Probleme de practică neunitară în materia taxelor judiciare de timbru

- Opinia exprimată de INM în cadrul întâlnirilor de practică neunitară -

1. Modalitatea de timbrare a căilor de atac în materia partajului judiciar,

atunci când, prin motivele de apel, se critică doar valoarea bunului supus
partajării1.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, (...) cererea de partaj
propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia, se timbrează cu 3% din
valoarea masei partajabile.
Este de remarcat faptul că noul act normativ în materie de taxe de timbru nu mai
prevede norma existentă în Legea nr. 146/1997, potrivit căreia, în cazul partajului
judiciar, dacă părţile contestau valoarea bunurilor de împărţit, taxa de timbru se datora de
titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.
În acest context, apreciem că, în caz de contestare a valorii bunurilor supuse
partajării, indicate de reclamant prin cererea principală, pârâtul, ce critică o atare valoare,
nu va mai timbra, cu atât mai mult cu cât, sub aspectul timbrării, acesta nu are deschisă
calea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru la care a fost obligat reclamantul,
prin raportare la art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul, dar şi reclamantul au posibilitatea declarării căii de atac a apelului
împotriva hotărârii de partaj, în măsura în care materialul probatoriu administrat în faţa
primei instanţe nu a fost de natură să le confirme valoarea indicată.
Prin contestarea valorii bunului partajabil, partea tinde la obţinerea unui drept, şi
anume acela de a primi de la cealaltă parte o sultă de o valoare mai mare sau de a achita o
sultă de o valoare mai mică.
În aceste condiţii, apreciem că cererea de apel declarată împotriva unei hotărâri
judecătoreşti în materia partajului judiciar, atunci când, prin motivele de apel, se critică
doar valoarea bunului supus partajării, se va timbra cu 50% din taxa judiciară de timbru
la valoarea contestată, potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa
judiciară de timbru la valoarea contestată urmând a fi stabilită potrivit art. 3 alin. (1) din
ordonanţă.
Spre exemplu, în ipoteza în care pârâtul apreciază că valoarea imobilului indicată
de reclamant şi reţinută de prima instanţă ca fiind de 30.000 lei este în mod corect de
numai 20.000 lei, acesta va timbra apelul său declarat împotriva hotărârii de partaj cu
50% din taxa judiciară de timbru stabilită pentru suma de 10.000 lei, dedusă din aplicarea
art. 3 alin. (1) din ordonanţă.

2. Modalitatea de timbrare a cererilor având ca obiect modificarea suprafeţelor

imobilelor înscrise iniţial în cartea funciară2.
1
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7-8 mai 2015, http:/www.inm-lex.ro;
problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Constanţa.
2
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7-8 mai 2015, http:/www.inm-lex.ro;
problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Timişoara.

1
 Cererea prin care se tinde la modificarea cărții funciare sub aspectul
redimensionării întinderii imobilului este patrimonială şi nu reprezintă, din punctul de
vedere al calificării juridice, o acţiune în rectificare de carte funciară, fiind supusă taxei
judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile art. 20 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit
cărora acţiunile şi cererile în materie de carte funciară, când nu pun în discuţie fondul
dreptului, se taxează cu 50 lei.

3. Timbrarea cererilor de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii

judecătoreşti3.

Dacă în cazul cererilor principale, adiţionale, accesorii, incidentale, regula este

timbrarea, scutirea fiind excepția, în cazul cererilor care sunt formulate în cursul
procesului sau al celor care au legătură cu procesul, regula este netimbrarea, în cadrul
art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 fiind prevăzute expres cererile care se timbrează. Or,
cererile de îndreptare/lămurire/completare a hotărârilor, putând fi calificate ca fiind
„cereri în legătură cu procesul”, nu se regăsesc în enumerarea de la lit. a) - l) ale art. 9 din
ordonanță.

4. Timbrarea contestaţiilor la executare formulate împotriva executării silite

demarate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească
pronunțată în materia conflictelor de muncă – art. 266 C. muncii4.

Apreciem că dispoziţiile art. 270 C. muncii, care acordă scutire de taxă de timbru
exclusiv soluționării în justiție a speciilor de conflicte de muncă enumerate la art. 266
C. muncii (soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea,
modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de
muncă prevăzute de cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre
partenerii sociali, stabilite potrivit acestui cod), nu ar putea fi extinse, prin analogie, la
procedurile de executare silită inițiate pentru punerea în aplicare a hotărârilor pronunțate
în materie.
Este de observat că O.U.G. nr. 80/2013 nu conține o soluție de principiu în sensul
scutirii de taxă judiciară de timbru a oricărei proceduri privind punerea în executare a
unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri care, potrivit acestui act normativ ori
unei dispoziții legale speciale (în cazul de față, Codul muncii), este scutită de taxă de
timbru, iar acest beneficiu legal, constituind o excepţie de la regula timbrării, este de
strictă aplicare la cazurile enumerate în corpul ordonanţei.
Un argument suplimentar în sprijinul acestei soluţii constă în faptul că art. 15
lit. a) din Legea nr. 146/1997, act normativ abrogat prin O.U.G. nr. 80/2013, prevedea în
mod expres faptul că acţiunile şi cererile referitoare la executarea hotărârilor pronunţate

3
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7-8 mai 2015, http:/www.inm-lex.ro;
problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu-Mureş şi de Curtea de Apel
Bucureşti.
4
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7-8 mai 2015, http:/www.inm-lex.ro;
problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu-Mureş şi de Curtea de Apel
Bucureşti.

2
în litigii de muncă sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, în timp ce ordonanţa
în vigoare nu mai reţine aceste litigii în cadrul categoriilor de acţiuni şi cerere scutite de
timbrare.

5. Stabilirea taxei judiciare de timbru în acţiunile având ca obiect principal

radierea unui autoturism5.

Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, orice alte acţiuni sau cereri neevaluabile
în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se
taxează cu 20 de lei.
Pentru determinarea caracterului evaluabil sau nu al cererii, trebuie să ne raportăm
la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii, mai precis la dreptul pe care
tinde să şi-l valorifice prin demersul judiciar întreprins.
Obiectul cererii de radiere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra unui
autoturism din evidenţele serviciilor publice comunitare corespunzătoare nu este unul
evaluabil în bani, întrucât nu vizează constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al
reclamantului, ci numai operaţiunea tehnică de ştergere a acestui drept din evidenţele
menţionate.
Dreptul de proprietate al reclamantului a fost transmis în patrimoniul
cumpărătorului de la data încheierii contractului de vânzare a autoturismului, transferul
dreptului neoperând din momentul radierii acestuia din evidenţele administrative.

