Spiritualitate si viata crestina Asceza crestina

Din vremuri stravechi oamenii au crezut ca prin anumite sacrificii il pot inbuna pe Dumnezeu pentru a le indeplinii cererile . Omul a fost facut ca stapan al Pamantului calitate in care are dreptul sa se foloseasca de tot dupa trebuintele sale. Renuntarea la aceste drepturi si autoimpunerea unui stil de viata privat de majoritatea drepturilor a fost considerata o metoda prin care omul capata putere spirituala asupra trupului fizic si prin urmare poate intra mai usor in legatura cu Creatorul sau. Apare astfel ascetismul , practicat la majoritatea popoarelor . Ascetismul inseamna o renuntare totala la majoritatea drepturilor avand drept scop principal dobandirea starii de sfintenie. El are la baza 3 principii : Renuntarea la vointa propri Abstinenta Saracia de buna voie

La acestea se mai pot adauga rugaciunea, postul , faptele bune etc

Sfantul Antonie cel Mare

S-a nascut in anul 251 in localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc, din parinti crestini. Dupa perioda uceniciei,care a durat de la varsta de 18 ani pana la 35 ,acesta se retrage in pustie, in preajma Marii Rosii , dar nu pierde contactul cu poporul, din contra el intorcandu-se constant pentru a da sfaturi pelerinilor care alergau sa i le ceara. Aici s-a impotrivit ispitelor si a luptat contra demonilor care luau infatisari de animale salbatice. Dupa o vreme se retrage din singuratatea sihastreasca si intemeiaza o comunitate de eremiti. Trece la cele vesnice pe muntele Colzim langa Marea Rosie, in anul 356, in varsta de 105 ani. DINTRE INVATATURILE SFANTULUI ANTONIE CEL MARE: 1. Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I placa; si numai la aceasta isi deprinde sufletul sau: cum sa-I placa lui Dumnezeu, multumindu-I pentru o asa de mare purtare de grija si pentru carmuirea tuturor, orice soarta ar avea el in viata. Pentru ca e nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se par noua grele si sa nu cunoastem ca toate ni se intampla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci in cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mantuirea si desavarsirea sufletului. 2. Cand vei socoti castigarea banilor si multul lor folos, ca pe-o amagire vremelnica, vei cunoaste ca petrecerea cea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, e altceva decat bogatia. Gandindu-te la aceasta cu incredintare si cu tinere de minte, nu vei suspina, nu vei plange, nu vei invinui pe nimeni, ci pentru toate vei multumi lui Dumnezeu. Nu te vei clati vazand pe cei mai rai ca tine rezemandu-se pe bani si pe socoteli, caci foarte rea patima a sufletului este pofta, parerea si nestiinta. 3. Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai ca aceasta nu este usor, cu toate ca nici cei ce au dobandit-o nu sunt pe deplin lamuriti asupra acestui lucru. De viata virtuoasa se impartasesc toti oamenii cuviosi precum si cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Caci mintea cea de rand este lumeasca si schimbatoare, rasarind si ganduri bune si rele, ba si firea si-o schimba, aplecandu-se spre cele trupesti. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu insa, pedepseste pacatul care se naste in oameni cu voia lor, in urma trandaviei. 4. Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ingaduie sa fie indreptat. Cel ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla numai la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul, nu li se ingaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. 5. Dupa cum carmaicii si cei ce tin franele cu sarguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu sarguinta si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca se poate aceasta, crezand isi face loc in nemurire.

