TULBURARILE DE PERSONALITATE

CARACTERISTICILE GENERALE ALE TULBURARILOR DE

PERSONALITATE: comportament cronic si durabil (nu episodic, ca in
stresul posttraumatic sau in bolile somatice), blamare constanta a altora, usor
de infuriat sau de facut gelosi, egocentrism, tulburarea functiei sociale sau
ocupationale, dependenta sau independenta excesiva, frecvent dezamagiti de
catre partener, impulsivi sau compulsivi, exacerbarea trasaturilor in urma
unor traumatisme craniene sau afectiuni ale S.N.C, inflexibilitate,
iritabilitate, empatie redusa, inselarea sau inducerea in eroare a persoanelor
pentru a-si atinge scopurile, rezistenta la tratament, trecere de la subevaluare
la supraevaluare (a sa si a altora), relatii interpersonale tulburi sau instabile.

PERSONALITATEA PARANOIDA
a) Trasaturi esentiale: suspiciozitate generalizata, neincredere exagerata,
controlul fidelitatii si autenticitatii datelor, faptelor si situatiilor,
interpretativitate, retinere, distantare, ermetizare, non-
confidentialitate, tendinte de putere, valorizare, dificultati de
relationare, integrare si armonizare.
b) Trasaturi asociate: rigoare logica, argumentativitate si persuasiune,
combativitate si tenacitate, nevoia de a fi recunoscut, stimat, toleranta
slaba la pierdere, esec, frustrare, respingere sau ignorare,
heteroatribuirea insucceselor, rezonanta afectiva redusa, tendinta la
autonomie, incapacitate de cooperare, exigenta si intransigenta,
tendinta de autovalorizare, atitudine de supraestimare si fantasme de
grandoare, supravalorizarea rangului, dispretul pentru cei slabi si
incapabili.
c) Complicatii: scurte episoade psihotice, depresie majora, schizofrenie
sau tulburare deliranta.
d) Atitudinea terapeutica: sa-ioferi planuri clare, bine precizate si sa
accepti distanta pe care o impune; sa exprimi limpede motivele si
intentiile, sa fii punctuala la intalniri si sa-I ceri acordul (sa nu-I
impui), sa respecti regulamentele, sa nu incerci sa lamuresti
neintelegerile (lasa-l sa reflecte in tihna intre sedinte), sa nu-I ataci
imaginea de sine, sa intelegi ca rigiditatea il impiedica sa fie
compliant (sa nu crezi ca este vina sau nepriceperea ta ; oricat de bun
ar fi un terapeut paranoicul ramane foarte dificil de tratat).
PERSONALITATEA SCHIZOIDA
a) Trasaturi esentiale: introversie marcata, detasare de realitate, socio-
fobie, nonimplicare, rezonanta afectiva redusa, disponibilitate scazuta
 de a trai pierderea sau esecul, preferinta pentru activitatile solotare,
conduita nonconventionala sau bizara.
b) Trasaturi asociate: inclinatie spre introspectie si reverie, indiferenta
fata de lauda sau critica celorlalti, preocupari reduse sau absente fata
de activitatea sexuala.
c) Complicatii: poate fi un antecedent premorbid al tulburarii delirante,
al schizofreniei sau al tulburarii depresive majore.
d) Atitudinea terapeutica: sa accepti distanta pe care o impune, sa accepti
faptul ca este greu de deslusit si sa nu abordezi frontal problemele, sa
nu-I ceri (sau sa nu te astepti) sa manifeste emotii vizibile sau
puternice, sa nu-I ceri sa vorbeasca prea mult (sau sa nu te simti
stanjenita de faptul ca vorbeste scurt, monosilabic sau la obiect) si sa
abordezi subiecte neutre cand simti ca devine tensionat.
PERSONALITATEA SCHIZOTIPALA
a) T.E: aspecte particulare si excentricitati in comportament si
vestimentatie, bizarerii, stranietate, rezonanta afectiva redusa,
relationare slaba, gandire dominata de convingerea ca poseda insusiri
rare, particulare, ilustrate prin clarviziune, capacitate de premonitie,
telepatie sau superstitie.
b) T.A:convingeri si experiente senzoriale deosebite, ciudate sau
gandire magica, anxietate difuza de natura sociala, episoade psihotice
tranzitorii, ruminatii obsesive cu continut dismorfofobic, sexual sau
agresiv, exprimare circumstantiala, metaforica sau hiperelaborata.
c) C: suicid, episoade psihotice tranzitorii, tulburare deliranta, tulburare
schizofreniforma, schizofrenie, depresie cu aspect de distimie,
episoade depresive majore.
d) A.T: foloseste-te de particularitatea lui de a avea credinta ca poseda
insusiri rare si foloseste in terapie mijloace neconventionale (intra in
joc, accepta faptul ca “e posibil sa fie inzestrat cu…” si determina-l sa
le foloseasca “eficient si acceptabil social”); recunoaste-I dificultatea de
a se integra social (din cauza “raritatii poersoanelor inzestrate deosebit,
pe care oamenii obisnuiti nu le pot intelege).
PERSONALITATEA ANTISOCIALA (SOCIOPATUL)
a) T.E: sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatiilor sociale,
conduita insensibila, aroganta si dispretuitoare, lipsa regretului, a
remuscarii sau a sentimentelor de culpabilitate, disponibilitate
continua la recidivare, iritabilitate, impulsivitate, manifestari clastice
(distructiver) si agresivitate, ignorarea consecintelor conduitei sale,
incapacitate de a invata din propria experienta, tendinta de a blama
 sau injuria pe ceilalti, incapacitatea de a mentine relatii autentice si
durabile.
b) T.A: instabilitate psihica, ignorarea problemelor personale curente si
de perspectiva, siguranta de sine, aroganta, dispret pentru munca,
tinuta si aspect, antecedente de minciuna, inselatorie, evaziune si
imoralitate.
c) C: alcoolism, toxicomanie, tulburare de somatizare, tulburare
ciclotimica, suicid.
d) A.T: stabileste limite clare; nu intra in jocul lui (de multe ori are un
comportament inselator, minte foarte mult si poate parea
convingator).