6. Taxa judiciară de timbru pentru cererile având ca obiect rezilierea

contractelor de închiriere sau de concesiune, atunci când aceste acţiuni sunt
formulate de unităţile administrativ-teritoriale.6

Potrivit art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,
sunt scutite de taxă judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac
formulate, potrivit legii, (...) de instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a
acestora, când au ca obiect venituri publice.
Pentru a beneficia de scutirea reglementată de art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013 trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:
a) cererea să fie formulată de o instituție publică;
b) cererea să aibă ca obiect venituri publice.

În ceea ce privește prima condiție, art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 nu
introduce vreo distincție între instituțiile publice centrale și cele locale, ambele
beneficiind, în condițiile enunțate, de scutirea specificată.
Art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
include, în denumirea generică de instituții publice locale, comunele, orașele, municipiile,
sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile
5
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Timişoara, 19-20 noiembrie 2015,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Craiova.
6
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, București, 29 iunie 2018,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Galați.

3
publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de
finanțare a activității acestora.
Potrivit art. 1 pct. 6 lit. i) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001,
unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele; în condițiile legii,
unele orașe pot fi declarate municipii. Aceeași reglementare există și în cuprinsul art. 2
alin. (1) pct. 56 din Legea nr. 273/2006 ce enumeră unitățile administrativ-teritoriale ca
fiind comunele, orașele, municipiile și județele.
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că unitățile administrativ-teritoriale
sunt instituții publice locale, prima condiție impusă de art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013 fiind îndeplinită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, în conformitate cu art. 30 alin. (2) din
O.U.G. nr. 80/2013, în înțelesul acestei ordonanțe de urgență, în categoria venituri
publice se includ, printre altele, veniturile bugetelor locale.
Pentru a fi incident art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, obiectul cererii trebuie să fie
reprezentat de o pretenție bănească ce constituie un venit public aparținând unității
administrativ-teritoriale, rezilierea contractului de închiriere sau de concesiune
neincluzându-se în noțiunea de pretenție bănească.
Prin urmare, cererile având ca obiect rezilierea contractelor de închiriere sau de
concesiune, atunci când aceste acţiuni sunt formulate de unităţile administrativ-teritoriale,
nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 30 din O.U.G. nr.
80/2013.

Incidența textului legal în discuție s-ar putea eventual ridica în ipoteza cererilor
formulate de unitățile administrativ-teritoriale având ca obiect plata chiriei sau, după caz,
a redevenței, problemă ce va fi analizată în continuare.
Pentru a fi scutită această din urmă cerere de plata taxei judiciare de timbru este
necesar ca redevența și chiria să se înscrie în veniturile bugetelor locale.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 58 din Legea nr. 273/2006, prin venituri bugetare se
înțeleg resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-c), după
caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte,
alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cele
prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b)-d).
La art. 1 alin. (2) lit. c) din același act normativ, la care face trimitere articolul
specificat anterior, este prevăzut venitul bugetelor locale ale comunelor, orașelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) din lege, veniturile bugetare locale se constituie
din:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte
venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
d) donații și sponsorizări;
e) sume primite de la Uniunea Europeană și/sau alți donatori în contul plăților
efectuate și prefinanțări.

4
 Potrivit lit. A pct. 9 lit. c) din cap. II al anexei 1 din lege, veniturile din concesiuni
și închirieri fac parte din veniturile din proprietate ce constituie venituri proprii în
bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
București și al municipiului București. De altfel și art. 4 alin. (1) din Legea nr.
219/1998 privind regimul concesiunilor, stabilește că redevența obţinută prin
concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz. Totodată,
potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, sumele încasate din închirierea sau din
concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau
la bugetele locale.
Apreciem că, în cazul unităților administrativ-teritoriale, și veniturile proprii, în
care se includ veniturile din concesiuni și închirieri, sunt venituri la bugetul local în
sensul art. 2 alin. (1) pct. 58 din Legea nr. 273/2006, motiv pentru care dacă cererea are
ca obiect plata chiriei sau a redevenței atunci aceasta este scutită de plata taxei judiciare
de timbru, în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu referire la taxa judiciară de timbru aplicabilă cererilor având ca obiect

rezilierea contractelor de închiriere sau de concesiune, promovate de unitățile
administrativ-teritoriale, apreciem că aceasta este în cuantum de 100 lei, potrivit art. 8
alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul considerentelor ce vor fi expuse în
continuare.
Dat fiind caracterul de acte juridice cu executare succesivă, rezilierea contractelor
de închiriere şi concesiune operează numai pentru viitor, potrivit art. 1.554 alin. (3) C.
civ., astfel încât prestaţiile deja executate în temeiul lor sunt menţinute şi, ca atare,
dreptul ce se tinde a fi valorificat prin promovarea acţiunii în rezilierea acestor acte
juridice nu poate privi prestaţiile specificate, neexistând posibilitatea repunerii părţilor în
situaţia anterioară.
Astfel, ca regulă, în ipoteza în care cererea este formulată de unitatea
administrativ teritorială, în calitatea sa de proprietar/concedent, dreptul pe care aceasta
tinde să şi-l valorifice prin promovarea acţiunii vizează restituirea bunului în folosinţă
proprie (redobândirea în patrimoniu a dreptului de folosinţă).
Aplicându-se criteriul dreptului ce se tinde a fi protejat, s-ar putea susţine că taxa
de timbru s-ar raporta la contravaloarea folosinţei bunului aferentă perioadei cuprinse
între data introducerii cererii şi data epuizării duratei contractului, respectiv la cuantumul
chiriilor/redevențelor aferente perioadei menţionate.
Cu toate acestea, dacă avem în vedere data când hotărârea judecătorească de
declarare a rezilierii produce efecte, şi anume momentul rămânerii ei definitive, concluzia
de netăgăduit este aceea că prestaţiile aferente intervalului de timp cuprins între
momentul introducerii cererii şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti nu
sunt supuse restituirii. Ca atare, de plano, nu s-ar putea susţine că dreptul ce se tinde a fi
valorificat acoperă intervalul de timp pentru care legea însăşi nu conferă protecţie.
Argumentele menţionate ne determină să nuanţăm soluţia descrisă anterior,
apreciind că nu se poate face abstracţie de împrejurarea că dreptul ce se tinde a fi protejat
pentru ipoteza analizată vizează perioada ulterioară rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti de declarare a rezilierii.

