lumea normala traitoare la bloc, in capot si papuci, sa duca gunoiul ca pretext sa ramina de vorba cu doamna Veronica, vecina de palier, care s-a hotarit intr-o dimineata sa puna perdeluta la ghena, nu de alta, dar sa-si poata exila acolo barbatul dupa masa, sa-si faca si Mitica-al ei, poftim, damblaua, adica mici la gratar care, dintr-un motiv ce-si are probabil originile in tainele bucatariei trace, afuma de nu mai stii cum sa desputesti casa de mirosuri; si sa obisnuiasca si el o bere, doua, ca baietii. De bine-de rau, in felul asta, il stie ea acolo, in balconul ghenei, cu micii si cu berea lui si nu la crisma cu toti golanii din cartier. La usa Melaniei nu se infiinta nimeni sa ceara conspirativ obisnuita cana cu zahar ori vreo cescuta cu ulei, cum se intimpla dupa un obicei milenar intre membrii unei asociatii de bloc. Oricum frigiderul ei ardea gazul de pomana, ca si aragazul, caci nu gazduia niciodata altceva in afara de citeva feliute de piine inghetate bocna ori doze homeopatice de brinza; sau, semn ca e intr-o forma de zile mari, cascaval. Ceea ce o indreptati pe Melania sa opineze intr-o buna zi, in timp ce incerca sa se concentreze pe un studiu profund ca orice studiu referitor la credintele popoarelor din vechime, ca ea nu se va incadra niciodata in plutonul gospodinelor sociabile si joviale, ca orice gospodine. Aspect care nu o nelinisti citusi de putin. Totusi, asa, intr-o doara, isi zise ca, daca ea, Melania, doamne fereste, ar fi sa dea ortul popii, astia nici nu ar gasi-o decit dupa cine stie cit timp, dupa miros. Melania insa nu se grabea sa moara si, ca atare, ingrijorarea ei era mai mult asa, de amorul subiectului. O asteptau atitea si atitea pagini niciodata atinse de miinile ei, atitia poeti, la origine barbati, asadar, atitia barbati minunati, cu atit mai mult cu cit erau decedati. In lipsa de altceva, Melania se multumea si cu atit. Si, pentru ca nimanui nu ii dadeau prin cap astfel de intrebari, Melania putea sa citeasca linistita pagina dupa pagina si sa sublinieze studenteste cu marker galben cite pasaje ii poftea inima, zacind in fotoliul preferat (dat fiindca oricum era si singurul), cu tapiterie in ton cu sosetele ei bej, de lina, facute anume de bunica aproape oarba, dar cu mintea inca intreaga si cu o viata sociala cu siguranta mult mai interesanta decit a nepoatei. Dar, spre deosebire de vesnic neimplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un inceput de luminis in crestetul capului si purtator la cingatoare al unui altar pe care sacrifica fara preget seara de seara navete intregi de bere, ceea ce il dusese de citeva ori in pragul falimentului, Kant, copertat teapan si auster in rosu inchis, se dovedea in mod categoric cu mult mai aratos si mai incitant; ba, uneori, Melania il simtea vibrind la unison pe el, scriitorul ei, iubitul ei, inegalabilul ei, in fond, Immanuel al ei, tresarind incintat de noua lui cucerire. Senzatii cu care barmanul Florin, orice s-ar spune, nu o innobilase niciodata. O relatie periculoasa la care viseaza multe femei toata viata, in ceea ce o priveste pe Melania, se infiripa fara nici un efort de indata ce salta din raft tandemul Ilf si Petrov, desi, sau poate tocmai de aceea, nu reusea aproape niciodata sa isi dea seama care e ala de rinjeste, ciufulit beethovenian,

hitru, dar, hotarit lucru, incintator, calare pe vitelul de aur sau al cui e fundul ala sexi de-l poti zari asezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezorier inselator a atitor vise. In schimb, elegantul, desi cam buhaitul Balzac avea grija de fiecare data sa o pofteasca la el la conac si, chiar sarac lipit pamintului cum ajunsese in pofida talentului descriptiv iesit din comun, facea el ce facea si ii oferea un pahar cu vin rosu graseiat, cu o aroma, nu-i asa, atit de frantuzeasca. In ultima instanta, daca pina si ciudatul ala de la patru, care si-a scris pe usa Nae