Principiul neretroactivităţii efectelor actelor administrative.

Condiţionarea răspunderii civile a

funcţionarului public de existenţa vinovăţiei.

Legea nr.188/1999

Decizia prin care funcţionarului public, ce fusese încadrat cu nerespectarea dispoziţiilor

legale, îi este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea
principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală
şi decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greşitei încadrări, în condiţiile în care
pentru declanşarea răspunderii civile împotriva unui funcţionar public pe temeiul art. 72 din Legea
nr. 188/1999, este necesară dovedirea culpei acestuia.

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal,

Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.72 din Legea nr. 188/1999 în forma republicată în
M.Of. nr. 251 din 22/03/2004. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din
29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul MV a chemat în judecată

Inspecţia Piscicolă, solicitând anularea deciziei nr. 74 din 6 aprilie 2005, deciziei nr. 75 din 6 aprilie
2005, pe care le-a considerat nelegale şi netemeinice.

Prin sentinţa nr. 589 din 22 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi
de contencios administrativ a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii reclamantului
împotriva Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură în favoarea Curţii de Apel Ploieşti .

Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios-administrativ, prin sentinţa nr.

213 din 26 octombrie 2006, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.

Pentru a motiva această soluţie instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul a participat
la concursul organizat pentru funcţia publică de consilier principal.

S-a efectuat un control şi s-a constatat că o parte din cei încadraţi, între care şi
reclamantul, au fost salariaţi şi încadraţi cu nerespectarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr.
1209/2003, acordându-se alte trepte de salarizare decât cele legale şi beneficiind de drepturi
salariale necuvenite.
 Pârâta a emis decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 prin care a anulat decizia iniţială de
încadrare a acestuia şi s-a procedat la încadrarea lui legală, potrivit art. 49 alin. 1 şi 2 din
Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 şi Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 prin care s-au imputat
acestuia sumele încasate necuvenit.

S-a apreciat că acţiunea reclamantului este nefondată pentru că, potrivit art. 73 alin. (1)
din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei respective prin emiterea unui ordin sau dispoziţii de
imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.

Deciziile emise respectă principiul înscris în art. 72 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind
răspunderea civilă a funcţionarilor publici care poate fi antrenată şi în situaţia în care i s-au acordat
drepturi salariale necuvenite şi care trebuie restituite.

Referitor la nerespectarea condiţiilor de formă şi conţinut a deciziilor contestate s-a

considerat că acest motiv este nefondat pentru că Legea nr. 188/1999 nu reglementează, sub
sancţiunea nulităţii conţinutul dispoziţiei de încadrare, nu se poate reţine nulitatea acestora.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs.

Acesta susţine că prin Deciziile nr. 74 şi 75 din 6 aprilie 2005 s-a dispus în mod nelegal
asupra funcţiei şi salarizării sale, cu efecte retroactive, ceea ce încalcă principiul neretroactivităţii.

Pentru că prin art. 1 din Decizia nr. 74/2005 s-a anulat Decizia nr. 53/2004, iar prin art. 2 a
fost încadrat în funcţia de consilier A II – 3 rezultă că raportul public de serviciu iniţial a fost
modificat unilateral de instituţia publică.

Deciziile atacate sunt considerate nelegale şi prin raportare la prevederile art. 3 lit. f) din
Legea nr. 188/1999 prin care se garantează stabilitatea funcţiei publice.

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat întâmpinare şi a solicitat

respingerea recursului.

Pe cale de excepţie, a fost invocată inadmisibilitatea acţiunii în conformitate cu dispoziţiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă la
autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond având
în vedere faptul că prin Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 nu se modifică încadrarea reclamantului, ci
numai a fost modificată treapta de salarizare în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.
1209/2003, care nu echivalează cu modificarea raportului de serviciu.
 Recursul este fondat.

Reclamantul a participat la concursul organizat de Inspecţia Piscicolă pentru ocuparea

funcţiei de consilier principal în cadrul Filialei Bazinului Inferior al Dunării şi prin Decizia
Inspectoratului General nr. 53 din 17 august 2004 a fost numit în funcţia publică de consilier
principal clasa I, gr. 3, cu un salariu de încadrare de 7.850.000 lei.

