Schemele

dezadaptative
timpurii YOUNG
Conf. univ.dr.
Decsei-Radu Alina
Universitatea din
Oradea
• J. Young (2003) introduce termenul de scheme
dezadaptative timpuriI și le definește ca fiind teme
largi cu privire la sine și propriile relații cu ceilalți ce
se dezvoltă în copilărie, se elaborează pe parcursul
vieții și sunt disfuncționale într-o anumită măsură.
• Se consideră că scheme cognitive dezadaptative apar
ca rezultat al unor nevoi emoționale de bază care nu
au fost satisfăcute în copilărie.
• Nevoile acestea sunt universale; la unii oameni sunt
mai puternice în comparație cu alții;
• Un individ este sănătos din punct de vedere psihologic
dacă își poate îndeplini în mod adaptativ aceste nevoi
emoționale de bază.
 Nevoile emoționale de bază ale ființei umane (Young, J.,
& colab., 2015)

1. Atașament securizant față de ceilalți- siguranță,

stabilitate, sprijin în dezvoltare.
2. Autonomie, competență și un simț al identității.
3. Libertatea de a exprima nevoi și emoții întemeiate
4. Spontaneitate și joacă
5. Limite realiste și autocontrol
• Chestionarul schemelor cognitive Young – Forma Scurtă 3
(YSQ-S3) este format din 114 itemi şi măsoară toate cele
optusprezece scheme cognitive:
• Deprivare emoţională (ED)-
• Abandon (AB)-
• Neîncredere / abuz (MA)
• Izolare socială / înstrăinare (SI)
• Deficienţă / ruşine (DS)
• Eşec (FA)
• Dependenţă / incompetenţă (DI)
• Protecţionism / sine nedezvoltat (EM)
• Vulnerabilitate la rău şi boală (VH)
• Subjugarea (SB)
• Sacrificiul propriu (SS)
• Inhibiţie emoţională (EI)
• Standarde nerealiste / hipercriticism (US)
• Revendicare / grandiozitate (ET)
• Autocontrol / auto-disciplină insuficientă (IS)
• Căutarea aprobării / recunoaşterii (AS)
• Negativism / pasivitate (NP)
• Pedepsirea (PU)
• Ce măsoară testul?
• Au fost identificate optsprezece scheme grupate în cinci
categorii numite domenii ale schemelor, fiecare dintre
cele cinci categorii reprezintă o componentă importantă a
nevoilor pe care un copil le are.
• Primul domeniu este reprezentat de separare şi
respingere şi constă în expectanţa că nu vor fi satisfăcute
nevoile de securitate, siguranţă, îngrijire, empatie,
acceptare şi respect. Acest prim domeniu este compus din
cinci scheme:
• Abandon / instabilitate (AB) Bd, Dpd, Par –
sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere
susţinerea emoţională de care avem nevoie, să ne
protejeze pentru că ei la rândul lor sunt emoţional
instabili, nu sunt prezenţi, vor muri iminent sau ne vor
părăsi pentru altcineva.
• Neîncredere / abuz (MA) Par, Bdl, Szt – credinţa că într-un
final tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne înşeală, abuzează de
noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau mint. Acest rău creat
de ceilalţi este perceput intenţional.
• Deprivare emoţională (ED) Bdl, Evt– ceilalţi nu ne oferă
dragostea necesară. Există trei forme majore de deprivare
emoţională: a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei,
afecţiunii, şi căldurii sufleteşti). b) deprivarea de empatie
(absenţa înţelegerii) c) neoferirea protecţiei (absenţa
direcţionării, ghidării)
• Deficienţă / ruşine (DS) Evt, Bd, DPD – sentimentul că
suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi, inferiori sau
incapabili în anumite aspecte importante ale vieţii, iar
dacă acest lucru se vede nu vom mai fi iubiţi de ceilalţi.
Persoanele care interiorizează această schemă sunt
sensibili la critică, sunt foarte conştienţi de ei înşişi, se
compară cu ceilalţi, nu se simt în siguranţă în prezenţa
celorlalţi, au sentimentul de ruşine legat de propriul
“handicap”. Acesta poate fi personal (impulsuri de furie)
sau public (înfăţişare fizică neaspectuoasă).
• Izolare socială / înstrăinare (SI) SZT SZD, EVT, BD –
senzaţia de izolare faţă de restul lumii, că suntem diferiţi
de alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup.
• Al doilea domeniu este cel al slabei autonomii şi
performanţe şi se referă la propria capacitate de a
supravieţui şi funcţiona independent. Reprezentative
pentru acest domeniu sunt următoarele scheme:
• Dependenţă / incompetenţă (DI) DPD – credinţa că
suntem incapabili de a ne îndeplini bine responsabilităţile
zilnice fără un considerabil sprijin din partea celorlalţi. Se
manifestă neajutorarea.
• Vulnerabilitate la rău şi boală (VH) BD – frica
exagerată de catastrofe iminente ce pot să ni se întâmple
oricând şi nu le putem preveni. Această frică poate apărea
în legătură cu diferite boli de care ne putem îmbolnăvi
(atacuri de inimă), cu diferite probleme emoţionale grave
(teama de a nu înnebuni) sau alte catastrofe externe
(prăbuşirea avioanelor).
• Protecţionism / sine nedezvoltat (EM) DPD, BDL– o
relaţie de apropiere şi o implicaţie emoţională exagerată cu
una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), relaţie care
împiedică dezvoltarea propriei identităţi şi a relaţionării
sociale. Este o convingere că cel puţin una dintre persoanele
implicate nu va putea trăi fără cealaltă, nu va putea fi
fericită dacă nu va avea sprijinul acesteia. Persoanele care
manifestă această schemă sunt persoane fără un scop, care
nu ştiu pentru ce trăiesc.
• Eşec (FA) EVT DPD – blamarea de sine, convingerea că nu
este capabil să facă ceva bine, că inevitabil va greşi, va eşua
în autorealizare (şcoală, carieră, sport), că e prost, cu un
statut social scăzut, mai puţin de succes ca şi ceilalţi de
aceeaşi vârstă.
• Al treilea domeniu conţine scheme cu privire la limite
defectuoase şi constă în incapacitatea sau stabilirea cu
deficienţă a limitelor interne, a responsabilităţilor faţă de
altul, a scopurilor pe termen lung. Apar dificultăţi în
respectarea drepturilor celorlalţi, în stabilirea şi atingerea
unor scopuri personale realiste. Acest domeniu este
caracterizat de două scheme:
• Revendicare / grandiozitate (ET) NAR – credinţa că
suntem superiori altor oameni, revendicăm drepturi şi
privilegii speciale, regula reciprocităţii nu funcţionează în
acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem, indiferent
dacă ceea ce dorim este ancorat în realitate sau nu,
indiferent care este costul pentru celălalt. Un sens exagerat
al superiorităţii se manifestă (suntem printe cei mai faimoşi
oameni) cu scopul de a obţine control şi putere.
• Autocontrol / auto-disciplină insuficientă (IS) – ANT,
BDL -dificultatea de a fi controlat, disciplinat în obţinerea
scopurilor, insuficient control al emoţiilor şi impulsurilor,
toleranţă scăzută la frustrare, dorinţa excesivă de menţinere
a confortului, de evitarea a situaţiilor neplăcute în
detrimentul persoanei.
• Dependenţa de alţii este cel de al patrulea domeniu iar
schemele componente constă în focalizarea excesivă pe
satisfacerea dorinţelor, nevoilor altora în detrimentul
satisfacerii propriilor dorinţe şi nevoi, acest lucru
realizându-se pentru a câştiga dragostea şi aprobarea celor
din jur. Scheme acestui domeniu sunt:
• Subjugarea (SB) DPD EVT – supunerea excesivă
controlului celorlalţi de obicei pentru a evita furia,
părăsirea sau alte represalii. Are două forme principale:
subjugarea nevoilor (propriile preferinţe, decizii şi dorinţe
sunt suprimate) şi subjugarea emoţiilor (exprimarea
emoţiilor este suprimată, în special cea a furiei).
• Sacrificiul propriu (SS) OC, BDL – fixarea excesivă
asupra satisfacerii voluntare a nevoilor zilnice ale
celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce? Pentru a
preveni îndurerarea celorlalţi, pentru a evita sentimentul
de a fi egoist, pentru a menţine relaţia cu acea persoană
percepută ca nevoiaşă.

• Căutarea aprobării / recunoaşterii (AS) – HIS căutarea

exagerată a aprobării, recunoaşterii sau atenţiei celorlalţi,
fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii de sine. Stima de
sine este dependentă de reacţia celorlalţi în principal.
• Cel de al cincilea domeniu este dat de hipervigilenţă şi
inhibiţie – sentimentele, impulsurile, alegerile spontane
sunt împiedicate a se exprima, persoana nu-şi rezervă
dreptul de a fi fericit, relaxat. Sănătatea, relaţiile apropiate
au de suferit în urma acestui fapt. Schemele celui de al
cincilea domeniu sunt:
• Negativism / pasivitate (NP) BDL, EVT, PAR– aspectele
negative ale vieţii sunt exagerat conturate, subliniate, scoase
la iveală, maximizate (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri,
conflicte, vină, resentimente, probleme nerezolvate, greşeli
potenţiale, trădări etc.) în timp ce evenimentele pozitive,
optimiste sunt minimalizate.
• Inhibiţie emoţională (EI) EVT. SZD – inhibarea
acţiunilor, sentimentelor, comunicării spontane pentru a
evita în special dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de
ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor
impulsuri. Cele mai întâlnite arii de inhibiţie ar fi: a)
inhibarea furiei şi agresivităţii, b) inhibarea impulsurilor
pozitive, c) dificultate în exprimarea vulnerabilităţii sau a
comunicării propriilor sentimente, d) excesiva invocare a
raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului.
• Standarde nerealiste / hipercriticism (US) OC –
credinţa că trebuie să atingem nişte standarde interiorizate
foarte ridicate de comportament şi performanţă cu scopul
de a evita critica. Aceste standarde nerealiste pot apărea
sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii,
reguli rigide de tipul “trebuie”, nemulţumirea că mai
multe s-ar fi putut realiza.
• Pedepsirea (PU) BDL, OC– convingerea că oamenii ar
trebui aspru criticaţi pentru greşelile lor. Implică tendinţa de
a fi furios, intolerant, punitiv şi nerăbdător cu acei oameni
(inclusiv cu noi înşine) ce nu satisfac propriile noastre
expectanţe sau standarde. Greşelile sunt uitate cu greutate,
nu se ţine seama de natura failibilă a omului.
• Domeniile schemelor reflectă nevoile emoţionale
fundamentale ale copiluli. Când aceste nevoi nu sunt
satisfăcute în perioada copilăriei, ele conduc la
dezvoltarea unor pattern-uri nesănătoase de viaţă. Cele
18 scheme sunt grupate în cinci domenii ale schemelor.

