Cuprins

Reglementare.Definitie............................................................................................2
Procedura falimentului instituțiilor de credit are urmatoarele caractere:.......3
Participantii la procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului instituțiilor
de credit....................................................................................................................4
Rezolutia bancara....................................................................................................5
Organele care aplica procedura.............................................................................7
Efectuarea lichidarii................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................11

1
 PROCEDURA FALIMENTULUI INSTITUȚIILOR DE CREDIT

Reglementare.Definiție

Neexecutarea obligațiilor băneşti la scadența produce consecințe negative nu numai asupra

creditorului, ci și fața de alți comercianți cu care creditorul se află in raporturi juridice. Datorită
acestor riscuri și consecințelor mult mai grave pe care intrarea unei instituții de credit în
incapacitate de plata le poate produce intr-o economie, legiuitorul a ales să reglementeze in mod
special falimentul instituțiilor de credit.

Cadrul legal la procedurii falimentului instituțiilor de credit îl constituie O.G. nr. 10/2004.
Dispozițiile acestei legi se completeaza cu O.G. nr. 79/1999 privind organizarea practicienilor in
reorganizare și lichidare și, in măsura compatibilițatii, cu dispozitiile Codului de procedură civila
şi ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.1

Așa cum rezultă şi din dispozitiile art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii este instituirea unei
proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului in insolventă. Daca in cazul Legii nr. 85/2006
acest scop este atins fie pe calea procedurii reorganizarii judiciare, fie pe calea procedurii
falimentului, in cazul falimentului bancilor, O.G. 10/2004 prevede doar falimentul, excluzând
posibilitatea reorganizarii judiciare.2

Procedura falimentului instituțiilor de credit reprezinta un ansamblu de reguli, reglementate in

principal de O.G. nr. 10/2004, cu ajutorul careia se urmarește plata datoriilor institutiei de credit
aflate in insolvabilitate prin lichidarea averii acesteia.3

1
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006,
abrogând Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi a falimentului a fost republicată în Monitorul Oficial
nr. 608 din 13.12.1999 şi modificată şi completată prin O.U.G. nr. 38 din 30.01.2002
2
Cu excepţia măsurilor de reorganizare şi procedura falimentului aplicabile sucursalelor din România ale
instituţiilor de credit din alte state membre prevăzute în Capitolul 3 din O.G. 10/2004.
3
Cu privire la definiţia procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Drept
comercial român, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 532.

2
 Trebuie subliniat, însa, ca intra sub incidenta prevederilor Ordonantei doar acele institutii de
credit aflate in stare de insolventa. În intelesul art.2 lit.h) din Ordonanta, insolventa reprezinta
acea stare a institutiei de credit aflate in una dintre urmatoarele situatii:

1. incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile baneşti;

2. scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit;

3. retragerea autorizatiei de functionare a institutiei de credit, in conformitate cu prevederile

legale, ca urmare a imposibilitatii de redresare financiara.

Termenul de insolventa este sinonim cu incapacitatea temporara de plata, incapacitate datorata

mai degraba unor disfunctionalitati in activitatea băncii, decât unei situatii de creştere a pasivului
peste valoarea activului, ceea ce conduce de cele mai multe ori la incetarea platilor.

În actuala reglementare, legiuitorul a eliminat din cuprinsul legii termenul de insolvabilitate,

pastrând numai termenul de insolventa, dar a definit acest termen prin raportare la doua criterii
obiective, respectiv incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile baneşti
şi scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit. Retragerea autorizatiei
de functionare survine ca urmare a constatarii celor doua situatii. Insolventa fiind insa o stare de
fapt, revine instantei obligatia de a verifica realitatea acesteia prin raportare la conditiile
prevazute de lege.

