PERSONALITATEA PARANOIDĂ

Este caracterizata prin suspiciune si neîncredere faţă de ceilalţi şi motivele lor.

Subiectii se simt în permanenta prost tratati, nu au incredere in ceilalti, pe care ii
considera surse de pericole, se simt insultati, atacati si eticheteaza drept lipsa de loialitate
fapte care n-au nici o legatura cu aceasta.
Trăsături:
 Sunt persoane reci si distante in relatiile interpersonale sau sunt geloase si
autoritare daca devin atasate;
 Reactioneaza cu suspiciune la schimbarile de situatie si gasesc motive ostile si
rau-voitoare in spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane;
 Atunci cand ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reactioneaza cu furie;
 Persoanele paranoide au tendinta de a lua atitudine legala impotriva altora in
special cand au senzatia unei indignari indreptatite, dar ei nu-si pot vedea propriul
lor rol intr-un conflict;
 Motivele ostile reprezinta proiectii ale propriilor ostilitati fata de altii;
 Din punct de vedere ocupational, aceste persoane pot fi eficiente si constiincioase,
dar au nevoie sa lucreze intr-o relativa izolare;
 Ezită să se destăinuie celorlalţi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu utilizeze
informaţiile îmotriva lui;
 Consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde ameninţări
la adresa sa;
 Este ranchiunos, nu uită insultele, injuriile;
 Simte, fără motiv întemeiat, că îi sunt puse la îndoială reputaţia şi caracterul şi
reacţionează agresiv;
Are mereu suspiciuni întemeiate legate de fidelitatea partenerului de viaţă.

PERSONALITATEA SCHIZOIDĂ

Principalele criterii de diagnostic sunt detasarea fata de ceilalti si inhibitia

emotionala. Schizoidul se teme de faptul ca ceilalti ii vor invada teritoriul. Este indiferent
fata de relatiile sociale, evita intimitatea si nu admite incalcari ale libertatii sale. Nivelul
sau de autonomie este excesiv de ridicat.
Trăsături:
 nu-şi doreşte şi nici nu agreează relaţiile apropiate, inclusiv cele de
familie;
 aproape întotdeauna preferă activităţi solitare;
 nu este interesat de relaţiile sexuale cu o altă persoană;
 nu prea are activităţi preferate;
 nu are prieteni apropiaţi în afara rudelor de gradul I;
 pare indiferent la laudele şi criticele celorlalţi;
 este detaşat, rece, lipsit de emoţii.
 PERSONALITATEA SCHIZOTIPALĂ

Subiectul prezinta carente serioase in ceea ce priveste relatiile personale sociale,

la fel ca si in cazul schizoizilor, de care se deosebeste prin distorsionari cognitive mai
ample si prin conduite excentrice.
Emite adesea unele idei de tip paranoid.
Intreaga lui conceptie de viata are un caracter ciudat, el vazand permanent semne
magice si misterioase.
Trăsături:
 idei de referinţă (diferite evenimente au un sens special pentru el);
 credinţe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de
apartenenţă);
 experienţe perceptive neobişnuite, iluzii corporale;
 gândire şi vorbire ciudate;
 idei paranoide, suspiciune;
 afectivitate limitată, neadecvată;
 comportament şi ţinută ciudată, excentrică, particulară;
 lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate;
 anxietate socială excesivă, ce nu scade o dată cu familiarizarea, asociată
mai degrabă cu temeri paranoide decât cu autoevaluări negative.

PERSONALITATEA ANTISOCIALĂ

Se caracterizeaza prin lipsa totala de respect pentru drepturile celorlalti, precum si

printr-o rezistenta activa fata de orice regula sociala. Subiectul este inclinat sa triseze si
sa-i exploateze pe ceilalti. Este impulsiv si incapabil sa duca la bun sfarsit proiecte pe
termen lung.
Trăsături:
 neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor;
 tendinţa de a-i înşela, minţi şi păcăli pe ceilalţi pentru profit personal sau
plăcere;
 impulsivitate sau incapacitate de planificare;
 iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice
frecvente;
 nepăsare şi indiferenţă pentru siguranţa proprie şi a celor din jur;
 iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea
obligaţiilor financiare;
 lipsa remuşcării faţă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt
manifestată prin indiferenţă sau raţionalizări.
 PERSONALITATEA BORDERLINE
(Personalitatea instabilă emoţional)