În raport de problema în discuţie, putem distinge două ipoteze:

5
a) Dacă actul juridic în discuţie este încheiat pe durată determinată, în ipoteza în care
cererea este formulată de unitatea administrativ-teritorială, dreptul pe care aceasta tinde
să şi-l protejeze prin promovarea acţiunii vizează restituirea bunului în folosinţă proprie
(redobândirea în patrimoniu a dreptului de folosinţă) de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de reziliere şi până la data prevăzută în contract pentru încetarea
raporturilor juridice.
Evaluarea unui atare drept apare însă ca fiind cu neputinţă la momentul
introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că momentul rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti depinde de durata procesului şi ar putea chiar depăşi
data stabilită de părţi pentru încetarea contractului.
De aceea, apreciem că stabilirea taxei judiciare de timbru prin raportare la
contravaloarea folosinţei bunului aferentă perioadei cuprinse între data introducerii
cererii şi data epuizării duratei contractului, respectiv la cuantumul chiriilor/redevențelor
aferente perioadei menţionate nu este corectă, preferabilă fiind aplicarea dispoziţiilor art.
8 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, cu consecinţa stabilirii unei taxe judiciare de timbru în
cuantum de 100 lei. Ca atare, art. 3 alin. (2) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 nu îşi
dovedeşte eficienţa în cazul de faţă, fiind imposibil de stabilit valoarea obiectului cererii
pentru a se putea face raportarea la alin. (1) al aceluiaşi articol.
Soluţia propusă se impune prin prisma raţiunii instituirii acestor dispoziţii din
ordonanţă, aceea de a tranşa chestiunea taxei judiciare de timbru pentru ipoteza în care
dreptul de folosinţă a bunului, fie el patrimonial, este cu neputinţă de evaluat, aspect
rezultat din sintagma folosită de legiuitor privitoare la lipsa legăturii dreptului cu plata
anumitor sume de bani. De asemenea, în lipsa unei dispoziţii legale similare care să
privească dreptul de folosinţă asupra altor bunuri decât cele vizate de text (închiriate sau
arendate), de lege lata, interpretul nu are la îndemână decât aplicarea extensivă a textului,
pentru identitate de raţiune, şi pentru bunurile date în concesiune. Totodată, este de
observat faptul că art. 8 alin. (1) lit. c) din ordonanță nu distinge după cum dreptul de
folosință este un drept personal sau real.
Dacă acţiunea este compusă din două capete de cerere - reziliere contract de
închiriere/concesiune şi evacuare/chirie sau redevență restantă, acestea se vor taxa în mod
separat, capătul al doilea al cererii neconstituind o cerere în repunerea reclamantului în
situaţia anterioară, pentru a intra sub incidenţa art. 3 alin. (2) lit. a) teza II din O.U.G. nr.
80/2013.

b) Dacă contractul de închiriere este încheiat pe durată nedeterminată, niciunul

dintre momentele în raport de care s-ar putea stabili valoarea obiectului cererii,
menţionate anterior, nu se poate fixa la data introducerii acţiunii (nici data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti de reziliere, nici data încetării convenţionale a
contractului). Apreciem că şi în această ipoteză, cu atât mai mult, trebuie aplicate
dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, pentru identitate de raţiune.
Art. 31 alin. (4) din ordonanţă, potrivit căruia când prin cerere se solicită
acordarea unor prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată,
taxa de timbru se calculează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale,
considerăm că nu este incident în ipoteza dată, din moment ce cererea nu priveşte
acordarea unor prestaţii succesive, ci, dimpotrivă, încetarea efectelor produse în baza
contractului pentru viitor.

6
 Astfel, art. 31 alin. (4) din ordonanţă ar putea fi incident în ipoteza acţiunilor
preventive prevăzute la art. 34 alin. (2) şi (3) CPC [cu excepţia cererilor în executarea
obligaţiilor de întreţinere, scutite de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 29 alin.
(1) lit. c) din ordonanţă].
În concluzie, cererile având ca obiect rezilierea contractelor de închiriere sau de
concesiune, atunci când acestea sunt formulate de unităţile administrativ-teritoriale, se
timbrează cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit art. 8 alin. (1) lit.
c) din O.U.G. nr. 80/2013, nefiind incident art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

7. Excepția netimbrării apelului. Caracterul încheierii prin care se admite

excepția netimbrării unuia dintre apeluri, în condițiile în care prin aceeași încheiere
nu se anulează cererea de apel, în cauză sunt formulate mai multe apeluri, iar între
momentul admiterii excepției de netimbrare a apelului respectiv și pronunțarea
deciziei din apel se achită taxa judiciară de timbru.7

Potrivit art. 470 alin. (2) CPC, la cererea de apel se va ataşa dovada achitării
taxelor de timbru. Totodată, art. 470 alin. (3) teza finală stabileşte că lipsa dovezii
achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care
partea a fost legal citată în apel.
Art. 482 CPC prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în primă
instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrvinice celor cuprinse
în prezentul capitol.
În conformitate cu art. 197 CPC, în cazul în care cererea este supusă timbrării,
dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii; netimbrarea sau timbrarea
insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.
Faţă de cuprinsul dispoziţiilor legale anterior redate rezultă că termenul limită de
depunere a dovezii achitării taxei de timbru aferente cererii de apel este primul termen de
judecată la care partea în sarcina în căreia s-a stabilit obligaţia plăţii taxei de timbru a fost
legal citată în apel.
Întrucât dispoziţiile art. 197 CPC nu sunt potrivnice normelor ce reglementează
calea de atac a apelului, rezultă că aceste dispoziţii sunt aplicabile şi cererii de apel,
conducând la aplicarea soluției anulării cererii de apel ca netimbrată sau ca insuficient
timbrată, dacă apelantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în termenul legal
menționat mai sus.
În concret, raportat la problema de drept ridicată, instanța de apel va admite
excepția netimbrării apelului, prin încheierea de ședință, fără a decide și anularea apelului
ca netimbrat, întrucât, în acest caz, ar fi fost necesară pronunțarea unei decizii, potrivit
art. 424 alin. (4) CPC, și va continua judecarea celorlalte apeluri formulate în cauză.
O atare posibilitate de soluționare a cauzei rezultă din interpretarea art. 248 alin.
(5) CPC, potrivit căruia încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care,
după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai
odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

7
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, București, 29 iunie 2018,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Constanța.