• Stilurile de coping sunt modalităţile în care copilul se

adaptează la scheme şi la experienţele adverse ale
copilăriei.
• Stilurile de coping dezadaptative sunt mecanismele
dezvoltate timpuriu în viaţă pentru a se adapta la
schemele dezadaptative şi contribuie la perpetuarea
schemei.
• Există trei stiluri de coping dezadaptative des întâlnite:
capitularea în faţa schemelor, evitarea durerii prin
fugă sau blocare şi supracompensarea prin luptă.
• Există răspunsuri de coping specifice pentru fiecare
schemă.
• Un scop important al terapiei schemei este să ajute
clienţii să renunţe la stilurile de coping dezadaptative şi
să le înlocuiască cu altele mai potrivite.

• Modul schemei este un construct complex care cuprinde

mai multe elemente.
• reprezintă schemele individuale operative şi răpunsurile
de coping sau comportamentele sănătoase.
• El se activează când anumite scheme sau răspunsuri de
coping scot la iveală emoţii putenice sau stiluri de coping
rigide care preiau controlul asupra funcţionării individului.
• Modul schemelor reflectă starea individuală
predominantă a individului dintr-un anumit moment
• Au fost descrise moduri ale schemelor grupate în patru
categorii generale:
• modul copilului (vulnerabil, furios, impulsiv/indisciplinat,
tericit)
• modul coping-ului dezadaptativ (capitulare, protector
detașat, supracompensare),
• modul părintelui dezadaptativ (părintele care cere și
părintele care pedepsește) şi
• modul adultutlui sănătos.
• După cum se observă, există moduri sănătoase şi
dezadaptative. Un scop important al terapiei este să înveţe
pacienţii să îşi întărească modul adultului sănătos.
 Evaluarea schemelor
• O modalitate este reprezentată de interviurile
semistructurate care includ reamintirea unor amintiri
din copilăria timpurie.

• Clinicianul începe prin a întreba pacientul:

• ”Care este cea mai timpurie amintire a ta?” sau
• ” Gândeşte-te cât mai departe în trecut şi spune-mi
lucrurile pe care ţi le aminteşti”.
• Există o distincţie între o:
• recolecţie timpurie- un eveniment specific, singular,
amintit de individ şi
• un raport- al unui eveniment care –s-a petrecut de mai
multe ori în viaţa unui individ, care i-a fost povestit
pacientului de către o altă persoană, pe care pacientul îl
construieşte pornind de la o fotografie, o înregistrare video,
etc.

• Mai multe amintiri din copilăria timpurie şi din cea

mijlocie sunt apoi scoase la iveală.
• În aceste amintiri, clinicianul caută pattern-urile legate de
perspectiva individului asupra sa şi a lumii. Aceste
perspective sunt apoi sumarizate şi interpretate pentru
a evidenţia temele vieţii individului sau schemele
• Young (Young, Klosko & Weishaar, 2003) descrie câteva
modalităţi de evaluare a schemelor.

• În cadrul interviului, clinicianul scoate la iveală

simptomele şi problemele prezente şi încearcă să
stabilească o legătură între anumite simptome, emoţii,
probleme de viaţă şi schemele dezadaptative,
dezvoltând ipoteze cu privire la formarea acestora.
• Clinicianul poate obţine informaţii utile punând întrebări
despre incidentele critice, o situaţie pe care pacientul o
consideră reprezentativă pentru problema sa.
(Freeman, 1992).

• Clinicianul caută declanşatori specifici, pattern-uri care

indică schemele, răspunsuri comportamentale,
emoţionale şi cognitive. Schemele pot fi evidenţiate prin
imageria sau prin discutarea evenimentelor supărătoare
pentru pacient din prezent sau trecut.
• Există şi o serie de inventare pentru identificarea
schemelor:
• Life History Assessment Forms,
• Young Schema Questionnaire,
• Young Parenting Inventory,
• Young-Rygh Avoidance Inventory,
• Young Compensation Inventory.
• Evaluarea prin imagerie este o altă modalitate de evaluare şi
confirmare a schemelor operative.
 • Young Schema Questionnaire,
• YSQ-S3
• Instrucţiuni: lista de mai jos cuprinde afirmaţii folosite de
o persoana pentru a se descrie pe sine. Vă
• rugăm citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi decideţi cât de
bine vă descrie pe dvs.. Când nu sunteţi
• sigur/ă, răspundeţi în funcţie de ceea ce simţiţi şi nu în
funcţie de ceea ce credeţi că este adevărat.
• Alegeţi valoarea dintre 1 şi 6 care credeţi că vă descrie cel
mai bine si scrieţi numărul în locul din faţa
• afirmaţiei.
•
•
• 1 – total neadevărat în ceea ce mă priveşte
• 2 – de cele mai multe ori neadevărat în ceea ce mă
• 01__ În general nu am avut pe cineva care să se
îngrijească de mine, căreia (căruia) să-i împărtăşesc din
viaţa mea, sau căreia (căruia) să-i pese mult de tot ceea ce
se întâmpla cu mine.
• 02__ M-am agăţat de cei apropiaţi mie pentru că m-am
temut că mă vor părăsi.
• 03__ Simt că oamenii vor profita de mine.
• 04__ Nu-mi găsesc locul nicăieri.
• 05__ Nici o femeie/bărbat pe care o/îl doresc nu mă poate
iubi odată ce îmi va vedea defectele.
• 06__ Este important pentru mine să fiu plăcut(ă) de
aproape toată lumea pe care o ştiu.
• 07__ Chiar si când lucrurile par să meargă bine, eu cred că
este doar temporar.
• 08__ Dacă fac o greşeală, merit să fiu pedepsit(ă).
• 11__ Nu pot scăpa de sentimentul ca ceva rău este pe cale
sa se întâmple.
• 12__ Nu am fost în stare sa mă despart de părinţii mei în
felul in care o fac ceilalţi de vârsta mea.
• 13__ Cred că dacă fac ceea ce cred, dau numai de necazuri.
• 14__ Mă schimb in funcţie de oamenii cu care sunt pentru
ca ei să mă placă mai mult.
• 15__ Dacă uneori se întâmpla ceva bun, mi-e teama că ceva
rău va urma.
• 16__ Dacă nu fac tot ce pot, pot sa mă aştept să pierd.
• 17__ Sunt genul care de obicei sfârşeşte prin a avea grija de
cei apropiaţi mie.
• 18__ Sunt prea conştiincios (conştiincioasă) să arăt
sentimente pozitive faţă de ceilalţi (afecţiune, preocupare).
• 19__ Trebuie să fiu cel mai bun în tot ce fac; nu accept sa
• 21__ Nu mă pot motiva să îndeplinesc sarcini plictisitoare
şi de rutina.
• 22__ Încerc sa mă adaptez.
• 23__ Nu poţi fi totdeauna atent; ceva rău va apărea
întotdeauna.
• 24__ Nu există nici o scuză dacă fac o greşeală.
• 25__ În general oamenii nu au fost lângă mine ca să îmi
ofere căldură, sprijin şi dragoste.
• 26__ Am atâta nevoie de ceilalţi încât mă îngrijorez că îi
voi pierde.
• 27__ Simt că nu trebuie să las garda jos în prezenţa altor
oameni pentru că altfel mă vor răni intenţionat.
• 28__ Sunt fundamental diferit(ă) de ceilalţi oameni.
• 29__ Nici unul din cei pe care îi doresc eu nu va putea sa
stea lângă mine odată ce mă va cunoaşte cu adevărat.
• 31__ Oricât de mult aş munci, mi-e teama că aş putea să fiu
falit(ă) financiar.
• 32__ Oamenii care nu-şi cunosc limitele îndeajuns ar trebui
pedepsiţi în vreun fel.
• 33__ Sunt incompetent(ă) când este vorba de realizări.
• 34__ Mă gândesc la mine ca şi la o persoană dependentă
când este vorba de viaţa de zi cu zi.
• 35__ Simt că un dezastru (natural, chimic, medical sau
criminal) se poate întâmpla în orice moment.
• 36__ Părinţii mei şi cu mine tindem să ne implicăm în viaţa
şi problemele celuilalt.
• 37__ Simt că nu am altă posibilitate decât să îndeplinesc
dorinţele altora, altfel mă vor respinge.
• 38__ Să am bani şi să ştiu lume bună mă face sa fiu mai
valoros(valoroasă).
• 41__ Sunt o persoană bună deoarece mă gândesc la alţii
mai mult decât la mine.
• 42__ Mi se pare jenant să-mi exprim sentimentele altora.
• 43__ Încerc să fac tot ce pot; nu mă mulţumesc cu
suficient.
• 44__ Sunt deosebit(ă) şi nu trebuie să accept restricţii puse
de ceilalţi.
• 45__ Daca nu îmi pot atinge un scop devin repede
frustrat(ă) şi renunţ.
• 46__ Petrec mult timp pentru aspectul fizic, pentru ca
oamenii sa mă valorifice.
• 47__ Sunt obsedat(ă) des de deciziile minore deoarece
consecinţele unei greşeli par serioase.
• 48__ Dacă nu îmi fac treaba ar trebui să sufăr consecinţele.
• 49__ Foarte mult timp din viaţa mea nu am simţit că sunt
• 51__ Este doar o problemă de timp ca cineva să ajungă să
mă trădeze (să mă înşele).
• 52__ Locul meu nu e aici; sunt singuratic(ă).
• 53__ Nu merit dragostea, atenţia şi respectul celorlalţi.
• 54__Realizările sunt mai valoroase pentru mine dacă
oamenii le observă.
• 55__ Mă simt mai bine pretinzând că lucrurile nu-mi vor
merge bine, ca să nu mă simt rău dacă lucrurile nu merg
bine.
• 56__ Mă gândesc des la greşelile pe care le fac şi sunt
furios(ă) pe mine.
• 57__Majoritatea celorlalţi sunt mai capabili decât mine în
domeniile profesionale şi în realizări.
• 58__ Sunt mai puţin capabil decât majoritatea oamenilor.
• 59__ Mă tem ca o sa fiu atacat(ă).
• 61__ In relaţii, las pe cealaltă persoana sa aibă un cuvânt de
spus.
• 62__ Sunt atât de preocupat(ă) să mă adaptez, încât uneori
uit cine sunt eu.
• 63__ Mă concentrez mai ales asupra evenimentelor şi
situaţiilor de viată negative.
• 64__ Când oamenii fac ceva rău am probleme să aplic
expresia: „Iartă si uita”.
• 65__ Sunt atât de ocupat(ă) să mă ocup de oamenii de care
îmi pasă, încât am puţin timp pentru mine.
• 66__ Mi se pare greu să arăt căldura şi spontaneitate.
• 67__ Trebuie sa-mi îndeplinesc toate responsabilităţile.
• 68__ Detest să fiu constrâns sau reţinut din ceea ce vreau eu
sa fac.
• 69__ Nu sacrific satisfacţia imediată pentru obţinerea unui
• 71__ Tind să fiu pesimist(ă).
• 72__ Port pică chiar dacă persoana s-a scuzat.
• 73__ În cea mai mare parte a timpului nu am avut pe
cineva care să mă asculte într-adevăr, care să mă înţeleagă,
sau care să investească în mine sentimente adevărate.
• 74__ Când simt că cineva la care ţin se îndepărtează de
mine, devin disperat(ă).
• 75__ Sunt destul de suspicios (suspicioasă) în privinţa
motivelor altora.
• 76__ Mă simt străin(ă) de ceilalţi oameni.
• 77__ Simt că nu pot fi iubit(ă).
• 78__ Când mă uit la deciziile din viaţa mea îmi dau seama
că le-am făcut pe majoritatea cu gândul la aprobarea de
către ceilalţi.
• 79__ Oamenii apropiaţi mie, mă consideră îngrijorat(ă).
• 81__ Nu sunt atât de talentat cum sunt ceilalţi la munca.
• 82__ Judecata mea nu poate fi bună in toate situaţiile de zi
cu zi.
• 83__ Mă tem ca o sa-mi pierd toţi banii şi o sa devin un(o)
nevoiaş(ă).
• 84__ Simt des că daca părinţii mei trăiesc prin mine, nu
mai am viaţa mea pe cont propriu.
• 85__ Întotdeauna îi las pe ceilalţi să ia decizii pentru mine,
deci nu ştiu ce vreau pentru mine.
• 86__ Chiar dacă nu îmi place cineva tot vreau ca el (ea) să
mă placă.
• 87__ Dacă oamenii se entuziasmează de ceva, mă simt
inconfortabil şi simt că i-aş avertiza că ceva merge greşit.
• 88__ Mă enervez când oamenii se scuză şi îi învinuiesc pe
ceilalţi pentru problemele lor.
• 91__ Simt ca este o presiune constantă asupra mea să
îndeplinesc şi să realizez diferite lucruri.
• 92__ Simt că nu trebuie să urmez regulile normale şi
convenţiile pe care ceilalţi le fac.
• 93__ Nu mă pot forţa să fac lucruri care nu îmi plac, chiar
când ştiu că este pentru binele meu.
• 94__ Când nu primesc multă atenţie din partea altora mă
simt puţin important(ă).
• 95__ Nu contează de ce fac o greşeala; când fac ceva greşit
trebuie sa plătesc.
• 96__ Rar am avut o persoană care să mă sfătuiască sau care
să mă îndrume când nu am ştiut ce să fac.
• 97__ Câteodată sunt atât de îngrijorat(ă) că oamenii mă
părăsesc încât îi îndepărtez eu de mine.
• 98__ De obicei sunt vigilent(ă) faţă de motivele pe care
• 101__Caut recunoaştere şi admiraţie atunci când îmi spun
părerea la o întâlnire sau întrunire. .
• 102__ Mă lupt cu mine însumi (însămi) pentru lucrurile în
care am eşuat.
• 103__ Nu sunt atât de inteligent(ă) ca şi ceilalţi când este
vorba de scoală sau serviciu.
• 104__Nu am încredere in capacitatea mea de a rezolva toate
problemele care apar.
• 105__ Mă tem ca am o boala grava, deşi nu a fost
diagnosticat nimic grav de către doctor.
• 106__ Simt des că nu am o identitate separată de a părinţilor
mei sau de a partenerului (partenerei) meu (mele).
• 107__ Am o mulţime de probleme când cer sa-mi fie
respectate drepturile şi să-mi fie luate în seamă sentimentele.
• 108__ Complimente şi recompensări multe mă fac sa mă
• 111__ Oamenii mă vad inflexibil(ă) din punct de vedere
emoţional.
• 112__ Nu pot să-mi cer scuze pentru greşelile mele.
• 113__ Simt că ceea ce am de oferit are mai mare valoare
decât contribuţiile altora.
• 114__ Rar am fost în stare să mă bazez pe propriile mele
hotărâri.
• YSQ-S3 – FIŞA DE COTARE
• Deprivare Emoţională (ED)
• 1 _____ 25 _____ 49 _____ 73 _____ 96 _____ Total_____
ED
• Abandon (AB)
• 2 _____ 26 _____ 50 _____ 74 _____ 97 _____ Total ____
AB
• Neîncredere / Abuz (MA)
• 3 _____ 27 _____ 51 _____ 75 _____ 98 _____ Total ____
MA
• Izolare Socială / Înstrăinare (SI)
• 4 _____ 28 _____ 52 _____ 76 _____ 99 _____ Total ____
SI
• Defect / Ruşine (DS)
• 5 _____ 29 _____ 53 _____ 77 _____ 100 _____Total ____
DS
• Eşec (FA)
• 9 _____ 33 _____ 57 _____ 81 _____ 103 _____Total____
FA
• Dependenţă / Incompetenţă (DI)
• 10 _____ 34 _____ 58 _____ 82 _____ 104 _____Total ____
DI
• Vulnerabilitate la rău şi boală (VH)
• 11 _____ 35 _____ 59 _____ 83 _____ 105 _____Total ____
VH
• Protecţionism / Ego infantil (EM)
• 12 _____ 36 _____ 60 _____ 84 _____ 106 _____Total____
EM
• Subjugarea (SB)
• 13 _____ 37 _____ 61 _____ 85 _____ 107 _____Total
____ SB
• Auto-sacrificiu (SS)
• 17 _____ 41 _____ 65 _____ 89 _____ 110 _____Total
____ SS
• Inhibiţie emoţională (EI)
• 18 _____ 42 _____ 66 _____ 90 _____ 111
_____Total____ EI
• Standarde Nerealiste / Hipercriticism (US)