Se caracterizeaza printr-o instabilitate extrema a dispozitiei, a relatiilor

interpersonale si a imaginii de sine. Subiectii sunt foarte impulsivi, declanseaza reactii
emotionale negative si au rezistenta foarte scazuta la frustrare.
Trasaturile caracteristice ale personalităţii borderline sunt urmatoarele:
 Intensificarea si versatilitatea relatiilor interpersonale : acestea sunt intense si
trec rapid de la o extrema la alta;
 Binomul dispozitional in raportul interpersonal : fata de aceeasi persoana, se
poate manifesta o stare de admiratie nelimitata sau furie si rejectie;
 Reactii impulsiv-agresive la incitatii minime , cu dezlantuiri agresive,
incontrolabile;
 Intoleranta solitudinii, care duce la disconfort si anxietate;
 Sentimentul de vid interior (imensa plictiseala, zadarnicie);
 Sentimentul inconsistentei si dispersiei identitatii.
Credintele fundamentale ale indivizilor cu personalitate bordeline sunt : "nu
detin control asupra mea "si "nimeni nu ma intelege ", iar atitudinile de baza : "daca nu
fac ceea ce doresc altii de la mine, ma vor abandona ", "nimeni nu doreste sa fie cu mine,
daca ma cunoaste cu adevarat "si "daca nu reusesc sa-mi controlez emotiile, este
catastrofal".

PERSONALITATEA HISTRIONICĂ

Se caracterizeaza prin reactii emotionale excesive si tendinta permanenta de a

capta atentia celorlalti. Subiectii sunt egocentrici si isi dramatizeaza relatiile. Acestia au
nevoie de ceilalti si sunt foarte influentabili.
Trăsături:
 se simte inconfortabil în situaţii în care nu e centrul atenţiei;
 interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat,
provocator, cu accentuate tente sexuale;
 expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid;
 utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;
 vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii;
 manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată;
 sugestibilitate accentuată;
 percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

PERSONALITATEA NARCISICĂ

Particularitatea principala o constituie inflatia ego-ului, nevoia de a fi admirat si

lipsa de empatie. Subiectii narcisici isi exagereaza reusitele si talentele, se considera
exceptionali si solicita un tratament de exceptie.
 În limbajul comun narcisismul desemnează diferitele modalităţi ale dragostei de
sine. Narcisismul exprimă comportamentul prin care individul se iubeşte pe sine, altfel
spus se raportează la propria persoană, în acelaşi mod în care, de obicei se raportează la o
fiinţă dragă. „A fi îndrăgostit de sine însuşi” este formula caracteristică a narcisismului,
definind astfel narcisismul conform mitului grec al tânărului Narcis, fascinat de propria-i
imagine.
Narcisicul se deosebeşte de antisocial prin „grandoarea” sa, tendinţa de a-şi
exagera talentul, şi de a se considera ca fiind unic şi superior şi de personalitatea
borderline prin aceea că, nu se îndoieşte de nimeni şi de nimic, cu atât mai puţin de
„valoarea sa ieşită din comun” (indivizii cu borderline sunt copleşiţi de îndoieli). Pentru
narcisic celălalt nu are valoare, acesta fiind doar un instrument folosit pentru a-şi flata
Eul său nemăsurat, „grandios” (Gunderson, 2001).
Personalitatea narcisica are urmatoarele trasaturi:
 un sentiment exagerat al propriei importanţe;
 întreţine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseţe sau iubire
ideală;
 crede că este unic şi special şi trebuie să interacţioneze doar cu alte
persoane sau instituţii puternice şi deosebite;
 pretinde admiraţie excesivă;
 consideră că i se cuvine totul;
 în relaţiile interpersonale îi exploatează pe ceilalţi pentru a-şi atinge
scopurile;
 lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile
celor din jur;
 este invidios pe ceilalţi şi crede că şi ceilalţi îl invidiază;
 adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent.
In viata de zi cu zi, o doza minima de narcisism poate fi deseori utila, iar asociata
cu alte calitati, este chiar un avantaj, dar narcisicii vor intotdeauna mai mult decat pot
obtine si devin, din acest motiv, insuportabili.
In cazul narcisicilor, riscul unei depresii este peste medie, datorită faptului că ei
nu accepta sa nu-si atinga toate ambitiile, avand in vedere ca se considera niste fiinte
exceptionale. De aceea, in urma unui esec profesional sau sentimental, de multe ori ei
ajung sa consulte un psihoterapeut.