Sfantul Pahomie cel Mare

Sfantul Pahomie s-a nascut in Tebaida de Jos (Egipt) si a trait in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat a luptat in armata imparatului Constantin, in faimoasa batalie impotriva lui Maxentiu. In vremea aceea era pagan. Primeste Botezul si se retrage in pustia Tebaidei, alaturi de pustnicul Palamon. Dupa zece ani de nevointe ajunge in Tabenisi, unde un inger i s-a infatisat inainte imbracat in rasa de schimonah si i-a daruit o tablita pe care se afla inscrisa pravila unei manastiri cu viata de obste. Acest inger i-a poruncit sa intemeieze o astfel de manastire chiar in Tabenisi. Zideste multe chilii, si prin lucrarea Sfantului Duh ele vor ajunge sa fie locuite de monahi. Numarul monahilor sporeste, incat Pahomie este nevoit sa mai intemeieze alte sase manastiri. Numarul ucenicilor lui a ajuns aproape la sapte mii. Daca Sfantul Antonie cel Mare este socotit a fi intemeietorul vietii pustnicesti, Sfantul Pahomie este considerat intemeietorul vietii manastiresti de obste. A trecut la cele vesnice in anul 348, in varsta de 74 de ani. A fost ingropat in manastirea ctitorita de el. Mentionam ca si metaniile (plecaciune pana la pamant sau ingenunchere si ridicare insotita de semnul Sfintei Cruci si de o rugaciune) sunt atribuite Sfantului Pahomie cel Mare.

Sfantul Grigorie Palama

Sfantul Grigorie Palama s-a nascut in anul 1296, in Constantinopol. Ajunge in Muntele Athos in 1316 si intra sub ascultarea parintelui Nicodim de la Manastirea Vatoped (cinstit pe 11 iulie). Dupa moartea parintelui Nicodim, sta vreme de opt ani sub ascultarea parintelui Nichifor. Pleaca la Lavra Sfantului Atanasie dupa trecerea la cele vesnice a parintelui Nichifor. Aici va deveni cantaret la strana. Peste trei ani ajunge la Schitul Glossia, unde a deprins practica rugaciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viata. Din cauza invaziei turcilor, se retrage impreuna cu cativa frati in anul 1326, in Tesalonic. Aici va fi hirotonit preot. Numai sambata si duminica era in mijlocul oamenilor, celelalte zile din saptamana erau petrecute in rugaciune si retragere. Mai tarziu se va retrage la Bereia, langa Tesalonic, unde va aduna in jurul sau cativa calugari. In anul 1347 este numit arhiepiscop al Tesalonicului. A trecut la cele vesnice pe 14 noiembrie 1359. A fost canonizat in anul 1386, in timpul patriarhului Filotei (1354-1355, 1364-1376), cel care a scris viata sfantului si slujbele adresate acestuia. Mentionam ca Sfantul Grigorie Palama este pomenit si in a doua Duminica din PostulMare. Sfantul Grigorie Palama va arata ca exista o diferenta intre fiinta lui Dumnezeu si harul care se revarsa din ea. Fiinta divina ramane transcendenta si inaccesibila, in vreme ce energiile divine necreate se impartasesc oamenilor de Dumnezeu. Asa se evita panteismul, absorbtia oamenilor in Dumnezeu. Aceasta distinctie nu introduce in Dumnezeu o divizare cum socoteau adversarii lui Palama.