Cuculeanu, Trompetist, are dreptul la intimitate in ciuda disonantelor acute, Melania nu vede de ce ea, o fiinta macinata de intrebari existentiale, nu l-ar avea. Faptul ca ea nu si-a scris pe usa Melania Macelaru, fiinta macinata de intrebari existentiale nu inseamna ca trebuie sa fie deranjata cu prostii de genul Domnisoara, fir-ar mama ei a dracu de treaba, iar m-ati inundat, de mi s-au ars si firele-n pereti si sa dus in aia ma-sii munculita mea de trei luni, c-am terminat cu zugravitu luna trecuta de facusem casa boboc! Si sa fiu al dracu daca data viitoare nu va pun sa-mi platiti zugraveala, ca eu m-am saturat, uite pin-aici mi-a ajuns, ca e a doua oara in mai putin de juma de an si mai trebuie sa-mi vina si socrii de la Zalau saptamina viitoare si eu uite cum ii primesc, de ne rid si curcile! Melania nu gasea de cuviinta sa ii raspunda. Ii trintea usa in nas, asa cum faci cu imbecilii care nu inteleg lucruri dintre cele mai simple. Lucru dintre cele mai simple era, desigur, faptul ca unul ca Puskin, bunaoara, nu te slobozeste cu una cu doua odata ce a pus laba pe tine. Si-apoi, sa fie clar, nu putea in prezenta maestrului, posesor al unui inefabil suris exotic, sa se scuze idiot cu sa vedeti, domnule Puskin, oi fi dumneata mare om, mare literat, mare poet, da am si eu, se intelege, niste indatoriri fata de domnul Dumitrescu de la parter, asa ca stai, matale, aici, numai nitel, pe masuta si, pina una-alta, fii cu bagare de seama sa nu te oparesti cu ceaiul. Absurd! Puskin si-ar fi zbirlit coama aia a lui creata, ar fi pufnit jignit, si pe buna dreptate, din nasul lui proeminent, si despre nasurile proeminente stim cu totii ce se spune in popor, nu i-ar mai fi raspuns niciodata ocheadelor inserate si s-ar fi carat definitiv din viata ei intr-un registru romantic spre clasic cu tot cu surisul lui inefabil si exotic. Pina la urma, nu tot din cauza unuia de teapa lui Dumitrescu raposase bietul poet in duel numai ca sa-si salveze onoarea in fata altor Dumitresti, la fel de incapabili sa inteleaga un spirit grandios? Siapoi, ce mai la deal la vale, ce e o zugraveala in comparatie cu onoarea de poet? Melania ii iubea pe poeti. Mult ii mai iubea Melania pe poeti Pe insoritul si omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul si dogitul Nichita cu tot sirul lui de amante, pe intristatul si ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu si pe atit de multi altii care i se ciubareau seara de-a valma in asternuturi, fosnind cu subinteles dintre pagini. Care cu miini lungi de pianist, care cu cearcane albastre de alcool, care cu buzunare gaurite de datorii peste datorii, care cu condei imbujorat virginal, care cu intorsatura de fraza de te lua cu lesin de placere, care mai de care mai poet. Ce sa mai, Melania ii iubea pe poeti. Prin urmare, viata Melaniei se declara multumitor de confortabil intre cei patru pereti si numai rareori se mai cerea afara, la barul din coltul strazii, pentru un Martini cu gheata si o feliuta de lamiie sau o maslina verde, in functie de dispozitia barmanului Florin. Pina intr-o zi cind viata Melaniei refuza categoric sa se mai declare multumitor de confortabil intre cei patru pereti, varsa un ocean de lacrimi (spre disperarea lui Dumitrescu, care, de data asta n-o mai ierta si o dadu in judecata) si chiar se arunca de la etaj rupindu-si doua coaste si mina stinga. Si asta numai pentru ca, stiut fiind faptul ca totul pe lumea asta e o mare porcarie, Melania locuia la mezanin. Melania era disperata. Viata ei o luase complet razna si nici macar nu putea avea certitudinea ca data viitoare nu o sa incerce sa se arunce de pe bloc ori sa inghita un pumn de diazepam. Motivele? Nu,

