Sunteți pe pagina 1din 3

DECIZIA Nr.

8
din 12 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.49 din


Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Publicată în Monitorul Oficial nr.90 din 10.02.2010

Acsinte Gaspar - preşedinte


Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.48 din


Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel
Ovidiu Roşea în Dosarul nr.2.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care apreciază că excepţia ridicată este inadmisibilă, întrucât autorul
excepţiei invocă o omisiune de reglementare.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr.2.948/1/2008, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.48 din Legea
nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel
Ovidiu Roşea într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei
hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal
criticat omite să reglementeze posibilitatea contestării în instanţă a rezultatelor la probele de
examen. Mai mult, din moment ce Consiliul Superior al Magistraturii numeşte comisia de
examinare şi validează rezultatele concursului, acesta devine propriul său arbitru, ceea ce
este contrar liberului acces la justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr.47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie
dispoziţiile art.48 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005. În
realitate, se constată faptul că autorul excepţiei, prin critica sa, vizează dispoziţiile art.49 din
lege, şi nu pe cele ale art.48, din moment ce, în speţă, hotărârea contestată a Consiliului
Superior al Magistraturii vizează validarea rezultatelor concursului/examenului pentru numirea
în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de
apel. Art.48 se referă la numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii,
tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, pe când art.49 vizează numirea în funcţiile de
procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apei, prim-procuror al parchetului de pe
lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau
prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora.
Prin urmare, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei dispoziţiile art.49 din Legea
nr.303/2004, text care reglementează procedura de numire prin concurs în funcţiile de
procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe
lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau
prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora, respectiv de
validare a rezultatelor concursului.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale
ale art.21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
1. Autorul excepţiei se referă la o posibilă lacună de reglementare a textului legal criticat,
în sensul că acesta omite să prevadă o cale de atac în faţa instanţelor judecătoreşti împotriva
hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii. În aceste condiţii, potrivit art.2 alin.
(3) din Legea nr.47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
2. Chestiunile ridicate de autorul excepţiei sunt mai degrabă de interpretare şi aplicare a
legii, respectiv a deciziilor Curţii Constituţionale. În soluţionarea problemei ridicate de acesta
trebuie să se pornească de la Decizia Curţii Constituţionale nr.433 din 21 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.267 din 29 decembrie 2004, prin care
aceasta a statuat că art.133 alin.(7) din Constituţie "are în vedere hotărârile cu caracter
jurisdicţional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, însuşirea de a fi «definitive şi
irevocabile», iar nu şi alte hotărâri, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al
Magistraturii. Asemenea hotărâri sunt cele pronunţate de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii în conformitate cu prevederile art.37 alin.(2) din Legea nr.317/2004, «ca instanţă
de judecată, având în competenţă soluţionarea contestaţiilor formulate de magistraţi
împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii».
Alte hotărâri, cum sunt [...] cele prevăzute de art.36 alin.(1) din Legea nr.317/2004, prin
care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune eliberarea din funcţie a judecătorilor
stagiari şi a procurorilor stagiari, transferul magistraţilor, suspendarea din funcţie a
magistraţilor şi alte măsuri privind cariera magistraţilor, nu intră sub incidenţa prevederilor
art.133 alin.(7) din Constituţia României, întrucât, nefiind hotărâri cu caracter jurisdicţional, nu
pot fi «definitive şi irevocabile». Aceste hotărâri sunt prin natura lor acte juridice cu caracter
administrativ, supuse controlului judecătoresc."
Ţinând cont de cele de mai sus, precum şi de faptul că deciziile instanţei de contencios
constituţional sunt general obligatorii, Curtea reţine că hotărârea de validare a rezultatelor
concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor este una cu
caracter administrativ, care priveşte cariera magistraţilor, şi nicidecum jurisdicţional.
În fine, Curtea constată că, potrivit art.29 alin.(7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera
şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată,
în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În aceste condiţii, întrucât se solicită interpretarea textului de lege supus controlului sau
chiar şi completarea acestuia, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din
Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.49 din Legea
nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel Ovidiu
Roşea în Dosarul nr.2.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.

S-ar putea să vă placă și