• 19 _____ 43 _____ 67 _____ 91 _____ 112

_____Total____ US
• Revendicare / Grandomanie (ET)
• 20 _____ 44 _____ 68 _____ 92 _____ 113 _____Total ___
Autocontrol / auto-disciplină insuficientă (IS)

• 21 _____ 45 _____ 69 _____ 93 _____ 114 _____Total____

IS

Căutarea aprobării / Recunoaşterii (AS)

• 6 _____ 14 _____ 22 _____ 30 _____ 38 _____46 _____

• 54 _____ 62 _____ 70 _____ 78 _____ 86 _____94 _____

• 101 _____ 108 _____ Total _____ AS

Negativism / Pasivitate (NP)

• 7 _____ 15 _____ 23 _____ 31 _____ 39 _____47_____
 Ed Ab Ma Si Fa

Scăzut 0-5 0-6 0-8 0-6 0-5

Mediu 5-7 6-8 8-11 6-8 5-8

Ridicat 7-12 8-12 11-15 8-11 8-10

Foarte ridicat 12-30 12-30 15-30 11-30 10-30

m=9,43, s.d=5,37 m=9,97, s.d=5,23 m=11,97, s.d=5,49 m=9,35, s.d=4,57 m=8,73, s.d=4,27

Ds Ei US Et Di
Scăzut 0-5 0-8 0-13 0-11 0-6

Mediu 5-7 8-10 13-17 11-14 6-8

Ridicat 7-30 10-14 17-20 14-19 8-11

Foarte ridicat 14-30 20-30 19-30 11-30

m=7, s.d=3,55 m=11,38, s.d=4,73 m=16,56, s.d=5,28 m=14,97, s.d=5,52 m=8,93, s.d=4,28

Is Vh Em Sb
Scăzut 0-9 0-5 0-6 0-6

Mediu 9-12 5-6 6-9 6-8

Ridicat 12-17 6-10 9-12 8-11

Foarte ridicat 17-30 10-30 12-30 11-30

m=12,76, s.d=4,57 m=8,19, s.d=4,58 m=9,76, s.d=4,57 m=9,03, s.d=4,04

SS AS Np Pu

Scăzut 0-14 0-26 0-16 0-29

Mediu 14-18 26-35 16-21 29-36

Ridicat 18-22 35-43 21-31 36-46

Foarte ridicat 22-30 43-84 31-66 46-84

• 5. Trip, S. (2006). The Romanian Version of Young Schema
Questionnaire – Short Form (YSQ-S3).
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, vol.6,
no.2.
Cotarea răspunsurilor
• Itemii sunt grupaţi în funcţie de scheme. Pe foaia de cotare,
după fiecare item, apare un codde două litere indicând
schema măsurată. De obicei, nu se înregistrează scorul total
sau mediascorului pentru fiecare schemă, ci se reţin itemii
cu scorurile cele mai mari (5 sau 6).
• Scorurile mariindică/oferă informaţii relevante despre
convingerile, schemele persoanei.
• Psihologul/Terapeutul poate revedea rezultatele împreună cu
clientul, punând întrebări despre itemii la care s-au
înregistrat scoruri ridicate.
Conceptualizare – scheme Young
• Stările emoţionale patologice sunt un tip de regresie în
stările emoţionale experimentate ca şi copil.
• Young conceptualizează aceste stări ca şi modalităţi ale
schemelor – un pattern organizat de a gândi, simţi şi a se
comporta bazat pe un set de scheme.
Young consideră că există 4 scheme- moduri centrale în TPB:

1. Modul copilului abandonat

2. Modul copilului furios-impulsiv
3. Modul parental punitiv
4. Modul protector detaşat.

Există şi un mod al adultului sănătos care denotă partea

sănătoasă a pacientului.
1. Modul copilului abuzat-abandonat- denotă starea de
disperare pe care pacientul a experimentat-o legat de
abandonul sau abuzul sau ameninţarea cu acestea din
perioada copilăriei.
Gânduri tipice:
1. Oamenii sunt răi, nu poţi avea încredere în ei, te vor
abandona şi pedepsi, mai ales dacă devii intim cu ei.
2. Durerea mea emoţională nu va dispărea niciodată.
3. Voi fi întotdeauna singur.
4.Nu va exista nimeni căruia să îi pese de mine.
• Pacientul se poate comporta ca un copil supărat şi disperat
care caută consolare şi afecţiune dar în acelaşi timp se
teme de ele. Terapeuţilor poate să nu le placă asemenea
manifestări emoţionale fiindu-le frică de crize sau de
dependenţa exacerbată din partea pacienţilor.
• De obicei pacienţii se tem de acest mod, nu doar datorită
durerii emoţionale intense şi reactivării amintirilor şi
emoţiilor legate de traumă dar şi pentru că activarea sa
poate fi urmată de activarea modului părintelui care
pedepseşte.
• Acesta indică o stare de auto-pedepsire severă, în cadrul
căreia pacientul se condamnă că este rău sau draconic,
meritând pedeapsa.
• Exprimarea unor emoţii negative, a unor dorinţe sau
păreri erau de obicei pedepsite de îngrijitorul explicit „
Eşti un copil rău” sau implicit (prin ignorarea zile întregi
a copilului).
- Ameninţările cu abandonul „Te trimit la orfelinat”,
agresivitatea verbală sau fizică, şi ameninţările cu
pedepsele severe par să fie internalizate în cadrul acesstui
mod.
- Convingeri tipice: „ Eşti rău şi meriţi pedeapsa”, „ Părerile,
dorinţele sau emoţiile tale sunt bolnăvicioase”, „ Nu ai dreptul să îţi
exprimi părerile, dorinţele sau emoţiile”, „Doar manipulezi”.
• Adesea pacienţii nu doar că experimentează gânduri cu
caracter de pedepsire ci chiar trec la acţiune – prin auto-
mutilare, distrugerea lucrurilor bune din viaţă sau
neprezentare la şedinţele de terapie. Emoţia preponderentă
este de vină.
3. Modul copilului furios-impulsiv- caracterizat de izbucniri
copilăreşti şi impulsivitate auto-gratificatoare care distruge
pacientul şi relaţiile sale.
Furia reprimată este acum exprimată în modalităţi
necontrolate urmate de activarea modului părintelui care
pedepseşte.
• Gânduri tipice: „ Drepturile mele fundamentale sunt
nesatisfăcute”, „ Ceilalţi oameni sunt răi şi draconici”, „
Trebuie să mă zbat sau să iau ceea ce am nevoie pentru a
supravieţui”.