Melania nu intelegea in ruptul capului ce o apucase. Dar, pentru ca, din pricini de regula de ordin estetic, vietile de sex feminin nu au obiceiul de a alege variante violente de sinucidere, Melania putea macar sa stea linistita ca nu o va gasi intr-o seara cu un cutit de bucatarie implintat in inima sau cu un glonte infipt in cap. Incepu sa se descotoroseasca de obiectele ei cele mai de pret strinse de-a lungul unei vieti, ca ea ce sa mai faca cu ele daca tot se sinucide, ceea ce nu o impiedicase sa ascunda totusi, ca masura extraordinara, obiectele contondente de prin casa intr-o lada bine pitita in debara. Totul culminase cu siragul de scoici, dragul de el, pe care i-l cadorisi, ca un gest de suprema impacare cu moartea, barmanului Florin. Siragul ei de scoici, impletit de Viorel, tipul ala misto din Vama Veche, care purta mereu la el un zimbet sagalnic si o piele bronzata ca de drac si care, in timp ce ridea ca al naibii romantism cu obiceiurile lui milenare se impune si ca, vezi bine, ea nu se lasa cu una cu doua, desi, da-o-n colo de treaba, stau amindoi despuiati, cum sade bine unor nudisti, de convingere nudisti, innoda scoica dupa scoica pe o sfoara vaduvita de covrigi. Dupa citeva tentative de a se gaza, Melania se hotari sa-si ia viata in miini si s-o duca la psiholog. Psihologul Bogdan Urmuzescu o prelua fara fasoane la el in birou, o intinse pe canapea, o lua cu binisorul si o suci pe toate partile, o asculta cap coada, o puse sa reia niste pasaje, titii tuguiat din buze la povestea despre relatia pe care Melania o avusese cu tatal ei si nota marunt ceva, numai el stia ce, intr-un carnetel, o intreba franc despre viata sexuala si, dupa doua saptamini, decise ca viata Melaniei avea probleme serioase. Ca urmare, ii mari pretul pe sedinta. Melania ar fi dat insa oricit sa-si salveze viata, desi devenise, din motive inca neclare, de-a dreptul nesuferita. Ce mai contau niste bani in plus, cind, sa recunoastem cinstit, psihologul Bogdan Urmuzescu era un barbat asa de bine, chiar daca cravata aia a lui intepenita in marul lui Adam ii dadea un aer de director de banca? Era un interlocutor cald si moale la vorba si, ce mai tura-vura, ii amintea de prima ei mare iubire. Si-apoi, sa-si ia viata avea toata viata la dispozitie. Incerca si ea sa se agate de ce ii mai ramasese, mai ales ca poetii, ca toti barbatii din viata ei, o parasisera deindata ce constatasera schimbarile petrecute, lasind-o intr-o balta sarata de lacrimi. Un nou motiv pentru domnul Dumistrescu, de la parter, sa-si smulga parul din cap si sa umble de bazbuzuc prin tribunale. Melania, intr-un exces de zel si de induiosare post-operatorie, ii viri pe sub usa numarul de telefon de la cabinetul psihologului Bogdan Urmuzescu. Insa aspectul din ce in ce mai lucios al capatinii domului Dumitrescu dovedea in mod categoric ca acesta nu da doi bani pe bunele ei intentii, incapatinindu-se sa prefere cabinetul avocatului. Intre timp, Melania, facind abstractie de toanele, isteriile si dereglarile hormonale ce se faceau vinovate de depresiile si post depresiile ce ii traversau viata, se hotari sa astearna un roman in versuri, romanul vietii ei, romanul cu r mare: Tristetea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strimbase din nas la auzul titlului, o trompeta, daca vreti sa intelegeti, se impune, pe cind un fagot Auzi ce idee! Nu, nu, in nici un caz, fagotul este un instrument desuet si total nepotrivit pentru a fi personaj de roman. Dar, oricit incerca trompetistul Nae Cuculeanu sa o convinga, Melania o tinu mortis pe-a ei si sfirsira prin a-si trinti usile in nas. Viata Melaniei incepuse sa o lase mai moale cu tentativele de suicid si mai mult din obisnuinta si cochetarie umbla prin casa tragind dupa ea cantitati de-a dreptul industriale de diazepam, amenintind ca pina la urma tot ca ea o sa fie. Dar, putea sa se dea de ceasul mortii si sa ameninte melodramatic si exoftalmic ca-si pune capat zilelor cit poftea, pentru ca Melania nu era nici ea tocmai proasta si, tocmai pentru ca nu era proasta, inlocuise pe furis toate diazepamele cu algocalmine si aspirine.

