Dacia literara Dacia Literara apare la Iasi, in 1840, sub redactia lui Mihail Kogalniceanu.

In primul numar al revistei, articolul intitulat Introductie reprezinta un fel de pro gram al publicatiei si este considerat, totodata, programul romantismului romane sc, similar Prefetei la drama Cromwell a lui Victor Hugo (1827), care este considera ta certificatul de nastere al romantismului european. Kogalniceanu observa, in primul rand, ca in toate provinciile romanesti au aparut publicatii de literatura, dar ca acestea sunt prea autohtone, in sensul c a au un caracter local. De aceea, el afirma ca Dacia literara va publica in pagin ile ei operele scriitorilor din toate provinciile romanesti, nu doar din Moldova , fapt sugerat si de numele revistei. Observam ca Mihail Kogalniceanu realizeaza o unire culturala a romanilor inainte de Marea Unire. El ii invita pe toti scri itorii sa apara in revista, fiecare cu limba sa, cu obiceiurile sale , cu felul lui unic de a fi. O alta observatie pe care o face Kogalniceanu este aceea ca nu exista o lit eratura originala in limba romana si ca aproape toate publicatiile, toate operel e sunt traduceri din alte literaturi si nici acelea de cea mai buna calitate, in sa traductiile nu fac o literatura . Din acest motiv, el isi propune sa impulsionez e literatura autohtona originala, dand si cateva sugestii, de fapt niste directi i de dezvoltare a acesteia. Se observa ca recomandarile sale sunt in spirit roma ntic, pentru ca el le sugereaza scriitorilor sa se inspire din frumusetea tarii, din istoria patriei si din obiceiurile si traditiile romanesti. Cu alte cuvinte , natura, traditia si folclorul, in special cele autohtone, reprezinta pentru el surse de inspiratie pentru o literatura buna. Un alt merit al lui Kogalniceanu, pe langa acela ca impulsioneaza literatur a si promoveaza scriitorii talentati este crearea pentru prima data in cultura n oastra a unei critici literare de directie. Critica lui este una obiectiva, asa cum afirma si in Introductie : Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica car tea, iar nu persoana . O alta importanta a Daciei literare este aceea ca, desi stimuleaza literatura nationala, ea incadreaza aceasta literatura in spiritul modern european, scotan d-o din provincialism. Atat epoca pasoptista, cat si Dacia literara racordeaza lit eratura si cultura noastra, in general, la spiritul occidental. Multi scriitori importanti debuteaza in revista Dacia literara sau chiar scri itori consacrati isi gasesc locul in paginile ei. Un exemplu de opera de valoare aparuta chiar in primul numar al revistei este nuvela istorica a lui C. Negruzz i, Alexandru Lapusneanu , nuvela despre care Calinescu afirma ca daca ar fi fost sc risa intr-o limba de circulatie universala, ar fi cunoscut faima piesei Hamlet a l ui Shakespeare. O alta opera in care putem regasi elemente din programul estetic al Daciei literare este Zburatorul de I.H. Radulescu. Zburatorul de I.H. Radulescu Obiectivele Daciei literare propuse de Mihail Kogalniceanu in primul numar al revistei, articolul intitulat Introductie , pot fi urmarite si in poemul Zburatorul . In primul rand, se observa viziunea romantica asupra iubirii juvenile (G. Cal inescu) prin introducerea unui motiv folcloric, si anume acela al Zburatorului. Zburatorul este o fiinta supranaturala care, in viziunea poporului, inspira tine relor fete sentimentul iubirii, abandonandu-le apoi in suferinta. Este, asadar, o faptura malefica, un duh necurat si tanara sedusa de el nu mai poate fi salvat a nici macar prin exorcizare: Nici descantatura, nici rugi nu te mai scapa/ Ferea sca Dumnezeu . In al doilea rand, structura operei este una compozita, romanticii, spre de osebire de clasici, preferand amestecul unor specii, genuri sau moduri de expune re. Prima parte este un monolog al unei tinere de la tara, Florica, care se conf eseaza mamei ei in legatura cu starile ciudate pe care le are. Observam ca descr ierea acestor stari se realizeaza prin intermediul antitezei si al opozitiei, mi jloace artistice si ele preferate de romantism. Contradictorii sunt starile fizi ologice ale fetei: Obrajii-unu-mi arde si altul s-a racit , Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate , In brate n-am nimica si parca am ceva . Si starea psihica a fetei este una confuza,fiind in vesnica asteptare a ceva nedefinit: Sufletul imi