• Deşi pacienţii cu borderline sunt cunoscuţi pentru crizele

şi furia lor, terapeuţii observă pe termen lung că în
majoritatea timpului ei sunt detaşaţi din punct de vedere
emoional. Par să nu intre în contact cu ceilalţi oameni sau
cu emoţiile şi părerile lor.
4. Acesta este modul protector detaşat- un stil de protecţie pe
care copilul l-a dezvoltat pentru a supravieţui în situaţiile
periculoase; foloseşte acest mod pentru a se feri de
ataşament deoarece ataşamentul este urmat de durere,
abandon, pedepsire şi abuz, experienţă emoţională, auto-
asertivitate.
Credinţe fundamentale: „ Nu are rost să ai emoţii sau să creezi
relaţii cu ceilalţi oameni”. „ Este periculos să faci asta”, „
Detaşarea este singura modalitate de supravieţuire şi de
control asupra vieţii”.
În acest mod pacientul poate să nu vorbească, să evite orice
activităţi sau pe ceilalţi oameni, să doarmă, să folosească
drogurile şi alcoolul, să aibă o serie de acuze somatice
 Chestionarul de Atitudini Parentale

• Nume:
• Data:

• Îndrumări: Veţi găsi aici un număr de propoziţii care pot

descrie atitudinea părinţilor voştrii pe vremea când eraţi
copil. Indicaţi în ce măsură sunteţi de acord sau nu cu aceste
afirmaţii referindu-vă la scara de evaluare ce urmează. Dacă
o altă persoană a avut tutela asupra voastră, completaţi scara
în funcţie de acea persoană. În cazul absenţei tatălui sau a
mamei lăsaţi liberă coloana.

• Scala de evaluare:
• Total fals
 Mama Tată

1. Mă iubea şi mă trata ca pe cineva important.

2. Îmi acorda timp şi atenţie.

3. Mă sfatuia când aveam nevoie.

4. Mă asculta, mă înţelegea şi-mi împărtăşea sentimentele.

5. Era apropiat şi afectuos şi fizic (de exemplu mă prindea în braţele sale).

6. A decedat sau a părăsit domiciliul familial când eram copil.

7. Era imprevizibil, schimbător sau alcoolic.

8. Avea preferinţe pentru sora mea sau pentru fratele meu.

9. Era închis sau mă lăsa singur pentru perioade lungi.

10. Mă minţea, mă păcălea, mă trăda.

11. Abuza de mine fizic, emoţional, sexual. Mama Tata

12. Mă folosea pentru a-şi satisface propriile nevoi.

13. Îi plăcea să rănească oamenii.

14. Se temea exagerat să nu mă rănesc.

15. Se temea exagerat ca eu să nu mă îmbolnăvesc.

16. Era o persoană fricoasă sau fobică.

17. Mă supraproteja.

18. Punea la îndoială fiabilitatea deciziilor mele, a judecăţii mele.

19. Avea prea mult tendinţa de a face lucrurile în locul meu.

20. Mă trata ca fiind mai tânăr decât eram.

21. Mă critica mult. Mama Tata

22. Atitudinea sa mă făcea să simt că sunt înlăturată, că nu sunt iubit/ă.

23. Mă trata ca pe un rău inacceptabil.

24. Mă făcea să mă ruşinez de mine.

25. Nu m-a învăţat disciplina necesară pentru a reuşi la şscoală.

26. Mă trata ca fiind stupid, fără talent.

27. Nu dorea să reuşesc în viaţă.

28. Se aştepta să eşuez.

29. Considera că părerile mele şi dorinţele mele nu aveau importanţă.

30. Făcea ce credea, fără a ţine seama de nevoile mele.

31. Îmi dirija viaţa fără a ţine seama de părerile mele. Mama Tata

32. Totul trebuia făcut cum dorea el/ea.

33. Îşi sacrifica propriile nevoi pentru interesul familiei.

34. Era inacceptabil să-şi asume mai multe responsabilităţi cotidiene; eu a trebuit astfel să-mi asum
mai mult decât era necesar.

35. Era foarte necăjit/ă şi conta pe susţinerea şi înţelegerea mea.

36. Mă considera puternic/ă şi în măsură să port de grijă altora.

37. Trebuia să reuşească în tot ce făcea.

38. Se aştepta să dau întotdeauna randament maxim.

39. Era perfecţionist/ă în mai multe domenii.

40. Nu era niciodată realmente satisfăcut/ă de ceea ce făcea.

41. Era strict/ă; avea idei fixe asupra a ceea ce e bine şi ceea ce e rău. m t

42. Devenea neliniştit/ă dacă lucrurile nu decurgeau convenabil sau destul de repede.

43.Acorda mai multă importanţă muncii decât plăcerii sau destinderii.

44. Mă răsfăţa sau era prea tolerant.

45. Mă făcea să mă simt ca find special/ă, mai bun/ă decât cea mai mare parte a celorlalţi.

46. Aştepta mult de la alţii, ţinea mai des seama de interesele sale.

47. Nu mă învăţa obligaţiile faţă de alte persoane.

48. Îmi dădea prea puţine repere.

49. Îmi impunea puţine reguli sau îmi dădea puţine responsabilităţi.

50. Îmi tolera ieşirile de mânie sau pierderile de control.

51. Era puţin disciplinat/ă. m t

52. Eram atât de apropiaţi încât ne înţelegeam aproape perfect.

53. Nu aveam impresia că aveam o identitate diferită de a sa.

54. În timpul copilăriei eram sufocat de personalitatea sa.

55. Dcă am fi fost despărţiţi unul de altul, cred că a fi fost răniţi.

56. Era foarte preocupat/ă de problemele financiare ale familiei.

57. Mă făcea să cred că dacă aş fi făcut cea mai mică greşeală s-ar fi produs o catastrofă.

58. Avea o viziune pesimistă a lucrurilor, se aştepta la ce-i mai rău.

59. Punea accent pe aspectele negative ale vieţii sau pe lucrurile care mergeau rău.

60. Avea nevoia de a controla totul.

61. Îi era greu să-şi exprime sentimentele sau vulnerabilitatea. m t

62. Era organizat/ă, nu-i plăceau schimbările, neprevăzutul.

63. Era rareori mânios/oasă.

64. Era interiorizat, vorbea rar de sentimentele sale.

65. Mă critica cu severitate şi se mânia dacă făceam ceva rău.

66. Mă pedepsea când făceam ceva rău.

67. Îmi adresa injurii, precum stupid sau idiot când făceam greşeli.

68. Blama oamenii când lucrurile mergeau rău.

69. Era preocupat/ă de statutul social şi de aparenţe.

70. Punea accent pe importanţa succesului şi pe competiţie.

71. Era îngrijorat/ă de impactul comportamentului meu faţă de ceea ce alţii puteau să-i aducă.

72. Părea să mă iubească mai mult sau să-mi acorde mai multă atenţie atunci când reuşeam să fac ceva.
• Chestionar de atitudini parentale
• Chestionarul de atitudini parentale permite a se vedea care
dintre experienţele precoce ale copilului au adus SPI. El
permite validarea schemelor subiectului adus la zi în
chestionarul schemelor. Mai precis, compararea celor două
chestionare permite a se vedea stilul de funcţionare al
subiectului. Chestionarul evaluează 17 scheme; cotarea
este practic identică primului chestionar, doar notele,
punctajul de la itemii 5 şi 6 este luat în considerare,
excepţie făcând schema: carenta afectivă, unde este punctaj
de la 1 la 2.
• La fel ca în primul chestionar, pentru fiecare chestionar
acest număr al notelor mari se împarte pe totalul
întrebărilor raportate la schemă.
• Cele 17 scheme prezente sunt:
• itemii de la 1 la 5: carenţa afectivă
• itemii de la 6 la 9: abandon
• itemii de la 10 la 13: răutate
• itemii de la 14 la 17: vulnerabilitate
• itemii de la 18 la 20: dependenţă şi incompetenţă
• itemii de la 21 la 24: imperfecţiune
• itemii de la 25 la 28: eşec
• itemii de la 29 la 32: supunere
• itemii de la 33 la 36: sacrificiu de sine
• itemii de la 37 la 43: exigenţă sporită
• itemii de la 44 la 47: totul mi se cuvine
• itemii de la 48 la 51: lipsa-+ autocontrolului
• itemii de la 52 la 55: relaţii de fuziune
• itemii de la 56 la 59: vulnerabilitate
• itemii de la 60 la 64: control emoţional în exces
• itemii de la 65 la 68: severitate
• itemii de la 69 la 72: căutate a aprobării sociale.
• Putem remarca că schemele nu sunt exact la fel la cele
două chestionare. Schema izolare socială nu apare în
chestionarul atitudinilor parentale.
• Schema: vulnerabilitate la erori, severitate şi căutare a
aprobării sociale au fost găsite mai târziu şi sunt prezente
doar în chestionarul de atitudini parentale. Rămân 14
scheme comune celor două chestionare pentru comparaţii.
• Nu există nici un studiu psihometric al acestui chestionar.
 Chestionarul Atitudinilor de Evitare

• Îndrumări: Veţi găsi în continuare un pachet de propoziţii

care sunt susceptibile de a vă descrie. Citiţi-o pe fiecare
dintre ele şi indicaţi în ce măsură vă corespunde. Utilizând
scala de evaluare care urmează, alege scorul de la 1 la 6
care vă reprezină cel mai bine şi notaţi-l în spaţiul prevăzut
pentru asta.
• Scala de cotaţie:
1. Complet fals
2. Fals în majoritate
3. Mai degrabă adevărat decât fals
4. Foarte puţin adevărat
5. Adevărat în majoritate
6. Mă descrie perfect
1. Încerc să nu mă gândesc la ceea ce ar putea să mă deranjeze sau să mă bulverseze.

