TAINA SFINTEI CUNUNII

rânduială și semnificație

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia

sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în
Biserică. (Efeseni 5, 31-32)

Importanța Cununiei

Unirea dintre bărbat şi femeie (mire şi mireasă) se împlineşte în Biserică,

în Hristos, într-o rânduială liturgică numită Taina Cununiei, una dintre cele
şapte Sfinte Taine ale Bisericii.

Nunta sau Taina Cununiei este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în

care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui bărbat şi unei femei ce
se unesc liberi în căsătorie, har care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a
căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi
Biserică.

Căsnicia creştină este o viaţă îngemănată cu Dumnezeu şi în Dumnezeu.

Este o Taină a unirii duhovniceşti, sufleteşti şi trupeşti, sfinţită de Însuşi
Domnul: Cinstită să fie nunta întru toate, şi patul neîntinat (Evrei 13, 4), pentru
că toate sunt curate pentru cei curaţi (Tit 1, 15). Aşa se creează o mică biserică:
familia devine casă a lui Dumnezeu.

Scopul şi sensul Cununiei (căsătoriei creştine) se împlinesc în

desăvârşirea sufletelor, în Taina Iubirii în Hristos şi în dobândirea Împărăţiei
Cerurilor; iar sensul unirii lor conjugale se împlineşte în naşterea de prunci şi
creşterea lor în Duhul Evangheliei.
Rânduială și semnificație

Rânduiala bisericească în cadrul căreia doi tineri sunt căsătoriţi (Cununia)

este alcătuită din două părţi: Logodna şi Cununia, acestea fiind părţi distincte.
Logodna se va oficia numai împreună cu Taina Cununiei, după căsătoria civilă
(conform hotărârii Sfântului Sinod nr. 9027/2011); astfel, se evită amânarea
Cununiei de către unele persoane care consideră „suficientă“ Logodna pentru a
locui, sau chiar pentru a vieţui, din acel moment, împreună.

LOGODNA

Partea centrală a Logodnei o constituie binecuvântarea şi punerea inelelor

sau a verighetelor, în degetul mirelui, respectiv al miresei.

Inelul:semnul făgăduinţei (logodnă înseamnă făgăduinţă, arvunire, gaj

sau garanţie), al puterii, al încrederii, al fidelităţii şi al adevărului. Punerea şi
schimbarea inelelor mirilor: făgăduirea în iubire şi fidelitate a celor doi, unul
către altul şi a amândurora faţă de Hristos – Mirele Ceresc – în perspectiva
mântuirii sufletelor lor; în schimbul inelelor, mirii îşi dau făgăduinţa
credincioşiei şi a încrederii reciproce, care merge mult mai departe decât orice
trădare şi orice ceartă.

CUNUNIA

Actul central al Cununiei îl reprezintă unirea celor doi, prin unirea mâinii
drepte a mirelui cu mâna dreaptă a miresei, şi încununarea lor.
Părţile cele mai importante:

Binecuvântarea mare: Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca toate Tainele Bisericii, Cununia începe prin binecuvântarea Împărăţiei

lui Dumnezeu, însemnându-se cununile cu Sfânta Evanghelie, în semnul Sfintei
Cruci, deoarece Împărăţia Cerurilor stă la temelia Creaţiei şi este realitatea
ultimă la care se vor raporta mirii, împreună cu pruncii pe care îi vor primi în
dar de la Dumnezeu şi cu întreaga comunitate a Bisericii în care se unesc.

Ectenia mare

Cu pace Domnului să ne rugăm… Pentru ca să fie binecuvântată nunta

aceasta, ca şi aceea din Cana Galileii, Domnului să ne rugăm…, este formată
din cereri adresate de comunitate, prin slujitorii săi, lui Dumnezeu, în vederea
convieţuirii pe pământ a mirilor, a naşterii de prunci şi a desăvârşirii lor în
Împărăţia Cerurilor.