PERSONALITATEA BORDERLINE
a) T.E: instabilitatea si versatilitatea relatiilor interpersonale (trece
frecvent de la un partener la altul, isi schimba usor sentimentele fata
de persoanele apropiate), reactii impulsiv-agresive la incitatii
minime, intoleranta singuratatii, sentimentul de vid interior,
sentimentul inconsistentei si dispersiei identitatii (imagine incerta
asupra propriei persoane), emotii puternice si greu de controlat.
b) T.A: reactivitate crescuta si instabilitate dispozitionala,
comportament imprevizibil, stare tensionala puternica si permanenta
(pe sare incearca s-o diminueze recurgand la alcool si droguri), acte
autodistructive repetate (sinucideri impulsive, automutilari).
c) C: episoade psihotice, episoade depresive majore, tentative de
sinucidere, alcoolism, prostitutie.
d) A.T: stabileste limite clare, nu folosi discursuri moralizatoare (arata
ca intelegi ceea ce simte si cauzele comportamentelor sale, frica
intensa de singuratate si condu discutia in termeni de “castig” si
“pierdere” din comportamente); pastreaza o distanta optima intre tine
si pacient ( o apropiere prea mare il poate face sa regreseze si il va
angoasa iar o distanta prea mare poate fi foarte frustranata, sporindu-I
actele impulsive si agresive), nu te considera slaba profesional din
cauza lipsei de rezultate cu un borderline (sunt foarte dificili si
progresele cu ei nu sunt stabile in timp).
PERSONALITATEA HISTRIONICA
a) T.E: polarizarea atentiei celorlalti, labilitate si versatilitate
dispozitionala, comportament seducator si provocator, catharsis
afectiv facil, comunicare colorata, metaforica, conduita erotizata,
 sugestibilitate, impresionabilitate, dramatizarea continutului
comunicarii.
b) T.A: personalizarea relatiilor, disponibilitate redusa sau incapacitate
de mentinere a relatiilor, abilitate pentru noutate, stimulare sau
schimbare, autoipostaziere in roluri extreme sau insolite, intoleranta
la ignorare sau marginalizare, incapacitate de amanare, entuziasmare
facila si efemera, comportament manipulativ, dependenta de cel
investit afectiv, amenintari cu suicidul sau tentative de suicid
demonstrativ, amnezia traumelor.
c) C: tulburari de somatizare, episoade depresive, dependente
medicamentoase, tulburari de dinamica sexuala.
d) A.T: asteapta-te la dramatizari si exagerari, arata-I interes de cate ori
se comporta normal, matur, lasa-l sa se manifeste dar stabileste limite
(este mare consumator de timp dat fiind faptul ca ii place sa aiba
spectatori), asteapta-te sa treci de la a fi apreciata pentru cat de buna
esti, profesional si uman, la a nu fi buna in ceea ce faci (in functie de
cat credit si cat interes ii arati), nu te lasa induiosata sau impresionata.
PERSONALITATEA NARCISICA
a) T.E: autoevaluare exagerata, nerealista, fantezista, idealizarea
propriei persoane, invocarea explicita si implicita prin conduita a
calitatilor si importantei sale, asteptari disproportionate ca aceste
calitati exagerate sa fie recunoscute si apreciate ca atare de ceilalti,
conduita distanta, aroganta, emfatica, nonreceptivitate si
insensibilitate la opinii diferite, sfaturi sau indemnuri, disponibilitati
empatice reduse, aviditate pentru titluri, demnitati, onoruri, ranguri.
