- oferirea de sprijin educaţional după nevoile copiilor; - lipsa unei pregătiri în vederea întocmirii unui plan de intervenţie - capacitatea de a ameliora şi flexibiliza curriculum-ul; personalizat și a monitorizării progreselor intervenţiei pentru - dorința de autodepășire; fiecare dintre copiii beneficiari; - capacitate de efort; - negestionarea completă a emoțiilor negative în condiții de stress; - capacitatea de a identifica și de a înțelege situația, emoțiile, nevoile - dificultăți în a separa viața personală de cea profesională și motivele celor din jur; (ducerea problemelor acasa); - capacitate de investigare pentru observare; - pregătirea insuficientă în a lucra cu această categorie de copii (se - disponibilitate în ceea ce privește comunicarea interumană; realizează un fel de „pregătire din mers”); - flexibilitate și adaptare la situații neprevăzute; - elaborarea unui PIP necesită timp şi pregătire temeinică; - crearea unui mediu favorabil dezvoltării personale a fiecărui copil; - incapacitatea de a oferi atenție în mod egal tuturor copiilor; - capacitate de lucru în echipă: cadru didactic, profesor de sprijin, psiholog sau consilier şcolar; - disponibilitate pentru inițierea de proiecte educaționale, acțiuni extracurriculare și complementare activității educative în vederea reducerii abandonului şi eşecul şcolar, prin demersuri care depăşesc barierele impuse de dificultăţile de ordin material, personal, familial sau social cu care se confruntă copiii; - capacitatea de argumentare în vederea eliminării prejudecăţilor legate de integrarea copiilor cu ces și la spargerea barierelor existente în cadrul colectivului de părinți; - creativitate în conceperea unor activități cu scopul de a reliefa importanţa relaţiilor, a interacţiunii sociale dintre copii, având efecte pozitive pentru toţi copiii; - aplicarea de metode activ-participative; - capacitatea de a valoriza în mod egal toți părinții; - folosirea instrumentelor de motivare, recompensare; - utilizarea softurilor educaționale care sunt tot mai atractive în actul învățării şi al evaluării progresului copiilor; - comunicarea deschisă și onestă cu părinții copiilor. OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI - îmbunătăţirea atitudinilor adulţilor şi copiilor faţă de copiii cu ces; - existenta pe piață și în mediul online a multor materiale - diversitate de materiale de “specialitate” existente pe piață; neavizate; - existenta în unitate a unui profesor psiholog/ consilier; - problematica integrării este greşit înţeleasă de unii părinţi (şi nu - desfășurarea de activități pe sectoare da posibilitatea copilului cu numai); ces să se îndrepte catre sectoarele de interes dorite și a socializa pe - sistem de salarizare care nu atrage personalul calificat din grupuri mici pentru o comunicare eficientă; domeniu; - varietate de modalități de motivare, recompensare a copiilor; - progresul copiilor cu CES (stagnare, regres, eşec, abandon - dezvoltă parteneriatul şi dialogul între copii, părinţi, specialişti etc; şcolar); - oferă posibilitatea de a împărtăşi celorlalţi experienţele personale; - numărul mare de copii la clasa; - dobândirea de experiență în lucrul cu copiii cu ces. - grădiniţele de stat nu au resursele materiale pentru a facilita integrarea; - criza mondială poate frâna implementarea unor programe în sprijinul integrării; - rigiditatea celor implicaţi într-un program de intervenţie, incapacitatea de a lucra în echipă; - sistemul are încă „scăpări”, spre exemplu un copil care nu are dosarul complet nu primeşte ajutor de specialitate; - profesori de sprijin prea puţini; - existenţa unui număr mare de copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară; - prezentarea unor emisiuni TV care incită la violenţă, practicarea jocurilor violente pe calculator, cu efecte negative asupra educaţiei copiilor; - lipsa unor spaţii adecvate desfăşurării activităţii terapeutice în grădiniţe sau în alte puncte de lucru din circumscripţia şcolară; - din păcate mai există grădinițe în care copiii cu deficienţe sunt excluşi într-un fel sau altul; - implicare insuficientă a comunitaţii locale în problematica integrării; - neoferirea de informații de către părinți privind eventuale probleme din familie care ar putea afecta comportamentul copilului; - refuzul părintelui de a accepta deficiența copilului.