Trei rugăciuni speciale

Sunt premergătoare încununării mirilor; în ele, este invocat Harul

Duhului Sfânt, pentru a Se revărsa peste miri, pentru a-i naşte la o nouă viaţă, a
unităţii familiale, în Hristos şi în Biserică, pentru ca, la rândul lor, cei doi să
devină Biserică – Mireasa lui Hristos. Dumnezeule Cel preacurat şi Ziditorule a
toată făptura, Care din iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului
Adam în femeie şi i-ai binecuvântat pe dânşii… Cel Ce ai binecuvântat pe robul
Tău Avraam şi ai deschis pântecele Sarrei… Binecuvântează-i pe dânşii,
precum ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca… pe Iacov şi pe toţi patriarhii, pe
Iosif şi pe Asineta…
Dumnezeu, Care i-a creat pe strămoşii întregului neam omenesc, i-a creat
şi pe miri, pe care îi binecuvântează aşa cum a binecuvântat pe Avraam, căruia
i-a dat făgăduinţa naşterii Mântuitorului din neamul lui, şi pe Sarra, pentru
naşterea de prunci, şi pe toţi patriarhii.
 Cel Ce din rădăcina lui Iesei după trup, ai crescut pe pururea Fecioara şi
dintr-însa Te-ai întrupat şi Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc…
Care ai venit în Cana Galileii şi nunta care era acolo ai binecuvântat-o… Însuţi
binecuvântează nunta aceasta…

Întruparea şi în Naşterea Fiului lui Dumnezeu, ca om pe pământ, stă

puterea, harul naşterii şi desăvârşirii tuturor în Împărăţia Sa; de aceea,
raportarea mirilor la naşterea Mântuitorului din Fecioara Maria şi cererea
binecuvântării ca şi la nunta din Cana Galileii înseamnă îmbrăţişarea noii
familii în iconomia mântuirii tuturor oamenilor.

Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte
pe robul Tău (NUMELE), cu roaba Ta (NUMELE), pentru că de către Tine se
însoţeşte bărbatul cu femeia.

Pentru a realiza unirea dintre bărbat şi femeie – mire şi mireasă, Biserica

invocă lucrarea lui Dumnezeu, ca El Însuşi să întindă mâna şi să-i unească; de
aceea, unirea lor nu-i una formală şi exterioară, ci profundă, ontologică, menită
să-i readucă la integritatea lor primordială şi la comuniunea lor cu Dumnezeu.

Încununarea mirilor

Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Cununile pe care le primesc mirii
pe capete, semn al victoriei în competiţiile atletice în antichitatea romană, sunt,
în Noul Testament, semnul victoriei vieţii asupra morţii şi simbol al victoriei
asupra patimilor trupeşti; Încununarea mirilor, după ce au fost însemnaţi în
semnul Sfintei Cruci, folosind cununa, înseamnă că amândoi se primesc ca dar
din mâna lui Dumnezeu şi cunună a Creaţiei, devenind, fiecare la rândul lui,
cunună pentru celălalt, în iubire jertfelnică.
Lecturile biblice

Apostolul: textul din Epistola către Efeseni 5, 20-33 este chintesenţa

învăţăturii Bisericii despre valoarea căsătoriei – Taina aceasta mare este; iar eu
zic în Hristos şi în Biserică – şi cu principiul convieţuirii bărbatului cu femeia –
iubirea fără limite, până la jertfă.
Evanghelia: un text care istorisește prezența Mântuitorului la nunta din
Cana Galileii și săvârșirea primei minuni (Ioan 2, 1-11).

Paharul mântuirii şi pâinea comună

Gustarea din acelaşi pahar cu vin şi din aceeaşi pâine (sau prescură, de
recomandat): comuniunea celor doi, care aminteşte de împărtăşirea lor cu
Trupul şi Sângele lui Hristos, atunci când viaţa liturgică a creştinilor era mai
ferventă şi la care este recomandat să ne întoarcem.

Dansul liturgic – jertfă şi bucurie

Mirii, încadraţi de naşi şi de lumânări, însoţiţi de preoţii slujitori, ocolesc

masa pe care stă Sfânta Evanghelie şi sfeşnicul, de trei ori, timp în care se
intonează imne închinate bucuriei Naşterii Mântuitorului Hristos din Fecioara
Maria, bucuriei muceniciei – măsura iubirii dintre mire şi mireasă şi Slavei
Dumnezeieşti.