7
 Potrivit art. 235 CPC, instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu
caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii; sunt încheieri interlocutorii acelea
prin care, fără a se hotărî în tot asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale,
incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
Încheierea prin care se soluţionează excepţia de netimbrare este o încheiere
interlocutorie, căci prin intermediul său s-a soluţionat o excepţie procesuală, iar această
soluție leagă instanţa de apel, nemaiavând dreptul de a reveni asupra ei. Totodată, prin
intermediul acestei soluții de admitere a excepției de netimbrare se întrevede rezultatul
procesului din perspectiva anulării apelului respectiv ca netimbrat.
Cele două hotărâri ale Curți Europene a Drepturilor Omului (Iordache contra
României şi Weissman şi altii contra României), menţionate în punctul de vedere
exprimat în propunerea temei, nu vizează ipoteza prezentată, raţiunile pentru care s-a
reţinut încălcarea art. 6 din Convenția europeană în cele două cauze fiind diferite. În
concret, în primul caz a fost avută în vedere situaţia deosebită în care se afla reclamantul
(încarcerat, lipsit de mijloace proprii de achitare a taxei de timbru, miza ridicată a
procesului, valoarea considerabilă a taxei judiciare de timbru) ce impunea informarea
acestuia despre consecinţele neîndeplinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru și despre
dreptul său de a beneficia de ajutor public judiciar, iar în cel de al doilea caz, cuantumul
ridicat al tuturor cheltuielilor procesului.
De asemenea, nu se pune problema admiterii unei eventuale cereri de repunere a
apelantului în termenul de achitare a taxei judiciare de timbru, dacă aceasta a fost
formulată după pronunțarea unei soluții în cauză asupra acestui aspect.

În concluzie, încheierea prin care s-a admis excepţia de netimbrare a unuia dintre
apelurile formulate în cauză este o încheiere interlocutorie, instanţa de apel nemaiavând
dreptul de a reveni asupra ei, chiar dacă apelantul face dovada achitării taxei judiciare de
timbru între momentul admiterii excepției de netimbrare, prin încheiere, și cel al anulării
apelului ca netimbrat, prin decizie.

8. Aplicarea în timp a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sub
aspectul dispoziţiilor procedurale (cerere de acordare a facilităţilor pentru plata
taxei judiciare de timbru, cerere de reexaminare etc.)8
În conformitate cu dispoziţiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru cererile şi
acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul
judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în
cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.
Potrivit art. 58 lit. a) din același act normativ, la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997,
cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 24 CPC prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai
proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

8
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, București, 11-12 mai 2017,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Suceava.

8
 De asemenea, art. 25 alin. (1) CPC specifică faptul că procesele în curs de
judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acestei legi.
O.U.G. nr. 80/2013 a intrat în vigoare în data de 28 iunie 2013, după noul Cod de
procedură civilă (15 februarie 2013), O.U.G. nr. 80/2013 conținând dispoziții procedurale
speciale în cuprinsul său, cum sunt, spre exemplu, cele referitoare la procedura de
soluționare a cererii de acordare a facilităților pentru plata taxei judiciare de timbru sau a
cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
În consecință, dat fiind faptul că acest act normativ cuprinde inclusiv norme de
procedură, precum și că a intrat în vigoare ulterior Codului de procedură civilă, devin
incidente dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) CPC, motiv pentru care normele procedurale
se vor aplica numai proceselor începute după data intrării ordonanței în vigoare.
Art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 se referă la cuantumul taxelor judiciare de timbru
și nu poate constitui temei pentru a aprecia că și normele procedurale cuprinse în acest
act normativ se aplică numai proceselor începute după data intrării acesteia în vigoare,
temeiul juridic pentru a fundamenta o astfel de soluție legală fiind reprezentat însă de art.
24 și 25 alin. (1) CPC

9. Modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în cazul contestaţiei la

executare, atunci când aceasta vizează o parte a debitului care face obiectul
executării silite9

Potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul contestației la executare
silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea
debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite; taxa
aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea
contestată.
Apreciem că, atunci când executarea silită este una indirectă, ceea ce presupune
recuperarea unui debit, iar contestația la executare are în vedere urmărirea silită
declanșată asupra unui bun pentru recuperarea debitului respectiv, taxa judiciară de
timbru, dacă debitorul contestă doar o parte din debitul pentru care se procedează la
urmărire silită a bunului respectiv, se va calcula la acea valoare, dacă aceasta reprezintă
cea mai mică sumă dintre valoarea bunului urmărit și valoarea debitului contestat.
Dispozițiile legale [art. 10 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013] privind plafonul
maxim al taxei judiciare de timbru, și anume cel de 1.000 de lei, rămân, desigur,
aplicabile.
Este adevărat că in terminis dispoziția primei teze a articolului 10 alin. (2) din
ordonanță ar permite alegerea, ca bază pentru timbrare, a valorii debitului numai când
debitul urmărit – formulare care pare să trimită la cuantumul total al creanței puse în
executare, adică inclusiv partea de creanță necontestată de către debitor – ar fi mai mic
decât valoarea bunului urmărit.
Este la fel de adevărat că, în principiu, normele în materie fiscală sunt de strictă
interpretare, dar acest principiu nu trebuie să înfrângă rațiunea care conduce la edictarea

9
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Cluj, 13-14 octombrie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel București.

9
dispozițiilor care obligă particularii să plătească serviciul unei bune administrări a
justiției.
Criteriul interesului economic, aplicabil acțiunilor și cererilor evaluabile în bani,
cărora contestația la executare propriu-zisă li se subsumează, este cel care impune soluția
la care aderăm, adică aceea de a permite, atunci când partea de debit contestată este mai
mică decât valoarea bunului supus urmăririi, ca timbrarea procentuală să se aplice la
această parte chiar dacă, unită cu partea necontestată, ar trece de valoarea bunului supus
urmăririi.
Faptul că legiuitorul a fost preocupat să creeze un regim favorabil contestatorului
este dovedit chiar de dispoziția legală examinată, din moment ce permite contestatorului
să aleagă o valoare mai mică, aceea a debitului total urmărit, deși bunul supus urmăririi,
bun pe care, prin admiterea contestației la executare, debitorul l-ar salva de la valorificare
silită, ar avea o valoare mai mare.

10. Taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol în cazul în care
cererea de chemare în judecată este scutită de la plata acesteia10

Potrivit art. 9 lit. g) din O.U.G nr. 80/2013, cererile pentru repunerea pe rol, când
suspendarea judecării se datorează părţilor, se timbrează cu 50% din taxa judiciară de
timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată.
Apreciem că textul trebuie înțeles în sensul că cererea de repunere pe rol se
timbrează prin raportare la valoarea concretă/efectivă a taxei judiciare de timbru datorate
pentru cererea dedusă judecății. Prin urmare, dacă această cerere este scutită de la plata
taxei judiciare de timbru, indiferent că în discuție este o scutire în considerarea obiectului
(obiectivă) sau a persoanei care o introduce (subiectivă), atunci și cererea de repunere pe
rol este exclusă de la obligația de timbrare (50% x 0 = 0).

11. Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererilor formulate de persoana

îndreptăţită în contradictoriu cu autorităţile de aplicare a Legii nr. 18/1991, având
ca obiect daune materiale sau penalităţi11

Cererile, în privinţa cărora în practica judiciară s-a statuat diferit asupra regimului
lor timbrabil, privesc următoarele ipoteze:
‒ reclamantul solicită obligarea comisiilor de aplicare a legilor fondului
funciar/reprezentanţilor acestora, la plata de despăgubiri materiale, reprezentând
contravaloarea lipsei de folosinţă a bunului validat, pe temeiul răspunderii civile
delictuale de drept comun, fapta ilicită indicată de reclamant constând în neîndeplinirea
atribuţiilor de către comisii vizând neefectuarea operaţiunilor de punere în posesie sau de
eliberare a titlului de proprietate, în contextul existenţei unei validări;
‒ reclamantul solicită obligarea comisiilor de aplicare a legilor fondului
funciar/reprezentanţilor acestora aplicarea unor penalităţi conform art. 906 Codul de
10
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Cluj, 13-14 octombrie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel București.
11
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Cluj, 13-14 octombrie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Iași.

10
procedură civilă pentru neexecutarea unei obligaţii de a face stabilită printr-o sentinţă
pronunţată în temeiul legilor fondului funciar; după expirarea termenului prevăzut de
lege, reclamantul se adresează instanţei de executare pentru fixarea sumei finale datorată
cu acest titlu.
În conformitate cu art. 42 din Legea nr. 1/2000, cererile sau acţiunile în justiţie,
cererile accesorii şi incidente, precum şi întabularea titlurilor de proprietate rezultate din
aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză
înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în
posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială
este situat terenul; dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de
îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub
sancţiunea plăţii de penalităţi în condiţiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură
civilă (art. 906 din Codul de procedură civilă – n.n.).
Apreciem că toate cererile specificate mai sus sunt scutite de la plata taxei
judiciare de timbru, prin raportare la art. 42 din Legea nr. 1/2000, incluzându-se în
noţiunea de acțiuni rezultate din aplicarea dispozițiilor legii, întrucât obiectul lor privește
plata despăgubirilor sau, după caz, a penalităţilor rezultate din încălcarea de către
autorităţile de aplicare a Legii nr.18/1991 a obligaţiilor legale stabilite în sarcina lor.

12. Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererilor având ca obiect daune

materiale (contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului) şi daune morale, solicitate
de persoana îndreptăţită în contradictoriu cu unitatea învestită pentru
nesoluţionarea în termen a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/200112

În conformitate cu art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau
actiunile în justiție, precum și transcrierea sau întabularea titlurilor de proprietate, legate
de aplicarea prevederilor acestei legi și de bunurile care fac obiectul său, sunt scutite de
taxe de timbru.
Apreciem că cererile în discuţie sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru,
prin raportare la art. 50 alin. (1) din acest act normativ, incluzându-se în noţiunea de
acțiune legată de aplicarea dispozițiilor legii, întrucât obiectul lor privește plata
despăgubirilor rezultate din încălcarea de către unitatea învestită cu soluționarea
notificării a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 10/2001.

13. Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în cazul în care prin aceeaşi
cerere de chemare în judecată se solicită atât plata unui debit principal, cât şi a
penalităţilor de întârziere13.
12
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Cluj, 13-14 octombrie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Bucureşti.
13
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Timișoara, 19-20 noiembrie 2015,
http:/www.inm-lex.ro.

11
 Potrivit art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, „Când o acţiune are mai multe
capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare
capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede
altfel”.
În primul rând, referirea legiuitorului la „finalitatea diferită” vizează fiecare capăt
de cerere, iar nu cererea de chemare în judecată în ansamblul său, dispoziţiile arătate fiind
aplicabile, chiar dacă un capăt de cerere este anume formulat pentru a asigura succesul în
promovarea unui alt capăt de cerere (principalul faţă de accesoriu). Astfel, raportul de
accesorialitate are semnificaţia faptului că soluţia capătului accesoriu depinde de cea a
capătului principal, iar nu că ambele capete de cerere au aceeaşi finalitate.
În al doilea rând, împrejurarea că obligaţia de plată a debitului principal şi cea de
plată a debitului accesoriu izvorăsc din acelaşi raport contractual nu determină în mod
necesar identitatea de finalitate.
Ca atare, în mecanismul de determinare a finalităţii fiecărui capăt de cerere,
judecătorul va realiza operaţiunea de prefigurare a efectelor ce se produc în patrimoniul
autorului cererii ca urmare a admiterii ipotetice a fiecărui capăt de cerere.
Mecanismul de stabilire a taxelor judiciare de timbru reglementat prin dispoziţiile
art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 se aplică la o bază de calcul ce reprezintă valoarea
fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determinată ca
urmare a însumării valorii tuturor capetelor de cerere formulate printr-un act unic de
sesizare a instanţei.
Aspectul semnalat prezintă o reală importanţă practică, determinată de preferinţa
legiuitorului pentru un algoritm de calcul al taxelor judiciare de timbru proporţional pe
tranşe, alcătuit din îmbinarea unor cote fixe şi procentuale aflate în creştere progresivă pe
măsura majorării valorii obiectului cererii, calcul ce conduce la obţinerea unor rezultate
diferite. Chestiunea menţionată ar fi fost lipsită de importanţă dacă algoritmul ar fi fost
pur proporţional, întrucât rezultatul obţinut ar fi fost acelaşi.
Aşadar, atunci când reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de
bani reprezentând debit principal şi la plata unei alte sume de bani reprezentând debit
accesoriu, constând în penalităţi de întârziere sau, după caz, dobândă legală, instanţa va
determina taxa judiciară de timbru aplicând sistemul proporţional pe tranşe în raport de
fiecare dintre cele două capete de cerere, iar nu raportat la valoarea lor însumată.
Finalitatea celor două capete de cerere este distinctă, o atare diferenţă decurgând
din însăşi diferenţa de cauză juridică a cererilor. Astfel, capătul principal de cerere este
întemeiat pe executarea în natură a obligaţiei de plată a sumei de bani, finalitatea sa
constând în repararea prejudiciului efectiv suferit de reclamant prin neexecutarea
corespunzătoare a obligaţiei existente în sarcina pârâtului. Capătul accesoriu de cerere se
fundamentează pe răspundere civilă (delictuală sau contractuală) şi are ca finalitate
acoperirea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat.
Expresia „după natura lui” folosită în cadrul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013 semnifică faptul că fiecare capăt de cerere, având individualitatea sa proprie,
trebuie timbrat potrivit regulilor stabilite de actul normativ pentru acesta, formula
neavând în vedere natura juridică a pretenţiei (în cazul analizat, exprimarea în bani a
ambelor prestaţii solicitate).

12
 De asemenea, dacă taxa judiciară de timbru nu ar fi stabilită distinct pentru fiecare
capăt de cerere în parte, nu s-ar mai putea aplica dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G.
nr. 80/2013, potrivit cărora, „Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar
o parte din capetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete
de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru”, pentru că nu s-ar mai
putea stabili în concret care dintre capetele de cerere nu a fost timbrat integral.
Totodată, nu se vor avea în vedere la stabilirea valorii obiectului cererii, în
vederea timbrării, dispoziţiile art. 98 alin. (2) CPC, incidente în materia competenţei.

14. Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererii creditorului de obligare a

debitorului la plata penalităţilor de întârziere stabilite pentru constrângerea
acestuia la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face intuitu personae,
prevăzute în titlul executoriu, întemeiată pe art. 906 alin. (4) CPC14.

Potrivit art. 906 alin. (4) CPC, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării
încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul
executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se
datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.
O atare cerere vizează însumarea aritmetică a penalităţilor stabilite anterior pe zi
de întârziere, în condiţiile art. 906 alin. (1), (2) şi (3) CPC, de către instanţa de executare,
ca urmare a faptului că, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare
a executării, debitorul nu a executat obligaţia de a face sau de a nu face intuitu personae.
Este de menţionat că, în ipoteza acestor cereri, prin raportare la art. 906 alin. (7)
CPC, nu este necesară dovedirea de către creditor a existenţei vreunui prejudiciu rezultat
din neexecutarea obligaţiei de a face sau de a nu face de către debitor.
Din moment ce O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu cuprinde
o prevedere expresă pentru scutirea de la plata taxei de timbru a cererii în discuţie,
apreciem că este incidentă regula în materie, şi anume timbrarea. Întrucât obiectul cererii
este exprimat pecuniar, aceasta se va timbra potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013, la valoarea pretinsă de creditor.
În conformitate cu art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau
actiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate,
legate de aplicarea prevederilor acestei legi și de bunurile care fac obiectul său, sunt
scutite de taxe de timbru.
În ipoteza în care obligaţia de a face strict personală este în sarcina unităţii
învestite cu soluţionarea notificării şi vizează aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001,
cererea în discuţie este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, prin raportare la art.
50 alin. (1) din acest act normativ, incluzându-se în noţiunea de acțiune legată de
aplicarea dispozițiilor legii, întrucât obiectul său privește plata unor penalităţi rezultate
din încălcarea de către această unitate a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Legea nr.
10/2001.
Cu referire la restul acţiunilor de fond scutite de la plata taxelor judiciare de
timbru, în ipoteza promovării unei cereri în condiţiile art. 906 alin. (4) CPC, aceasta este

14
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Bucureşti.

13
scutită de timbrare numai în situaţia în care din modalitatea de formulare a textului ce
prevede scutirea rezultă că se poate include şi o atare cerere [cum este, spre exemplu,
cazul art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, evocat mai sus].
În altă ordine de idei, în ceea ce priveşte cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 906
alin. (1)-(3) CPC, având ca obiect obligarea debitorului în favoarea creditorului la plata
unei penalităţi, fixate pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a face sau de a
nu face stabilite în titlul executoriu, deşi şi aceasta are caracter patrimonial, va fi supusă
timbrării cu suma fixă de 20 lei, raportat la art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, fiind cu
neputinţă evaluarea în bani la momentul introducerii sale.

15. Posibilitatea de a formula în apel cerere de reexaminare împotriva modului

de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanța de apel în aplicarea art. 38
din O.U.G. nr. 80/2013, atunci când nu s-a formulat cerere de reexaminare în faţa
primei instanțe15

Problema vizează cazul în care instanţa de apel face aplicarea dispoziţiilor art. 38
din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora în situaţia în care instanţa judecătorească
învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în
fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul
legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente,
dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu (instituţie cunoscută sub denumirea de
"dare în debit").
În măsura în care nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru în primă instanţă, apreciem că instanţa de apel are
dreptul de a uza de dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, nepunându-se problema
statuării asupra unei aspect soluţionat în mod definitiv de către o altă instanţă (prin
încheierea de rezolvare a cererii de reexaminare).
De altfel, aceste prevederi legale îşi găsesc aplicarea tocmai în situaţia în care nu
există o încheiere pronunţată în reexaminarea taxelor judiciare de timbru pentru aceeaşi
cerere, în caz contrar, nefiind aplicabile, o atare soluţie satisfăcând principiul securităţii
raporturilor juridice, care presupune că soluţia instanţei asupra cererii de reexaminare
cuprinsă într-o încheiere definitivă nu trebuie repusă în discuţie.
Cererea de reexaminare poate fi formulată atât în ipoteza în care taxa suplimentară
a fost stabilită de instanţa de apel prin încheiere, cât şi atunci când a fost fixată prin
decizia finală de soluţionare a căii de atac, existenţa a două căi de atac, dintre care una
recurs, iar cealaltă cerere de reexaminare, nu înfrânge principiul unicităţii căii de atac.
Din moment ce în primă instanţă, partea avea dreptul să atace modul de stabilire a
taxei de timbru cu cerere de reexaminare, şi în apel, cu privire la aceeaşi taxă de timbru,
stabilită pentru judecata în primă instanţă, trebuie recunoscut acelaşi drept, neexistând
vreun element de natură a diferenţia cele două situaţii, din perspectiva justiţiabilului,
astfel încât să se decidă soluţii diferite.

15
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Constanţa

14
16. Timbrarea căii de atac în cazul în care singurul motiv de apel/recurs vizează
modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată16

Art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 enumeră în mod expres cererile formulate în cursul
procesului sau în legătură cu un proces care sunt supuse taxării, de unde rezultă faptul că
în privinţa acestor cereri, regula în materie (timbrarea în privinţa acţiunilor, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede scutirea) este inversată, şi anume regula este netimbrarea,
iar excepţiile în care cererea se timbrează sunt expres şi limitativ prevăzute de acest
articol.
Apreciem că cererile vizând acordarea cheltuielilor de judecată se încadrează în
noţiunea de "cereri în legătură cu un proces" şi, întrucât nu sunt enumerate printre
cazurile de timbrare reglementate de art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, acestea nu sunt supuse
timbrării.
Pe cale de consecinţă, nici căile de atac, în considerarea art. 28 din O.U.G. nr.
80/2013, în motivarea cărora se contestă modul de soluţionare a cererii de acordare a
cheltuielilor de judecată, nu sunt supuse timbrării.