Procedura falimentului instituțiilor de credit are urmatoarele caractere:

1. judiciar, intrucât, așa cum rezulta din Capitolul II din O.G. nr. 10/2004 intitulat „Organele care
aplica procedura falimentului instituțiilor de credit şi atribuțiile lor”, la realizarea acesteia
participa instanțele judecatorești;

2. caracter special, intrucât aceasta procedura se aplica doar instituțiilor de credit legal
constituite in România;

3. colectiv, intrucât se urmarește indestularea tuturor creditorilor in ordinea stabilita, chiar daca
initial, spre exemplu, cererea de deschidere a procedurii este formulata de catre un singur
creditor, spre deosebire de procedura executarii silite reglementata de Codul de procedura civila

3
care are o natura individuala, intrucât tinde la indestularea creditorului care a pornit respectiva
executare silita;

4. unitar, deoarece la aceasta procedura participa toti creditorii şi sunt vizate toate bunurile ce
constituie masa activa.

 Participantii la procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului

instituțiilor de credit

 Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecatorești, judecatorul-sindic, administratorul

special, administratorul, lichidatorul.
   (2) Procedurile prevazute de prezenta ordonanta, cu exceptia recursului, sunt de competența
exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul social al institutiei de credit
debitoare, astfel cum acesta figureaza in registrul comertului, şi sunt exercitate de tribunal şi un
judecator-sindic.
   (3) Judecatorul-sindic este nominalizat, in fiecare caz, de preşedintele tribunalului dintre
judecatorii desemnati ca judecatori-sindici, in temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare.
   (4) Principalele atribuții ale tribunalului, potrivit prezentei ordonante, sunt:
   a) darea hotarârii de deschidere a procedurii;
   b) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate
de Banca Nationala a României sau de creditori, pentru deschiderea procedurii;
   c) desemnarea, prin hotarâre, a judecatorului-sindic, a administratorului sau a lichidatorului,
stabilirea atribuțiilor acestora şi, daca este cazul, inlocuirea lor;
   d) judecarea actiunilor introduse de judecatorul-sindic ori de comitetul creditorilor pentru
anularea unor constituiri de garantii sau a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
hotarârii de deschidere a procedurii;
   e) judecarea contestatiilor formulate de institutia de credit debitoare sau de creditori împotriva
masurilor luate de judecatorul-sindic, administratorul special, administrator şi de lichidator;
   f) confirmarea planului de reorganizare dupa votarea lui de catre creditori;
   g) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinuțe din lichidare;

4
   h) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara
forma autentica;
   i) aprobarea modalitatii de lichidare şi confirmarea tranzacțiilor de cumparare de active şi
asumare de pasive;
   j) stabilirea raspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor şi a personalului de
executie sau cu atributie de control din institutia de credit ajunsa in stare de insolventa;
   k) darea hotarârii de inchidere a procedurii.
   (5) Hotarârile tribunalului sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate cu recurs in conditiile
legii.

Rezolutia bancara

Rezolutia bancara este o procedura care permite bancilor sistemice si autoritatii de rezolutie

evitarea (sau, mai bine zis, ocolirea) procedurilor normale de insolventa, sub cuvant ca o astfel
de procedura de insolventa, judiciara, transparenta, colectiva si concursuala, ar
putea destabiliza sistemul financiar. Conform art. 7 alin. (2) din Legea rezolutiei bancare nr.
312/2015 : “instrumentele de rezolutie ocrotesc interesul public de aparare a stabilitatii financiare
si se aplica atunci cand sunt necesare pentru atingerea obiectivelor rezolutiei, respectiv cand
institutia nu poate fi lichidata in conformitate cu  procedura obisnuita de insolventa, deoarece
acest lucru ar putea destabiliza sistemul financiar4

Cu alte cuvinte, ce e prea vizibil si implica prea multi actori, strica.