2. Consum alcool pentru a mă destinde.

3. Sunt fericit/ă în cea mai mare parte a timpului.

4. Mă simt rareori tris/ă sau deprimat/ă.

5. Las raţiunea să-mi stăpânească emotiile.

6. N-ar trebui să mă supăr nici chiar pe oamenii pe care-i iubesc.

7. Consum droguri pentru a mă simţi mai bine.

8. Fumez mai mult când sunt bulversat.

9. Nu simt mare lucru când mă gândesc la copilăria mea.

10. Am probleme gastro-intestinale (indigestie, ulcer, colită).

11. Mă simt amorţit, înţepenit.

12. Am deseori dureri de cap.

13. Mă izolez atunci când sunt mânios/oasă.

14. N-am la fel de multă energie precum cei mai mulţi de vârsta mea.

15. Sufăr de dureri musculare.

16. Când sunt singur ma uit mai mult la televizor.

17. Cred că gândirea, raţiunea trebuie să-mi domine emoţiile.

18. Mi-e imposibil să detest pe cineva.

19. Încerc să uit repede eşecul trecând la altceva.

20. Mă îndepărtez de oameni când mă simt rănit/ă.

21. Nu-mi amintesc cu adevărat de tinereţea mea.

22. Eu dorm mult în timpul zilei sau îmi fac siesta.

23. Sunt mai fericit când ma plimb sau când călătoresc

24. Mă simt bine când mă concentrez asupra unui lucru.

25. Visez adeseori cu ochii deschişi.

26. Când sunt bulversat/ă mănânc pentru a mă simţi mai bine.

27. Evit să-mi amintesc lucruri neplăcute.

28. Mă gândesc mai puţin şi mă simt mult mai bine când sunt ocupat în mod constant.

29. Am avut o copilărie foarte fericită.

30. Mă izolez când mă simt trist/ă.

31. Oamenii spun că practic „politica struţului”, că-mi bag capul în nisip pentru a nu vedea sau a nu gândi la ce e neplăcut.

32. Am tendinţa de a nu gândi la ceea ce m-a dezamăgit sau la ceea ce am pierdut.

33. Adeseori nu simt nimic, chiar când sunt într-o situaţie care ar provoca emoţii intense altora.

34. Am avut şansa de a avea părinţi buni.

35. Încerc să rămân neutru pe plan emoţional.

36. Pentru a-mi ameliora starea de bine cumpăr lucruri de care nu am nevoie.

37. Încerc să evit situaţiile dificile sau cele care nu sunt pe placul meu.

38. Când nu-mi ies treburile bine mă îmbolnăvesc.

39. Nu mă simt foarte rău atunci când oamenii mă părăsesc sau mor.

40. Nu mă deranjează ce gândesc alţii despre mine.

 Young-Rygh Avoidance Inventory:
Informal Clinical Scoring Instructions

• To score this inventory, we simply circle all items with a

high rating of "5" or "6". These represent the ways the
patient avoids feeling or dealing with the emotions
connected with his or her schemas. We discuss each of
these high-rated items with the patient, asking for examples
of when the patient can remember using this avoidance
strategy or having this symptom. We then try to help the
patient identify which schemas the patient is avoiding
through these coping strategies or symptoms.

• On a trial basis, some therapists are also breaking down the

YRAI items into subscales, based on what we believe to be
different avoidant strategies or symptoms. Below are our
• 4. Control și raționalitate excesive (5, 17, 19, 35, 40, 41)
• 5. Suprimarea furiei (6, 13, 18)
• 6. Simptome psihosomatice (10, 12, 15, 38)
• 7. Retragerea față de oameni (13, 20, 30)
• 8. Negarea amintirilor (8, 21, 27)
• 9. Evitare prin somn / lipsă de energie (14, 22)
• 10. Distragerea prin activități (23, 24, 28)
• 11. Auto-liniștire (mâncat, shopping, etc.) (9, 26, 36)
• 12. Blocarea pasivă a emoțiilor supărătoare (11, 33, 39, 40)
• 13. Distragerea pasivă: Fantasy, daydreaming, television
(16, 25)
• 14. Evitarea situațiilor supărătoare (37)
 Chestionar al Atitudinilor de Compensare

• Îndrumări: Veţi găsi un pachet de propoziţii care sunt

susceptibile de a vă descrie . Citiţi-o pe fiecare şi indicaţi în
ce măsură vă corespunde, folosind scala de cotaţii care
urmează. Alegeţi scorul de la 1 la 6 care vă descrie mai bine
şi notaţi-l în spaţiul prevăzut pentru aceasta.
• Scala de evaluare:
• Complet fals
• Fals în cea mai mare parte
• Mai degrabă adevărat decât fals
• Adevărat moderat
• Adevărat în cea mai mare parte
• Mă descrie perfect
1. Îmi trec frustrările asupra oamenilor care mă înconjoară.

2. Îi blamez adeseori pe alţii când lucrurile merg rău.

3. Mă înfurii când oamenii sunt făţarnici sau mă trădează.

4. Mânia nu mă părăseşte până când nu mă răzbun.

5. Mă apăr când sunt criticat.

6. Este important să-mi fie recunoscut talentul, succesele, cercetările.

7. Semnele exterioare ale succesului (maşină deosebită, haine, casă) sunt importante pentru mine.

8. Lucrez pentru a fi printre cei mai buni sau pentru a reuşi mai mult.

9. Este important să fiu popular.

10. Am adeseori fantezii: succes, putere, bogăţie, popularitate.

11. Îmi place să fiu în centrul atenţiei.

12. Am fler, sunt mai seducător decât cea mai mare parte a oamenilor.

13. Pun accent pe faptul de a avea o viaţă adevărată (organizare, structură, planning).

14. Fac multe eforturi pentru a evita ca lucrurile să mergă rău.

15. Mă consum când am de luat o decizie de teamă să nu greşesc.

16. Controlez, dirijez oamenii care mă înconjoară.

17. Îmi place să controlez sau să am autoritate asupra celor ce-mi sunt în jur.

18. Nu-mi place ca oamenii să spună orice despre viaţa mea.

19. Mi-e greu să renunţ sau să fac un compromis.

20. Nu-mi place să fiu dependent de cineva.

21. Este crucial pentru mine să iau propriile decizii şi să mă descurc singur.

22. Nu-mi place să mă ataşez, să mă fixez la o persoană.

23. Mi-ar place să fiu un lucrător independent, pentru a avea libertatea de a face ceea ce vreau eu.

24. Am dificultăţi în a mă limita la o singură muncă, la o singură carieră, îmi place să am oportunităţi.

25. Pun de obicei nevoile mele inaintea celor ale altora.

26. Sunt exigent cu alţii, imi place ca totul să fie perfect.

27. Mă ocup de mine înainte s-o facă alţii.

28. Este important pentru mine ca mediul meu să fie confortabil (temperatură, luminozitate, mobilier).

29. Mă consider un rebel, ma contrazic adeseori cu autorităţile.

30. Nu-mi plac regulile şi-mi face plăcere să le înfrunt.

31. Îmi place să fiu un nonconformist chiar dacă aceasta mă singularizează şi este nepopular.

32. Nu încerc să fiu performant/ă după standardele societăţii (succes, bogăţie, popularitate).

33. Am făcut întotdeauna opinie separată.

34. Sunt o persoană foarte secretoasă (interiorizată), nu-mi place ca lumea să ştie multe despre viaîa mea particulară sau despre
sentimentele mele.

35. Încerc să mă arat puternic în ochii altora chiar dacă mă simt vulnerabil sau prea puţin sigur pe mine.

36. Pot fi foarte posesiv/ă faţă de oamenii pe care-i stimez.

37. Îi manipulez adeseori pe alţii pentru a-mi atinge scopurile.

38. Prefer să folosesc mijloace ocolitoare decât să cer direct ce vreau.

39. Rămăn la distanţă faţă de alţii atunci când ei nu văd ceea ce eu vreau mult ca ei să ştie despre mine.

40. Sunt foarte critic, sever faţă de alţii.

41. Sunt foarte tensionat/ă atunci când trebuie sa-mi satisfac exigenţele sau să fac faţă responsabilităţilor mele.

42. Ma exprim adeseori fără tact sau într-o manieră nedelicată.

43. Încerc să fiu mereu optimist/ă, evit să mă opresc asupra a ceea ce e rău.

44. Consider că e important să mă arat fericit/ă indiferent de felul în care mă simt.

45. Sunt adeseori invidios sau frustrat când alţii au mai mult succes sau obţin mai multă atenţie decât mine.

46. Îmi fac un rău considerabil pentru a fi sigur că voi avea o parte echitabilă şi că nu voi fi înşelat.

47. Caut mijloacele de a dejuca intenţiile altora, de maniera ca ei să mă poată răni sau să profite de mine.

48. Ştiu ce trebuie să spun sau să fac pentru ca alţii să mă aprecieze.

 Young Compensation Inventory:
Informal Clinical Scoring Instructions

• Încercuim itemii la care se răspunde cu "5" sau "6".

Reprezintă modul în care pacientul supracompensează
emoțiile conectate la schemele sale. Discutăm toți itemii
cotați 5 sau 6 cu pacientul, cerând exemple concrete/ Apoi
încercăm să îl ajutăm să înțeleagă ce schemă compensează
prin aceste mecanisme de coping.
• Aceeași formă de supracompensare poate fi folosită ca și
modalitate de coping pentru scheme diferite. De aceea nu
există o corespondență 1 la 1 între fiecare item din
inventarul de compensare și vreo schemă. În continuare
preznetăm o listă cu cele mai comune scheme asociate
fiecăruia din itemii YCI, pe baza observațiilor clinice.
• 2, 5, 40 Deficiență / Rușine
• 1, 3, 4, 42, 47 Neîncredere / Abuz
• 6, 7, 8, 9, 10 Deficiență / Rușine; Eșec; Izolare socială
• 11, 12 Deprivare emoțională
• 13 Abandon / Instabilitate Vulnerabilitate; Negativism /
Pesimism; Standarde Nerealiste
• 14, 15 Vulnerabilitate; Negativism/ Pesimism; Standarde
Nerealiste
• 16 Standarde Nerealiste; Subjugare.
• 17, 18, 23, 29, 30, 33 Subjugare
• 19 Subjugare; Standarde Nerealiste
• 20 Dependență/ Incompetență Neîncredere / Abuz;
Deprivare Emotională
• 21 Dependență / Incompetență; Subjugare; Protecționism /
Sine nedezvoltat
• 22 Insuficient Autocontrol / Auto-Disciplină; Abandon /
Instabilitate; Subjugare
• 24 Insuficient Auto-control/ Auto-Disciplină; Subjugare;
Revendicare/Grandiozitate
• 25, 27 Deprivare Emoțională; Neîncredere; Sacrificiu de
Sine; Subjugare.
• 26 Standarde Nerealiste
• 28 Deprivare Emoțională; Abandon / Instabilitate
• 31, 32 Subjugare; Standarde Nerealiste; Izolare Socială;
Căutarea aprobării
• 34, 39 Deficiență / Rușine; Neîncredere/ Abuz
• 35 Deficiență/ Rușine; Neîncredere / Abuz; Dependență/
Incompetență
• 36 Abandon/ Instabilitate
• 37, 38 Subjugare; Neîncredere / Abuz
• 41 Deficiență/ Rușine; Eșec
• 43 Negativitate / Pesimism
• 44 Deficiență/ Rușine; Negativitate/ Pesimism
• 45 Deficiență / Rușine; Deprivare Emoțională; Standarde
Nerealiste
• 46 Neîncredere / Abuz; Deprivare Emoțională
• 48 Deficiență/ Rușine; Deprivare Emoțională; Abandon /
Instabilitate; Neîncredere / Abuz; Subjugare.
 TERAPIA SCHEMEI
• Jeffrey Young, extinde modelul cognitiv al lui Beck în cazul
tulburărilor de personalitate (terapia schemei):