17. Restituirea taxei judiciare de timbru în cazul admiterii contestaţiei la

executare17

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu
titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, proporţional cu admiterea contestaţiei, la
cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas
definitivă.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, dreptul de a solicita restituirea
poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale.
Apreciem că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în ipoteza dată poate fi
formulată nu numai după rămânerea definitivă a soluţiei de admitere a contestaţiei la
executare, ci şi odată cu contestaţia la executare, cu singura menţiune că efectele soluţiei
de admitere a cererii de restituire se vor produce la data rămânerii definitive a soluţiei de
admitere a contestaţiei la executare.
Astfel, în ipoteza admiterii contestaţiei la executare, dispozitivul hotărârii
judecătoreşti în privinţa cererii în discuţie ar putea avea următorul conţinut: "(…) Admite
cererea de restituire a taxei judiciare de timbru. Dispune restituirea taxei judiciare de
timbru în cuantum de (…) către contestator, la momentul şi condiţionat de rămânerea
definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti".
În acest caz, suma plătită de contestator cu titlu de taxă judiciară de timbru îi va fi
rambursată acestuia numai cu condiţia şi la momentul rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti, fără a se ridica problema prematurităţii dreptului. Îmbrăţişând o atare
soluţie se evită formularea unei cereri separate de restituire a taxei judiciare de timbru şi

16
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Constanţa.
17
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu-Mureş.

15
încărcarea rolului instanţelor judecătoreşti, economisindu-se timp şi cheltuieli
suplimentare.
Textul art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 îşi va găsi aplicarea ori de câte ori
cererea de restituire nu se formulează odată cu contestaţia la executare.

18. Timbrarea cererii formulate de pârât în cadrul procesului de partaj, prin

care acesta contestă cotele indicate de către reclamant prin cererea de chemare în
judecată18
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru, stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui
coproprietar se timbrează cu 50 lei pentru fiecare coproprietar.
În conformitate cu art. 34 alin. (3) din acelaşi act normativ, cererile
reconvenţionale (…) se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta
ar fi fost exercitată pe cale principală.
În situaţia în care cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant nu
conţine un capăt vizând stabilirea calităţii de coproprietar şi a cotelor-părţi, ci are ca
obiect numai partajul (întrucât, anterior, de pildă, a fost emis un certificat de moştenitor,
care recunoaşte aceste calităţi şi cote), apreciem că pârâtul, dacă contestă cotele fixate,
trebuie să promoveze cerere reconvenţională, având ca obiect anularea certificatului de
moştenitor, cerere ce se va timbra în condiţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,
raportat la dreptul pe care tinde să şi-l valorifice pârâtul prin promovarea cererii.
Dacă însă reclamantul a solicitat el însuşi instanţei, prin cererea de chemare în
judecată, stabilirea calităţii de coproprietar şi a cotelor-părţi, pârâtul nu mai datorează
taxă judiciară de timbru în ipoteza în care contestă cotele solicitate de reclamant, întrucât
instanţa a fost deja învestită cu stabilirea cotelor-părţi ce se cuvin coproprietarilor şi a fost
achitată taxă de timbru pentru această operaţiune, apărările pârâtului fiind susceptibile de
a fi formulate în cadrul întâmpinării, iar nu pe calea unei cereri reconvenţionale.

19. Modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în partajul succesoral

atunci când se contestă doar valoarea unui bun din masa partajabilă19

Din enunțarea problemei s-ar putea înțelege că, la primul termen de judecată la
care părțile sunt legal citate, pârâtul contestă modul în care reclamantul a timbrat cererea
de partaj succesoral. Presupunerea pleacă de la noțiunea de „contestare” care, în sensul
art. 31 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, pare alocată ipotezei în care cuantumul
taxei judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilit în faza regularizării, este criticat de
către pârât.
Apreciem că reclamantul ar putea fi obligat la plata unei diferențe de taxă
judiciară de timbru numai dacă susținerea pârâtului, făcută la primul termen de judecată,

18
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Bucureşti.

19
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Pitești.

16
este întemeiată, în sensul că, din cauza diferenței dintre valoarea de circulație a bunului și
valoarea indicată, în privința acelui bun, de către reclamant, se ajunge la concluzia că
valoarea totală a masei partajabile conform calculului propus de reclamant este vădit
derizorie față de valoarea totală reală a masei partajabile, așa cum rezultă această valoare
din ajustarea propusă de pârât.
Această soluție comportă, însă, detalieri în funcție de natura bunului, dispozițiile
art. 31 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 80/2013 impunând o distincție după cum este vorba de
bunuri mobile sau imobile.
Astfel, pentru bunurile imobile, art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 dispune că
taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă
valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea
cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale
proprietăţilor imobiliare.
În consecință, dacă disproporția dintre valoarea impozabilă și valoarea de
circulație ar fi una care ar face ca valoarea totală a masei partajabile, astfel cum a fost ea
calculată de reclamant în considerarea acelei valori impozabile, să apară ca vădit
derizorie față de valoarea totală reală a masei partajabile (cazul tipic este cel în care
unicul obiect al partajului este bunul imobil respectiv), se vor lua în considerare, în
privința imobilului a cărui prețuire a creat disproporția, grilele notariale la care face
referire art. 31 alin. (3) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013.
Dacă, însă, bunul a cărui valoare precizată de reclamant apare ca fiind vădit
derizorie este un bun mobil, iar disproporția creată conduce la o disproporție valorică
între masele partajabile ca atare (de data aceasta, cazul cel mai simplu este acela al
partajului având ca unic obiect bunul mobil respectiv), dispoziția specială a art. 31 alin.
(3) nu mai este aplicabilă. Devine, însă, incidentă dispoziția de la art.31 alin. (2) teza a II-
a din O.U.G. nr. 80/2013 care face trimitere, pentru înlăturarea disproporției valorice, la
dispozițiile art. 98 alin. (3) C.proc.civ., conform cărora, în vederea determinării
competenței după valoare, contestarea valorii indicate de reclamant permite instanței să
recurgă la înscrisuri și să solicite explicații părților.
În consecință, este posibil ca reclamantul să fie obligat la plata unei diferențe de
taxă judiciară de timbru atunci când valoarea unui bun aflat în masa partajabilă este în
mod întemeiat contestată de pârât, cu condiția ca disproporția între valoarea reală și
valoarea menționată de reclamant să fie de natură a releva o disproporție vădită la nivelul
comparației în planul valorii întregii mase partajabile. Mai departe, natura bunului care a
generat finalmente disproporția vădită raportată la totalul valoric al masei partajabile va
genera soluții diferite, căci, atunci când bunul este imobil, se ajunge la valorificarea grilei
notariale, iar când bunul este mobil, instanța are posibilitatea să recurgă la înscrisuri
relevante, dar și la explicațiile furnizate de părți.

20. Timbrarea cererilor având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudicii

materiale și morale decurgând din cauze penale, în aplicarea art. 29 alin. (1) lit. i)
din O.U.G. nr. 80/201320

20
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Cluj, Curtea de
Apel Târgu-Mureş, Curtea de Apel Craiova.