b) T.A: fantasme de succes nelimitat, marire, putere, bogatie,
manipulator al relatiilor interpersonale, sensibilitate la critica,
insucces, frustrare sau pierdere, sentimente ostile sau malefice, pe
care le proiecteaza asupra interlocutorilor.
c) C: tulburare distimica, tulburare depresiva majora, toxicamanie sau
alcoolism.
d) A.T: ai incredere in profesionalismul tau (poate incerca sa te
combata, sa-ti arate ca nu te pricepi), urmareste cu atentie ce spune,
aproba-l ori de cate ori este sincer, explica-I reactiile celorlalti fata de
el, evita critica si foloseste-o cu maxima precizie si doar daca ai
argumente, partreaza discretia asupra reusitelor proprii (pentru a nu-I
starni invidia sau dispretul; uneori, printre tehnicile terapeutice este
indicata autodezvaluirea, ca in cazul terapiei emotiv-rationale a lui
Ellis; in cazul narcisicului este contraindicata, ca si in cazul
 paranoicului si schizoidului; autodezvaluirea merge bine cu anxiosii,
dependentii, emotivii, evitantii si uneori cu histrionicii).
PERSONALITATEA EVITANTA
a) T.E: sociofobie cu evitarea activitatilor care implica relatii sociale,
relatii interpersonale, prudenta excesiva si rigoare in orice relationare,
teama de a nu fi ridiculizat sau respins, teama de a nu fi criticat sau
umilit in public, stare de aprehensiune a pericolului sau de anxietate
per5sistenta, limitativa, evitarea si teama de a initia relatii noi,
atasamente personale restrictive, subestimarea insusirilor si
disponibilitatilor personale, dorinta de a fi acceptat si simpatizat,
nevoie de tandrete, securizare si reasigurare, dificultati in deliberare,
decizie si angajare.
b) T.A: hipersensibilitate si tendinta la interpretativitate, tendinta de a
exagera eventualele riscuri, esecuri, pericole, trairea intensa,
dureroasa a inacceptarii, refuzului, respingerii si discriminarii, nevoia
de certitudine, securizare si stabilizare.
c) C: tulburari anxioase, depresii, fobii.
d) A.T: ofera suport, propune-le obiective de dificultate progresiva,
arata-te interesata de parerea lor,, arata-le ca accepti sa fii contrazisa
fara suparare, ca de la egal la egal, daca vrei sa-I aduci o critica sau
remarca mai putin favorabila incepe prin evidentierea unui lucru
pozitiv apoi spune ce crezi ca ar trebui sa schimbe, nu te lasa enervata
de nesiguranta si azitarea cu care face dezvaluiri.
PERSONALITATEA DEPENDENTA
a) autostima redusa prin subestimarea disponibilitatilor proprii si
calitatilor proprii, nevoie de aprobare, acceptare si suport, sacrificii in
vederea obtinerii aprobarii si suportului, acorda altuia girul propriilor
responsabilitati, dificultati sau chiar incapacitatea de a lua decizii in
probleme curente, reducerea sau anularea initiativelor, nevoie de
atasament.
b) T.A: teama de abandon, toleranta excesiva fata de persoana investita
ca protector, limitarea relatiilor sociale la cei de care sunt dependenti,
evitarea responsabilitatilor, tendinta de a interpreta orice contrariere
sau dezaprobare ca expresie a neincrederii sau incapacitatii sale.
c) C: tulburare de adaptare, tulburare anxioasa, tulburare depresiva.
d) A.T: evidentiaza-I initiativele mai mult decat reusitele (respectiv
curajul de a-si asuma raspunderi), ajuta-l sa minimalizeze esecurile,