• el introduce conceptul de nevoi fundamentale,

• extinde accentul asupra schemelor dezadaptative timpurii,
• pe cunoașterea istoricului de viață timpuriu al pacientului și
• pe tiparele sale de viață,
• acordă o importanță sporită relației terapeutice (re-parenting
limitat),
• introduce tehnici din gestalt terapie și
• dezvoltă câteva inventare.
• Constată pe parcurs că, de exemplu pacienții cu tulburare de
personalitate borderline au aproape toate schemele și au
schimbări de dispoziție frecvente, dramatice.
• Pentru a răspunde acestei solicitări, Young introduce un
construct adițional- MODUL SCHEMEI.
TERAPIA SCHEMEI
• Se focalizează direct pe satisfacerea nevoilor emoționale
deprivate ale pacienților.
• Diferit față de Linehan care consideră că eforturile
terapeuților de a-și liniști pacienții îi vor aduce pe aceștia în
situația de eșec în a reuși să se liniștească sau să ajungă
singuri într-o zonă de confort.
• Reparentingul limitat presupune a furniza un model pe care
treptat pacienții îl vor internaliza ca fiind modul adultului
sănătos.
• Terapeutul încearcă să se conecteze în primul rând, să
formeze un atașament cu modul cel mai tânăr și mai
vulnerabil din pacient- Copilul Abandonat.
• Terapeutul încurajează pacientul să stea în modul Copilului
Abandonat- și să își exprime pe deplin emoțiile cu privire la
evenimentele prezente și trecute, cu privire la membrii
familiei și terapeut.
• Terapeutul se focalizează acum pe a furniza înțelegere și
validare și introduce elementele cognitive și
comportamentale mai târziu, atunci când pacientul
experimentează relația terapeutică a fi sigură.
• Scopul strategiilor cognitive și comportamentale este de a
construi modul Adultului Sănătos în cadrul pacientului,
modelat de terapeut.
• Adultul Sănătos face reparentingul Copilului Abandonat,
învinge Părintele care Pedepsește și înlocuiește Protectorul
Detașat cu strategii de coping mai adaptative.
• Limitele stabilite de terapia schemei nu sunt contractuale și
inflexibile ci sunt mai degrabă limitele pe care un părinte
le-ar stabili.
• Deoarece pacienții cu TPB obțin scoruri ridicate la aproape
toate schemele a fost nevoie de o altă unitate de analiză
care să grupeze schemele și să le facă mai ușor de
abordat în tratament.
• Pacienții cu TPB trec rapid de la o stare emoțională de
furie la una de tristețe, detașare, teroare. Coroborând cele
două caracteristici s-au dezvoltat MODURILE-
răspunsurile de coping active curent pentru un individ.
• Spre deosebire de pacienții mai sănătoși care au de obicei
mai puține modui, stau mai mult timp într-un mod și au
mai puțin moduri extreme, cei cu TPB au mai multe
moduri, trec rapid dintr-un mod în altul și au mai
multe moduri extreme.
• În cazul celor cu TPB modurile nu sunt fuzionale, nu se
amestecă, ci sunt exclusive, disociate.
 MODURI IDENTIFICATE ÎN CAZUL PACIENȚILOR CU
TPB
1. Copil Abandonat
2. Copil Furios și Impulsiv
3. Părintele care Pedepsește
4. Protectorul Detașat
5. Adultul Sănătos
 Modul Copilul Abandonat-
• Copilul interior care suferă.
• Este partea din pacient care simte durerea și teroarea asociată
cu majoritatea schemelor incluzând Abandonul, Abuzul,
Deprivarea, Deficiența și Subjugarea.
• În cadrul acestui mod pacienții par fragili și copilăroși. Par
triști, scoși din minți, speriați, neiubiți și pierduți.
• Sunt obsedați să găsească o figură parentală care să aibă grijă
de ei și se angajează în eforturi disperate de a preveni
abandonul celor care au grijă de ei.
• Își idealizează persoanele de suport și au fantezii cu privire la
a fi salvate de aceștia.
 2. Modul Copilului Furios și Impulsiv

• este activ atunci când pacientul este furios, se comportă

impulsiv deoarece nevoile sale emoționale de bază nu sunt
îndeplinite;
• acum ei își descarcă furia în modalități nepotrivite.
• Sunt foarte furioși, aspri, controlează, abuzează, sunt
nesăbuiți, devalorizează, amenință cu suicidul.
 3. Modul Parental Punitiv
• de obicei reprezintă furia sau ura internalizată a unuia sau
ambilor părinți. Funcția sa este de a pedepsi pacientul pentru
că a făcut ceva rău, cum ar fi să își exprime nevoi sau emoții.
• Semnele și simptomele includ autodevalorizarea, critica
propriei persoane, auto-negarea, auto-mutilarea, fanteziile
legate de suicid și comportamentele de autodistrugere.
• În acest mod, pacienții devin proprii lor părinți care
pedepsesc, resping și devin furioși pe ei deoarece au nevoi
normale pe care părinții nu i-au lăsat să le exprime.
• Se pedepsesc tâindu-se sau înfometându-se, vorbind despre
propria persoană în termeni de rău, murdar, diavol.
 4. Modul Protector Detașat
• presupune stingerea emoțiilor, deconectarea de la ceilalți
și comportamentul submisiv.
• Semnele și simptomele includ depersonalizarea, senzația de
gol interior, plictiseală, abuz de substanță, mâncat
compulsiv, automutilare, plâneri psihosomatice, senzație de
confuzie sau vid, complianță auatomată.
• În cadrul acestui mod pacienții par adesea normal, pacienți
buni. Adesea, terapeuții întăresc în mod greșit acest mod.
• Problema este că în acest mod pacienții sunt deconectați de
la propriile nevoi și emoții.
• Își bazează identitatea pe încercările de a obține aprobarea
terapeutului dar nu sunt veritabil conectați la terapeut.
Pacientul nu face acum progrese semnificative.
• Un mod disfuncțional poate activa un alt mod disfuncțional;
• de exemplu, un pacient poate exprima o nevoie în Modul
Copilului Abandonat, apoi poate activa Modul Parental
Punitiv pentru a se pedepsi în legătură cu nevoia exprimată
pentru ca apoi să intre în Modul Protector Detașat pentru a
scăpa de durerea asociată pedepsei.
• Adesea pacienții sunt victimele acestui cerc vicios.
 5. Modul Adultului Sănătos
• este adesea slab și nedezvoltat în cazul pacienților cu TPB
mai ales la începutul pacientului.
• Acești pacienți nu au modul prin intermediul căruia să se
calmeze și să își poarte de grijă, motiv pentru care au
dificultăți în a tolera separarea de terapeut.
• Terapeutul modelează Adultul Sănătos până când pacientul
interiorizează atitudinile, emoțiile, reacțiile și
comportamentele ca și parte ale propriului său Mod Adult
Sănătos.
 CORESPONDENȚA SIMPTOME SPECIFICE TPB SI
MODURI
• 1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar.
(Nu include comportamentul suicidar sau automutilant, care
figurează la criteriul 5). MODUL COPILULUI
ABANDONAT
• 2. Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile,
caracterizat prin alternare între extremele de idealizare şi
devalorizare; ORICARE DIN PRIMELE 4 MODURI-
MODUL COPILULUI ABANDONAT idealizează relațiile,
MODUL COPILULUI FURIOS ȘI IMPULSIV le
devalorizează și reproșează.
• 3. Perturbare de identitate:imagine de sine sau conştiinţă
de sine marcant şi persistent instabilă; Modul
PROTECTOR DETAȘAT- pentru că încearcă să le facă pe
plac celorlalți și nu pot fi ei înșiși, nu pot dezvolta o
identitate stabilă. Trecerea rapidă de la un mod la altul,
fiecare mod cu propria sa perspectivă asupra sinelui, ceeea
ce conduce la o imagine de sine instabilă.
• 4. Impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt
potenţial autoprejudiciante (cheltuieli, sex, abuz de
substanţă, condus imprudent, mâncat compulsiv). MODUL
COPILULUI FURIOS ȘI IMPULSIV- pentru a-și exprima
furia sau pentru a obține satisfacerea nevoilor. MODUL
PROTECTOR DETAȘAT- pentru a se liniști sau a depăși
starea de amorțire.
• 5. Comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid
ori comportament automutilant; ORICARE DIN PRIMELE
4 MODURI, din motive diferite.

• 6. Instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcante a

dispoziţiei (ex. disforie episodică intensă, iritabilitate sau
anxietate durând de regulă câteva ore şi numai rareori mai
mult de câteva zile). Ipoteza unui temperament intens și labil
și trecerea rapidă de la un mod la altul, fiecare cu proriul său
afect.
• 7. Sentimentul cronic de vid- MODUL PROTECTOR
DETAȘAT- blocarea emoțiilor și deconectarea de la
ceilalți conduce la sentimentul de gol.
• 8. Mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla
mânia (manifestări frecvente de furie, stare coleroasă
permanentă, bătăi repetate) MODUL COPILULUI
FURIOS SAU IMPULSIV
• 9. Ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe,
tranzitorii, în legătură cu stresul. ORICARE DIN
PRIMELE 4 MODURI atunci când emoțiile devin
copleșitoare sau de nesuportat.
• Când pacienții borderline sunt în situații de risc de suicid
sau parasuicid, este important ca terapeutul să recunoască în
care mod este experimentată nevoia de a se răni/ucide.
Există motive diferite în privința dorinței de a muri în
fiecare din primele 4 moduri:
• Dorința de a se pedepsi- Modulul Parental Punitiv
• Dorința de a pune capăt durerii insuportabile adusă de
singurătate- Modulul Copilului Abandonat
• Dorința de a se distrage de la durerea emoțională prin durere
fizică sau dorința de a sparge vidul și de a simți ceva-
Modulul Protector Detașat
• Dorința de a se răzbuna sau de a răni o altă persoană-
Modulul Copilului Furios sau Impulsiv.
• După Young, cea mai constructivă modalitate de a privi
pacienții cu TPB este ca fiind copii vulnerabili. Aparent
sunt adulți dar din punct de vedere psihologic sunt copii
abandonați care își caută părinții. Se comportă nepotrivit
deoarece sunt disperați.
• Fac ceea ce fac copiii atunci când nu au pe cineva care să le
poarte de grijă și să îi îngrijească. Lipsindu-le un Adult
Sănătos pe care să îl internalizeze, lor le lipsesc resursele
interne pentru a se susține când sunt singuri.
• Pot forța granițele terapeutice deoarece le percep reci,
nedrepte, egoiste, legate de nepăsare sau chiar crude.
• Reparintingul în terapie este unul limitat.
• Din punct de vedere psihologic, pacienții cu borderline cresc
în terapie de la copil mic la adult sănătos.
• Tratamentul este de lungă durată, cel puțin 2 ani
 SCOPURILE TRATAMENTULUI ÎN FUNCȚIE DE
MODURI
• A empatiza cu și a proteja Copilul Abandonat.
• A ajuta Copilul Abandonat să primească și să ofere iubire.
• A lupta împotriva și a alunga Părintele Punitiv.
• A stabili limite comportamentale pentru Copilul Furios și
Impulsiv și a-l ajuta să își exprime emoțiile și nevoile
potrivit.
• A liniști/încuraja și a înlocui treptat Protectorul Detașat cu
Adultul Sănătos.
 • Urmărirea modurilor este esențială în terapie.