17
 Potrivit art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele
pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la (...) cauzele
penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând
din acestea.
Prin Decizia nr. 387/27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 555/27 iulie
2015, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale în
măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile
referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-
o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii
acesteia, era prevăzută ca infracţiune.
Decizia a fost pronunţată în contextul incriminării/dezincriminării unor fapte ori al
reconfigurării elementelor constitutive ale unei infracţiuni. Spre exemplu, înainte să se
pună în mişcare acţiunea penală, fapta a fost dezincriminată, astfel încât părţii vătămate i-
a rămas exclusiv posibilitatea de a se adresa instanţei civile cu acţiune civilă în
despăgubiri.
Această decizie s-a întemeiat, în esenţă, pe încălcarea principiului egalităţii în faţa
legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciindu-se că tratamentul juridic
diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv solicită
recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituia
infracţiune la data săvârşirii, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este
determinat, în principiu, de celeritatea cu care a fost efectuată urmărirea penală şi
judecarea cauzelor, iar acesta este un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei persoanei,
fiind în contradicţie cu principiul constituţional.
Anterior pronunţării acestei decizii, soluţia pe care am îmbrăţişat-o era întemeiată
pe corelaţia dintre legea taxelor de timbru şi dispoziţiile Codului de procedură penală.
Astfel, în conformitate cu art. 20 alin. (8) C. proc. pen., acţiunea civilă care are ca
obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente,
exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru.
Dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 se impuneau a fi
interpretate coroborat cu cele ale art. 20 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât ne aflam în
prezenţa noţiunii de cauză penală numai în ipoteza în care s-a pus în mişcare acţiunea
penală, căci, numai în acel caz, putem vorbi de existenţa unui inculpat, prin raportare la
art. 82 C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în
mişcare acţiunea penală şi care devine parte în procesul penal.
După publicarea deciziei în Monitorul Oficial, soluţia expusă nu-şi mai poate
menţine valabilitatea, întrucât în ipoteza dezincriminării unei fapte nu se poate cunoaşte
dacă, în cazul în care nu ar fi fost dezincriminată, s-ar fi pus sau nu în mişcare acţiunea
penală.
Soluţia Curţii Constituţionale nu poate fi aplicată numai în ipoteza dezincriminării
unei infracţiuni, căci raţiunea avută în vedere de Curte se menţine şi în cazul altor ipoteze
de imposibilitate a exercitării acţiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, cea privind decesul
suspectului.
Ca atare, în prezent, apreciem că prin „cauză penală” în înţelesul ordonanţei
taxelor judiciare de timbru se înţelege orice cauză formată în urma unei sesizări a
organelor penale, independent dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală, fiind însă

18
necesar ca instanţa civilă să reţină totuşi în aplicarea art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr.
80/2013 existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, dar şi
existenţa unei infracţiuni.

21. Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererilor formulate în materia partajului

judiciar21

Art. 5 din O.U.G. nr. 80/2013 are următorul conţinut:

(1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
a) stabilirea bunurilor supuse împărţelii - 3% din valoarea acestora;
b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui
coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;
c) creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de
proprietate comună - 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;
d) cererea de raport - 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
e) cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive - 3% din valoarea părţii de
rezervă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia -
3% din valoarea masei partajabile.
(2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se
formulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din
valoarea masei partajabile.
Apreciem că raţiunea introducerii alin. (2) al art. 5 din ordonanţă a fost aceea de a
nu supune justiţiabilul la plata unei duble taxe de 3% din valoarea masei de bunuri, în
ipoteza în care cererea cuprinde atât un capăt de vizând stabilirea bunurilor supuse
împărţelii, cât şi un capăt privitor la partaj/reducţiune liberalităţi excesive/raport.
În acest context, considerăm că, dacă prin cerere se solicită stabilirea calităţii de
coproprietar şi a cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar şi stabilirea masei de
bunuri, taxa de timbru este compusă din 50 lei pentru fiecare coproprietar plus 3% din
valoarea masei de bunuri, iar nu din 5% din valoarea acesteia. Soluţia este aceeaşi şi în
situaţia în care unul dintre capetele de cerere este reprezentat de valorificarea creanţelor
dintre coproprietari, născute din starea de proprietate comună.
Interpretarea strict literală a alin. (2) este de natură să conducă la o soluţie
inechitabilă pentru justiţiabil, acesta fiind obligat să plătească o taxă de 5% din valoarea
masei de bunuri, în contextul în care a solicitat exclusiv constatarea calităţii de
coproprietar şi a cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar şi stabilirea masei de
bunuri, caz în care ar putea să timbreze doar cu 50 lei pentru fiecare coproprietar plus 3%
din valoarea masei de bunuri.
Dacă cererea are ca obiect dezbaterea a două sau mai multe succesiuni, aceasta se
timbrează raportat la fiecare succesiune în parte, potrivit art. 5 alin. (1) sau, după caz,
alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

21
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Bucureşti.

19
22. Termenul stabilit de judecător pentru achitarea taxei judiciare de timbru în
cazul formulării unei cereri de recuzare. Posibilitatea scurtării termenelor legale
pentru formularea cererii de reexaminare şi a cererii de ajutor public judiciar
vizând taxa judiciară de timbru, în cazul cererii de emitere a unui ordin de
protecţie, pentru care legea impune un termen de 72 de ore pentru soluţionarea
acesteia. Timbrarea cererii de recuzare în ipoteza în care a fost formulată în cadrul
unui proces privitor la o cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru 22

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor
judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face
de către instanţa de judecată. Ca atare, instanţa este obligată să aducă la cunoştinţa celui
ce a formulat cererea, inclusiv în cazul celei de recuzare, cuantumul taxei judiciare de
timbru, şi să-i acorde acestuia un termen judecătoresc pentru a o achita, cât mai scurt cu
putinţă, dar care totuşi să-i dea posibilitatea justiţiabilului să o plătească şi să depună
dovada la dosar.
Termenele prevăzute pentru formularea cererii de reexaminare şi a cererii de ajutor
public judiciar sunt termene legale, în consecinţă cu durată fixă, pentru care legiuitorul nu
a prevăzut posibilitatea scurtării acestora, astfel încât judecătorul nu este în drept să le
reducă, nici chiar în ipoteza în care sunt formulate în cadrul unui proces vizând emiterea
unui ordin de protecţie.
Apreciem că taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recuzare se datorează
independent dacă cererea de chemare în judecată ce implică o scutire (obiectivă, nu
subiectivă) de la plata taxei judiciare de timbru, întrucât raţiunea avută în vedere de
legiuitor la edictarea scutirii nu se menţine şi în ipoteza recuzării. De altfel, art. 9 lit. a)
din O.U.G. nr. 80/2013, ce reglementează taxa judiciară de timbru aferentă cererii de
recuzare în materie civilă, nu face nicio distincţie.

22
A se vedea minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor
civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Bacău, 23-24 iunie 2016,
http:/www.inm-lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu-Mureş.

20