Prin Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 emisă de Inspectoratul General al Inspecţiei Piscicole
au fost anulate prevederile art. 1 din Decizia nr. 53 din 17 august 2004, care se referă la încadrarea
şi salarizarea reclamantului, şi s-au stabilit retroactiv salariile de încadrare pentru funcţia de
consilie principal A II – 3 pentru reclamant în perioada 23 august 2004 – 31 martie 2005, invocându-
se dispoziţiile O.U.G. nr. 82/2004 şi ale O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor
salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, recomandările conţinute în
Raportul de audit nr. 48/07 din 11 februarie 2005 aprobat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale şi dispoziţiile art. 49 alin. 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1209 din 14
octombrie 2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Invocându-se aceleaşi considerente, prin Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 emisă de
Inspectoratul General al Inspecţiei Piscicole i-a fost imputată suma de 28.711.705 lei reprezentând
drepturi salariale acordate necuvenit în perioada 23 august 2004 – 31 martie 2005, urmând ca suma
să fie recuperată în conformitate cu angajamentul de plată nr. 28 din 6 aprilie 2005.

Referitor la prima Decizie, nr. 74 din 6 aprilie 2005 se constată că art. 49 alin. (1) din
Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 s-a referit la modul de stabilire a salariilor de bază pentru anul
2003 în ce priveşte candidaţii declaraţi admişi la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice de
execuţie în condiţiile art. 48, text care a fost aplicabil şi la nivelul anului 2004, în conformitate cu
art. 28 din O.U.G. nr. 123/2003.

La emiterea deciziei, însă, nu s-a ţinut seama de faptul că efectele unui act administrativ se
produc numai pentru viitor şi nu pot retroactiva.

Cum prin această decizie se prevăd efecte şi pentru trecut, va fi modificată parţial decizia
nr. 74 din 6 aprilie 2005, în sensul că, aceasta va produce efecte numai pentru viitor, respectiv
începând cu data emiterii sale – 6 aprilie 2005 astfel că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu
aplicarea greşită a legii.

Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului privind modificarea raportului public de serviciu,

pentru că potrivit art. 75 din Legea nr. 188/1999 modificarea raporturilor de serviciu se realizează
prin delegare, detaşare, transfer, mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei
publice sau exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, ceea ce nu s-a
produs în speţă.
 Pentru că, iniţial, încadrarea a fost greşită s-a procedat la încadrarea legală, singura
nelegalitate fiind legată de efectul retroactiv al deciziei.

În privinţa celei de-a doua decizii prin care i-a fost imputată suma încasată în perioada 27
august 2004 – 30 martie 2005, ca urmare a greşitei încadrări, se constată că aceasta este nelegală.

În decizie se face referire la un angajament de plată, dar care nu a fost prezentat la dosar,
iar reclamantul susţine că nu a semnat un asemenea angajament.

Este adevărat că prin art. 72 din Legea nr. 188/1999 este prevăzută răspunderea civilă a
funcţionarului public pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit,
dar, în cauză, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi avut vreo culpă, mai ales că sumele
reprezintă plata pentru funcţia publică exercitată de reclamant. Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 a
fost anulată pentru efectele sale retroactive, iar în decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 se face
trimitere la art. 2 din Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005, astfel că Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005
este nelegală.

Pe fond, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamant, va fi modificată decizia

nr. 74 din 6 aprilie 2005 în sensul că aceasta îşi va produce efectele începând cu data emiterii sale –
6 aprilie 2005 şi va fi anulată Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005.

Excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului invocată de intimata-pârâtă pentru că nu ar

fi fost efectuată procedura prealabilă, va fi respinsă pentru că Legea nr. 188/1999 în forma
aplicabilă în cauză nu prevedea parcurgerea procedurii prealabile, chiar dacă litigiile erau
soluţionate de instanţele de contencios-administrativ.