cere nu-s ce-mi cere . Fiind naiva, inocenta, fata nu-si explica aceste simptome, percepandu-le ca pe o boala si dorindu-si sa fie salvata. Salvarea nu poate ven i decat dintr-o zona a sacrului sau oricum supranaturala, caci fata isi trimite mama fie la preot, fie la vrajitori. Prin acest monolog autorul reflecta mentali tatea populara asupra iubirii, care este o boala grea, fara leac. Partea a doua este o descriere literara, care se incadreaza si ea in progra mul romantic trasat de Mihail Kogalniceanu, care le recomanda scriitorilor sa se inspire din frumusetile patriei. I.H. Radulescu creaza prima incercare de paste l din literatura noastra, pastelul inserarii intr-un peisaj bucolic. Si aici obs ervam antiteza intre planul ceresc, dominat de liniste, pace si planul terestru, in care dinamismul se realizeaza prin activitatile cotidiene specifice unei ser i de la sat: intoarcerea oamenilor de la camp, venirea cirezilor de la pascut, c ina. Treptat, insa, cele doua planuri se armonizeaza, astfel incat la final Tacer e este totul si nemiscare plina . Se pregateste astfel atmosfera de vraja si miste r propice aparitiei Zburatorului: In cantec si descantec pe lume s-a lasat . Partea a treia contine o descriere de tip portret a Zburatorului, inscrisa intr-un dialog al celor doua surate ce observa cu ingrijorare un fenomen neobisn uit. Este vorba despre o lumina puternica ce intra pe cosul casei in care locuie ste Florica. Ca faptura supranaturala, Zburatorul are infatisarea unui balaur de lumina cu coada-nflacarata , portret ce se metamorfozeaza in ochii fetei indragost ite intr-un tanar frumos: ca brad un flacaiandru si tras ca prin inel . Pentru suratele mai in varsta decat Florica sau oricum necontaminate de doru l de iubit , acesta nu isi poate exercita forta de seductie. Ele ii intuiesc origi nea de faptura iluzorie si de aceea ii creeaza un portret caricatural, in antite za cu primul: Dar slabele lui vine n-au nici un pic de sange si-un nas ca vai de el . In concluzie, poemul Zburatorul se incadreaza atat prin tema, cat si prin viz iune si mijloacele artistice la romantism. Plumb de G. Bacovia Poezia Plumb se inscrie in estetica simbolista atat prin atmosfera, cat si pr in mijloacele de expresivitate. Se constata, in primul rand, prezenta simbolului, plumb fiint atat titlul, ca t si laitmotivul poeziei, repetandu-se de 6 ori in textul poetic: in fiecare str ofa la inceput, la mijloc si la sfarsit. Repetitia obsesiva a cuvantului plumb cre eaza atmosfera apasatoare si totodata monotona, lipsita de viata, a poeziei. Plumbul este o metafora-simbol, elementul chimic Plumb fiind sugestiv prin proprietatile sale: culoare gri-galbuie, densitate mare, temperatura de topire m ica. Cu alte cuvinte, plumbul devine metafora perfecta pentru starile sufletesti vagi, confuze, aproape patologice, apasatoare. Se observa ca substantivul plumb apare in prima strofa mai ales cu sens denot ativ ( coroane de plumb , flori de plumb , sicrie de plumb ), in timp ce in strofa a doua, termenul apare cu sensuri conotative ( amor de plumb , flori de plumb , aripi de plumb ). De aici deducem existenta a doua planuri in poezie, unul obiectiv, dominant in prima strofa, celalalt subiectiv, dominant in a doua strofa. Cele doua planuri n u pot fi separate net, dat fiind ca la Bacovia planul obiectiv reprezinta atat s uportul, cat si expresia pentru planul subiectiv. Se observa, asadar, o particularitate a textului simbolist, si anume coresp ondenta. Exista o corespondenta intre planul subiectiv si planul obiectiv. Asada r, plumbul este nu numai metafora-simbol a textului, ci si un element de structu ra. Prezenta lui la inceputul si la sfarsitul poeziei confera circularitate text ului poetic. Cercul este un fel de emblema a operei bacoviene, el sugerand inchi derea intr-un univers interior, fara iesire, fara perspectiva. Circularitatea st ructurii, impreuna cu simboluri precum sicriul, cavoul, mortul, implica si ideea incapacitatii de a comunica cu exteriorul. Cu alte cuvinte, exista si o corespo ndenta intre planul semnificatiilor textului si structura lui. Temele operei sunt moartea, erosul si singuratatea, dintre care in strofa I dominanta este tema mortii. Nu este vorba, insa, de o moarte concreta la care a sista eul liric ( Stam singur langa mort ), ci de o moarte figurata. Stam singur in c avou poate insemna si faptul ca in afara de propriu eu nu mai este nimeni in cavo

u si ca mortul este eul liric insusi. In strofa a doua apare un alt personaj: Stam singur langa mort si era frig/ Si-i atarnau aripile de plumb . Celalalt personaj este o proiectie interioara pe care poetul o numeste amorul meu de plumb . Prezenta amorului nu exclude singuratatea, deoarece el insusi este mort. Observam ca ero sul bacovian nu se defineste ca iubire, ci ca amor, adica cu conotatii peiorativ e. Somnul intors al amorului, precum si aripile de plumb dau sugestia clara a mort ii. Asadar, o alta caracteristica simbolista a textului este chiar sugestia, at mosfera si semnificatiile fiind doar sugerate, nu clar numite. De aici rezulta s i ambiguitatea, creata mai ales cu ajutorul metaforelor-simbol. Una dintre acest ea este data de sintagma amorul meu de plumb , care nu se stie daca pleaca sau nu d e la o imagine concreta, reala. Muzicalitatea textului poetic este creata prin intermediul repetitiei cuvan tului plumb, dar si a unui intreg vers, cu exceptia unui cuvant versul doi din s trofele 1,2. De asemenea, vocalele inchise u si a (vant, plumb), precum si rimele co nsonantice dau o tonalitate sumbra textului, in acord cu tema poeziei. In concluzie, atat prin tema si prin viziune, precum si prin mijloacele art istice utilizate, poezia Plumb de G. Bacovia apartine simbolismului.