atunci cand iti cere sfaturi solicita-I mai intai parerea si gaseste ideile
bune din aceasta, vorbeste-I despre propriile dificultati ci chiar cere-I
parerea in legatura cu rezolvarea lor ( chiar daca “adaptezi” situatii
 reale, in scop terapeutic; este o manipulare pozitiva), nu te lasa
tentata sa dai sfaturi sau solutii in locul lor dar nici nu te lasa invadata
de neputinta si nevoile lor de securizare, stimuleaza-I sa-si largeasca
aria de activitate.
PERSONALITATEA OBSESIV-COMPULSIVA
a) T.E: inalta valorizare a regulilor si ordinelor, performeri ai analizei si
detaliului, perfectionism extrem, militanti ai lucrului bine facut,
voluntari ai sacrificiului pentru munca si devotament,
constiinciozitate, scrupulozitate, inflexibilitate, intoleranta fata de
indiferenta, compromis si coruptie, standarde inalte autoimpise,
exigenta fata de ceilalti si tendinta de a le impune propriile standarde,
rigori sau stil de viata, incapacitatea de a delega autoritatea, teama de
schimbarea activitatii cotidiene, a locului de munca, a locuintei,
adepti fanatici ai stabilitatii, conservatorism.
b) T.A: inalta valorizare a conduitelor rationale, comunicare concreta,
redusa la necesar si real, incapacitate de exprimare a sentimentelor
tandre, reducerea diapazonului emotional, relatii interpersonale
reduse, indecizie, dificultati de deliberare.
c) C: schizofrenie, depresie majora, dezvoltari delirante de tipul
delirului de relatie, dezvoltari hipocondriace.
d) A.T: ofera explicatii clare, arata-I ca este de apreciat ordonea si
rigoarea, ca este de inteles nevoia lui de prevedere si organizare,
foloseste un comportament corect si previzibil (si mai putin umor;
umorul este un aliat terapeutic foarte bun dar nu in cazul lor, al
paranoicilor, al schizotimilor si schizotipalilor adica a celor rigizi si
suspoiciosi), invata-l sa se destinda, nu te lasa intimidata de
hipervigilenta pe care o manifeste si arata-I ca asa cum el el este un
om valoros datorita calitatilor pe care le are asa sunt si ceilalti
oameni, fiecare in functie de felul in care este construit
PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVA
a) T.E: rezistenta la solicitare sau indemn, temporizarea sau amanarea
raspunsului la rugaminti, ordine sau solicitari, caracterul indirect,
sugerat sau chiar disimulat al formularii cererilor si al exprimarii
dorintelor, dependenta ostila fata de persoana semnificativa cu care se
afla in relatie, refuzul schimbarii, comportament lamentativ.
b) T.A: opozitie fata de autoritate, anxietate, acceptarea pasiva si egoista
a planurilor persoanei semnificative, resentimente si invidie,
iritabilitate, cinism, impresia ca sunt neintelesi si insuficient apreciati,
defect de relationare, scepticism, ambivalenta in deliberare,
neincredere in fortele proprii, autostima redusa.
c) C: distimie, suicid.
d) A.T: nu te lasa iritata (controleaza-ti contratransferul), fii amabila dar
nu excesiv de protectoare sau asiguratoare, incurajeaza-l sa se exprime
direct, cere-i parerea, arata-I ca I-ai remarcat ostilitatea dar nu ca te
deranjeaza (in fond el incearca sa-si apere stima de sine, care este
oricum scazuta), nu te lasa antrenata intr-o discutie contradictorie sau
conflictuala.

