1.

Abandon/Instabilitate

Instabilitatea percepută sau lipsa de fiabilitate a celor disponibili pentru sprijin și conexiune. Implică
sentimentul că cei apropiați nu vor putea continua să ofere sprijin emoțional, conexiune, putere sau
protecție practică, deoarece sunt instabili emoțional și imprevizibili (de exemplu, au izbucniri de
furie), nesiguri sau prezenți numai haotic; ori pentru că vor muri iminent; sau pentru că vor
abandona individual în favoarea cuiva mai bun.

2. Neîncredere/Abuz

Așteptarea ca alții să rănească, să abuzeze, să umilească, să înșele, să mintă, să manipuleze sau să

profite. De obicei, implică percepția că răul este intenționat sau rezultatul este unul de neglijență
nejustificată și extremă. Poate include sentimentul că relația se sfârșește întotdeauna prin a fi înșelat
de către ceilalți.

3. Deprivarea emoțională

Așteptarea/ dorința unei persoane pentru un grad normal de sprijin emoțional nu va fie îndeplinită în
mod adecvat de către ceilalți. Cele trei forme majore de privare sunt:

A. Privarea de îngrijire: Absența atenției, afecțiunii, căldurii sau tovărășiei.

B. Privarea de empatie: Absența înțelegerii, ascultării, dezvăluirii de sine, sau împărtășirea reciprocă a
sentimentelor cu ceilalți.

C. Privarea de protecție: absența puterii protectoare, direcției sau îndrumării din partea altora.

4. Defect/Rușine

Sentimentul că cineva este defect, rău, nedorit, inferior sau invalidat, lipsit de importanță,
nerespectat sau că cineva nu ar putea fi iubit de alții semnificativi dacă ar fi expus. Poate implica
hipersensibilitate la critică, respingere și vină; conștiința de sine, comparații și nesiguranța în preajma
altora sau un sentiment de rușine cu privire la defectele percepute. Aceste ”Defecte” pot fi private
(de exemplu, egoism, impulsuri furioase, dorințe sexuale inacceptabile) sau publice (de exemplu,
aspect fizic nedorit, stângăcie socială).

5. Izolarea/alienarea socială

Sentimentul că cineva este izolat de restul lumii, diferit de celălalt oameni și/sau care nu fac parte din
niciun grup sau comunitate

6. Dependență/Incompetență

Convingerea că cineva nu este capabil să se ocupe de responsabilitățile de zi cu zi, fără ajutor

considerabil din partea altora (de exemplu, să aibă grijă de sine, să desfășoare activitățiile zilnice, să
emită o judecată bună, să abordeze sarcini noi sau să ia decizii corecte singuri,). Adesea se prezintă
ca neputință și este caracteristică persoanelor cu trăsături de personalitate dependentă.

7. Vulnerabilitatea la rău sau boală

Teama exagerată că o catastrofă iminentă poate lovi în orice moment și că se va întâmpla să nu poată
preveni acest lucru. Temerile se concentrează pe una sau mai multe dintre următoarele:

(a) Catastrofe medicale (de exemplu, atacuri de cord, SIDA);

(b) Catastrofe emoționale (de exemplu, înnebunirea);

(c) Catastrofe externe (de exemplu, lifturi care se prăbușesc, victimizarea de către infractori, accident
de avion, cutremure).

8. Protecționism/Sine nedezvoltat

Implicare emoțională excesivă și apropiere cu una sau mai multe persoane semnificative (adesea
părinți) în detrimentul individualizării depline sau al dezvoltării sociale normale. Adesea implică
convingerea că cel puțin unul dintre indivizii prinși în capcană nu poate supraviețui sau nu poate fi
fericit fără sprijinul constant al celuilalt. Poate include, de asemenea, sentimente de a fi sufocat sau
fuzionat cu alții sau o identitate individuală insuficientă. Adesea experimentat ca un sentiment de
goliciune și prăbușire, fără direcție sau în cazuri extreme punerea la îndoială a existenței cuiva.

9. Eșec

Credința că cineva a eșuat, va eșua în mod inevitabil sau este fundamental inadecvată în raport cu
colegii în domenii de realizare (școală, carieră, sport etc.). Adesea implică convingeri că cineva este
prost, inept, netalentat, cu un statut inferior, mai puțin reușit decât alții, și așa mai departe.

10. Dreptul/Grandiozitatea

Credința că unul este superior altor oameni; dreptul la drepturi speciale și Privilegii; sau să nu fie
legați de regulile de reciprocitate care ghidează interacțiunea socială normală.

Adesea implică insistența că cineva ar trebui să poată face sau să aibă orice vrea, indiferent de ceea
ce este realist, de ceea ce alții consideră rezonabil sau de costul pentru alții; sau un accent exagerat
pe superioritate (de exemplu, fiind printre cei mai de succes, faimoși, bogat) pentru a obține putere
sau control (nu în primul rând pentru atenție sau aprobare).

Uneori include competitivitatea excesivă sau dominarea altora: afirmarea puterea cuiva, forțând
punctul de vedere sau controlând comportamentul altora în conformitate cu propriile dorințe fără
empatie sau preocupare pentru nevoile sau sentimentele altora.

11. Autocontrol/autodisciplină insuficientă

Dificultate omniprezentă sau refuzul de a exercita suficientă autocontrol și toleranță la frustrare

pentru a-și atinge obiectivele personale sau pentru a restrânge exprimarea excesivă a emoțiilor și
impulsurilor cuiva. În forma sa mai blândă, pacientul prezintă un accent exagerat pe

evitarea disconfortului: evitarea durerii, a conflictului, a confruntării, a responsabilității sau

suprasolicitarea în detrimentul împlinirii personale, angajamentului sau integrității.