PERSONALITATEA EVITANTĂ

Indivizii cu personalitate evitanta evita munca sau activitatile scolare care implica
un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie.
In plan social, evita sa-si faca noi amici, in afara de cazul cand sunt siguri ca vor fi
simpatizati si acceptati fara critica. Ei pot actiona cu retinere, au dificultati in a vorbi
despre ei insisi si isi retin sentimentele intime, de frica de a nu fi expusi, ridiculizati sau
facuti de ras. (DSM IV).
Personalitatile evitante percep esecul ca pe o catastrofa, un eveniment rusinos
care ii devalorizeaza ca persoane, in acelasi timp in ochii lor, ca si in ochii celorlalti. In
locul unui episod neplacut dar trecator, ei isi reprezinta esecul ca pe o tragedie din care
nu-si vor reveni, sau, in orice caz, care va lasa o urma de nesters. Ei se tem in egala
masura de socul emotional consecutiv esecului, de angoasa coplesitoare, de disperare, de
o pierdere a increderii si a curajului. In sfarsit, esecul este sinonim cu respingerea si
singuratatea, deoarece ei cred ca trebuie sa reusesti ceea ce intreprinzi pentru a fi acceptat
in societate.
Trăsături:
 evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama
criticilor, a dezaprobării sau respingerii;
 nu se implică în relaţii dacă nu are siguranţa că celălalt îl place;
 este reţinut în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
 îi îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaţiile sociale;
 este inhibat în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de
inadecvare;
 se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaţii sociale,
neatractiv şi inferior celorlalţi;
 este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se
implice în activităţi noi de teama de a nu se face de râs.

PERSONALITATEA DEPENDENTĂ

Subiectii se caracterizeaza printr-o nevoie exagerata de protectie, ajutor si

incurajare. Sunt supusi, se agata de ceilalti si traiesc permanent cu teama ca vor fi
abandonati. Au dificultati in luarea deciziilor, sunt lipsiti de initiativa si nu isi asuma
responsabilitati. Se tem de singuratate si ar face orice pentru a castiga afectiunea si
suportul celorlalti.
Trăsături:
 întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi
susţinerii celorlalţi;
 are nevoie ca ceilalţi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele
importante ale vieţii sale;
 îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaţie cu ceilalţi, de teama
pierderii susţinerii;
 îi este greu să iniţieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur
(autoeficienţă scăzută);
 ar face aproape orice pentru a-şi asigura susţinerea şi protecţia celorlalţi;
 de teamă că nu va fi în stare să se descurce se simte inconfortabil şi
neajutorat când este singur;
 când o relaţie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să
găsească protecţie şi susţinere.

PERSONALITATEA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Subiectii se caracterizeaza printr-o dorinta exagerata de ordine si perfectiune, prin

rigiditatea autocontrolului si a relatiilor interpersonale. Persoanele aplica regulile ad-
literam, fapt ce le reduce eficienta personala. Munca se afla pentru ei pe primul loc
comparativ cu toate celelalte sectoare ale vietii.
Trăsături:
 preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, iar scopul
principal al activităţii se pierde;
 manifestă un perfecţionism care interferează cu realizarea unei sarcini;
 este excesiv de dedicat muncii şi productivităţii, până la eliminarea
activităţilor de recreaţie şi a relaţiilor de prietenie;
 este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate, etică sau
valori;
 nu poate arunca obiectele vechi, chiar dacă nu au nici o valoare
sentimentală;
 ezită să delege responsabilităţi sau să lucreze cu alte persoane, dacă
acestea nu respectă strict standardelor sale;
 este zgârcit cu sine şi ceilalţi; banii sunt adunaţi pentru zile negre;
 este rigid şi încăpăţânat.