Tratamentul are 3 stadii:

1. Stadiul de stabilire a legăturii și de reglare emoțională
2. Stadiul de schimbare a modului schemei
3. Stadiul autonomiei.
 1. Stadiul de stabilire a legăturii și de reglare emoțională
• Oferirea de siguranță și confort emotional pentru copilul
abandonat
• Construirea unui mediu cu funcție de antidot pentru mediul
în care pacientul a trait ca și copil, un mediu sigur, afectuos,
protector, în care iertarea și auto-exprimarea sunt
încurajate.
• Terapeutul întreabă despre problemele actuale și trecute.
 • Au fost identificate 4 categorii de factori predispozanți în
mediul familial timpuriu al pacienților cu TPB:
1. Abuz sau lipsa siguranței
2. Abandon sau deprivare emoțională
3. Subjugarea nevoilor sau emoțiilor
4. Pedepsă sau respingere.

• Terapeutul evaluează dacă acești factori au fost prezenți în

istoria de viață a pacienților.
• Încurajează pacientul să stea în Modulul Copilului
Abandonat în această etapă.
• Vulnerabilitatea pacientului ajută terapeutul să se conecteze
cu pacientul și să empatizeze.
• Când pacientul se închide sau evită să își mai comunice
nevoile și emoțiile, pentru a fi pe placul terapeutului,
terapeutul îl încurajează să continue să comunice pentru
a sparge ciclul de subjugare și detașare în care este prins.
• Dacă I se permite să își exprime emoțiile și sentimentele, nu
va mai activa Modul Copilului Furios și Impulsiv pentru a le
exprima, în Modulul Protector Detașat pentru a le suprima
sau în Modulul Părintelui Punitiv deoarece ele au fost
acceptate.
• Pe măsură ce terapeutului realizează reparentingul, treptat
modurile disfuncționale dispar.
• În această etapă se stabilesc limite:
• În stabilirea de limite se tine cont de siguranța pacientului și
de drepturile personale ale terapeutului.
• Recomandarea este ca terapeuții să nu înceapă să facă pentru
pacienți orice de care nu se pot tine. De exemplu nu va citi
mailuri lungi câteva zile sau săptămâni iar apoi va spune că
nu mai face asta.
• Limitele nu se comunică în manieră impersonală ci
dimpotrivă, într-o manieră caldă: Pentru liniștea mea,
trebuie să știu că ești în siguranță.
• Terapeutului introduce o regulă prima dată când pacientul o
violează. Dacă pacienții nu au un nivel extrem de scăzut de
funcționare, terapeutul nu introduce limitele în avans și nici
nu prezintă un contract explicit.
• Terapeutul impune o limită la prima abatere dar nu introduce
consecințe la prima încălcare. El explică rolul impunerii
limitei și arată empatie.
• Consecințele ar trebui să derive natural din încălcarea
limitelor- Exemplu: încalcă numărul de dăți asupra căruia au
convenit că vorbesc la telefon – încălcarea atrage o
suspendare a convorbirilor pentru o anumită perioadă.
• Limitele se impun pe măsură ce relația terapeutică devine
mai puternică.
 Limitarea crizelor legate de suicid
• Majoritatea crizelor apar deoarece pacientul se simte lipsit
de valoare, rău, neiubit, abuzat sau abandonat.
• Terapeutul trebuie să aibă capacitatea de a recunoaște aceste
emoții și de a răspunde cu compasiune.
• Comportamentele autodestructive vor fi puse în practică de
către pacient până când se convinge că terapeutului îi
pasă cu adevărat.
• Se stabilește regula ca pacientul să contacteze terapeutul
înainte de a pune în practică orice comportament de acest tip
(condiție fundamentală a terapiei).
• Limita se trasează în primul moment în care pacientul
spune că a avut sau are gânduri legate de suicid.
 Limitarea comportamentelor autodestructive
• Pacienții cu TPB pot devein copleșiți de emoții de netolerat
astfel încât a se tăia sau a abuza de droguri pare singura
modalitate de descărcare.
• Comportamentele impulsive, autodestructive se remit pe
măsură ce pacientului îi este permis să își ventileze
emoțiile, inclusive furia față de terapeut și I se oferă un
mediu stabil, cald.
• Necomplianța derivă cel mai adesea din Modurile Protector
Detașat, Părinte Punitiv și Copil Furios și Impulsiv,
Modul de Copil Abandonat fiind dependent de terapeut.
• În caz de necomplianță, terapeutul îi poate cere pacientului
să conducă un dialog între modul necompliant și Modul
Adultului Sănătos.
 TEHNICI COGNITIV- COMPORTAMENTALE
PENTRU REGLAREA EMOȚIONALĂ
• Acestea sunt introduse de timpuriu în terapie și vizează
autocontrolul și reglarea emoțională: imageria locului sigur,
autohipnoza, relaxarea, automonitorizarea gândurilor
automate, cartonașele.
• Terapeutul educă de asemenea pacientul cu privire la
scheme și începe disputarea lor.

Meditația de tip mindfulness

• Tehnică de relaxare în care pacientul observă emoțiile dar nu
acțiunează asupra lor. Atunci când se simte trist, pacientul
poate iniția exercițiul de meditație.
• Activități placute, de autoîngrijire
• A face o baie, a-și cumpăra un mic cadou, a face un masaj, a
primi o îmbrățișare.

• Cartonașele
• Conțin mesaje pe care le poartă cu el și le citește atunci când
este supărat. Textul este compus de terapeut cu ajutorul
pacientului. Pacientul va avea cartonașe diferite pentru
diferite situații activatoare diferite- când se simte furios,
când un prieten îl dezamăgește, când șeful este furios pe el,
când partenerul are nevoie de timp departe de el.
•
• Exemplu (Young), situația- terapeut în vacanță:
• Chiar în acest moment mă simt speriat și furios deoarece
terapeutul meu este plecat. Îmi vine să mă tai. Oricum, știu
că aceste emoții sunt ale Modului de Copi Abandonat pe
care l-a dezvoltat având un părinte alcoolic și pentru că
părinții mei mă lăsau mult de unul singur. Când sunt în
acest mod, tind să exagerez când gândesc că oamenii nu se
vor întoarce sau nu țin la mine. Chiar dacă acum cred că
terapeutul meu nu se va întoarce sau nu va mai vrea să mă
vadă, în realitate el se va întoarce și își va dori să mă
revadă. Am dovezi din trecut pe baza cărora pot afirma că s-
a întors de fiecare data și i-a păsat în continuare. Așadar,
deși îmi vine să mă tai, voi face în schimb ceva plăcut (voi
ieși la o plimbare, voi suna un prieten, voi asculta muzică,
voi juca un joc). De asemenea, îmi voi asculta exercițiul de
relaxare.
• Textul cartonașului poate fi înregistrat și audio, fiind util ca
pacientul să audă vocea terapeutului.

• JURNALUL SCHEMEI
• Pacientul își generează propriile răspunsuri de coping atunci
când sunt triști.
• Pacientul analizează problema și generează un răspuns
sănătos.

•TRAININGUL ASERTIVITĂȚII
• Accentul se pune pe deprinderile de exprimare a furiei, de
vreme ce ei tind să treacă de la pasivitate la agresivitate
extremă.
• Se combină managementul furiei cu trainingul asertivității
prin intermediul jocurilor de rol, pacientul le exersează până
• STADIUL II- SCHIMBAREA MODULUI SCHEMEI
• Modurile sunt explicate pacientului și sunt evidențiate pe
măsură ce se manifestă, neinsistându-se asupra etichetelor
standard.

TRATAMENTUL MODULUI COPILULUI ABANDONAT

• Terapeutul încearcă să ofere copilului abuzat, abandonat,
deprivat, subjugate, aspru pedepsit o relație sigură, caldă,
care pune accentul pe iertare și pe autoexprimare.

• Relația terapeut- pacient- furnizează un antidot partial la

mediul de viață toxic în care pacientul a crescut, satisfăcând
în cadrul limitelor nevoile nesatisfăcute.
 Munca experiențială
• Sunt evocate imagini supărătoare legate de scene din
copilărie. Terapeutul intră în scenă și oferă copilului ceea
ce are nevoie.
• Imaginile de abuz sau neglijare sunt abordate mai târziu în
terapie, atunci când relația terapeutică este suficient de
puternică și când pacientul este suficient de stabil pentru a
nu se decompensa.
• Terapeutul intră în scenă/ imagine și face ceea ce un bun
părinte ar fi făcut: scoate copilul din scenă, confruntă
abuzatorul, se interpune între copil și abuzator, îl întărește
pe copil pentru a face față situației.
• Treptat, pacientul preia rolul Adultului Sănătos.
 Munca la nivel cognitiv

• Terapeutul educă pacientul cu privire la nevoile umane

normale.
• Mulți pacienți cu TPB nu știu care sunt nevoile firești de
vreme ce părinții lor le-au etichetat nevoile firești ca fiind
rele.
• Li se explică faptul că toți copiii au nevoie de siguranță,
iubire, autonomie, laudă și acceptare.