Ridicarea cununilor
Primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană și
neasupriți în vecii vecilor.
Apolisul (formula de încheiere)
 SFATURI PRACTICE

Taina Cununiei se împărtăşeşte numai creştinilor ortodocşi (mire şi

mireasă), însoţiţi de naşi ortodocşi, cununaţi la Biserică.
Cununia este precedată, întotdeauna, de căsătoria civilă; de aceea, atunci
când mirii vin la Cununie, vor avea Certificatul de Căsătorie, iar naşii lor,
Certificatul de Cununie. În ceea ce priveşte starea juridică a mirilor, trebuie ştiut
că, după rânduielile bisericeşti (canonice) şi după legile civile ale statului
român, nu se pot căsători decât doi oameni (bărbat şi femeie) necăsătoriţi; nu se
poate oficia căsătoria între rude trupeşti (consangvini de gradul I-IV, sau prin
încuscrire, până la gradul VII), între rude spirituale (prin năşie la botez sau
cununie), între copiii naturali şi cei adoptaţi, aceştia devenind fraţi. Pentru o
informare corectă asupra acestor probleme, mirii se vor adresa preotului din
parohia în care vieţuiesc.
Pregătirea duhovnicească, în vederea primirii Tainei Cununiei, presupune
întâlniri şi discuţii între miri şi preot, între miri, naşi şi preot şi, mai ales,
spovedirea mirilor şi a naşilor, înaintea săvârşirii Tainei Cununiei.
Este bine ca pregătirea mirilor să se împlinească şi printr-o intensificare a
rugăciunii lor particulare şi ancorarea cât mai concretă în viaţa liturgică a
Bisericii.
Sunt anumite zile, în timpul anului, în care nu se oficiază cununii
(însemnate în calendarul creștin-ortodox); înainte de stabilirea datei nunţii,
tinerii se vor adresa preotului şi împreună vor consulta calendarul, pentru a evita
zilele respective.
La Cununie se folosesc două lumânări, care vor fi ţinute de naşi, de o
parte şi de alta a mirilor; este bine ca lumânările să fie din ceară curată (de
albine), lumânări care se pot procura de la pangarul bisericilor.
Vor mai avea verighetele, puţin vin şi pâine, din care mirii vor gusta la
momentul liturgic potrivit. Vestimentaţia mirilor trebuie să fie potrivită
momentului: rochia miresei să fie albă şi decentă, iar costumul mirelui, elegant,
dar sobru.

Intrarea în biserică, în vederea oficierii Tainei Cununiei, se face în

ordinea aceasta: intră doi tineri care poartă cele două lumânări, încă neaprinse,
urmaţi de naş şi mireasă, naşă şi mire, de părinţii tinerilor şi de nuntaşi.
TEXTUL SFINTEI EVANGHELII DE LA CUNUNIE

„Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus
acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a
zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine
şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau:
Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea
iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: umpleţi vasele cu
apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi duceţi nunului. Iar ei
i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci
numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i-a zis: Orice
om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai
ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana
Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El. (Ioan 2, 1-11)”