PERSONALITATEA DEPRESIVĂ

Depresia este un fenomen raspandit, fiind intalnit destul de des la populatia adulta
intr-o forma mai accentuata sau nu.
Indivizii cu personalitate depresiva au ca şi caracteristică de baza un sentiment
persistent de descurajare, lipsa bucuriei si nefericii.
Cauzele depresiei sunt multiple, printre aceste: lipsa stimei de sine pe termen
lung, un partener ostil sau critic, evenimente din viata negative, absenta suportului social,
decesul unei persoane dragi, consum excesiv de alcool, cauze genetice etc.
In general, se considera ca la un moment in viata toate persoanele au trecut printr-
o stare depresiva pentru o perioada mai mica sau mai mare de timp. In cazul episoadelor
depresive usoare, persoanele sunt capabile sa isi continue viata, facand fata activitatilor
cotidiene.
Episodul depresiv major include modificari de apetit sau greutate, energie scazuta,
sentimente de inutilitate sau de culpa, dificultate in gandire, concentrare sau luarea de
decizii, idei recurente de moarte sau planuri ori tentative de suicid. Persistenta in timp a
mai multor simptome constituie unul dintre criteriile de diagnostic ale tulburarii
depresive majore.
Persoanele depresive inregistreaza o deteriorare semnificativa in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare. La persoanele care au episoade
depresive usoare, functionarea pare a fi normala, dar necesita un efort crescut pentru a
duce la bun sfarsit activitatile pe care le desfasoara.
Dispozitia pe care o are o persoana depresiva este trista, pesimista, disperata,
descurajata, fara chef. Multi indivizi relateaza sau manifesta o stare de iritabilitate
crescuta. La copii sau adolescenti acesta stare se traduce mai curand ca o dispozitie
iritabila sau capricioasa dacat ca dispozitie trista sau abatuta.
Pierderea interesului pentru diverse activitati care pana atunci erau considerate
distractive este prezenta intr-o masura destul de mare. Membrii familiei observa
retragerea sociala si neglijarea activitatilor placute de catre persoana depresiva.
 Apetitul alimentar scade si el, indivizii facand efortul de a manca sau din contra,
pot avea un apetit crescut dar numai pentru anumite alimente pe care doresc sa le
consume in mod compulsiv. Astfel se poate constata fie o pierdere, fie o luare in greutate.
Insomnia este si ea frecventa, persoanele fie au dificultati de a adormi, fie se
trezesc din somn la miezul noptii, facand eforturi pentru a se culca la loc sau se trezesc
mult mai devreme si nu mai reusesc sa adoarma.
Persoanele depresive au un nivel energetic scazut, putand acuza fatigabilitate fara
a depune un efort anume. Chiar si cele mai mici sarcini sunt considerate ca necesitand un
efort considerabil, eficienta fiind de asemenea scazuta.
Persoana poate face aprecieri negative asupra propriei valori, avand sentimentul
de inutilitate sau de culpa in legatura cu unele erori minore pe care le-a facut.
Trăsături:
 Pesimism: in orice situatie s-ar afla, vede doar latura sumbra a acesteia,
posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul negativ, minimalizandu-l pe cel
pozitiv;
 Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar si atunci cand lipsesc
evenimentele neplacute care sa justifice aceasta dispozitie;
 Anhedonie: nu prea resimte placerea, nici in cazul unor activitati ori situatiii
considerate in mod obisnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente
fericite);
 Autodepreciere: nu se simte "la inaltime", nutreste sentimente de inaptitudine
ori de culpabilitate (chiar si atunci cand ceilalti il apreciaza).
Psihoterapiile cognitiv-comportamentale au fost special elaborate pentru tratarea
depresiei, obiectivul acestor terapii fiind acela de a-l ajuta pe pacient sa-si reconsidere
propria viziune pesimista asupra lumii si asupra propriei persoane si de a-l invata sa
gandeasca mai rational si sa gaseasca solutii la problemele sale.

PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVĂ

Personalitatea pasiv-agresiva (negativista) se refera la un pattern pervasiv de

atitudini negativiste si de rezistenta pasiva la cererile de performanta adecvata.
Personalitatea pasiv-agresiva face parte din categoria personalitatilor dificile si se
caracterizeaza prin urmatoarele:
- manifesta rezistenta la exigentele celorlalti, atat in domeniul profesional,
cat si in viata personală;
- are probleme cu reprezentantii autoritatii, le pune la indoiala ordinele;
- taraganeaza in indeplinirea sarcinilor, se considera neinteleasa si rau
tratata;
- este sumbru si certaret;
- isi exprima invidia si resentimentele fata de cei evident mai prosperi;
- isi exprima in mod exagerat si persistent acuzele de nesansa personala;
- alterneaza intre sfidare ostila si penitenta.
 PERSONALITATEA ANXIOASĂ

Pentru multe persoane, o stare de stres destul de ridicata nu este neaparat traita intr-un mod
negativ. Acesta poate fi cazul fiecaruia dintre noi atunci cand trebuie sa ne confruntam cu situatii pentru care

anticipam un rezultat pozitiv. Se vorbeste atunci mai mult despre o provocare decat despre stres.
Cu toate acestea, la nivel biologic, este vorba despre adevarata reactie la stres.
Dincolo de simpla eliberare a unor substante chimice (ca adrenalina sau corticosteroizi),
stresul activeaza intens trei tipuri de emotii:
1. Anxietatea: individul isi da seama ca factorul de stres reprezinta un pericol si
intra in stare de alerta, mobilizandu-si toate capacitatile pentru a-i face fata;
2. Depresia: individul dezvolta o stare de detasare in raport cu factorul de stres; el
indura fara sa actioneze; se resemneaza;
3. Furia sau agresivitatea: individul isi gaseste fortele pentru a ataca si/sau
distruge factorul de stres. (Patrick Legeron).
Aceste trei emotii sunt perfect "normale" si fac parte din viata oricarei fiinte
umane. Dar daca aceasta este supusa cu regularitate la factori de stres, atunci aceste
emotii negative se vor gasi activate in permanenta si risca sa evolueze spre ceea ce se
cheama "tulburari emotionale", dintre care cele mai frecvente sunt tulburarile anxioase si
tulburarile depresive.
Psihologii disting doua feluri de anxietate – "anxietatea ca trasatura" si
"anxietatea de moment". O persoana care are aceasta trasatura de personalitate tinde sa se
simta anxioasa indiferent de situatie. Pe de alta parte, anxietatea de moment este o reactie
la o anumita situatie. Aceasta este o reactie naturala – sa te simti anxios cand situatia este
amenintatoare si relaxat cand circumstantele sunt diferite.
Vorbim despre o tulburare emotionala cand anxietatea este caracterizata printr-o
stare permanenta de neliniste si teama. Ea se manifesta printr-un ansamblu de simptome
in trei domenii: somatic, psihologic si comportamental.
Somatic: palpitatii, respiratie dificila, gura uscata, greata, mictiuni frecvente,
ameteala, tensiune musculara, transpiratii, tremor, tegumente reci;
Psihic: sentimente de spaima si amenintare, iritabilitate, panica, anticiparea
anxietatii, tensiune interioara, ingrijorare pentru lucruri minore, dificultati de concentrare,
insomnie de adormire, incapacitate de relaxare;
Comportamental: evitarea situatiilor de teamă, reasigurarea, prevenirea
pericolului.
Modificarile produse in corpul nostru ne perturba viata prin simpla lor prezenta
sau afecteaza felul in care functionam in cel putin unul din domeniile importante ale vietii
: familie, scoala/serviciu, relatii sociale.
Rezistenta la stress a individului tine atat de inzestrarea sa naturala cat si de
educatia primita. Intr-o familie in care cel putin unul dintre parinti este anxios, riscul
copilului de a dezvolta o tulburare anxioasa este mai mare decat la populatia generala.
Acest lucru se datoreaza atat mostenirii genetice cat si invatarii unor frici de la varste
fragede (frica de boala, de animale, de doctor, frica de a lua decizii importante, de a-si
asuma riscuri etc.).
Dincolo de rezistenta sau vulnerabilitatea la stress a fiecaruia, conteaza si
abilitatile de a gestiona stress-ul. Capacitatea de a ne rezolva problemele bine si la timp
ne fereste de acumularea lor si, in consecinta, de stress. Alternarea efortului cu relaxarea
previne suprasolicitarea si creste rezistenta individului pe termen lung.