Ceea ce, pe plan national, isca o confuzie generala. Astfel ca, afaceristii din domeniul farmaceutic fura complet luati prin surprindere de inexplicabila disparitie a diazepamului din farmacii si se pusera perplecsi pe studiat tone de grafice si kilometri de calcule marunte cit bobul de orez, de s-ar fi ingalbenit de invidie, daca asa ceva nu ar fi fost pleonastic, intregul neam chinezesc, vazind lucratura de un detaliu ametitor la care se inhamase scrupuloasa liota de afaceristi. La finele unei luni naucitoare de munca, epuizati, dar multumiti ca totul pe lumea asta are un sfirsit, facura publice concluziile la care ajunsesera: de cind lumea si pamintul, mai exact, de la inventarea diazepamului, nu se intilnisera vreodata cu o asemenea situatie. Se pare insa ca soarta, responsabila cu afaceristii din domeniul farmaceutic, nu era intr-o dispozitie prietenoasa. Taman cind sa se retraga prin birourile cu scaune ergonomice si geamuri termopanate, avura parte de un nou soc. Din farmacii incepura sa dispara cantitati, la fel de mari, de asta data de algocamin si aspirina. Ceea ce ii ratuti in asemenea hal, incit, dupa o sedinta comuna, in care lasara la o parte inclusiv ideea ca, in fond, sint concurenti, hotarira sa se retraga din afaceri cit inca nu era prea tirziu si sa fuga unde or vedea cu ochii. In mai putin de o saptamina, ambasadele straine la Bucuresti inregistrara un numar cu multe zerouri de cereri de emigrare, ceea ce avu ca urmare o greva de o amploare nemaiintilnita in rindul functionarilor care pur si simplu nu mai pridideau cu munca, in conditiile in care salariile nu mai fusesera indexate de pe vremea lui Dej. Ambasadorii si consulii insisi se vazura nevoiti sa se caciuleasca in fata propriilor angajati si sa le dubleze, ba chiar tripleze, sumele inscrise pe fluturasii de plata, spre dezaprobarea natiunilor ai caror reprezentanti erau. Urma o serie de demisii la toate nivelurile ambasadelor si consulatelor la Bucuresti, demisii in care apareau motive cit se poate de stranii si incredibile. Astfel ca, sub titlul Richard Ringabellchester a tulit-o englezeste, ziarul The Times titra pe prima pagina intr-o luni dimineata, cu litere de-o schioapa, o stire din domeniul senzationalului: Ambasadorul nostru in Romania, Richard Ringabellchester, a demisionat ieri seara, invocind o durere de masea ravasitoare, masea pe care, declara domnia sa, si-a scos-o singur in propria baie cu ajutorul unui topor. Le Mond, mai norocos, avusese parte de o stire si mai reusita, asa ca, frecindu-si palmele strengareste, dadu peste nas intregului mapamond aruncind o bomba de presa de interes aproape international: Pierre Rochambeau, prospat unsul ambasador al Frantei la Bucuresti, a recunoscut oficial ca este de fapt transexual, ca numele lui de fata este Angelina Cousteau si ca, deoarece nu mai suporta gindul de a fi inselat miseleste increderea poporului francez, nu ii ramine decit sa faca un gest barbatesc si sa se retraga la tara, in viile lui din Bourgogne, mostenire de familie, in caz ca ai lui nu il reneaga acum ca or sa primeasca o asemenea veste. Ceea ce ii facu pe olandezi sa turbeze de furie si sa-i ceara ambasadorului lor sa faca si el o alta declaratie mai de doamne-ajuta, ca un picior in ghips nu e un motiv sa-ti dai demisia si, pina la coada, ar fi putut sa dea si el dovada, daca nu de imaginatie, macar de atita bun simt incit sa-si tina fleanca, daca tot nu fusese in stare sa gaseasca ceva demn de prima pagina. La rindul lor, ambasadorii Rusiei si Americii recunoscura la unison ca fusesera principalii furnizori de armament in diverse razboaie etnice, pe care insa nu le numira, sustinind ca e sub demnitatea lor sa faca tapaj si sa se laude aiurea. Nici in plan social lucrurile nu stateau prea roz. Desi statisticile aratau negru pe alb, hasurat sau colorat tipator ca, la nivel national, au scazut drastic cazurile de sinucidere prin ingurgitare de somnifere, aceleasi statistici indicau alarmant o suprasolicitare a spitalelor din cauza diverselor dureri