Desi nu este o tulburare de personalitate ci mai degraba o structura

aparte prin efectele pe care le produce stresul asupra sa,
PERSONALITATEA DE TIP A trebuie mentionata in mod special, mai
ales din cauza importantei sale pentru psihologia medicala.
a) T.E: este excesiv de implicat in munca, ii este greu sa slabeasca
ritmul (dependent de munca), isi sacrifica viata de familie, este
conflictual, este antipatizat din cauza autoritarismului, este descurajant
pentru cei din jur, nu-si da seama cand este epuizat, poate stagna in
cariera din cauza unor probleme legate de stress, epuizare cau din cauza
conflictelor.
b)T.A: implicare mare in actiune, productivitate, ambitie,
cambativitate, este mobilizator, energic, promiveaza rapid in cariera, este
dependent de munca si de succes.
c) C: neurastenie, tulburari cardiace, obezitate, consum excesiv de
alcool, esecuri sexuale, familiale, tulburari depresive, anxioase sau de
somatizare.
e) A.T: invata-l sa se recupereze dupa effort folosind o tehnica de
relaxare, antreneaza-l in problema comunicarii pentru a invata sa-si
reduca conflictualitatea, invata-l sa renunte la unele responsabilitati,
sa respecte un program sanatos de viata (cu renuntare la fumat, dieta
adecvata, consum moderat de alcool, sport, viata de familie sau
distractii cu prietenii, odihna).

Toate tulburarile de personalitate sau psihopatiile sunt caracterizate

prin trasaturi dezadaptative si inflexibilecare provoaca perturbari in
functionarea individului si ii induce stare de disconfort. Desi ele se pot
recunoaste inca din adolescenta (si uneori chiar mai devreme) nu se pot
considera ca atare decat la varsta adulta. Ele sunt greu de influenta prin
educatie, terapie sau chiar medicamente (acestea doar pot reduce anumite
tendinte, cum sunt: agresivitatea, iritabilitatea, depresia, anxietatea,
pasivitatea) dar nu schimba fondul persoanei.
 Sunt situate la granita dintre normalitate si boala, de aceea sunt greu
de detectat uneori, mai ales ca multi psihopati (mai ales sociopatii)
disimuleaza, pacalesc, sunt versatili si poate fi foarte frustrant pentru
psihologul clinician, mai ales la inceput, sa examinmeze sau sa consilieze
o astfel de persoana. O alta dificultate in evaluarea psihopatiilor este
faptul ca ei pot “semana” mult cu ceea ce numim noi “normalitate”;
exista trasaturi comune dar in proportii semnificativ diferite intre normali
si normali (care determina individualitatea, ii fac pe oameni unici si de
neconfundat), intre normali si dizarmonici (ceea ce ingreuneaza
evaluarea si tratamentul) si intre dizarmonici (unii par sa semene foarte
mult dar exista totdeauna trasaturi esentiale care ne ajuta sa-I deosebim).
Este important sa ne dam seama carui tip de dizarmonie apartine un
individ atat pentru a sti ce atitudine sa avem fata de el cat si pentru a
stabili obiective adecvate de lucru. O alta importanta este legata de
complicatiile pe care le poate face un dizarmonic si in legatura cu acest
aspect trebuie sa fim constienti, ca si clinicieni, ca in multe situatii
tratamentul medicamentos este INDISPENSABIL (in decompensarile
psihotice, in depresiile majore, in schizofrenii, in anxietatile limitative, in
fobiile severe, in agresivitatile extreme, greu de controlat si periculoase
social, in ideatiile suicidare, chiar si demonstrative, etc).
Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este propria noastra
personalitate; si psihologii pot avea trasaturi accentuate de personalitate
(care nu-I fac dizarmonici!) care pot ingreuna relatia terapeutica (un
psiholog mai anxios se va teme in fata unui paranoic sau a unui
antisocial, unul de tip A va fi iritat de un evitant sau dependent, etc).
Foarte important de retinut este faptul ca sunt persoane dificile, greu
de schimbat (dar nu imposibil de ameliorat), care pun nervii psihologului
la incercare si il solicita foarte mult; asadar, nu te considera nepriceputa
sau nu-ti cauta vina cand lucrurile nu merg cum ai vrea si nu obtii
rezultate asa cum ti-ai propus.

Pentru practica curenta cauta lucrarea “Cum sa ne purtam cu

personalitatile dificile” de F.Lelord si C.Andre aparuta la Editura trei in
2003; este utila in consilierea celor cu trasaturi acentuate de personalitate
dar care nu au o tulburare psihiatrica si nici o dizarmonie propriu-zisa. In
examinarea celor cu tulburari de personalitate sunt utile atat testele
proiective cat si cele cu intrebari si raspunsuri.