O procedura judiciara, declansata si derulata in scopul acoperirii creantelor contra unui debitor
care a tulburat grav circuitul civil si de afaceri prin conduita sa ilegala si non-etica de a nu-si fi
platit la scadenta datoriile, un set de reguli coerente menite a calma scandalul generat de
incompetența, iresponsabilitatea sau frauda managerilor debitorului si un ritual sacrificial in
cadrul caruia pierderile sunt suportate in mod egal de participantii la procedura, toate acestea
reunite (dispretuitor, de-a dreptul) sub denumirea de “procedura obisnuita de insolventa”, sunt
inlaturate brutal de la aplicare, intrucat se considera ca ar putea destabiliza sfantul sistem
financiar.

4
Av Gheorghe Piperea

5
Logica autorilor acestei reglementari este, pur si simplu, inversata: nu debitorul este cel care,
prin incompetanta, frauda si iresponsabilitatea managerilor sai, destabilizeaza sistemul financiar,
ci procedura obisnuita de insolventa este impricinata…

Interesant este ca rezolutia bancara nu se aplica decat bancilor de importanta sistemica, nu si

restului bancilor. In Romania, sunt calificate banci sistemice (prin decizia BNR, data in aplicarea
art. 9 din Legea nr.312/2015), primele 10 banci din sistem, dupa valoarea activelor. Toate
acestea detin fie active in valoare mai mare de 30 mld euro, fie active ce depasesc 20% din PIB,
dar nu mai putin de 5 mld euro. Fara eticheta de banca sistemica, pusa de aceeasi autoritate care
se “ocupa” si cu rezolutia, si cu reglementarea secundara in domeniu, nicio banca nu scapa de
demodatul si banalul faliment. Dîmpotriva, pentru ca disparitia bancilor mici nu poate destabiliza
sistemul, inseamna ca acestea sunt sortite falimentului, ca orice alta aventura care se termina rau.

Banca Nationala a Romaniei este autoritatea de rezolutie in domeniul bancar in Romania (art. 3,

Legea nr. 312/2015). Aceeasi institutie care este si autoritate de reglementare, control si
supraveghere in domeniu este, in aceasta materie speciala, elitista si rarefiata, autoritatea
administrativa care inlocuieste tribunalul, numeste si controleaza gestionarul situatiei de criza
(echivalentul administratorului judiciar si al lichidatorului), decide modul in care se realizeaza
rezolutia, ce creditori, inclusiv deponentii, vor fi afectati de masura reducerii sau a conversiei
creantei lor in actiuni, in ce cuantum, cu ce ordine de prioritate, cum se separa activele, cum se
constituie si ce activitate are institutia – punte, totul derulandu-se confidential si din postura unei
autoritati de rezolutie, supraveghere si control, care, pe langa atribuțiile de politica monetara si
de emisiune a monedei, are si delegare de putere legislativa, putand emite regulamente, circulare
si alte norme obligatorii pentru operatorii din sistem. Tot BNR este si conclavul care
elaboreaza planul de rezolutie a entitatii bancare aflate in dificultate, asa cum rezulta din art. 49
din Legea nr. 312/2015. Culmea independentei, a coordonarii si a birocratiei este ca, in exercitiul
acestei atribuții, BNR se dedubleaza pentru “a se asigura” ca structura care exercita autoritatea
de rezolutie elaboreaza planul dupa consultarea cu structura care exercita functia de
supraveghere.

Banca despre a carei rezolutii se vorbeste in plan este doar “furnizor de asistenta la elaborarea si
actualizarea planului” (art. 53). Asa cum rezulta din dispozitiile art. 194-199 din Legea nr.

6
312/2015, dupa declansarea procedurii de rezolutie, BNR numeste un administrator special la
entitatea supusa rezolutiei, care va inlocui atat managementul si consiliul de
administratie/supraveghere, cat si adunarea generala a actionarilor entitatii supuse rezolutiei,
deciziile acestui administrator special fiind controlate si supravegheate de BNR, iar unele acte
juridice si operatiuni fiind supuse aprobarii prealabile a BNR, sub sanctiunea nulitatii. Asadar,
BNR nu doar ca ia locul tribunalului si al administratorului judiciar, dar ia si locul debitorului.