de cap, oase, masele, sale si a diverselor forme de gripa, guturai sau simple nevroze in imposibilitatea de a fi tratate. Insusi presedintele Romaniei, mirosind ca e rost de ceva propaganda, secondat de primul ministru, in ciuda culorilor politice de neconciliat intre ei, aparuse pe postul national si daduse o declaratie. Aceasta, prin corectitudinea ei politica, nu facuse decit sa-i enerveze si mai tare si in egala masura pe pacientii inghesuiti cite trei-patru intr-un pat si pe sinucigasii prin ingurgitare de somnifere. Dar, cum Melania nu deschidea televizorul, nu dadea drumul la radio si in nici un caz nu cumpara ziare, habar nu avea ce se intimpla in lumea exterioara peretilor ei. Ea avea acum o problema serioasa si punctuala, caci fagotul, personajul principal, capatase hodoronc-tronc un comportament deviant, deloc pe placul proaspetei autoare de romane si-ntr-o totala neconcordanta cu ce se astepta de la el. De mai bine de doua saptamini, fagotul parca innebunise. Umbla desantat prin localuri rau famate, inhaitat cu un tambal scandalagiu, recunoscut pentru betiile crincene de care se facea vinovat, cu doua viori cu apucaturi reprobabile si patru clape de clavecin pe care nu reusea nimeni sa le mai tempereze o data ce apucau sa traga ceva la masea. Asadar, fagotul se veselea nerusinat in pofida oricarei lipse de cuviinta si, de ce sa nu o recunoastem, in pofida evidentei din titlu. Degeaba incerca proaspata autoare de romane sa ii bage mintile-n cap. Fagotul trecea printr-o perioada in care hotarise sa se revolte esentialmente impotriva statutului sau de fagot, simtindu-se pe nedrept osindit la a cinta gutural, duios si intristator, niciodata vioara intii intr-un concert, mereu infundat, mereu in fundal si declarase ca el, ca fagot ce se afla, are dreptul sa faca ce pofteste cu viata lui, ca doar nu el ii ceruse proaspetei autoare de romane sa devina autoare de romane, ca s-a saturat de toata porcaria asta, il doare capul, are nasul infundat si crede ca il paste un pui de gripa, asa ca sa-l lase dracu in pace ca el pleaca si nici ca se mai intoarce. Ca o intarire a celor spuse, isi facu chiar bagajul pe loc, sub nasul inrosit de plins al proaspetei autoare de romane, trintind dramatic intr-un buzunar de a carui existenta aceasta nici nu stiuse pina atunci (si asta in conditiile in care relatia personaj-autor ar fi cerut ceva mai multa incredere si deschidere sufleteasca) mustiucul galbui si balos. Tristetea fagotului meu parea ca se va ineca in alcool. Proaspata autoare de romane nu se pripi insa si gindi ca are si fagotul drepturile lui, mai ales ca, judecind dupa comportament, probabil ca ajunsese la virsta aceea careia ii sade bine cu iesiri din fire din partea puberului si iesiri din pepeni din partea maturului. Intelepciunea cu care se invredincise proaspata autoare de romane dadu roade. Fagotul se intoarse intr-o dimineata jerpelit ca vai de el si declarind ca il macina un sentiment de concupiscenta impetuoasa (fagotul mai avea uneori porniri de a se exprima mai pretentios decit era cazul, virsta bat-o vina), cu capul cit o bute si putind de la o posta a alcool dublu rafinat si se rastigni exemplar si de buna voie, in semn de mare recunostinta, la loc, intre filele romanului, care rasuflara usurate de vreme ce isi recuperasera personajul principal. Romanul cu r mare, Tristetea fagotului meu, o metafora a zadarniciei vietii pe pamint, a vietii supuse vremurilor si propriilor ite genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desavirsire. Zilele in care proaspata autoare de romane se infuriase, se daduse cu capul de toti peretii, se macinase, facuse sa creasca tensiunea din pasta pixului, acele zile in care degetele se incovoiasera peste colile A4 intr-o convulsie potrivnica actului scriitoricesc, in care se certase ca la usa cortului cu fagotul si in care simtise ca i se zbirceste creierul si asta nici macar din cauza prea multor circumvolutiuni, se incheiasera. Tristetea fagotului meu era gata. Cind primi telefon de la editura ca miine, nici mai devreme, nici mai tirziu, romanul avea sa apara pe