Sfantul Vasile cel Mare

Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea si este unul dintre cei mai importani prini ai bisericii ortodoxe i unul dintre cei mai mari teologi cretini. S-a nscut n Pont n jurul anului 329 i a murit n Cezarea n ziua de 1 Ianuarie 379. A fost numit "cel Mare" datorita darurilor speciale cu care a fost inzestrat: mare personalitate ecclesiastica, aparator al invataturii crestine ortodoxe, parinte al monahismului rasaritean, reformator al liturghiei. De la Sf. Vasile ne-au rmas multe lucrri cu caracter teologic i liturgic care constituie pn astzi o comoar de mare pre a Bisericii lui Hristos care-l cinstete ca pe un adevrat mare dascl al lumii i ierarh, mpreun cu Sf. Ioan Gur de Aur i cu Sf. Grigorie Teologul. O lucrare important a marelui ierarh este cea nchinat tlcuirii Psaltirii lui David carte de cpti n cultul Bisericii pn astzi. Psaltirea este cu adevrat un medicament puternic n vindecarea bolilor celor sufleteti i trupeti pentru c: ea vindec i rnile nvechite ale sufletului i rnilor noi le d grabnic vindecare. Ea ngrijete de cel bolnav i pstreaz ntreg pe cel sntos.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur (347-407) este praznuit pe 13 noiembrie. Sfantul Ioan Gura de Aur, unul dintre cei mai cunoscuti, pomeniti si iubiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe, s-a nascut in anul 347, in Antiohia. Intreaga lui viata si-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos, pentru care nu a crutat nimic, nici macar pe sine. Cuvantarile sale sunt de o inaltime neegalata nici pana astazi, prin ele sfantul urmarind zidirea celor sfinte in inimile crestinilor si atacarea abuzurilor de orice fel, politice si autoritaea din Biserica si din Imperiul Roman din acea vreme. Ajuns in cele din urma episcop si Patriarh al Constantinopolului, el a fost exilat de trei ori de catre imparateasa bizantina Eudoxia. De fiecare data, motivul exilarii sale a venit din viata sa de nevointa, pe care cei de langa el o pizmuiau, vazand in ea caderile lor. In cel de-al treilea exil, Sfantul Ioan Hrisostom a si muri, dupa o calatorie lunga de trei luni de zile, sub stricta supraveghere, in conditii foarte aspre. El a murit la data de 14 septembrie 407, in localitatea Comana - Komana din Pont. Trupul sau a fost inmormantat in Komana, unde a si ramas vreme de 30 de ani. Cu toate ca el a adormit intru Hristos in ziua de 14 septembrie, el este pus in calendar in data de 13 noiembrie, in ziua de 14 septembrie fiind praznuita Inaltarea Sfintei Cruci.

Sfantul Grigorie Teologul

Sfantul Grigorie Teologul se naste in apropierea Nazianz-ului, pe la 329-330, ca fiu al episcopului Grigorie si al Nonei. Face studii la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, Alexandria si Atena. Este botezat si chemat de Sf. Vasile la manastirea sa, in Pont. Aici lucreaza cu prietenul sau la alcatuirea primei Filocalii. In 361 e hirotonit preot, impotriva vointei sale, fugind dupa aceasta, in Pont, la Sf. Vasile, de unde revine dupa staruintele tatalui sau. In 371, este facut de Sf. Vasile episcop de Sasima. A murit probabil la 389 sau 390, in varsta de aproximativ 60 de ani. Cuvantarile sau discursurile sale, in numar de 45, se impart dupa continut in: Cuvantari dogmatice; Cuvantari la sarbatori mari; Necrologuri; Panegirice sau Haghiografice si Cuvantari ocazionale. Cuvantarile il dezvaluie ca orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii, pe care si le-a insusit la Atena de la Himerius, Prohaeresius si sofistul Polemon. Ele apartin perioadei de varf a activitatii sale, intre anii 379381, cand, in calitate de episcop al Constantinopolului, a putut atrage atentia intregii lumi asupra adevarului credintei ortodoxe. Impactul cuvantarilor Sf. Grigorie a fost deosebit de mare. Ele au inceput a fi studiate in scolile de retorica si traduse in diverse limbi: latina, siriaca, armeana, slavona, georgiana, araba si etiopiana, in latina, Rufin de Aquileia traduce noua cuvantari in 399/400. Totodata, ritmul poetic al prozei lui Grigorie a patruns mai apoi si in imnografia bisericeasca, a. Cuvantarile dogmatice cele mai importante sunt cinci la numar, autorul insusi numindu-le: Cuvinte teologice. Ele au fost tinute in anul 380, la Constantinopol, in capela invierii, fiind indreptate impotriva eunomienilor si a macedonienilor. Acestor Cuvantari, Sf. Grigorie le datoreaza numele de "Teologul". Desi tonul acestor cuvantari este polemic, in esenta ele nu insumeaza doar o expunere clasica a credintei niceene, dar si o precizare punctuala a doctrinei trinitare. Fiecare dintre cele cinci cuvantari teologice dezvolta teme independente, desi nu fara legatura intre ele.