Organele care aplica procedura

Organele care aplica procedura falimentului instituțiilor de credit sunt: instanțele judecatorești,
judecatorul sindic şi lichidatorul. În ce privește competența materială şi teritoriala a instanțelor
judecatorești, art.3 alin.2 din Ordonanta precizeaza expres ca „procedurile prevazute de prezenta
ordonanta, cu exceptia recursului, sunt de competența exclusiva a Tribunalului in circumscriptia
caruia se afla sediul social al institutiei de credit debitoare, astfel cum acesta figureaza in
Registrul Comertului şi sunt exercitate de un judecator sindic”.5

Prin hotarârea judecatorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecatorul sindic

desemnează lichidatorul, care va putea fi și Fondul de garantare al depozitelor în sistemul bancar,
îi stabilește atribuțiile și cuantumul remunerației.

Lichidatorul are urmatoarele atribuții:

a) examinarea activitatii băncii debitoare, intocmirea unui raport cu privire la cauzele şi

imprejurarile care au condus la starea de faliment şi indicarea persoanelor care se fac vinovate de
falimentarea băncii; raportul se inainteaza de lichidator in termen de 30 de la numirea sa
judecatorului sindic, termen care poate fi insa prelungit printr-o incheiere pentru motive
temeinice, b) aplicarea, in momentul deschiderii procedurii, sigiliilor, inventarierea bunurilor
băncii debitoare şi luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

c) angajarea personalului necesar in vederea lichidarii şi conducerea activitatii acestuia;

d) sa imprumute bani, cu aprobarea judecatorului sindic, garantând cu activele băncii debitoare

sau fara garantie;

5
Curs universitar Drept bancar şi valutar , Petre Lazaroiu & Agata Popescu , Pg 142

7
e) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de banca in dauna
creditorilor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;

f) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi

patrimoniale catre terti şi pentru restituirea de catre aceștia a bunurilor transmise şi a valorii altor
prestatii executate, realizate de banca Judecatorul sindic este un judecator specializat in
procedura insolventei. In indeplinirea atribuțiilor sale, care implica şi aplicarea unor reglementari
bancare, judecatorul sindic poate cere şi punctul de vedere al Băncii Nationale a României, in
calitatea sa de autoritate de supraveghere prudentiala, cu privire la orice aspecte de natura
prudentiala. Judecatorul sindic are urmatoarele atribuții :

a) emiterea hotarârii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de

Banca Nationala a României sau de creditori, pentru deschiderea procedurii;

c) desemnarea, prin hotarâre, a lichidatorului, stabilirea atribuțiilor acestuia, controlul activitatii

sale şi, daca este cazul, inlocuirea sa;

d) judecarea actiunilor introduse de lichidator ori de comitetul creditorilor pentru anularea unor
constituiri de garantii sau a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotarârii de
deschidere a procedurii;

e) judecarea contestatiilor formulate de reprezentantul actionarilor institutiei de credit debitoare

sau de creditori împotriva masurilor luate de lichidator;

f) luarea masurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de lichidator şi solutionarea
obiectiilor la acestea;

g) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinuțe din lichidare;

h) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesară
forma autentică;

i) aprobarea modalitatii de lichidare şi a tranzacțiilor de cumparare de active şi asumare de

pasive;

8
j) stabilirea raspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor şi a personalului de executie
sau cu atribuie de control din institutia de credit ajunsa in stare de insolventa;

k) emiterea hotarârii de închidere a procedurii. În indeplinirea atribuțiilor sale, care implica

aplicarea unor reglementari bancare, judecatorul-sindic poate solicita opinia Băncii Nationale a
României in calitatea acesteia de autoritate de supraveghere bancara.