piata, de fericire, proaspata autoare de romane mai ca se strica la stomac. Isi propuse insa demn sa-si tina firea si sa nu faca vreo nefacuta taman acum, in noaptea de dinaintea lansarii primului roman. Noaptea dinaintea lansarii primului roman este intotdeauna memorabila. Ca si prima mare iubire. Un sinuos act sentimental al memoriei personale. Proaspata autoare de romane hotari ca aceste ore, singurele care o desparteau de momentul in care numele ei, sustras tiptil de pe lista fada a platitorilor de intretinere, avea sa se inscrie pe cea a autorilor de romane din toate timpurile, si le va petrece in barul din coltul strazii, cu riscul de-a suporta declaratiile patimase ale barmanului Florin pina dimineata. Socoteala din bar insa nu se potrivi intocmai cu cea de-acasa. Barmanul Florin statea pe trotuarul de vis--vis, plingind cu lacrimi mari, amare, injurind de toti dumnezeii ca a dat faliment ca un idiot si urlind cit il tineau bojocii ca viata lui nu mai are, vezi bine, nici un sens. Singura femeie, da, da, singura pe care o iubise cu adevarat, virtuala mama a copiilor lui, si aici ii aruncase o privire plina de ceva intre subinteles si repros Melaniei, nu dadea doi lei pe el si ca, de altfel, ea avea tot dreptul sa gindeasca astfel, caci numai el e vinovat ca nu s-a putut ridica la inaltimea asteptarilor ei. Melania simti o nevoie imperioasa de a-l suna pe psihologul Bogdan Urmuzescu si, cum cu nevoile imperioase nu e bine sa te joci, il si suna, nemaitinind cont ca e miez de noapte. Alungat din patul lui caldut, psihologul Bogdan Urmuzescu isi jura in barba rara, in timp ce se arunca intr-un taxi, ca o sa inceapa chiar de miine sa studieze ca sa devina inginer, ca viata de psiholog e de tot cacatul si ca sa fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfiriiala. Ajunse imbufnat la locul faptei si se aseza si el, confirmind inca o data puterea exemplului si spiritul gregar, pe aceeasi bordura, despre care se surprinse gindind induiosat ca fusese, de buna seama, martora a atitor intimplari eroice, triste, vesele, penibile Din pomelnic lipseau special intimplarile fericite, pentru ca psihologul Bogdan Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult in fericire. Totusi, starea de spirit i se mai imbuna si, ca dovada, isi scoase haina si i-o puse delicat pe umeri Melaniei, care parea sa doarma cel mai odihnitor somn de care avusese vreodata parte un muritor. Conversa din politete cu barmanul Florin, dar, constatindu-i olfactiv gradul de alcoolemie din singe, hotari ca e inutil. Asa ca atipi si el, intr-o rina, pe umarul lui, dupa ce facura un schimb prietenos si din ce in ce mai infocat de gituri lungi, barbatesti, de bere cu rom. Se trezira la unison si o pornira aiurea prin capitala, evitind sa intre prin baruri ca sa nu ii mai puna si ei sare pe rana aceluiasi barman Florin. Ocupara abuziv diverse borduri, martore si ele a atitor intimplari eroice, vesele, triste, penibile si pe marginea carora discutara si-si dadura cu parerea, consumind pe alocuri intreaga productie pe anul in curs de hamei prelucrat in stare lichida. Proaspetei autoare de romane nu-i era nici bine, nici rau. Capatase impresia ca se plimba printr-un oras de vata, alaturi de un individ bicefal si patruped, care zimbeste cu doua rinduri de guri, ciudatenie care, privita la lumina lunii, parea un tovaras de drumetii noctambule cit se poate de potrivit. Gindind ca destinul avea sa i se schimbe radical de a doua zi, decise sa isi repovesteasca viata cu lux de amanunte, in timp ce-si numara degetele de la miini, sperind de fiecare data sa nu mai iasa douazeci si ceva, si se lasa condusa mai departe, si mai departe, tot mai adinc in orasul asta de vata, cu trotuare imbogatite cu noi intimplari eroice, vesele, triste si, mai ales, penibile, acoperite cu un polei cleios si jegos si rasfrinte intr-un cer negru, ca o firma de pompe funebre. Lansarea primului roman, ca si prima mare iubire, se consuma intr-o stare de semiconstienta. In picioare. Cu singura deosebire notabila ca, in cazul primei mari iubiri, nu fusese nevoita, la sfirsit, sa tina si un discurs.