MUNCA LA NIVEL COMPORTAMENTAL

• Terapeutul ajută pacientul să practice tehnicile legate de
asertivitate.
• Scopul este de a învăța să își managerieze emoțiile în
modalități productive și să dezvolte relații intime cu
 PERICOLE ÎN MUNCA LA NIVELUL MODULUI
COPILULUI ABANDONAT
• Pacientul poate pleca din ședință în Modul Copilului
Abandonat și se poate simți deprimat.
• Dacă abordarea nu este gradată, dacă terapeutul încearcă să
rezolve problemele în locul pacientului sau dacă ignoră partea
copilăroasă a pacientului acesta va crede că terapeutul își
dorește să fie obiectiv și rational și va trece în Modul
Protector Detașat.
• Toată viața, acești pacienți au primit mesajul că Modul
Copilului Abandonat nu este binevenit în cadrul
interacțiunilor sociale.
• Dacă terapeutul devine iritat de comportamentul copilăresc
sau de incapacitatea de a rezolva probleme simple manifestată
de pacient, acesta va trece în Modul Parental Punitiv pentru a
 MODUL PROTECTOR DETAȘAT

• Presupune stingerea emoțiilor și nevoilor pacientului pentru

a-l proteja. Acest mod este o parte goală a pacientului care
se comport pentru a face pe plac automat și mecanic.
• RELAȚIA TERAPEUTICĂ
• Terapeutul trebuie să convingă Modul Protector Detașat că
este sigur să lase pacientul să fie vulnerabil în prezența
terapeutului.
• Terapeutul protejează constant pacientul, astfel încât să nu
fie nevoie să intervină Modul Protector Detașat.
• Terapeutul liniștește pacientul atunci când este copleșit de
emoții intense, astfel încât Modul Protector Detașat să îi
permită pacientului să experimenteze emoții.
• Terapeutul permite pacientului să descarce inclusive furia
față de terapeut fără a pedepsi (în limite potrivite).
MUNCA EXPERIENȚIALĂ
• Terapeutul trebuie să treacă de Modul Protector Detașat
pentru a ajunge la alte moduri deoarece nu se realizează
progres considerabil câtă vreme pacientul se află în acest
mod.
• Terapeutul provoacă și negociază cu Modul Protector
Detașat prin dialoguri în imaginar în cadrul căruia Modul
Protector Detașat este personificat.
 MUNCA LA NIVEL COGNITIV
• Educarea cu privire la Modul Protector Detașat.
• Terapeutul subliniază importanța și avantajele
experimentării emoțiilor și conectării la alți oameni.
Împlinirea emoțională poate fi experimentată de către
oamenii care își permit să dorească și să simtă.
• Nu se pune accentul pe munca la nivel cognitiv pentru a nu
întări acest mod.

MUNCA LA NIVEL COMPORTAMENTAL

• Modul Protector Detașat folosește distanțarea emoțională și
este foarte ezitant în a se deschide în fața oamenilor din
punct de vedere emotional.
• Pacientul este încurajat să se deschidă treptat, în pofida
acestei rezistențe.
 PERICOLE ÎN TRATAREA MODULUI PROTECTOR
DETAȘAT
• Modul Protector Detașat poate fi confundat cu Modul
Adultului Sănătos. Distincția: dacă pacientul experimentează
sau nu emoții.
• Terapeutul poate cădea în capcana de a începe să rezolve
problemele pacientului dar ceea ce își dorește în realitate
acesta este să aibă pe cineva care să empatizeze cu Modul
Copilului Abandonat sau Furios.
• Modul Protector Detașat poate masca furia pacientului față
de terapeut, ceea ce crește riscul de acumulare, de a-și face
rău sau de a renunța la terapie.
 MODUL PARENTAL PUNITIV
• Reprezintă identificarea pacientului cu părintele sau alții
care l-au devalorizat sau respins în copilărie.
• Delimitându-se această parte, ea devine egodistonică prin
externalizare.
• Terapeutul apără copilul de părintele care pedepsește și
încurajează pacientul treptat să își ia singur apărarea.
 RELAȚIA TERAPEUT- PACIENT
• Terapeutul modelează opusul pedepsei, o atitudine de
acceptare și iertare față de pacient.
• Mai degrabă decât să critice sau să condamne părintele,
terapeutul iartă pacientul atunci când greștește,
transmițându-I ideea că are dreptul să facă greșeli.
MUNCA EXPERIENȚIALĂ
• Terapeutul ajută pacientul să lupte în imaginative cu
părintele care pedepsește.
• Întâi identifică pentru pacient care este părintele sau
persoana reprezentată de mod, spunându-I apoi pe nume,
pentru a externalize vocea și a-I permite pacientului să
riposteze.
• În cadrul acestei riposte, terapeutul verbalizează ceea ce
Modul Copilului Furios a simțit pe traseu dar a eșuat în a
• MUNCA LA NIVEL COGNITIV
• Terapeutul educă pacientul cu privire la nevoile și emoțiile
umane normale.
• Când pacientul face o greșeală, terapeutul înlocuiește
pedeapsa cu o modalitate care implică iertare, înțelegere și
ceștere, promovând remulcarea, comportamentele de a se
revanșa față de cei cărora le-a greșit, îl încurajează să se
gândească la modalități mai productive de a se comporta în
viitor și mai ales îl încurajează să se ierte.
• Învață pacientul să își asume responsabilitatea față de
greșeli fără a se pedepsi.
• Terapeutul explică pacientului faptul că părinții au greșit pe
rolurile parentale nu pentru că ei au fost copii răi ci pentru că
părinții au avut probleme sau sistemul a fost disfunctional.
• Se insistă pe repetarea argumentelor față de Părintele Punitiv
și se evidențiază și calitățile părintelui, fără a se transmite
ideea că acestea îi scuză greșelile.

MUNCA LA NIVEL COMPORTAMENTAL

• Pacienții cu TPB se așteaptă ca și ceilalți să îi trateze așa
cum i-au tratat părinții lor.
• Ipoteza implicită este că toată lumea este un potential Părinte
care Pedepsește.
• Terapeutul stabilește experimente pentru a testa această
ipoteză, pentru a-I demonstra că exprimarea potrivită a
emoțiilor și a nevoilor nu conduce la respingerea sau
îndepărtarea oamenilor.
 PERICOLE ÎN TRATAMENTUL MODULUI
PARENTAL PUNITIV
• Părintele Punitiv poate riposta pedepsind pacientul după
ședință.
• Terapeutul pregătește pacientul pentru a nu pune în
practică pedeapsa ci mai degrabă activități alternative.
• Terapeutul nu manifestă empatie față de Părintele care
Pedepsește ci îl combate activ, încurajând treptat pacientul
să îi preia modelul.
 MODUL COPILULUI FURIOS ȘI IMPULSIV
• Exprimă furia legată de tratamentul greșit și nevoile
emoționale nesatisfăcute care au stat la baza constituirii
schemelor dezadaptative timpurii.
• Deși este de înțeles ca și formare, Modul Furios copleșește și
îndepărtează oamenii, scăzând șansa ca persoanei să îi fie
satisfăcute nevoile emoționale.
• Terapeutul pune limite comportamentului de pe fondul furiei,
validează nevoile nesatisfăcute de la bază și încurajează
modalități eficiente de comunicare ale acestora.
• RELAȚIA TERAPEUT- PACIENT
• Furia față de terapeut este comună și terapeutul se poate
simți extenuat încercând să satisfacă nevoile pacientului.
• Terapeutul trebuie să își observe propriile scheme.
• Terapeutul permite pacientului să își ventileze furia în limite
normale, urmând 4 pași:
• Ventilarea- terapeutul permite pacientului să își exprime
deplin furia.
• Empatizarea- cu nevoile din spatele furiei.
• Testarea realității- terapeutul nu este defensiv și nu
pedepsește manifestările de furie ci recunoaște orice
componentă realistă din acuzațiile pacientului.
• Exersarea asertivității potrivite- terapeutul încurajează
pacientul să își exprime nevoile într-o manieră potrivită.
 MUNCA EXPERIENȚIALĂ
• Pacientul este încurajat să ventileze furia față de persoanele
semnificative din copilărie, adolescent sau viața adultă.
MUNCA LA NIVEL COGNITIV
• Terapeutul nu etichetează furia ca fiind rea ci învață
pacientul că este normal și sănătos să simtă și să exprime
furia în modalități potrivite.
• Face distincția între modalitățile rele de a exprima furia și
furia în sine care nu este rea.
• Pacientului îi este evidențiată gândirea de tipul alb-negru și
este încurajat să dezvolte așteptări mai potrivite din partea
oamenilor.
• Pacienții utilizează cartonașele pentru a ajunge la
autocontrol, pun în practică time-out-ul înainte de a
răspunde comportamental .
• Pacientul este ajutat să dezvolte explicații alternative la
abandon pentru comportamentul celorlalți.

• MUNCA LA NIVEL COMPORTAMENTAL

• Se practică managementul furiei și trainingul asertivității
• Se încurajează jocurile de rol imaginare
• Se conduc negocieri între Copilul Furios și Impulsiv și
Adultul Sănătos, ajungându-se la concluzia că furia poate
fi exprimată în modalități constructive.
 PERICOLE ÎN TRATAREA MODULUI COPILULUI
FURIOS ȘI IMPULSIV
• Terapeutul poate deveni iritat și poate contraataca ceea ce
conduce la activarea Moduli Parental Punitiv.
• Terapeutul poate intra în Modul Protector Detașat ceea ce
poate active schema abandonului în cazul pacientului.
• Terapeutul poate eșua în a pune limite în exprimarea furiei
și poate întări Modul Copilului Furios și Impulsiv
• Pacientul poate renunța la terapie din cauză că este furios
pe terapeut.
 STADIUL III AUTONOMIA
• Este focalizat pe relațiile intime ale pacientului din afara
terapiei, extrapolând achizițiile din terapie în relațiile
semnificative din afara ei.
• Terapeutul ajută pacientul să își selecteze prieteni și
parteneri stabili cu care să dezvolte relații intime veritabile
și încurajează pacientul, empatizând cu temerile acestuia.
• Terapeutul confruntă comportamentele sociale
autodefensive cumar fi a fi agățăcios, retragerea sau furia
excesivă, încurajând pacientul să se comporte în manieră
constructivă.
• Pacientul este încurajat să fie veritabil, să își exprime
emoțiile și nevoile și să se defocalizeze de pe a fi pe placul
celorlalți.
• Pacientul este ajutat să își identifice scopurile de viață și
• IMAGINEA ASUPRA TERAPEUTULUI
• Imaginea internă pe care pacienții o au cu privire la terapeut
se schimbă simultan cu modurile.
• În Modul Copilului Abandonat, terapeutul este idealizat.
• În Modul Copilului Furios și Impulsiv- terapeutul este
devalorizat.
• În Modul Parental Punitiv- terapeutul este perceput ca și ostil
și critic.
• În modul Protector Detașat- terapeutul este perceput ca și
distant.
• Terapeuții care au schema de Subjugare- pot fi prea pasivi
pentru cei cu TPB, pot evita confruntarea și pot eșua în a
pune limitele necesare, acest fapt acumulând furie la
nivelul terapeutului și anxietate la nivelul pacientului.
• Terapeuții care au schema Auto-sacrificiu- permit prea
mult contact cu pacienții în afara ședințelor și devin
copleșiți la un moment dat. Mulți terapeuți dezvoltă
această schemă pe fondul deprivării emoționale timpurii și
le oferă pacienților ceea c ear fi avut ei nevoie.
• Terapeuții cu schemele Deficiență, Standarde Nerealiste
și Eșec- pot să se simtă inadecvat atunci când pacienții lor
nu progresează sau recad și să îi critice, în timp ce
perioadele de descurajare, conflictele și recăderile fac parte
din procesul firesc de terapie.
• Se recomandă intervizare sau prezența unui
coterapeut.
• Terapeuții care merg înspre supracompensarea
schemei pot face rău .
• Terapeuții care evită emoțiile pot bloca ventilarea
emoțiilor, la fel pot părea reci și ineficienți în
procesul de reparenting.