Instanțele judecatorești au urmatoarele atribuții :

a) desemnarea judecatorului-sindic şi inlocuirea acestuia;

b) aproba desemnarea unor experti autorizați care sa ajute judecatorul-sindic pentru indeplinirea
atribuțiilor sale;

c) judeca actiunile introduse de catre judecatorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu

caracter patrimonial, anterioare cererii de deschidere a procedurii de faliment;

d) judecă toate contestatiile formulate de banca debitoare ori de creditori împotriva masurilor
luate de catre judecatorul-sindic;

e) confirma planul de distribuire a fondurilor obtinuțe din lichidare;

f) solutioneaza obiectiunile formulate la rapoartele semestriale și la cel final.

Potrivit art.26 alin.1 din Ordonanta, prevederile Capitolului III Sectiunea a 7-a „Falimentul” din
Legea nr.86/2006, cu modificarile şi completarile ulterioare, se vor aplica in mod corespunzator
și procedurii falimentului instituțiilor de credit, cu exceptia prevederilor art.123, referitoare la
ordinea în care sunt platite creantele in cazul falimentului societatilor comerciale din sumele
realizate în urma lichidarii.6

Efectuarea lichidarii

Lichidarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare va fi efectuata de lichidator sub
controlul judecatorului-sindic. Dupa aprobarea de catre judecatorul-sindic a modalitaţii de
lichidare prevazute la art. 5 lit. n) pct. 1, lichidatorul organizeaza imediat, in situaţia in care
modalitatea de lichidare aprobata prevede negocierea privind tranzacţia de cumparare de active şi

6
Curs universitar Drept bancar şi valutar , Petre Lazaroiu & Agata Popescu pg 156

9
asumare de pasive; in acest scop, lichidatorul organizeaza o şedinţa de informare cu toate
instituţiile de credit considerate eligibile pe baza evaluarii prealabile a Băncii Naţionale a
României care va avea in vedere efectele tranzacţiei asupra situaţiei financiare a instituţiei de
credit achizitoare şi a capacitaţii sale de a se conforma cerinţelor prudenţiale, in vederea
prezentarii condiţiilor şi termenilor negocierii. Prealabil şedinţei de informare, lichidatorul
semneaza cu toate instituţiile de credit prezente la şedinţa un acord de confidenţialitate, prin care
acestea se angajeaza sa pastreze, in condiţiile legii, secretul profesional cu privire la informaţiile
din cererea de oferta referitoare la instituţia de credit aflata in stare de faliment ce urmeaza a face
obiectul negocierii.7

Cererea de oferta privind cumpararea de active şi asumarea de pasive se transmite de catre

lichidator, in regim de confidenţialitate instituțiilor de credit care şi-au manifestat interesul
pentru o astfel de tranzacţie, şi care, funcţie de interesul manifestat vor transmite lichidatorului in
termen de maximum 15 zile calendaristice in plic inchis, ofertele privind tranzacţiile propuse de
cumparare de active şi asumare de pasive. 8

Dupa analizarea ofertele primite, lichidatorul alege, pe principiul costului minim presupus, şi cu
aprobarea Băncii Naţionale a României, oferta instituţiei/instituțiilor de credit ofertante cu care
urmeaza sa se incheie convenţia de cumparare de active şi asumare de pasive.9

7
Potrivit art.28 din Ordonanţa 10/2004
8
Potrivit art.30 si art 31 din Ordonanţa 10/2004
9
Potrivit art 31 din Ordonanţa 10/2004

10
BIBLIOGRAFIE

CURSURI, TRATATE ȘI MONOGRAFII

Drept bcomercial roman – stanciu D. Carpeanu , editura ALL, Bucuresti 1998

Curs universitar Drept bancar și valutar , Petre Lazaroiu & Agata Popescu

LEGISLATIE

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

OG237/ 29.04.2004 Privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului instituțiilor de

credit

RESURSE WEB

www.juridice.ro

www.bnr.ro

11