Tristetea fagotului meu mirosea a acrisor de sub coperta proaspata si Melania isi arunca lenes privirea dincolo de geamul librariei. Orasul de vata ii facea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zimbindu-i parca ironic, in timp ce iubitul ei bicefal si patruped se indeparta ubicuu in directii opuse, fracturat in doua parti. Aproape egale. http://www.cafeneaua.com/nodes/show/2977/melania-si-iubirile-ei-bicefale/1 TIMPUL? Se spune ca timpul este cel ce-a fost si nu mai este dar eu cred ca nu-i asa timp a fost si timp si este timp va fi si far' de veste va aduna incet si sigur toate-a noastre rele riduri astazi stiu si nu m-antreb nu ma-ntreb pentru ca stiu ca nu vreau sa stiu nimic stiu deja prea mult nimic mai mult decat vreau sa zic mi-e rusine si ma complic. Timpul este-un jucator ce se joaca-ncet cu tine vrea sa vada daca tine faza si daca te tine sa ramai in timp tu tine sau ca eu sa raman mine vrea sa fie decisiv sa judece incisiv crud si fara de principii pe cei ce vor sa fie stapani insisi pe vecie. http://www.cafeneaua.com/nodes/show/7065/timpul/1 In ziua cea minunata prevestita de petele din cafeaua Siminei dar si de boabele de fasole cazute in poala bucataresei familiei Pedrian, in ziua celebra cand Irlanda a invins Scotia cu 40-23 iar un dictator sud-american a fost ucis in urma revolutiei traditionale de sfarsit de an, ei bine, in ziua aceea s-a nascut pruncul cel minunat. Nasterea sa a inceput pe nesimtite, preacinstita-i mama fiind adormita pe sofa. Copilul a iesit incetisor, s-a strecurat pe sub fusta, si s-a asezat in fund privind curios in jur. Pruncul, ce avea sa se numeasca Juan Felipe dupa numele eroului principal al telenovelei din dupaamiaza aceea, cea care o adormise pe Mama si o scutise de durerile facerii, a stat tacut privind curios la cele din jur. Se spune ca vederea bebelusilor e la inceput inexistenta, si ca de-abia dupa luni bune

devine destul de puternica cat sa-si recunoasca parintii aplecati de-asupra tarcului. Desigur insa, Juan Felipe nu era un prunc obisnuit, nasterea sa adusese chiar ploaia de-asupra orasului. Destinul sau urma sa fie atat de minunat incat insisi zeii Olimpului ar fi fost invidiosi, daca nu ar fi decedat in urma cu 2000 de ani din lipsa de admiratori. Ceea ce nu a putut fi decat in folosul nou-nascutului care, desi inzestrat cu minunate si necunoscute puteri, nu ar fi reusit probabil sa potoleasca pizma unui intreg panteon. Juan Felipe a privit cu un nemasurat interes toate cele care il inconjurau, a admirat o vreme tablourile de pe pereti si a urmarit ultimele minute ale telenovelei cu pricina. Putem sublinia deci ca primele cuvinte pe care le-a auzit au fost in spaniola, si alaturi de numele-i deosebit, au contribuit la magia destinului sau. Dupa o vreme, cand a inceput sa cante genericul de sfarsit de episod, bebelusul si-a dat seama ca ii e frig si ar fi cazul sa isi trezeasca mama. Pentru a nu-i pricinui vreo spaima datatoare de moarte, a hotarat ca ar fi bine sa intre la locul cel cald, urmand un sfat pe care avea sa-l auda de nenumarate ori de-a lungul existentei sale, de la diversi binevoitori cu probleme de exprimare. Si-a strecurat deci picioarele si jumatate de corp si s-a oprit acolo, incepand sa se agite. Suficient pentru a-si trezi mama, care disperata a inceput sa strige dupa moasa. Pana la venirea femeii, Juan iesise pentru a doua oara la lumina, de data asta cu oarece dureri pentru nascatoarea-i. Si astfel copilul minune s-a apucat sa intre in legenda. http://www.cafeneaua.com/nodes/show/7828/nasterea-lui-juan-felipe/1