Pop Dumitru Claudiu

TOP IV

Punerea cununilor la Taina Cununiei

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia

sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în
Biserică. (Efeseni 5, 31-32) Nunta sau Taina Cununiei este un act sfânt, de
origine dumnezeiască, în care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh
unui bărbat şi unei femei ce se unesc liberi în căsătorie, har care sfinţeşte şi
înalţă legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii
duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică.

Căsnicia creştină este o viaţă îngemănată cu Dumnezeu şi în Dumnezeu.

Este o Taină a unirii duhovniceşti, sufleteşti şi trupeşti, sfinţită de Însuşi
Domnul: Cinstită să fie nunta întru toate, şi patul neîntinat (Evrei 13, 4), pentru
că toate sunt curate pentru cei curaţi (Tit 1, 15). Aşa se creează o mică
biserică: familia devine casă a lui Dumnezeu.

 Ca toate Tainele Bisericii, Cununia începe prin binecuvântarea Împărăţiei

lui Dumnezeu, însemnându-se cununile cu Sfânta Evanghelie, în semnul Sfintei
Cruci, deoarece Împărăţia Cerurilor stă la temelia Creaţiei şi este realitatea
ultimă la care se vor raporta mirii, împreună cu pruncii pe care îi vor primi în
dar de la Dumnezeu şi cu întreaga comunitate a Bisericii în care se unesc.

Încununarea mirilor, ritual din cadrul Tainei Sfintei Cununii prin care

preotul ajutat de nași așază cununile „biruinței” pe capetele mirilor, nu este un
act liturgic de sorginte creștină, acesta întâlnindu-se și în antichitatea clasică,
făcând parte din obiceiurile nupțiale ale grecilor. La asumarea acestui act de
către Biserică a contribuit autoritatea Sfinților Părinți, care i-au dat un nou sens
creștin. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă această interpretare: „Se pune o
coroană pe capetele lor, simbolul victoriei lor, căci se apropie neînvinși de ușa
căsătoriei, ei, care n-au fost biruiți de patimă. Dacă cineva, sclav al patimii, s-a
1
 Pop Dumitru Claudiu
TOP IV

dedat desfrânării, pentru ce mai are el o cunună pe cap, el care nu este altceva,
decât un învins?”. Acest ritual este foarte important întrucât însăși denumirea
de Taină a Cununiei vine de la actul punerii cununiilor. Coroana sau
cununa, semn al victoriei în competițiile atletice, este în Noul Testament, semnul
victoriei vieții asupra morții și recompensa divină și veșnică a dreptății
dumnezeiești. „Nu știți voi că aceia care aleargă în stadion, toți aleargă, dar
numai unul ia premiul? Alergați așa ca să-l luați. Și oricine se luptă, se
înfrânează de la toate. Și aceia ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi,
nestricăcioasă” (I Corinteni 9, 24-25).

Sfantul Ioan Gura de Aur vede in cununa simbolul ascezei conjugale,

pentru a atinge castitatea, integritatea fiintei". Cununile se dau de fapt
mucenicilor pentru rabdarea lor in credinta. Sotii au de rabdat si ei asaltul multor
ispite in viata conjugala; trebuie sa rabde multe greutati, ca sa ia cununa iubirii
depline. Marirea ce o da cununa este impreunata si cu suportarea unei asceze, a
unei infranari si rabdari si cu implinirea plina de eforturi a unor responsabilitati.
De aceea se face cu cununa semnul crucii pe fata celor pe al caror cap e asezata.

Punerea cununiilor pe capul mirilor semnifică reașezarea omului la rangul

de coroană a creației, de stăpân al făpturii, dar totodată semnifică și cununa
martirilor, fiindcă Taina Cununiei este o cruce, o jertfă a soților. Jertfa înseamnă
înfrânarea patimilor și învingerea pornirilor egoiste prin îngăduință, răbdare și
autodăruire reciprocă. Starea împărătească și mărirea cu care
sunt încununați oamenii sunt exprimate solemn, prin cântarea ce urmează după
așezarea cununiilor: „Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste,
încununează-i pe dânșii”. Această cântare îl recunoaște pe om ca rege sau
cunună a creației.

Cununiile sunt semne și acte liturgice care anticipează locul împlinirii

în Împărăția Cerurilor și, de aceea, Îl rugăm pe Dumnezeu să primească în

2
 Pop Dumitru Claudiu
TOP IV

Împărăția Sa cununile celor care au fost readuși la starea paradisiacă și

încununați ca regi ai creației: „Primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i
curați, fără de prihană și neasupriți, în vecii vecilor”.

Cununa e semnul maririi si al cinstei, o spune preotul indata dupa

incununare:. Marirea e legata de cinste si invers. Marirea si cinstea lor e vazuta
de Dumnezeu si de oameni. Ea consta in fidelitatea si in iubirea dintre cei doi, in
jertfelnicia unuia pentru altul, in exercitiul raspunderii unuia fata de altul, in
asumarea straduintelor necesare vietii de familie. In implinirea tuturor acestora
consta realizarea unei perechi fericite, atata cat e cu putinta pe pamant. Creatia
intreaga castiga de la armonia acestei perechi pe drumul ei spre armonizarea
voita de Dumnezeu.

In otpustul randuielii Nuntii sunt pomeniti imparatii Constantin si Elena si

mucenicul Procopie. Cei cununati sunt ridicati la o cinste imparateasca si la
conlucrare pentru credinta, asemenea imparatilor Constantin si Elena, si la
rabdarea greutatilor asemenea mucenicilor. Bucuria de cele bune, inaltarea la
dragostea curata si desavarsita e impreunata cu lupta pentru cele bune, cu
greutatile infranarii si ale rabdarii. Greutatile se amesteca cu dulceata unirii
trupesti si sufletesti, avand un rol in spiritualizarea ei.

Căsătoria este un moment de importanţă majoră în viaţă.

Practic,întemeierea unei noi familii implică o schimbare a stilului de viaţă. Cum
fundamentul căsătoriei este (şi nu poate fi altceva) iubirea, ea se încununează cu
Iubire Sfântă, pentru a dăinui.

3
 Pop Dumitru Claudiu
TOP IV

Bibliografie

http://parohia-ingolstadt.de/ro/taina-sfintei-cununii-randuiala-si-semnificatie

https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/incununarea-mirilor-simbol-al-
victoriei

https://www.crestinortodox.ro/nunta/taina-casatoriei-semnificatia-68934.html