Cele necesare pentru Slujba Logodnei și Taina Cununiei

1. CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE CIVILĂ / ÎNSCRIERE (vor

aduce pentru arhivă o copie a respectivului certificat). Constituţia
României, art. 44: „Statul român recunoaşte căsătoria religioasă
încheiată în faţa preotului numai după încheierea celei civile, astfel
implicând drepturile legale şi îndatoririle unul faţă de altul şi faţă
de copii, pentru că din punct de vedere juridic căsătoria religioasă
nu are efecte juridice şi nici alte drepturi şi îndatoriri altele decât
bisericeşti.”
2. PERECHE DE NAŞI. Este obligatoriu ca naşii să fie botezaţi şi
cununaţi în Biserica Ortodoxă pentru că ei reprezintă o mărturie vie
de viaţă morală şi religioasă pentru miri.
3. MIRII SĂ NU AIBĂ NICI UN GRAD DE RUDENIE ÎNTRE EI
ŞI FAMILIILE LOR. Acest lucru înseamnă să nu fie înrudiţi între
ei până la al șaptelea grad, adică nu se pot căsători nici verişorii de
gradul doi între ei, nici măcar rudenie prin năşit (încuscrit), fiind
socotite şi calificate ca „incest şi nelegiuire” – Matei 14.4.
4. SĂ NU FIE IMPLICAŢI ÎNTR-O ALTĂ CĂSĂTORIE CIVILĂ
SAU RELIGIOASĂ. Acest lucru aduce implicaţii penale din partea
Statului, iar din partea Bisericii ar atrage mânia lui Dumnezeu.
5. MIRII SĂ FIE BOTEZAŢI ORTODOX (pentru unul dintre ei se
acceptă botezul catolic sau protestant, deoarece este săvârşit în
numele Sfintei Treimi), exclus restul confesiunilor religioase în
cadrul cărora botezul este o gravă erezie. Pentru o căsătorie mixtă
se cere dispensă de la Episcopul locului.
6. Nașii și părinții vor face o donație responsabilă față de parohie ca
semn al mulțumirii și ca ajutor pentru activitățile ce se desfășoară
în parohie.
7. ÎN CAZUL ÎN CARE UNUL SAU AMBII MIRI AU FOST
IMPLICAŢI ÎNTR-O CĂSĂTORIE ANTERIOARĂ SE VOR
ADUCE: 1. actul de divorţ în original şi o copie care va rămâne la
arhiva Bisericii; 2. actul de divorţ bisericesc pentru cel care a fost
căsătorit (care se eliberează de episcopul locului în care s-a oficiat
cununia respectivei persoane, aceasta pentru faptul că nunta a doua
şi a treia este acceptată în Biserica Ortodoxă ca o binecuvântare a
Bisericii pentru ca cei doi să nu stea în păcat, şi totodată ca un
remediu împotriva slăbiciunii omeneşti şi a desfrâului); O persoană
nu poate fi cununată religios în Biserică mai mult de trei ori;
Desfacerea căsătoriei se face doar într-unul din următoarele cazuri:
moartea unuia dintre soţi, adulter, intrarea în monahism cu acordul
ambilor soţi.

8. LUCRURILE NECESARE PENTRU TAINA CUNUNIEI

 Inele (verighete) de logodnă, care se vor aduce în cutia lor

(menţionăm să NU fie aduse pe degete, chiar dacă au oficiat
căsătoria la starea civilă de un timp oarecare. Punerea inelelor se
face în Biserică şi cu binecuvântarea preotului în cadrul Slujbei
Logodnei, premergătoare Tainei Cununiei);

 Lumânări (există lumânari speciale pentru cununie, relativ groase,

preferabil de ceară curată, împodobite cu flori după bunul plac al
fiecaruia). Acestea vor fi ţinute de naşi ca semn al reprezentării
mirilor. De fapt la momentul înconjurării Sfintei Evanghelii nu se
cântă întâmplător „Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit”, acesta
simbolizând drumul continuu al soţilor spre cucerirea sfinţeniei. În
 acest cadru naşii participă efectiv cu lumânarea înaintea şi în urma
mirilor ca semn simbolic al ajutorului necondiţionat dat mirilor);

 Osticlă de vin dulce și paine. Aceasta simbolizează împărtăşire

mirilor dintr-un singur potir, paharul comun; opţional, ca şi daruri
pentru Altar, care se aduc ca un gest de respect şi de mulţumire
pentru Dumnezeu, pot fi: vin roşu dulce (din care se va săvârşi
Sfânta Liturghie cu pomenirea binefăcătorilor), sau faină albă,
curată (din care se va face prescuri pentru sărbători şi duminici de
peste an), sau ulei (pentru candelele care ard în Biserică), sau
tămâie, sau flori (care se vor aşeza înaintea icoanelor Altarului),
acest lucru fiind o participare efectivă a mirilor la săvârâirea Sfintei
Liturghii.

RECOMANDĂRI
1. Să se pregătească sufleteşte în săptămâna de dinaintea săptămânii nunţii;

2. Miercuri, joi și vineri să postească (postul ortodox este fără carne de orice
fel, brânză, ouă, lapte, unt);
3. Se vor pregăti pentru taina spovedaniei care va fi vineri seară (îşi va face
fiecare o retrospectivă a sufletului în raport cu Dumnezeu);
4. Duminică după nuntă vor participa la Sfânta Liturghie în cadrul căreia se
vor împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos (dacă au primit dezlegarea
de la preotul duhovnic), astfel fiind purtători de Hristos. Ceea ce se
realizează prin împărtăşirea cu Hristos se împlineşte în taina nunţii în care
se unesc mirele şi mireasa şi împreună cu ei îl unesc pe Hristos, într-o
unire veşnică divino-umană, ca o sudură între două metale pamânteşti şi
Focul Divin, o unire în trei. Într-o pictură veche din catacombe ce
reprezintă o nuntă îl înfăţişează pe Hristos în mijlocul mirilor,
binecuvântându-i, de aceea în cadrul nunţii „să-l invităm pe Hristos ca în
Cana Galileii, iar dacă în locul său veţi aduce pe slujitorii lui Hristos, pe
Hristos însuşi veţi primi în mijlocul vostru” – Sf. Ioan Gură de Aur
 5. ÎN CAZUL CĂSĂTORIILOR MIXTE (a deosebirilor de religie): În
conformitate cu art. 47 din Regulamentul de procedură al Bisericii
Ortodoxe Române, „clericii sunt obligaţi să nu oficieze tainacununiei
decât între ortodocşi asistaţi de naşi ortodocşi”. Este nevoie în prealabil
de aprobarea episcopului locului, iar în cazul aprobării slujba se
săvârşeşte în Biserica Ortodoxă de preot ortodox și copiii ce se vor naşte
din căsătoriile mixte să devină membri ai Bisericii Ortodoxe

NOTE

Logodna, sau punerea inelelor, face parte din rânduiala nunţii, implică
căsătoria civilă, şi se săvârşeşte odată cu taina nunţii. De ce nu se săvârşeşte
separat? Pentru că nu poate fi o binecuvântare a Bisericii de a trăi împreună, nu
reprezintă căsătoria celor doi şi nu poate fi aprobarea tacită a Bisericii pentru
concubinaj sau desfrâu. Logodna implică angajament, iar angajamentul total de
fapt este „DA” în faţa Statului şi al Bisericii, prin căsătorie civilă şi religioasă,
cu responsabilitatea ce ţine de fiecare act în parte;
In cadrul cununiei sunt binevenite obiceiurile şi tradiţiile locului de unde
provin mirii, incluzând şi porturi populare etc;
In cadrul festiv al Tainei Nunţii se cere o îmbrăcăminte decentă, adecvată
locului sacru în care se oficiază (fără fuste mini şi decolteuri etc., care
reprezintă lipsă de respect faţă de Divinitate, blasfemie şi pricină de sminteală).
Menţionăm că respectul faţă de icoană şi faţă de Sfânta Evanghelie se realizează
în primul rând prin faptul că nu este sărutată în cazul în care rujul de pe buze ar
împiedica acest lucru; iar dacă nu-ţi poţi impune acest lucru, să te atingi numai
cu fruntea de icoană;
In cazul persoanelor din Republica Moldova care din cauza statutului nu
pot să oficieze căsătoria civilă înaintea celei religioase se va înainta prin preot o
cerere Preasfințitului SILUAN, episcopul ortodox român al Italiei, spre
aprobare, urmare căreia se va putea stabili o dată la care să se săvârşească
cununia religioasă, ca apoi când va fi posibil din punct de vedere juridic să se
săvârşească şi căsătoria civilă (când vor reuşi să ajungă în Republica Moldova).
„Există vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor” –Înţelepciunea lui
Solomon, iar această vreme a voastră să o binecuvânteze Dumnezeu cu ani
mulţi şi fericiţi şi Casă de Piatră!